Virusul patarii clorotice a marului

Apple chlorotic leaf spot virus ACLSV - Virusul patarii clorotice a marului, Trichovirus,Flexiviridae, (Pop, 2009, TVV, III, 310). Fiind un virus complex, are multe sinonime, numeroase plante gazda si tulpini diferite, necesitand metode de diagnosticare corespunzatoare (vezi Pop, 2009, TVV, III, 310). Boala a fost descrisa prima data la par (P. communis) de Christoff (1935, Phytopath. Z. 8, 285), virusul fiind descoperit apoi in statul Indiana (S.U.A.), de Mink si Shay (1959, Pl. DIS. Reptr. Suppl. 254, 13), in cadrul experimentarilor privind posibilitatea utilizarii unor soiuri rusesti ca indicatori pentru virusurile marului. În anii urmatori, a fost izolat din diferite soiuri si tipuri de portaltoi in Anglia, Canada si S.U.A. Ulterior, s-a constatat ca ACLSV este prezent in toata lumea, fiind frecvent la speciile de Malus, Pyrus, Cydonia si Prunus, la unele dintre acestea producand boli grave, cu influenta insemnata asupra productiei. Astfel, in Franta, peste 35 % din pomii apartinand genului Prunus s-au dovedit infectati cu acest virus. La soiurile de par sensibile, productia de fructe este redusa cu 10-42 %, iar circumferinta pomilor cu 10-30 %. În Spania, 22,6 % din caisii testati s-au dovedit infectati cu ACLSV. Soiurile de mar si par cultivate in tara noastra s-au dovedit, de asemenea, puternic infectate cu virusul patarii clorotice a marului. Infectii naturale cu ACLSV s-au gasit la mar (Malus sylvestris), par (Pyrus communis), gutui (Cydonia oblonga), prun (Prunus domestica), cais (P. armenica), piersic (P. persica), cires (P. avium), visin (P. cerasus), paducel (Crataegus) si porumbar (P. spinosa), unele specii fiind purtatoare fara simptome, iar la altele producand boli caracteristice ale caror simptome variaza in functie de sezon. La mar, majoritatea soiurilor comerciale si tipurile de portaltoi sunt puternic infectate fara a manifesta simptome externe evidente. Soiul Virginia Crab reactioneaza la ACLSV prin "stem pitting" iar Spy prin pete clorotice, cloroze, piticire si "stem pitting". Unele soiuri japoneze de mar altoite direct in plantatii pe soiurile vechi infectate, manifesta simptome evidente de declin, boala fiind descrisa sub denumirea de "apple top-working disease". Simptome de declin manifesta, de asemenea, soiurile japoneze de mar altoite pe portaltoiul Maruba, sensibil la ACLSV. Desi latent in multe soiuri comerciale de mar, virusul poate fi responsabil de incompatibilitatea la altoire a unor combinatii de altoi si portaltoi, pomii altoiti avand cresteri anormale si manifestand simptome de declin. Dupa unii autori, ACLSV produce si alte boli ale marului, cum sunt "apple russet ring spot" si apple stem speck (Nemchinov s.a., 1995, Acat Hort. 356, 51). La par virusul produce mozaicul inelar al parului (pear ring pattern mosaic), descris initial de Christoff (1935) in Bulgaria. În prezent, aceasta boala este raspandita in majoritatea tarilor europene si, din cauze necunoscute, este rara in S.U.A. (Fridlund, 1973). În Romania, mozaicul inelar a fost identificat mai intai la pomi batrani din Transilvania (Docea s.a., 1962), apoi in diferite pepiniere, mai ales la soiurile Curé, Abatele Fetel si Untoasa Hardy, proportia pomilor bolnavi variind intre 1 si 10 % (Pop s.a., 1965, 1967). La soiurile de par sensibile, cum sunt Beurré Hardy, Beurré d'Anjou, Conference, Doyenne du Comice, Marine, Neue Poiteau, Passacrassana s.a., frunzele pomilor infectati manifesta, la scurt timp dupa pornirea vegetatiei, inele neregulate, pete sau linii verzi deschis sau galbene-verzui, care, in cazul tulpinilor mai virulente sau in prezenta infectiilor complexe, sunt insotite de pete necrotice de culoare neagra sau cenusie. Pe fructele soiului Beurré Hardy apar formatiuni inelare sau benzi inguste de culoare verde deschisa sau brune. Soiurile mai putin sensibile, cum sunt Boscs Flaschenbirne, Clapps Liebling, Gräfin von Paris, Williams Christ s.a., manifesta simptome putin evidente numai pe unele frunze. La soiul Köstliche von Charneau apar, uneori, simptome pe fructe, frunzele avand un aspect normal. Manifestarea bolii este influentata de conditiile de mediu, temperaturile ridicate si uscaciunea ducand la accentuarea simptomelor. La gutui, virusul produce mozaicul inelar al gutuiului (quince ring pattern mosaic). Boala se observa numai la unele soiuri si la anumite proveniente ale clonei E, caracterizandu-se prin aparitia unor inele si benzi evidente, de culoare verde deschis sau galbui, pe suprafata frunzelor. Virusul a fost izolat, de asemenea, de la clona de gutui C 7/1 cu simptome de piticire si pete galbene la suprafata fructelor, boala respectiva, cunoscuta sub denumirea de piticirea gutuiului (quince stunt), fiind, probabil, produsa de mai multe virusuri (Kegler, 1977). ACLSV ataca frecvent prunul (Prunus domestica), producand infectii latente sau simptome variabile, in functie de soi si tulpina virusului. O boala produsa de anumite tulpini "super latente" este craparea scoartei prunului (plum bark split). Descrisa initial de Posnette si Ellenberger (1957) in Anglia, aceasta este cunoscuta in prezent in fosta Cehoslovacie, Elvetia, Franta, fosta R.D.G. si in alte tari europene, avand influenta negativa asupra crestereii si productiei (Dunez s.a., 1972). Manifestarea bolii este caracteristica si mai evidenta la soiurile Cambridge Gage, Madame Guttin, prunul d'Ente si P 707. Primele simptome constau in aparitia unor pete brune rosietice in lungul tulpinii, care se adancesc, in dreptul lor scoarta prezentand crapaturi longitudinale, unele necroze ajung pana la cambiu, ducand la distrugerea anumitor ramuri. Simptomele difera de ale bacteriei Pseudomonass mors-prunorum, prin dezvoltarea continua a ulceratiilor la nivelul scoartei. Pe frunzele pomilor infectati pot apare, de asemenea, pete clorotice difuze. La soiurile sensibile, dezvoltarea si productia pomilor pot fi reduse cu 60 %. În experientele efectuate in Anglia, virusul nu a afectat semnificativ cresterea soiurilor Majore's Seedling, Oullins Gage si Cambridge Gage, productia acestora fiind insa redusa cu 6,17 si respectiv 9 % (Posnette si Cropley, 1970). Tolerante la aceasta boala sunt soiurile Bonne de Bry si Civette. Prunus brigantiaca a reactionat la tulpinile prezente in prunii cu simptome de craparea scoartei prin simptome foliare. Mozaicul linear al prunului (plum narow striped variegation) pare a fi produs, de asemenea, de o tulpina a virusului patarii clorotice a marului (Kegler, 1977). Descris la inceput de Cristoff (1958, Phytopath. Z. 31, 381) in Bulgaria, acesta s-a dovedit ulterior relativ frecvent in majoritatea tarilor europene (Kegler, 1964). La soiurile sensibile, cum sunt Anna Späth, Bühler Timpuriu, Neudorferer Hauszwetsche, Prunul Kjustendil si Madame Guttin, boala se caracterizeaza prin aparitia, pe cateva frunze ale pomilor infectati, a unor linii inguste, in forma de zig zag cu tendinta de a forma inele neregulate, de culoare verde deschis, net delimitate de restul tesuturilor. Pe fructele coapte, pot apare adancituri neregulate, arcuite sau inelare. Spre deosebire de simptomele virusului varsatului prunului, la suprafata fructelor in curs de maturare nu se observa benzi sau inele de culoare rosietica, fructele nu cad de timpuriu, iar samburii au aspect normal. O afectiune aparent produsa de ACLSV la prun este pseudo-varsatul prunului (plum pseudo-pox), descrisa in Anglia si fosta R.F.G, afectand soiurile Ersinger, Early Laxton si Pozegaca (Oosten, 1972; Casper, 1977). Se caracterizeaza prin aparitia la suprafata prunelor a unor adancituri sau depresiuni de forme si marimi diferite insotite de brunificarea tesuturilor din dreptul acestora. De regula, simptomele apar pe un numar mare de fructe, manifestarea bolii fiind favorizata de primaverile racoroase. La cais (P. armeniaca), efectul virusului asupra pomilor este variabil, in functie de sensibilitatea soiului si a tipului de portaltoi (Bernard si Dunez, 1971, Ann. Phytopath. 317). La unele soiuri sensibile, cum este Luizet, virusul produce boala cunoscuta sub numele de rozeta caisului (apricot rosette), caracterizeata prin faptul ca mugurii altoiti in august-septembrie pe portaltoi infectati nu se mai dezvolta in anul respectiv iar, in primavara urmatoare, se desprind de portaltoi si cad. Daca altoirea se face inainte de 15 iunie, mugurii se dezvolta normal in primul an, insa altoii prezinta cresteri slabe, lastarii transformandu-se in rozete. La caisul subspontan A 847, folosit ca portaltoi, virusul produce fenomene de declin. Foarte sensibile la acest virus sunt si tipurile de portaltoi Brompton si Marianna. În prezenta virusului, s-au observat fenomene de incompatibilitate extrema intre soiurile de cais Canino, Bulida, Polonais, Rouge du Roussillon si portaltoii Brompton si A 843. Aceasta se manifesta prin necrozarea mugurilor altoiti, necrozarea bazei lastarilor si scurgeri de gome. Reactia de incompatibilitate se manifesta si la caisul 117 AD altoit pe prunul Marianna. Prunus armenica var. ansu si P. mume sunt, de asemenea, foarte sensibili la virusul patarii clorotice a marului. Datorita sensibilitatii ridicate a portaltoilor, nu este exclusa contributia virusului patarii clorotice a marului la producerea fenomenului de apoplexie la cais (Bernard si Dunez, 1971, l.c). Unele soiuri de cais, cum este Rouge du Roussillon, s-au gasit puternic infectate cu virusul patarii clorotice a marului. Alta boala aparet produsa de virusul patarii clorotice a marului a fost descrisa sub denumirea de pseudo-varsatul caisului (apricot pseudo-pox), in Spania si Italia. Aceasta afecteaza mai ales soiurile Bulida, Canino si Reale d'Imola, simptomele constand in aparitia unor adancituri pe suprafata fructelor, in dreptul carora tesuturile sunt necrozate. Mai recent, ACLSV a fost izolat de la caisi apartinand soiului Tyrinthos cultivat in sudul Italiei, prezentand depresiuni verzi pe caisele coapte, deformarea fructelor si pete galbui sau rosietice pe frunze spre sfarsitul perioadei de vegetatie (Alioto s.a., 1994 Ata Hort.. 386, 118). ACLSV este relativ frecvent la soiurile si portaltoii de piersic (P. persica), producand reducerea neinsemnata a cresterii si fenomene de pseudo-incompatibilitate la unele combinatii (Bernard si Dunez, 1971, l.c.). La soiurile de piersic altoite pe seminceri de piersic, virusul se manifesta numai printr-o reducere neinsemnata a cresterii. La unele soiuri si clone de piersic, acesta produce marmorarea adancita verde inchis a piersicului (peach dark green sunken mottle), descrisa de Bernard si Dunez (1971, l.c.). Astfel, la selectia G.F. 305, virusul se manifesta prin aparitia pe suprafata limbului a unor pete sau inele, slab adancite in tesuturi, de culoare verde-inchis, mai usor observabile in sera si pe timp noros decat in camp si in conditii de luminozitate abundenta. Unii portaltoi ai piersicului, cum sunt Brompton, Saint-Julien A, PE 43 si PE A sunt frecvent infectati cu ACLSV. La anumite combinatii de altoi si portaltoi, cum sunt Ribet si 1449/PE 43, Ribet S 1449/prunul d'Ente GF-43 si Sestago/Brompton, virusul produce fenomene de pseudo-incompatibilitate, manifestate, dupa 2-10 ani, prin aparitia de necroze in jurul punctului de altoire, sau prin distrugerea pomilor infectati (Bernard si Dunez, 1971, l.c.). Unele experiente au aratat ca piersicul este susceptibil numai la tulpinile care infecteaza marul si speciile de Prunus, cele de la par nefiind transmisibile la aceasta specie. Rozeta piersicului (peach rosette) s-a dovedit o boala complexa, produsa de Prunus necrotic ringspot virus, Plum dwarf virus si Apple chlorotic leaf spot virus (Smith si Challen, 1972, Austr. J. agric. Res. 23, 1027). La cires (Prunus avium) si visin (P. cerasus), ACLSV produce boala denumita necrozarea fructelor (cherry fruit necrosis), cunoscuta in Italia, fosta R.F.G. si alte tari europene (Baumann, 1971, Erwerbsobstbau 13, 203). În cursul lunii iunie, pe suprafata fructelor apar pete alburii, in dreptul carora pulpa este necrozata. Fructele sunt deformate, mai ascutite si zbarcite. La maturitatea fructelor petele sunt adancite in pulpa si de culoare bruna. Sensibile la aceasta boala sunt soiurile Hedelsfinger, Kassins, Schneiders Späthe Knorpel si Schattenmorelle. La cires, simptome similare pot apare pe fructele pomilor afectati de cherry black canker. Plantele de paducel (Crataegus) si de porumbar (P. spinosa) infectate natural manifesta patari inelare clorotice. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Phaseolus vulgaris si Nicotiana occidentalis. Pe plantele de Chenopodium quinoa apar, la 3-6 zile de la inoculare, leziuni locale sub forma unor corodari, de cca. 2 mm in diametru, care mai tarziu se necrozeaza, devenind de culoare bruna deschis. Infectia sistemica se manifesta dupa 5-7 zile, sub forma de pete si marmorari clorotice, cu desene inelare si lineare, evoluand in cloroza generala insotita de necroze. În cazul izolatelor mai slabe, cum sunt cele de la piersic, apar mai putine leziuni locale , iar evolutia lor este mai inceata. La C. amaranticolor, virusul produce leziuni locale clorotice inconjurate de puncte necrotice fara infectie sistemica. Soiurile de fasole (Phaseolus vulgaris) Pinto, Bountiful si Kinghorn reactioneaza prin pete sau inele necrotice, brune-rosietice, de 1-3 mm in diametru, fara infectie sistemica. Ca indicatori, se folosesc, mai ales, clona de mar (Malus sylvesris) R 127740-7 A, care reactioneaza prin pete clorotice, de regula, concentrate in anumite zone ale suprafetei limbului, distorsionarea frunzelor si piticire si clona Long Ashton de Malus platycarpa, la care se formeaza inele neregulate si desene lineare clorotice pe suprafata limbului, frunzele fiind mici, distorsionate, maturizandu-se mai devreme si cazand de timpuriu (Sweet, 1980, Ann. appl. Biol. 94, 83 Spre deosebire de Apple stem grooving virus, ACLSV produce numai simptome de "stem pitting" la M. sylvestris cv. Virginia Crab si pete clorotice, cloroze, piticire si "stem pitting" la M. sylvestris cv. SPY 227. La par se pot folosi ca indicatori soiurile Beurre Hardy si A 20, iar la gutui clona C 7/1. Dupa Minoiu si Isac (1999, Prot. Pl. 9, 25), pentru detectarea virusului se poate utiliza soiul de prun Carpatin, care manifesta ingalbeniri nervuriene si inele galbui in primul an de la inoculare, iar pentru tulpinile care produc boala "plum bark split" Damsteegt s.a. (1998) recomanda specia Prunus tomentosa, ce manifesta benzi nervuriene discontinui si inele clorotice evidente dupa doua luni de la inoculare. Caisul (P. armeniaca) A 847 este complet distrus de ACLSV. Selectia G.F. 305 (P. persica), inoculata in sera, reactioneaza prin clorozarea frunzelor, incepand cu tesuturile din aproprierea nervurilor, pe fondul clorotic observandu-se pete neregulate de culoare mai inchisa care apar mai adancite in tesuturile limbului, simptom cunoscut sub denumirea de "peach dark green mottle". Probabil ca, virionii se gasesc in toate partile plantelor gazda. În meristemele apicale ale mugurilor axilari ai plantelor de Chenopodium quinoa si in celulele floemice ale plantelor de Malus platycarpa au fost puse in evidenta incluziuni sub forma unor acumulari fibroase, ovale sau rotunjite (Kalashjan si Lipartia, 1986). Experimental, virusul poate fi transmis usor prin grefare de scoarta, altoire si inoculare de suc. La transmiterea de la pomi la plante test, inoculul poate fi preparat din muguri, frunze tinere si, mai ales, din petale, mojararea efectuandu-se in tampon fosfat neutru (0,05 M). Semincerii de mar in varsta de 10 zile, mentinuti in prealabil la intuneric, au putut fi infectati prin inoculare de suc, in proportie de 22 % (Gilmer si Uyemoto, 1972). Cu toate ca s-a observat diseminarea virusului pe cale naturala, mecanismul acesteia nu a fost identificat. Într-o mica masura, raspandirea virusului ar putea avea loc prin concresterea naturala a radacinilor pomilor sanatosi si bolnavi. Virusul s-a raspandit in toata lumea, prin inmultirea si comercializarea soiurilor de pomi si a clonelor de portaltoi infectate. Sucul foliar contine putini virioni. În suc de C. quinoa clarifiat cu bentonita, inactivarea termica are loc la 52-55°C, la 45°C, timpul de injumatatire fiind de 12±1 minute (Lister s.a., 1965). Longevitatea in vitro este de o zi la 20°C, 10 zile la +4°C si timp indelungat la -20°C, iar dilutia limita de 10^-4. Deoarece particulele sunt rupte in acid fosfotungstic, colorarea preparatelor se face cu acetat de uranil sau formiat de uranil. Prin imunoelectronomicroscopie, ACLSV a fost detectat direct in frunzele pomilor infectati, procedeeul fiind tot asa de sensitiv ca testul ELISA (Kerlan s.a., 1981, Phytopath. 71, 400). Tesuturile cambiale ale lastarilor tineri par a fi cea mai buna sursa de particule virale. Virionii sunt filamentosi, flexuosi, avand o lungime modala clara, de 720-740 nm si grosimea de 12 nm. Au structura helicoidala pufoasa, distanta dintre spirale fiind de 3,8-3,9 nm. Privit lateral, canalul central este obscur, iar structura helicoidala evidenta, deosebindu-se benzi transversale asemanatoare cu ale closterovirusurilor. Genomul consta din ARN monocatenar, unipartit, de sens pozitiv, codificand o proteina structurala si doua nestructurale. ACLSV fiind diseminat in natura numai prin inmultirea si comercializarea materialului infectat, poate fi combatut cu mare eficienta prin producerea materialului saditor liber de virusuri. În acest scop, este necesar ca toti altoii, portaltoii si intermediarii de mar, par, gutui, cais, piersic, cires si visin folositi la obtinerea pomilor altoiti sa provina de la clone libere de acest virus. O prima testare a clonelor cu privire la prezenta acestuia poate fi efectuata serologic, utilizand metoda ELISA si extracte din muguri fortati in sera in cursul lunilor de iarna. Pomii care dau rezultate negative sunt testati in primavara prin transmiteri mecanice pe plante de Chenopodium quinoa. Exemplarele in care virusul nu este pus in evidenta nici prin aceasta metoda sunt testate apoi prin transmiteri pe indicatorul R-12740-7 A (Malus sylvestris) sau pe Malus platycarpa. Cand se dispune de conditii corespunzatoare, testarea poate fi efectuata si prin grefare de scoarta pe indicatorul G.F. 305 (P. persica) cultivat in sera. Soiurile speciilor de Prunus, mai ales cele de prun si cais, pot fi testate pe prunul Cambridge Gage sau pe caisul A 847. La toate speciile susceptibile, clone libere de virus din soiurile total infectate pot fi obtinute prin cresterea pomilor tineri timp de 2-3 saptamani la 37°C, dupa care varfurile formate la temperatura ridicata sunt altoite pe portaltoi liberi de virusuri. Deoarece, la majoritatea soiurilor de mar, virusul este raspandit neuniform in lungul lastarilor, clone sanatoase din cele total infectate pot fi obtinute prin altoirea pe portaltoi sanatosi a mugurilor din partea apicala a lastarilor, de regula liberi de ACLSV.