Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » agricultura
Piata energiei din agricultura, ca forma de valorificare a produselor agricole secundare

Piata energiei din agricultura, ca forma de valorificare a produselor agricole secundare


PIATA ENERGIEI DIN AGRICULTURA, CA FORMA DE VALORIFICARE A PRODUSELOR AGRICOLE SECUNDARE

1. - CARACTERISTICI IN VALORIFICAREA PRODUSELOR

SECUNDARE DIN AGRICULTURA

Produsele agricole secundare pot fi valorificate atat in sfera productiei agricole, cat si in afara sectorului de productie agricol. Activitatile pot fi desfasurate de acelasi producator agricol sau pentru alt producator agricol sau neagricol. Pentru aceste produse este reprezentata prin filiere considerate foarte scurte si simple.

Totodata valorizarea energetica globala reprezinta pentru produsele secundare aria de cercetare de cea mai mare cuprindere. Aceasta intrucat valorificarea produselor secundare din agricultura, se incadreaza spatial intre o eficinenta locala, pentru un produs sau un proces si o integrare prin decizii adoptate in contextul macrosistemelor din care fac parte.

Principalele probleme care conditioneaza criteriul de valorificare a produselor agricole secundare se refera la: modul de evaluare, accesibilitatea fizica si socio-economica tipul tehnologiei in sistemul de valorificare si modul concret de utilizare etc., laturi care sunt strict corelate cu heterogenitatea accentuata si randamentul energetic foarte scazut al acestor produse[1].



Legat de aceasta problema pot fi enuntate cateva din avantajele rezultate din valorificarea acestor produse si anume: obtinerea si reinnoirea usoara a acestor produse prin diferite metode de conversie care pot servi la producerea de energie ( termica, electrica ); utilizarea ca nutreturi in hrana animalelor si fertilizarea terenurilor agricole; utilizarea sub forma de combustibil prin care nu ridica probleme privind poluarea mediului.

Concomitent este necesara cunoasterea anumitor inconveniente de natura economica privind: aspectele costisitoare in activitatile de recoltare, transport si depozitare a acestor produse; combustibilul rezultat din aceste produse are o valoare energetica scazuta; unele probleme de ordin tehnic in circuitul de valorificare nu sunt inca solutionate (de exemplu, evacuarea deseurilor rezultate prin producerea biogazului).

In baza tuturor acestor considerente potentialul energetic al produselor secundare se incadreaza in piata energiei din agricultura[2].

- CARACTERISTICI   ALE PIETEI PRODUSELOR AGRICOLE

SECUNDARE

2.1.- Forme si accesbiltati de utilizare ale produselor agricole secundare. Criza de energie in care se afla si adanceste civilizatia contemporana obliga in mod permanent la ample investigatii privind viziunea energetica a proceselor si resurselor. Limitarea valorizarii in cadrul unui anumit sistem de productie nu mai satisface actualele cerinte. Marile probleme contemporane, printre care si cea energetica, isi au geneza si isi vor gasi solutionarea numai in perspectiva globala. Din aceasta cauza si valorizarea energetica a productiei agricole secundare trebuie sa se integreze intr-o globalitate a pietei energiei.

Studiile referitoare la problemele pietei produselor agricole secundare implica cunoasterea, pe de o parte, a unor restrictii specifice in producerea lor, incluse in sfera caracteristicilor sistemelor agricole, iar pe de alta parte a tendintelor si formelor de utilizare in circulatia acestor produse agricole secundare care sub impactul pietei pot fi incadrate in sistemele de marketing.

Elementele caracteristice ale produselor agricole secundare urmaresc valoarea de intrebuintare sub forma accesibilitatii fizice si economice a acestor produse, ceea ce conditioneaza cererea si oferta de piata.

Dar nu intotdeauna pentru aceste produse putem considera ca exista o piata de tipul 'concurentei pure si perfecte', motiv pentru care este justificat sa incadram piata acestor produse intr-o piata a energiei din agricultura. Aceasta tocmai datorita circuitului de piata al biomasei continuta in produsele secundare, care genereaza dificultati datorate urmatoarelor cauze:

posibilitatile limitate de transport pentru aceste produse fac cumparatorul potential sa se adreseze unui numar limitat de ofertanti ;

existenta unei tendinte intre ofertanti, care fac ca cererea sa fie putin sustinuta, nepermitand totodata intinderea in cadrul unei piete active;

prin vanzarea produselor secundare, producatorul urmareste obtinerea de profit, stabilind preturile in functie de costurile de productie marginale. Din aceasta cauza pentru care vanzarea in cadrul pietei acestor produse secundare este dificila. In cazul produselor agricole secundare nivelul preturilor este stabilit prin comparatie cu un nou produs si pentru o anumita destinatie in utilizare. Dar in aceasta situatie ofertatorii care mentin un nivel ridicat al preturilor de vanzare pe piata (acestea fiind generate de costurile de productie ridicate), existand tendinta de a nu vinde aceste produse;

pentru produsele agricole secundare exista numeroase utilizari chiar in cadrul exploatatiei agricole producatoare. Deci, vanzarea ca atare a acestor produse este in concurenta cu utilizarile din insasi gospodaria agricola producatoare.

Toate aceste aspecte semnifica pentru ansamblul tridimensional 'biomasa-energie-utilizare' o noua forma pentru piata acestor produse secundare. Aceasta se refera la aspectul calitativ privind continutul in biomasa, a posibilitatilor actuale de conversie energetica si in final la gasirea celei mai adecvate forme accesibile de utilizare.

2.2.- Probleme concurentiale ale conversiei energetice din produsele agricole secundare cu alte forme de de energie. Cum este si normal, mecanismul pietei genereaza unele probleme concurentiale specifice pentru aceste produse secundare. Se pot mentiona astfel:

concurenta intre producatorii agricoli in calitate de ofertanti, care conform tehnologiilor agricole dispun in mod obligatoriu de cantitati de produse secundare in vederea vanzarii;

concurenta intre diferitele tipuri de produse agricole secundare, rezultate din activitatea aceluiasi producator agricol, generata de structura calitativ diferita a biomasei pe care o contin aceste produse;

concurenta intre diferitele tehnologii de transformare a biomasei (a conversiei energetice) din produsele agricole secundare. Facem referiri la   obtinerea aceluiasi efect economic sau a unor efecte economice diferentiate in utilizarea acelorasi produse secundare;

concurenta intre consumatorii care pot utiliza biomasa aceluiasi tip de produs agricol secundar;

concurenta intre produsele agricole secundare si produsele clasice (considerate conventionale) in producerea energiei.

De aici concluzia ca problema existentei unei piete a produselor agricole secundare este conditionata de fluxul distributiei acestor produse in cadrul pietei. Un rol important al etapelor acestei distributii pe piata, revine fenomenului de integrare atat intre activitatile de producere si de conversie energetica a biomasei, dar si intre ofertanti (producatorii agricoli) si beneficiari. Aria acestor piete poate fi extinsa si totodata transformata intr-o 'piata activa', odata cu diversificarea, specializarea si rentabilizarea tehnologiilor de transformare a biomasei.

2.3.- Oferta si sistemele de conversie in valorificarea produselor

secundare vegetale

Are la baza utilizarea acestor produse in special in furajarea animalelor. Inaintea introducerii in consumul propriu-zis din sectoarele zootehnice, un rol important revine operatiilor de innobilare, prin care se mareste gradul de digestibilitate. Acestea constau in operatii de saramurare, melasare, borhotare, tratare chimica etc., la care, dupa caz, sunt introduse operatii de tocare sau macinare (fig. 1). Prelucrarea produselor agricole secundare pentru furajare are rol deosebit, intrucat furajele rezultate pot inlocui chiar furajele concentrate. In urma unui flux de preparare a furajelor pot fi preparate complexe furajere, rezultate prin utilizarea produselor cerealiere (sparturi, ciocalai de porumb, tarate etc.), a capitulelor de floarea soarelui, resturilor


de la prelucrarea fructelor, de la conditionarea plantelor medicinale etc., la care se pot adauga concentrate de uree (ureprot, premix, mineral), de unde pot rezulta furaje valoroase. De asemenea, cojile si semintele de tomate uscate si macinate reprezinta un ingredient de vitaminizare a furajelor. Prin aceste procedee din unele produse ( cum sunt: tescovina, ciocalaii de porumb, stiuleti etc.), se pot obtine prin aceste procedee, furaje foarte valoroase in hrana animalelor rumegatoare. Cantitatile de tescovina ce se obtin prin prelucrarea strugurilor pot fi, de asemenea, transformate in furaje valoroase prin uscarea naturala la soare si macinare, produsul rezultat continand intre 7-13% grasimi si 11-12% proteina.

Totodata oferta este materializata si prin destinatia de valorificare pentru unele produse secundare vegetale ca materie prima in activitatile din afara procesului de productie agricola cum sunt:

- paiele de cereale pot fi folosite in industria celulozei, in prelucrarea artizanala sau fabricarea diverselor obiecte de uz casnic etc.;

- distilarea unor produse secundare in special din pomicultura, viticultura dupa o prealabila depozitare si fermentare;

- din coceni si ciocalaii de porumb se poate obtine drojdie furajera sau furfurol;

- conservarea frunzelor de vita de vie cu destinatia in consumul alimentar;

- combustibilii obtinuti din tulpini de floarea soarelui, tutun, ricin, mustar, coarde de vita de vie, crengile rezultate din taierea pomilor etc.

2.4.- Oferta, cererea si sistemele de conversie in valorificarea

produselor secundare animale

Oferta pentru aceste produse este reprezenta predominant legata de existenta gunoiul de grajd, valorificat prin utilizarea ca ingrasamant. Fluxul de obtinere pana la incorporare este axat pe doua faze mai importante: depozitarea in platforma si transportul, care constituie o alternanta repetata in cadrul intregului flux de valorificare. Reziduurile din complexele zootehnice au un flux de valorificare diferit de metoda clasica de utilizare a gunoiului de grajd.

In acest caz circuitul si etapele (fig. 2), pot fi considerate urmatoarele:

faza ce incadreaza adunarea rezidurilor de grajduri ;

faza de colectare dejectii brute si pompare, transportul prin canalele de aductiune a materialului brut, amestecat cu apa de irigatie in bazinul de colectare-decantare, pomparea amestecului lichid in iazurile biologice, transportul materialului decantat, fertilizarea terenului.



Valorificarea produselor animale secundare prin industrializare este justificata prin valoarea energetica ridicata a derivatelor obtinute prin transformarea acestora.

Producerea biogazului, care este un amestec de gaze cu continut predominant in metan, in urma fermentarii anaerobe a diverselor forme de biomasa (gunoi de grajd, paie, coceni etc.), se recomanda pentru unitatile agricole in care exista sectoare zootehnice sau crescatorii de animale. Compozitia si cantitatile diverselor materii organice de la care se poate obtine biogaz prezinta un potential energetic ce poate fi valorificat superior prin procedeul fermentarii anaerobe metanogene.

Reusita obtinerii biogazului depinde de urmatoarele: calitatea materiei prime (proportia carbon-azot); temperatura si umiditatea realizata; instalatia de producere (calculul volumului util de fermentare are la baza numarul de animale furnizoare de dejectii).

Pentru producatorul agricol producerea biogazului implica alaturi de elementele enuntate anterior si cunoasterea urmatoarelor trei probleme:

- posibilitatile de asigurare cu resurse metanogene (cu referire la structura cantitativa si calitativa a biomasei necesare);

- corelarea nevoilor de energie metanogena la posibilitatile de producere a biogazului;

- respectarea celor mai importante restrictii in tehnologia de producere a biogazului.

Alte forme de valorificare pentru produsele animale secundare mai pot fi considerate urmatoarele:

- parul si productia plumicola necesara industriei usoare;

- produsele secundare apicole (ceara de albine, laptisorul de matca, propolis etc.), preluate de industria farmaceutica (producerea de articole cosmetice si medicamente);

produsele secundare sericicole, reprezentate prin scama gogosilor de matase, avand ca destinatie de valorificare industria textila;

- dejectiile unor specii de animale (pasari, de exemplu) care in urma uscarii si a inlaturarii mirosurilor agresive pot fi utilizate in furajarea animalelor de tractiune in diferite structuri cu alte furaje.

Prin sacrificarea animalelor si obtinerea carcaselor ca produs principal in abatorizare rezulta si numeroase produse secundare asa numitele 'subproduse de abator' ( care ar trebui denumite 'coproduse' ). Valoarea acestor produse este reprezentata de circa 25% din valoarea productiei industriale de prelucrare a carnii, avand multiple intrebuintari. In sistemul de valorificare aceste subproduse se pot grupa: in functie de caracterul si posibilitatile de valorificare (in produse comestibile, tehnice si deseuri), in functie de partea anatomica a animalului de la care provin aceste produse (sange, oase, grasime etc.).

Prelucrarea subproduselor alimentare (comestibile) pentru livrare se efectueaza diferentiat pentru fiecare specie de animale si in conformitate cu reglementarile sanitar-veterinare.

Subprodusele din industria laptelui in functie de cantitatile si locul de obtinere pot fi folosite in alimentatia omului sau a animalelor. Astfel, poate exista lapte smantanit (folosit pentru prepararea unor produse alimentare dietetice), zerul (utilizat in special in hrana animalelor dar si in fabricarea unor produse de panificatie sau bauturi fermentate), zara (constituind un aliment dietetic pentru om, obtinerea unor bauturi racoritoare, precum si pentru hrana animalelor).

Subprodusele din ou, in functie de natura lor se grupeaza in: oua necomestibile (utilizate in hrana animalelor sau in scopuri tehnice in industria pielariei, sapunului etc.); cojile de oua (utilizate in industria farmaceutica, cosmetica, dar mai ales in industria nutreturilor combinate pentru obtinerea fainii furajere).

3.- PERSPECTIVA PIETEI PRODUSELOR AGRICOLE SECUNDARE,

PROCES TEHNICO-ORGANIZATORIC .

Problemele valorificarii produselor secundare din agricultura urmaresc in actuala etapa tendinte legate de un dublu aspect. Se pot face referiri in primul rand de existenta si accentuarea crizei de energie a combustibililor fosili, iar in al doilea rand privita sub aspectul poluarii si protectiei sistemelor ecologice. Organisme competente la nivel international au elaborat masuri pentru utilizarea economica a energiei rezultate din productia agricola secundara. Pentru produsele secundare din sistemul agroalimentar ( cu denumirea in literatura straina de de sub-produse, reziduri ) aceste utilizari se refera la urmatoarele :

- elaborarea de metode de recoltare, de stocaj si de transport a rezidurilor culturilor,

- efectuarea de studii prin care sa se cunoasca disponibilitatile rezidurilor de produse secundare din sectoarele productiei agricole si agroalimentare;

- perfectionarea si/sau adaptarea metodelor de utilizare considerate economice in utilizare, prin care sa se justifice recoltarea intregii productii ( principale si secundare ). Se poate astfel delimita cuantumul calitatii optime a productiei principale, alaturi de crearea de posibilitati pentru colectarea produselor secundare si utilizarea energiei acestora;

- interesul practic oferit prin schimbarea structurii si sistemelor de cultura;

- demonstratii privind utilizarea celor mai adecvate forme de conversie directa a produselor secundare rezultate;

- identificarea tuturor formelor de utilizare a produselor secundare si in afara exploatatiei agricole;

- introducerea de agregate generatoare de gaze combustibile alimentate cu produse secundare, produsele rezultate putand fi utilizate in industrie si in agricultura;

- definirea si demonstratia sistemelor optime pentru productia de combustibili in forma lichida, provenita din conversia diferitelor produse secundare;

- perfectionarea hidrolizei enzimatice a rezidurilor celulozice in zahar;

- demonstrarea prin posibilitati practice a se imbogati produselor secundare in dioxid de carbon;

- proiectarea de tehnologii de conversie prin care sa fie posibila integrarea rezidurilor agricole in sistemul de alimentare al animalelor;

- utilizarea substantelor minerale continute in produsele agricole secundare;

- urmarirea permanenta a randamentului relativ si a aspectelor economice colaterale prin utilizarea gunoiului in amestecuri compostate;

- perfectionarea si/sau introducerea utilajelor de conversie energetica pentru a se efectua reciclarea rezidurilor animaliere;

- studierea efectelor ce se pot semnala asupra sanatatii consumatorilor in urma alimentatiei animalelor cu reziduri animaliere;

- continuarea studiilor privind posibilitatile de transformare a rezidurilor rezultate din sacrificarea animalelor in produse chimice utilizate in industrie.

Din toate acestea se poate deduce ca perspectiva sistemelor de valorificare superioara a produselor agricole secundare este inca dependenta de tehnologiile de conversie. Prin cai si metode adecvate se pot obtine produse folosite superior ca resurse energetice neconventionale. Promovarea resurselor energetice ce vizeaza incadrarea intr-o piata a energiei din agricultura, implica o noua viziune actualizata de utilzarea economica. Aceasta presupune incadrarea unor activitati orientate efectiv spre un specific al pietei energiei din agricultura. Astfel se pot enumera:

- elaborarea nomenclatorului de solutii energetice posibil de aplicat (se inventariaza multitudinea de solutii ce pot indeplini aceleasi functii de baza determinandu-se implicatiile tehnologice si de dotare; completate cu o fundamentare economica in urma aplicarii acestora);

- analiza comparativa a diferitelor solutii si alegerea aceleia care se dovedeste a fi cea mai potrivita, rationala pentru cazul studiat in contextul respectivei conjuncturi economice;

- proiectarea solutiilor de introducere (atat sub aspectul tehnic, cat si economic).

Cerintele actualei etape de dezvoltare pentru activitatile neconventinele din spatiul rural, impun cerinte specifice pietei energiei provenita din valorificarea produselor secundare. Se pot face referiri la rezolvarea problemelor   care au in vedere:

- introducerea in continuare in circuitul de valorificare a cantitatilor de produse agricole secundare la indici de calitate corespunzatori, pentru a asigura procese optime de conversie energetica. In cunoasterea si dirijarea fluxului valorificarii este absolut necesara determinarea eficientei conversiei energetice prin indicatorii adecvati tuturor fazelor circuitului de valorificare;

- acordarea unei atentii sustinute a utilizarii biomasei rezultate din aceste produse considerate surse sezoniere prin existenta unor constructii adecvate de stocare si uscare, necesare utilizarii uniforme in tot timpul anului. Este necesara studierea determinarii unor dozari convenabile in raport cu alti combustibili fosili, din energia eoliana sau a minicentralelor hidroelectrice pentru a face fata oscilatiilor din timpul anului;

- preturile de valorificare ale produselor agricole secundare practicate in prezent nu recupereaza consumurile materiale si de munca necesare producerii si aducerii intr-o forma accesibila livrarii, fiind necesara calcularea costurilor de productie. Pentru aceasta normativele de munca vor fi completate cu lucrarile solicitate de tehnologia si valorificarea acestor produse sau indicarea ponderii cheltuielilor in cazul unor lucrari de tehnologie comune si pentru produsul principal (de exemplu, recoltarea cerealelor);

- organizarea prelucrarii produselor secundare va continua sa reprezinte o problema importanta in cadrul ciclului de valorificare. Aceasta datorita suprapunerii in timp a unor lucrari importante atat in sfera productiei agricole, cat si in valorificarea propriu-zisa a acestor produse. Sunt necesare deci solutii organizatorice privind problemele activitatilor din sectorul valorificarii fara sa fie in detrimentul ritmurilor de executare a lucrarilor pentru produsele principale;

- implementarea proceselor si tehnologiilor de conversie prin utilizarea diferitelor categorii de biomasa, ca surse potentiale de energie, ceea ce impune stabilirea bazelor teoretice si practice pentru cunoasterea si perfectionarea tehnologiilor de valorificare, alaturi de determinarea eficacitatii economice in valorificarea produselor agricole secundare, in majoritatea cazurilor de catre producatorii agricoli. Programele de productie ale producatorului agricol trebuie sa fie corelate cu cele de valorificare, ambele subordonate acelorasi obiective economice impuse de cerintele pietei energiei din agricultura.

Ca atare in actuala etapa producatorului agricol ii revine rolul de cunoastere a pietei prin care se poate face o delimitare a masurilor adecvate reducerii consumurilor de energie prin recuperarea mai buna a produselor agricole secundare. Acestea pot fi considerate urmatoarele:

- elaborarea unor metode specifice de recoltare, transport si stocaj;

- studii asupra cunoasterii disponibilitatilor de produse secundare, precum si a randamentelor relative si aspectelor economice in utilizarea acestor produse agricole secundare in unitatea de productie proprie;

- demonstratii referitoare la diferitele metode ale conversiei biomasei acestor produse ( cu referire la tehnologiile de producere a a biogazului si a combustibililor lichizi );

- demonstratii privind metodele practice de imbunatatire calitativa a acestor produse destinate utilizarii in unitatea agricola ( de exemplu, imbogatirea in bioxid de carbon, reducerea substantelor celulozice, amestecuri cu alte produse pentru innobilare in vederea utilizarii ca furaje )

- cunoasterea posibilitatilor de valorificare rentabila a acestor produse in afara unitatii agricole.

Preocuparile pentru valorificarea superioara a biomasei au generat existenta unor organisme incadrate in aria teritoriala a Uniunii Europene, care intr-o perioada anterioara au fost constituite oficial. Se pot cita: Asociatia Franceza pentru Biomasa (Franta); Centrul pentru Promovarea si Utilizarea Energiei Reinnoibile in Agricultura (Italia); Asociatia Italiana pentru Biomasa (Italia); Asociatia Spaniola pentru Cunoasterea si Utilizarea Biomasei (Spania); Asociatia pentru Biomasa si Bioconversie (Marea Britanie); Centrul pentru Sursele Energetice Reinnoibile (Grecia); Asociatia pentru Biomasa din Portugalia (Portugalia); Centrul pentru Energia din Biomasa (Portugalia).

Cuvinte cheie productie agricola secundara din agricultura ( structura pentru produse vegetale/animale ), criterii de valorificare, piata energiei din agricultura, accesibilitate fizica si economica de valorificare a produselor secundare din agricultura, biomasa, conversie energetica, concurenta produselor secundare din agricultura cu alte forme de energie, oferta si sisteme de conversie a produselor secundare vegetale, oferta si sisteme de conversie a produselor secundare animale, circuitul si etapele de valorificare, producerea biogazului, orientare privind piata energiei din agricultura, recuperare a produselor secundare din agricultura.



Impactul utilizarii carburantilor asupra dezvoltarii turismului rural, autori Pal G., s. a., in volumul Turism Rural Romanesc, Ed. Performantica, Iasi, 2005, p. 60-67.

Requillart V., - L'énergie, un nouveau marché pour l'agriculture, Edition Economica, Paris, 1988, France.

Dupa Niculescu, N., - Valorificarea superioara a resurselor din industria alimentara, Ed. Ceres, Bucuresti 1984.

Prelucrat dupa: ENERGIE ET AGRICULTURE, ONU, FAO, Rome, 1980; Impactul utilizarii carburantilor asupra dezvoltarii turismului rural, autori PAL G., s. a., in volumul Turism Rural Romanesc, Ed. Performantica, Iasi, 2005, p. 60-67. 





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.