Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » afaceri
Tipurile de etica manageriala

Tipurile de etica manageriala




Tipurile de etica manageriala

I. Mihut distinge patru tipuri ale comportament etic:[1] etica obiectivitatii, etica virtutii si a caracterului, etica drepturilor si indatoririlor si etica rezultatelor.

1. Etica obiectivitatii - obiectivitatea este un model ideal, optim, de apreciere si ierarhizare a valorilor, dar este improprie fiintei umane. Orice individ este caracterizat de anumite trasaturi de personalitate carora li se asociaza interese particulare si moduri diferite de a vedea lucrurile. Depersonalizarea pe care o propune etica obiectivitatii intra in contradictie cu modelul de personalitate proeminenta pe care trebuie sa-l reprezinte un manager in fata subordonatilor sai, ceea ce ne face sa credem ca solutiile impartiale nu vor fi automat benefice pentru ansamblul organizatiei.

2. Etica virtutii si a caracterului - isi gaseste sorgintea in sistemele de valori care pun pret pe cultivarea marilor virtuti, cum ar fi: iubirea, cooperarea, umilinta, compasiunea, curajul. Integritatea morala a unui manager presupune respect, promovarea adevarului, respectarea promisiunilor si a regulii de aur: ce tie nu-ti place altuia nu-i face.

3. Etica drepturilor si indatoririlor - porneste de la ideea ca intreaga existenta umana este guvernata de instituirea unui complex de drepturi si indatoriri, in conformitate cu care trebuie sa se desfasoare comportamentele umane. Exercitarea puterii manageriale nu trebuie sa se faca in detrimentul libertatilor celorlalti.

4. Etica rezultatelor - este similara utilitarismului si presupune obtinerea unor rezultate pozitive pentru un numar cat mai mare de persoane si sa antreneze consecinte negative pentru un numar cat mai mic. Evident, o decizie este buna, in masura in care aduce beneficii, si rea, daca genereaza lezarea unor interese. Daca acest lucru este usor de cuantificat pe plan economic, nu acelasi lucru este valabil in plan social. In consecinta, nu trebuie scapate din vedere aspectele ne-financiare ale profitului si ale costurilor aferente.

Cele patru tipologii comportamentale incearca sa rezolve dilemele etice intr-o maniera distincta, cu impact direct asupra deciziilor luate.

Economistii americani observa, de exemplu, ca in jurul ,,profitului'' ca baza pentru manifestarea unor sisteme de valori specifice, s-au creat doua sisteme etice de gandire:  pragmatismul si naturalismul.

Pragmatismul isi gaseste ratiunea in esenta gandirii scriitorului si omului politic Niccolo Machiavelli, fapt care i-a adus si denumirea de ,, machiavelismul aplicat".



Renumitul renascentist considera ca pentru realizarea unui anumit scop se pot folosi orice mijloace, inclusiv inselaciunea si violenta. Drept consecinta, actiunile care dau rezultatele cele mai bune, neconstranse de responsabilitati sociale si morale, sunt considerate cele mai juste.

In forme atenuate, machiavelismul constituie baza pragmatismului, fiind in concordanta cu sistemele de valori ale unor oameni practici, orientati spre actiune. Managerii pragmatici, potrivit acestei teorii, nu se angajeaza in probleme etice, deoarece pentru ei  acestea nu sunt importante. Importante sunt numai rezultatele!

Dus insa la extrem, pragmatismul in afaceri poate genera probleme grave prin eludarea  cu buna stiinta a sistemelor legal construite si aparate de societate, a codurilor etice organizationale sau de nivel national (acolo unde acestea exista) sau chiar a unor drepturi general valabile (dreptul la protectia sociala si individuala, dreptul la tratament egal, etc.).

Naturalismul sau ,, mana invizibila'' se bazeaza pe ideea de a lasa natura sa-si urmeze cursul, pentru ca in cadrul ei exista forte care permit binelui sa iasa la suprafata.

Acest sistem etic intemeiat pe conceptul liderului scolii clasice engleze Adam Smith, este corectat si influentat in timp de apostolii ideilor darwiniste (evolutioniste) din economie (John D. Rockefeller), care acrediteaza teoria potrivit careia marile monopoluri sunt naturale si implicate in procesul natural de selectie industriala.

Ei resping discutiile cu subiect etic, deoarece intr-o lume naturala, etica li se pare artificiala.

Concluzia  lor este : Poate leul sa fie condamnat pentru uciderea unei caprioare care ii asigura supravietuirea?.

Cu referire nu numai la modalitatile teoretice si practice  de obtinere a profitului, ci cu o sfera de cuprindere mult mai larga (cel putin prin idealul care-l urmareste) se remarca in afaceri si sistemul etic denumit absolutism.

Absolutismul se bazeaza pe legi etice absolute, pe valori universale, pe actiuni sau lucruri considerate ca fiind bune sau rele, oriunde in timp sau spatiu.



Ioan Mihut, Opera citata, p. 312.

Silvas, A., Opera citata.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.