Produse forestiere si valorificarea lor

In judetul Gorj, Directia Silvica Targu-Jiu recolteaza anual afine, mure, zmeura, macese si castan comestibil. Recoltarea fructelor de padure se face cu personalul silvic propriu, dar si cu persoane fizice.

Perioada de recoltare a fructelor de padure variaza in functie de fiecare specie, de conditiile climatice, din iulie pana in septembrie si chiar octombrie.

Peste 100 de tone de afine si macese culese in padurile din judetul Gorj au fost trimise anul acesta in Olanda, unde vor fi folosite pentru dulceturi si ceaiuri si Directia Silvica a mai vandut si de castane comestibile culese din padurea de la Tismana.

Cel mai bine platit este kilogramul de muguri de pin, care este vandut cu sapte lei. Anual se recolteaza flori de soc, flori de tei,   coada soricelului si multe alte sortimente de plante medicinale precum: rostopasca, mesteacan, patlagina, musetel, parul porcului.

Cel mai important produs forestier este lemnul valorificat din padurile judetului Gorj atat cel utilizat pentru incalzirea locuintelor cat si cel utilizat in industria prelucrarii lemnului(mobila, cherestea, produse de artizanat etc).

Busteni de fag pentru gater:

• Diametru minim : 35cm
• Lungimi : 2,5m; 3,0m; 4,0m si multipli ale acestora
• Caracteristici : inima rosie maxim 40%, maxim un nod pe metru

Busteni de fag pentru furnir:

• Diametru minim : 45cm
• Lungimi : 2,7m; 2,8m; 2,9m; 3,0m; 4,5m si multipli ale acestora
• Caracteristici : inima rosie maxim 20%, fara noduri, fara curbura, fara crapaturi, fara fibra rasucita

Semintele si puietii forestieri produsi  sunt insotiti de certificate de origine, care atesta provenienta lor genetica si garanteaza succesul utilizarii lor in regenerarea padurilor, crearea si intretinerea parcurilor si a gradinilor. Alaturi de speciile forestiere specifice, RNP - Romsilva produce si puieti din specii ornamentale.

Castanul

Catanea sativa este, cel mai adesea, un arbore de dimensiuni mari, atingand frecvent 20 - 35 m inaltime, cu un trunchi, care la maturitate poate atinge adesea 2 m in diametru. Frunzele sale lungi, lanceolate si crestate adanc pot atinge intre 16 - 28 cm lungime si 5 - 9 cm latime.

Castanul comestibil este una din speciile de plante ce are flori monosexuate situate pe aceeasi planta, dar separate. Florile de ambele sexe sunt dispuse pe doua nivele diferite, cele masculine in partea superioara a plantei, iar cele feminine in partea sa inferioara. Ambele tipuri de flori sunt erecte, masurand intre 10 si 20 cm lungime, semanand extrem de mult cu niste lumanari si avand un miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte polenizatoare.

Fructele

Castanul comestibil infloreste mai tarziu ca alte specii de castan. Ambele tipuri de flori apar la sfarsitul lui iunie si inceputul lui iulie, durand pana cand fecundarea celor feminine este realizata. Inspre toamna, florile feminine evolueaza dintr-un singur receptacul ingrosat in 3 - 7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta tepoasa.

La coacerea completa, care are loc candva in mijlocul lui octombrie, mantaua se deschide progresiv, lasand sa se vada fructele coapte, a caror coaja are o frumoasa culoare maroniu-castanie lucitoare.

Castan comestibil, din Thomé, Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885.

Castanul comestibil in Romania

In Romania, dar si in alte regiuni ale Europei, arborele este relativ usor de crescut atat in livezi specializate, cat si la marginea sau chiar in mijlocul padurii. In livezi, poate fi cultivat atat in monocultura, (doar exemplare de Castanea sativa), asa cum este cultivat in special in judetul Maramures sau poate fi combinat cu usurinta cu alte specii pomicole, formand livezi mixte, cum este frecvent cultivat in Banat.

Arborele in sine necesita un climat bland, cu umiditate suficienta, dar nu exagerata. Desi originar dintr-o zona cu climat mediteranean tipic, castanul comestibil se poate adapta si la alte doua tipuri de subclimate, cel de tip submediteranean, precum in Banat, sau de tip temperat, dar moderat, in vaile protejate din jurul Baii Mari din Maramures.

Daca sunt indeplinite conditiile de climat, protectie si umiditate, Castanea sativa are o crestere constanta, fiind un arbore productiv ce nu are 'ani rai'. Este, in schimb, sensibil la primaverile tarzii, reci si prea umede, precum si la ingheturile din toamnele prea lungi, ploioase si reci. In conditii de padure, unde este protejat de arborii din jurul sau, poate tolera bine chiar si conditii de umbra moderata.

Utilizari

Denumirea de castan comestibil se refera desigur la fructele acestui arbore care sunt comestibile, fiind considerate in anumite retete de preparare (vedeti piure de castane) chiar o delicatesa. Exista, desigur, si alte modalitati de mancare a fructelor, dintre care castanele coapte sunt foarte cunoscute.

Castanul comestibil este cultivat in multe zone ale Europei, fiind cunoscut si cultivat inca de pe vremea Romei antice, cand a fost introdus treptat in regiuni mai nordice decat arealul sau natural. Mai tarziu, incepand cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a inceput sa fie cultivat de calugari in gradinile manastirilor. Astazi, in afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi gasite in intreaga Europa, din Anglia pana in Romania si din Italia pana in Germania.

Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt utilizate ca ingredient ales de catre fabricantii de ciocolata si delicatese, fiind frecvent coapte sau prajite. Sub forma lor prajita sunt foarte apreciate in Franta, Italia si, mai ales, in Corsica. Coacerea sau prajirea se pot face fie integral, fie sub forma granulara, obtinandu-se un fel de faina, din care se realizeaza piureul de castane. Exista o varietate de mamaliga corsicana (denumita polenta sau pulenta) care foloseste ca ingredient de baza faina dulce de castane comestibile.

Lemnul arborelui este frumos si durabil, fiind folosit la confectionarea de mobila, butoaie, material pentru garduri sau chiar ca material de grinzi pentru acoperisul cladirilor, asa cum ar fi in Alpujarra, Spania. Datorita tendintei lemnului de a crapa in lung si de a se curba accentuat in timp, folosirea sa la piese mari de lemn este limitata.

Coaja arborelui este o sursa importanta de tanin.

Ciupercile comestibile recoltate din padurile judetului Gorj sunt prezentate mai jos:

Zbarciogul - Morchella esculenta

Ciuperca comestibila cu palaria bruna sau negricioasa, zbarcita, carnoasa, cu aspect de ceara, cu piciorul alburiu sau rosietic, scurt, gros si gol inauntru

Carnea este alba, frageda cu gust si miros placut

Creste izolat sau in grupuri pe terenurile nisipoase ale padurilor luminate sau pajistilor mai umbrite.

Galbiorii - Cantharellus cibarius

Au palaria de culoare galbena, in tinerete boltita, cu marginile regulate rasfrante in jos, iar la maturitate de forma unei palnii cu marginile incretite

Lamele au aceeasi culoare ca palaria, sunt groase

Carnea galbiorilor este aurie, tare, fibroasa, rareori este atacata de viermi

Cresc in grupuri prin pasuni si paduri de rasinoase si foioase

Pastravi de fag - Pleurotus ostreatus

Palaria semicirculara, cenusie, cenusie-bruna pana la negricioasa, cu lamele albe, cu sporii albi si cu piciorul scurt, excentric si acoperit cu perisori teposi spre baza

Carnea este alba, frageda si cu miros de faina; gust dulce, placut

Creste in tufe de cate 8-12 exemplare suprapuse pe trunchiurile foioaselor, mai ales pe fagi, plopi, ulmi, tei, mesteceni

Ciuperca de balegar - Psalliota campestris (Agaricus)

Are palaria globuloasa si cu marginile indoite spre interior in tinerete, iar apoi convexa-plana

Cuticula alburie, galben-rumenie, uneori acoperita cu solzi fini, bruni

Carnea alba, devine roza sau bruna prin rupere

Creste in grupuri pe pajisti, pasuni, gradini, locuri gunoite; cultivata

Flocoselul - Hydnum repandum

Ciuperca comestibila din familia hydnaceelor, cu palaria carnoasa de culoare ruginie, galbuie sau aurie, prevazuta cu numerosi ghimpi, desi, pe partea inferioara care se rup la cea mai mica atingere

Carnea fibroasa, sfaramicioasa si usor amara

Se poate conserva in otet sau consuma amestecata cu alte ciuperci, mai gustoase

Raspandit in padurile de foioase, mai ales de fag, dar si de rasinoase

Hribul - Boletus edulis

Are palaria globuloasa si cu marginile indoite spre interior in tinerete, iar apoi convexa-plana

Cuticula alburie, galben-rumenie, uneori acoperita cu solzi fini, bruni

Carnea alba, devine roza sau bruna prin rupere

Creste in grupuri pe pajisti, pasuni, gradini, locuri gunoite; cultivata

Pitarca - Boletus (Leccinium) scaber

Are palaria semisferica, bombata in tinerete si apoi convexa

Cuticula bruna, bruna-castanie este putin lipicioasa pe vreme umeda

Tuburile sporifere sunt albicioase-cenusii; carnea alba devine rosiatica, albastruie sau verzuie prin rupere; prin fierbere sau uscare se innegreste

Creste prin padurile de rasinoase si de foioase, mai ales de mesteacan