Codurile de etica ale organizatiilor

Codurile de etica ale organizatiilor

Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate in codurile etice. Inca de acum doua decenii multe din marile corporatiile au instituit programe etice si au angajat functionari care sa monitorizeze comportamentele etice in organizatii. Initial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice si abia apoi, s-a inregistrat o explozie a acestora in cadrul organizatiilor. Specialistii argumenteaza ca acest lucru a fost posibil, deoarece fara un program si o activitate cu caracter formal, nu pot fi incurajate practicile etice.

Codul de etica poate fi definit prin mai multe moduri:

un ansamblu de percepte, prescriptii de conduita pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept, socio-profesionale;

o declaratie formala care constituie un ghid etic pentru modul in care oamenii dintr-o organizatie trebuie sa actioneze si sa ia decizii;

un ghid al practicilor de afaceri care directioneaza comportamentele umane individuale si de grup;

un document formal care statueaza normele si credintele, reflecta valorile obiective si principiile promovate de o firma, reflectand gradul de cultura al firmei.

Exemple de documente cu rol de reglementare:

Codul lui Hammurabi (sec. XVIII - XVII), apartinand Regatului vechi babilonian, reprezenta o culegere de legi;

Codul lui Manuc (sec. XIII- XVI) din India antica era un ansamblu de legi civile si religioase;

Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. XI i.Ch.), relevate lui Moise pe Muntele Sinai;

Juramantul lui Hipocrat (sec. V-IV), etc.

Ce exprima un cod de etica?

Majoritatea codurilor etice identifica comportamentele asteptate in cadrul relatiilor sociale, recomanda evitarea actiunilor improprii si ilegale in munca desfasurata si recomanda relatii bune cu clientii. In majoritatea sondajelor de opinie adresate firmelor care au coduri etice scrise, intrebarile vizeaza in special aspecte legate de: diversitatea fortei de munca, practici ca mituirea si inselaciunea, sustineri ale partidelor politice, onestitatea inregistrarilor contabile, relatiile cu clientii / furnizorii, confidentialitatea informatiilor.

Un cod etic formuleaza idealuri, valori si principii dupa care este guvernata o organizatie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice abordeaza probleme cum ar fi conflictele de interese, concurentii, caracterul privat al informatiilor, oferirea cadourilor, etc.

Un cod de etica trebuie sa prevada:

modul in care membrii unei organizatii sa actioneze intr-o situatie data; modul in care membrii organizatiei ar trebui sa gandeasca si sa se comporte; relatiile angajatilor cu superiorii;

probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurentii, caracterul privat al informatiilor, oferirea cadourilor, oferirea / primirea sponsorizarilor politice;

concurenta intre membrii unei profesiuni;conflictele intre membri;

relatiile intre profesionisti si clienti, consumatori, surse de aprovizionare sau beneficiari;

relatiile intre practicieni si specialisti intr-o profesiune, etc.

Prin codurile etice se incearca rezolvarea unor conflicte de interese in mediul intern si in relatiile externe ale organizatiei respectiv, statuarea unor principii si cerinte care sa-i faca pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu contin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificatii practice, utile pentru toti membrii organizatiei. Aceasta nu inseamna ca un cod de etica asigura automat un comportament moral sau ca poate acoperi toate situatiile intalnite in viata organizationala. Limita de actiune a codurilor etice consta in formularea lor in termeni generali tocmai pentru ca, la inceput, managerii si subordonatii lor se nu pot identifica toate problemele etice care pot aparea.

Principalele caracteristici ale unui cod de etica sunt:

sa fie riguroase, sa prevada clar idealurile si/sau obligatiile;

nu trebuie folosite in interes propriu; nu vor servi unei profesiuni in defavoarea interesului public; trebuie sa protejeze interesul public; sa fie specifice si oneste;

trebuie sa prevada si pedepse, penalizari;

trebuie sa stabileasca anumite prioritati adica, adevaratele valori ale firmei; sa fie cat mai simple si accesibile;

sa provina de la o autoritate legitima; sa nu contravina altor legi;

sa fie posibile din punct de vedere fizic si moral.

Cine intocmeste codul?

Problemele crearii unor astfel de coduri sunt de tipul: Cum am putea sa coexistam bine si armonios intr-o anumita institutie sau organizatie, indiferent de credintele religioase, de principiile si obisnuintele morale ale fiecaruia dintre noi?

Managerul unei organizatii se gaseste la interfata intre aceasta si contextul in care isi desfasoara activitatea. Este persoana care poate formula politica etica a organizatiei. Aceasta politica etica depinde de filosofia personala a managerului, de cariera si formatia sa profesionala. Este important ca managerul sa doreasca sa creeze un factor de stabilitate organizational prin stabilirea unor valori si principii. De exemplu, IBM a elaborat cele trei principii care ghideaza activitatea firmei: individul trebuie respectat; clientului trebuie sa i se ofere cel mai bun serviciu; excelenta si performanta superioara trebuie urmate permanent.

Elaborarea codurilor se face de obicei in echipa. Obiectivele organizatiei sunt stabilite de catre conducere. Tot conducerea numeste, de obicei, un colectiv de lucru. Acest colectiv pune in comun valorile impartasite de membri, informatii despre coduri similare cu obiective similare.

Normele, credintele sunt in general propuse, discutate si definite de manageri si un colectiv de lucru, iar apoi publicate si distribuite angajatilor, tinandu-se cont de nevoile si specificul organizatiei.

Specialistii in domeniu fac urmatoarele sugestii legate de felul in care poate sa fie scris un bun cod de etica pentru o anumita profesie:

Obiectivele trebuie formulate in mod clar, astfel incat sa existe siguranta ca ele vor fi sustinute si de catre ceilalti. Echipa de elaborare a codului etic trebuie sa se asigure in mod particular de acceptul conducerii.

Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea si introducerea codului.

Constientizarea costurilor de implementare a codului si   previzionarea acestor costuri pe termen scurt si lung.

Codul trebuie sa fie deschis spre schimbari daca apar situatii noi.

Codul trebuie orientat catre problemele cu care se confrunta profesia pentru care se realizeaza codul.

Codul trebuie sa ia in considerare in mod corect legislatia si reglementarile aplicate profesiei pentru care se realizeaza codul.

Echipa trebuie sa consulte un jurist pentru partea de acoperire legala a codului. Referitor la felul in care trebuie promovat codul si influentati angajatii si clientii, este recomandat sfatul expertilor.

Codul nu trebuie sa creeze celorlalti asteptari nerealiste.

Exprimarile utilizate in cod trebuie sa fie simple si clare, fara expresii sau cuvinte tehnice, de specialitate.

Managerul trebuie sa-si asume personal obiectivitatea si responsabilitatea codului.

Managerul trebuie sa aleaga pe cineva care sa administreze competent codul etic.

Modul in care codul etic este transpus in practica ramane, pana la urma, la latitudinea managerilor si a subordonatilor. Codul etic ramane valabil daca toti membrii organizatiei il respecta; cand managerul nu acorda importanta acestuia, cu siguranta nici angajatii nu o vor face.

De obicei, difuzarea codurilor etice are loc in mai multe moduri:

• mese rotunde de sensibilizare,
• anuntarea codului in preliminariile concursului de angajare,
• anexarea codului la contractul de munca si semnarea unei adeziuni.

In privinta obiectivelor unui cod, exista un consens de opinii ca prin formalizarea etica se incearca promovarea valorilor profesionale. Pe langa acest deziderat, Mercier a remarcat si alte obiective:

incheierea unui contract moral intre beneficiari si organizatie, respectiv intre cei care fac parte din aceeasi organizatie;

protejeaza organizatia de comportamente necinstite sau oportuniste; ghideaza comportamentul in caz de dileme etice ;

promoveaza o imagine pozitiva a organizatiei;

ofera un mijloc de reglementare a adeziunii si a devotamentului colaboratorilor;

creeaza (ca si cultura organizationala) sentimentul de unicitate si apartenenta pentru membrii grupului;

arata un angajament de principiu al managerilor;

relatii contractuale se bazeaza pe increderea si responsabilitatea.

Alti autori arata ca obiectivele unui cod de etica sunt urmatoarele:

a)      Ocupa locul lasat liber intre valorile cadru ale unei comunitati si lege;

b)     Contribuie la reputatia, increderea, respectul pe care beneficiarii unei activitati il au fata de institutia care presteaza serviciul respectiv;

c)      Este un cadru de referinta in orientarea deciziilor si a actiunilor;

d)     Creeaza climatul etic

Avantajele elaborarii codurilor de etica:

formuleaza experienta matura a unei profesiuni; pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intra in profesiune; poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii;

incearca sa echilibreze interesul colectiv cu cel personal;

pot constitui bazele unei actiuni disciplinare impotriva abaterilor;

ajuta la dezvoltarea eficienta a problemelor de discriminare, a dilemelor etice in general; este un mijloc de incurajare a practicilor etice in organizatii;

creste loialitatea si implicarea conducerii si a salariatilor;

are loc imbunatatirea selectiei, formarii, promovarii personalului;

sporeste increderea si cooperarea in echipa;

deciziile adoptate vizeaza dreptatea, eficienta, nediscriminarea.

Continutul  unui cod de conduita etica al unei companii

Toate codurilor de etica si regulamentele de ordine interioara ale companiilor contin elemente din prevederile de mai jos. Lista prevederilor nu este completa, si nici titlurile categoriilor nu sunt definitive sau singulare. Tipuri de continuturi (prevederi) ale unui cod etic:

Practici la angajare: hartuire la locul de munca; oportunitati egale; diversitate; tratament egal al angajatilor; echilibrul munca-familie; discriminare; droguri ilegale si alcool; utilizarea proprietatii organizatiei.

Informatii despre angajat, client si vanzator: realizarea inregistrarilor in companie si mentinerea informatiilor; respectarea intimitatii si confidentialitatii; divulgarea de informatii.

Informatii publice/comunicare: publicitate si marketing; dezvoltare si strangere de fonduri; claritatea informatiilor; accesul la informatii; transparenta informatiilor.

Conflictele de interese: cadouri si gratuitati; activitate politica; angajarea la alti agenti; membrii familiei.

Relatia cu vanzatorii: aprovizionare; negocierea contractelor.

Probleme legate de mediu: protejarea mediului inconjurator; sanatatea si siguranta angajatilor.

Practici etice manageriale: precizia inregistrarilor contabile; utilizarea corecta a bunurilor companiei; protejarea informatiilor aflate in proprietate.

Practici la angajare: exercitarea corecta a autoritatii; activitatile de voluntariat ale angajatilor.

Conflicte de interese.

Implicare politica.

Cu toate ca interesul pentru codurile de etica este in crestere, trebuie sa reamintim ca, acestea au si unele limite: ele nu pot acoperi toate situatiile si nu pot garanta o conduita universal etica. Valoarea oricarui cod formal de etica consta in calitatea si trasaturile esentiale ale resurselor umane din cadrul organizatiei: manageri si angajati.[3]

Sumar

Prin codurile etice se incearca rezolvarea unor conflicte de interese in mediul intern si in relatiile externe ale organizatiei respectiv, statuarea unor principii si cerinte care sa-i faca pe manageri mai sensibili la problemele etice.

Companiile au tendinta sa-si eticheteze si sa-si clasifice prevederile codului de etica in multe metode diferite, in functie de caracteristicile unice ale acestora, de scopurile lor si interese specifice. In mod asemanator, continutul codului poate varia semnificativ de la o companie la alta, in functie de ramura in care acestea activeaza, de regulamente/cerinte si de scopurile codului.

Recomandari bibliografice

Craciun, D. (2005). Etica in afaceri. Bucuresti: Editura A.S.E. (p. 55-159, 217-223)

Popa, M. (2006). Etica afacerilor si managementul. Cluj-Napoca: Editura Casa Cartii de Stiinta. (p.221-287)

Tigu, G.(2003). Etica afacerilor in turism. Bucuresti: Ed. Uranus (p. 61-70; 80-96)