Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » afaceri
Combinarea factorilor de productie

Combinarea factorilor de productie




COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE

Combinarea factorilor de productie = unirea:

cantitativa

structural-functionala

calitativa a cel putin doi factori de productie, in scopul obtinerii de bunuri economice



Privita sub aspect tehnic - reflecta legatura dintre rezultate (productia obtinuta) si consumul de factori de productie.

Sub aspect economic combinarea factorilor de productie minimizarii costurilor de productie si, respectiv al maximizarii profitului.

Combinarea este realizabila in conditiile in care factorii de productie au proprietatile de

Divizibilitate- o tona de grau se divide in unitati omogene- kg, etc.);

Adaptabilitate- posibilitatea de asocierea unei unitati date dintr-un factor de productie cu un numar mai mic sau mai mare dintr-un alt factor de productie (pe o anumita suprafata de teren agricol este posibil sa lucreze, cu o eficienta diferita, un numaar mai mare sau mai mic de lucratori agricoli; un muncitor poate lucra pe una sau pe mai multe masini, etc.)

DACA factorii de productie se caracterizeaza in acelasi timp prin adaptabilitate si divizibiliate, au loc doua procese organic legate intre ele:

Complementaritatea - o cantitate fixa dintr-un factor de productie este asociata cu o cantitate diferita din alt factor de productie;

Substituibilitatea - posibilitatea de a inlocui o cantitate data dintr-un factor de productie printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor de productie, in conditiile mentinerii aceluiasi nivel de productie. Substituibilitatea se evalueaza cu ajutorul ratei marginale de substituire tehnica (RMST)

Rata marginala de substitutie tehnica intre doi factori Y si X (RMST) reprezinta cantitatea din factorul Y necesara pentru a compensa pierderea de productie determinata de diminuarea cu o unitate a factorului de productie X. astfel incat productia sa ramana constanta.

Rmst = - ΔY ΔX = WmgX/WmgY

Decizia de inlocuire trebuie sa aiba la baza comparari ale randamentelor medii, respectiv ale productivitatilor marginale ale factorilor implicati.

Productivitatea marginala a fiecaruia dintre factorii de productie reprezinta sporul de productie care se obtine prin utilizarea unei unitati suplimentare din factorul de productie respectiv, cantitatea folosita din ceilalti factori de productie ramanand neschimbata.

WmgX= ΔQ/ ΔX   Wmgy= ΔQ/ ΔY

Pot fi sistematizate si sintetizate in trei tipuri fundamentale de combinare:

1. Combinarea pe termen foarte scurt intreprinzatorul urmareste maximizarea productiei prin unirea unui factor de productie variabil, iar ceilalti factori sunt ficsi;

Combinarea a doi factori de productie variabili, ce evolueaza in sens contrar (combinarea pe termen mediu).

Combinare pe termen lung, in care toti factorii de productie sunt variabili crescatori.

2.1. COMBINAREA PE TERMEN FOARTE SCURT

Combinarea pe termen foarte scurt se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:

- intreprinzatorul dispune de un factor variabil (de regula forta de munca), iar ceilalti sunt ficsi;

- produce pentru o piata elastica, adica o piata a carei cerere este crescatoare. Scopul firmei este sa obtina maximum de profit;

- conditiile tehnice sunt date.

Avand ca punct de plecare functia de productie a unei firme se calculeaza trei indicatori importanti de activitate: produsul total, produsul mediu si produsul marginal.

Produsul total (productia totala- Q) = productia totala realizata de o firma, exprimata in unitati fizice (tone, kg, m , m , etc).

Produsul mediu (productivitatea medie - Wm) = raportul dintre produsul total (Q) si volumul total al factorilor de productie utilizati.

Produsul marginal (productivitatea marginala - Wmg) = volumul suplimentar al productiei rezultat din cresterea cu o unitate a nivelului unui factor de productie, nivelul celorlati factori de productie fiind mentinut constant.

Pe termen scurt actioneaza legea randamentelor factoriale.

Legea randamentelor factoriale ne arata amploarea modificarii productiei in cazul cresterii cu o unitate a unui factor de productie, ceilalti ramanand constanti.

Wm=Q/L sau Wmg = Q/ L

Legea randamentelor descrescatoare pe masura ce volumul unuia din factorii de productie utilizati creste, produsul suplimentar obtinut este din ce in ce mai mic, in conditiile in care ceilalti factori nu se modifica

Altfel spus produsul marginal al fiecarei unitati consumate dintr-un anumit factor de productie scade pe masura ce se utilizeaza o cantitate mai mare din respectivul factor de productie, ceilalti factori fiind constanti.

Pentru ca intreprinzatorul sa obtina un profit maxim, trebuie sa evalueze ce cheltuiala realizeaza cu fiecare unitate aditionala din factorul variabil si ce obtine in schimb.

Profitul este maxim cand: Cmgfv= Pmgvfv - echilibru pe termen scurt

Cmgfv = costul marginal al factorului variabil

Pmgvfv = produsul marginal valoric al factorului variabil

2.2. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE PE TERMEN MEDIU

Pe termen mediu se combina cel putin doi factori de productie care evolueaza in sens contrar; ei sunt substituibili, iar in functie de pret creste cantitatea dintr-un factor si o diminueaza din celalalt.



Realizarea unei combinari optime a factorilor de productie presupune in prealabil existenta unor alegeri posibile din partea producatorului:

- maximizarea productiei obtinute, la un cost de productie dat (buget) sau

- minimizarea costului unitar pentru un volum de productie dat (cerut de piata)

Ipoteza de lucru : productia Q se obtine doar cu ajutorul a doi factori de productie variabili: munca (L) si capitalul (K) Q=f(L,K)

Ca functie crescatoare de cantitatea utilizata din fiecare factor de productie, functia de productie se prezinta grafic in spatiul tridimensional, astfel incat Q1 < Q2 < Q3, conform fig.2.

Daca se proiecteaza in plan orizontal o sectiune "pe trei etaje" a diagramei de productie (productiile Q1, Q2 si Q3

O izocuanta reprezinta totalitatea combinatiilor factorilor de productie care permit obtinerea), se obtine o familie de curbe de nivel sau de izoproductie (izocuante), avand in componenta trei curbe de izoprodus (vezi fig. 3), ce formeaza o harta de indiferenta a producatorului. aceluiasi nivel al productiei

Pe o izocuanta rata marginala de substitutie scade, deoarece productivitatile marginale ale celor doi factori de productie X si Y sunt pozitive dar descrescatoare. , pe toata lungimea curbei.

Pe fiecare izocuanta se obtine acelasi volum Q, insa in conditiile utilizarii unor cantitati diferite din cei doi factori de productie folositi. Astfel, in punctul A (fig.3) se foloseste o cantitate mai mare din factorul X (XA) si una mai mica din factorul de productie Y (YA), comparativ cu punctul B de pe izocuanta, unde se obtine aceeasi productie (Q1) cu o cantitate mai mare din Y (YB>YA) si o cantitate mai mica din X (XB<XA

Din punct de vedere matematic panta izocuantei este data de rata marginala de substitutie tehnica (RMST).

panta izocuantei=Rmst =WmgX/WmgY

Nivelul productiei creste pe masura ce izocuantele "urca" - deplasandu-se spre dreapta si indepartandu-se de originea axelor. Producatorul poate mari productia, trecand de pe o curba inferioara (Q1) pe una superioara (Q2 sau Q3), folosind cantitati mai mari de intrari (factori de productie).

Asemanator curbelor de izoutilitate, curbele de izoproductie au urmatoarele trasaturi:

 au caracter monoton (sunt continue);

 au inclinatie descrescatoare (directie NV-SE);

forma lor este convexa in raport cu originea;

nu se intersecteaza.

In fiecare punct al unei izocuante eficienta utilizarii factorilor de productie este diferita. Pentru a-si atinge obiectivele, producatorul trebuie sa aleaga combinatia de factori de productie care atrage eficienta cea mai ridicata, in zona productiei rationale (zona economica a productiei).

Zona economica a productiei ne arata acele puncte de pe izocuante in care se obtine cea mai inalta eficienta in utilizarea resurselor de care dispune la un moment dat o intreprindere

Fig.4. Zona economica a productiei

Combinarea factorilor de productie care minimizeaza costul unitar pentru a obtine o anumita productie se numeste COMBINAREA OPTIMA.

Ea poate fi individualizata prin doua metode: metoda analitica si metoda grafica.

Prin metoda analitica, se considera optima acea combinare intre factorii de productie L si K care satisface concomitent urmatoarele conditii:

a) raportul dintre productivitatile marginale ale celor doi factori de productie este egal cu raportul dintre preturile lor unitare sau raportul dintre productivitatea marginala si pretul unitar al celor doi factori de productie este acelasi. Aceasta se exprima prin:

WmgL = WmgK = PL/Pk sau WmgL/PL=Pk/Wmgk

WmgL =productivitatea marginala a factorului munca (factorul X);

WmgK= productivitatea marginala a factorului capital (factorul Y);

PL = pretul unitar de achizitie al factorului munca;

PK = pretul unitar de achizitie al factorului capital;

b) cheltuielile efectuate pentru achizitionarea celor doi factori se incadreaza in bugetul alocat: L . PL + K . PK ≤ B

L si K = cantitatile achizitionate de munca si capital

B = bugetul intreprinzatorului

Prin metoda grafica, starea de optim este desemnata prin acea combinare la care dreapta bugetului (numita si izocost) este tangenta la izocuanta.

Izocostul sau dreapta bugetului reprezinta infinitatea posibilitatilor de achizitie de factori de productie L si K care pot fi facute in functie de bugetul disponibil al intreprinzatorului si preturile unitare ale factorilor de productie astfel incat intregul buget va fi integral cheltuit.

Producatorul trebuie sa decida nivelul productiei si sa adapteze corespunzator metodele de fabricatie. De aceea, el trebuie sa cunoasca cantitatea de resurse necesara volumului de productie si sa stabileasca bugetul pentru achizitionarea factorilor de productie (in functie de pretul acestora, adica pX si pY). Se considera cantitatea de resurse ca o marime data, iar nivelul preturilor, constant si acceptat.

Posibilitatile de alegere ale producatorului se vor manifesta pornind de la compararea graficului izocuantelor cu dreapta bugetului( dreapta izocostului)

Triunghiul OAB reprezinta domeniul de optiune al producatorului. Prin constructie orice punct al dreptei reprezinta o cheltuiala egala dar cu o repartizare diferita intre X si Y.

Panta dreptei bugetului exprima raportul dintre preturile unitare ale celor doi factori de productie si indica cu cat se modifica in sens contrar cantitatea achizitionata din factorul X cand cantitatea cumparata din factorulY se modifica cu o unitate, astfel ca ΔX·PX = ΔY·PY

Panta dreptei bugetului AB = -Px/Py

Starea de optim se realizeaza pe seama acelei combinari a factorilor de productie la care dreapta bugetului (izocostul) este tangenta la izocuanta, in cazul nostru punctul D (vezi fig.6). Acest punct D desemneaza egalitatea dintre panta bugetului si panta isocuantei. Programul de productie corespunzator punctului D minimizeaza costul unitar al productiei, prin combinare KD capital si LD munca.

Fig. 6. Alegerea optima a producatorului

Panta isocuantei Rmst = WmgX/WmgY

Panta dreptei bugetului = -Px/Py



Rmst = - ΔY/ΔX

Ca si in cazul consumatorului si optimul (echilibrul) producatorului are un caracter dinamic, schimbandu-se in functie de modificarea bugetului disponibil (cand bugetul creste, dreapta bugetului se deplaseaza spre dreapta si invers, cand scade), de modificarea preturilor factorilor de productie si de conditiile tehnice ale productiei (care, sub incidenta modalitatilor de combinare pe care le determina, deplaseaza sau schimba alura izocuantei).

2.3.COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE PE TERMEN LUNG

Combinarea factorilor de productie pe termen lung:

toti factorii de productie sunt variabili si crescatori

intreprinzatorul dispune de un buget variabil crescator/maximizare profitului total.

Aceasta forma de combinare cade sub incidenta legii randamentelor de scara (legea economiilor de crestere) sau legea veniturilor de crestere.

Legea randamentelor de scara reflecta sensibilitatea produsului total (productiei totale) la cresterea proportionala a tuturor factorilor de productie sau sensibilitatea productivitatii globale medii a factorilor de productie la cresterea tuturor factorilor.

Productivitatea medie globala a factorilor de productie (Wm globala) = rezultatul (productia) care se obtine pe unitatea de input/intrare - (Fi ), concretizat in consumul de factori de productie.

Wglobala = Q/ Fi

Modificarea randamentului, pe masura cresterii cantitatii de factori de productie utilizati, este dependenta de raportul care se stabileste intre economiile de scara si dezeconomiile de scara, interne si externe. Acestea apar atunci cand se modifica dimensiunile activitatii economice, implicit marimea firmei si reprezinta avantaje, respectiv dificultati ce, inevitabil, apar in activitatea firmei, atunci cand creste scara productiei (activitatii

Legea randamentelor de scara (sau de dimensiune)se refera la productivitatea globala a tuturor factorilor de productie, cand toti varianza in aceleasi proportii   si are trei forme principale de actiune:

1.Sub forma randamentelor de scara crescatoare cand cresterea dimensiunii tuturor factorilor de productie determina o crestere si mai mare a productiei totale [(Δ%Q> Δ%Fi sau indicele productiei (IQ)> (IFi) indicele consumului de factori)].

Sub forma randamentelor de scara constante cand modificarea dimensiunii tuturor factorilor de productie determina o modificare proportionala a productiei (Δ%Q=Δ%Fi sau IQ= IFi). Elasticitatea productiei in raport de factori are o valoare unitara; rezultatul global al firmei se modifica strict proportional cu efortul; randamentele medii si marginale ale factorilor de productie raman constante. Costul total evolueaza strict proportional cu productia, iar costul total mediu si costul marginal sunt relativ constante.

3. Sub forma randamentelor de scara descrescatoare cand cresterea cantitatii tuturor factorilor de productie determina o crestere mai redusa a productiei totale (Δ%Q<Δ%Fi sau IQ< IFi), elasticitatea productiei in raport de factorii consumati este subunitara iar costul total mediu creste.

In combinarea pe termen lung, intreprinzatorul se afla in echilibru atunci cand gaseste solutii pentru maximizarea profitului total.

Profitul se realizeaza la acel volum de productie la care, in conditii de concurenta, se asigura egalitatea dintre incasarea marginala (Venitul marginal) si costul marginal(Cmg). Incasarea marginala reprezinta sporul de incasari obtinute atunci cand volumul productiei vandute se mareste cu o unitate.

Echilibrul firmei pe termen lung se realizeaza cand:Vmg=Cmg deci Profit maxim

  1. PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCTIE

Productivitatea (W) = eficienta utilizarii factorilor de productie in activitatile din care rezulta bunuri economice.

Productivitatea (randamentul) factorilor de productie = raportul dintre rezultatele obtinute (efectul) si consumul de factori de productie (efortul depus). Se urmareste realizarea maximului de efect posibil, prin folosirea unui minim de resurse (efort).

Eficienta economica= W = efecte (productie)/eforturi (consum de factori de productie) > 1

Eficienta economica= W = maxim

Principalele forme ale productivitatii:

1. unitatile de masura folosite pentru exprimarea productiei si a factorilor de productie:

. productivitate fizica - in unitati fizice, natural -conventionale (W fizica): buc/lucrator, tone/ha, etc.

. productivitate valorica - in unitati monetare (W valorica): lei/lei

Dupa modalitatea de calculare a rezultatelor obtinute in activitatea economica:

. productivitate bruta, calculata ca raport intre productia finala si cantitatea utilizata din factorii de productie;

. productivitate neta, ca raport intre valoarea adaugata si cantitatea utilizata din factorul sau factorii de productie utilizati.

Valoarea adaugata = suma de bani incasata din vanzarea productiei din care se scade consumul intermediar (cheltuielile materiale mai putin consumul de capital fix), aferent productiei respective.

In functie de modul de calcul si analiza a productivitatii:

. productivitatea partiala

. productivitatea globala.

Productivitatea partiala W unui factor de productie, considerata a fi la originea productiei si a modificarii acesteia (ceilalti factori fiind constanti)

In functie de factorul retinut, productivitatea (sau randamentul) partiala se prezinta ca: productivitate (randament) a muncii, productivitate (randament) a capitalului si productivitate (randament) a pamantului.

Productivitatea globala =eficienta tuturor factorilor de productie implicati in obtinerea rezultatelor, indicand performanta in ansamblu a factorilor de productie. Evaluarea riguroasa a productivitatii (randamentului) la nivel global este dificila, pentru ca metodele prin care sunt insumati factorii de productie utilizati prezinta numeroase aspecte discutabile.



Ambele forme ale productivitatii (randamentului) apar ca productivitate medie si ca productivitate marginala.

PRODUCTIVITATEA MEDIE

Productivitatea medie a unui factor de productie (Wm) exprima productia care se poate obtine de un singur factor de productie.

Wm=Q/Factor de productie (efect/efort) sau   Wm= Factor de productie /Q (efort/efect

Productivitatea medie a muncii (WmL exprima productia medie obtinuta pe o unitate de munca vie cheltuita, nivelul sau fiind un criteriu pentru stabilirea marimii salariilor si pentru aprecierea eficientei economice si competitivitatii intreprinderilor, activitatilor si economiilor nationale.

Se determina ca raport intre productia totala (Q) si cantitatea totala de munca utilizata (L) exprimata, dupa caz, prin numarul de salariati (L) sau prin timp - ore-munca (T).

WmL= Q/L = produse fabricate/1 angajat sau

WmL= Q/T = productie/unitatea de timp

WmL= L/Q = angajati / unitatea de produs sau

WmL= T/Q = timp/1 produs adica   timpul necesar realizarii unui produs

Productivitatea medie a capitalului (Wmk) sau randamentul mediu al capitalului se calculeaza ca raport intre rezultatele obtinute intr-o anumita perioada de timp (Q) si capitalul utilizat (K):

Wmk= Q K

Coeficientul mediu al capitalului = inversul randamentului mediu al capitalului=K/Q;

Coeficientul marginal al capitalului reflecta sporul de capital necesar pentru obtinerea unei cantitati suplimentare de productie, in conditiile in care ceilalti factori de productie nu se modifica.

Coeficientul marginal al capitalului ΔK/ ΔQ

Coeficientul marginal al capitalului inversul randamentului marginal al capitalului.

Productivitatea medie a pamantului (WmP) sau randamentul mediu al pamantului exprima eficienta medie a factorului de productie pamant utilizat in activitatea economica.

= raport intre productia obtinuta (Q) si suprafata totala de teren utilizata (P) pentru obtinerea productiei sau invers:

WmP= Q/P sau WmP= P/Q

Productivitatea medie globala = eficienta agregata a utilizarii tuturor factorilor de productie utilizati:

Wm globala= Q/ ∑ (factori de productie utilizati) = Q/(L+K+P)(efect/efort) sau

Wm globala= Q/(L+a*K+b*P)   = efort/efect

Unde a, b - coeficientii de transformare a K si P in unitati de munca L.

PRODUCTIVITATEA MARGINALA

Productivitatea marginala exprima eficienta obtinuta prin modificarea cu o unitate a unuia sau a tuturor factorilor de productie.

Productivitatea marginala a unui factor de productie arata sporul de rezultate obtinut prin utilizarea in productie a unei unitati aditionale dintr-un factor de productie, cand ceilalti factori nu se modifica.

Wmg= ΔQ /ΔFP

Productivitatea marginala a muncii (WmgL) = eficienta ultimei unitati de munca implicata in activitatea economica si se determina ca un raport intre variatia absoluta a rezultatelor obtinute (ΔQ) si variatia cantitatii de munca utilizata (ΔL sau ΔT):

WmgL=ΔQ /ΔL sau WmgL= ΔQ /ΔT

Productivitatea marginala a capitalului (Wmgk) = eficienta ultimei unitati din capitalul tehnic atras si utilizat in activitatea economica. Se determina ca un raport intre variatia absoluta a rezultatelor (ΔQ) si variatia absoluta a capitalului tehnic utilizat (ΔK):

Wmgk=ΔQ /ΔK

Productivitatea marginala a pamantului (WmgP) = eficienta ultimei unitati de teren (ha, ar, mp) atras in activitatea economica. Reprezinta sporul de productie care se obtine prin utilizarea unei unitati suplimentare de teren in procesul de productie, cand ceilalti factori de productie nu se modifica. Se determina ca raport intre variatia absoluta a productiei (rezultatelor) si variatia absoluta a suprafetei de teren (ΔP):

WmgP=ΔQ /ΔP

Productivitatea marginala globala (Wmg globala) = eficienta ultimei unitati din toti factorii de productie utilizati in activitatea economica si se determina ca raport intre variatia absoluta a rezultatelor (ΔQ) si variatia absoluta agregata a tuturor factorilor de productie (ΔL + ΔK + ΔP):

Wmg globala= ΔQ / (ΔL + ΔK + ΔP)







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.