Necrozarea nervurilor vitei de vie

Necrozarea nervurilor vitei de vie - Grapevine vein necrosis, agent patogen transmisibil inca necunoscut, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 648). A fost identificata prima data in Franta (Legin si Vuittenez, 1973, Riv. Patol. Veg., 9 (suppl.), 57), ulterior fiind depistata in majoritatea tarilor europene si mediteraniene (Credi s.a., 1985, Phytopathol. Mediterr., 24, 17), considerandu-se ca are o raspandire mult mai mare. Boala este latenta in soiurile de Vitis vinifera si in majoritatea speciilor si hibrizilor de portaltoi, producand simptome caracteristice pe portaltoiul 110 R. Plantele de Vitis rupenstris x Vitis berlandieri 110 R inoculate prin altoire manifesta necrozarea retelei nervurilor pe fata inferioara a frunzelor bazale, care, pe masura ce lastarii cresc, apare si pe fata superioara cuprizand si frunzele etajelor superioare. Tulpinile severe pot produce dungi longitudinale brune pe lastari, necrozarea carceilor si brunificarea varfurilor lastarilor si a mugurilor. Cresterea este complet franata, iar indicatorul poate fi total distrus. În sera sau camp, simptomele apar la 6-8 saptamani de la infectie, exceptand tulpinile slabe, care se pot manifesta abea in anul urmator altoirii. Simptomele sunt evidente tot timpul anului, notarea lor putandu-se face la 8-10 saptamani de la inoculare. Boala poate fi reprodusa numai prin altoire, iar diseminarea ei are loc prin multiplicarea materialului infectat. Raspandirea bolii poate fi prevenita prin eliminarea de la inmultire a clonelor care dau reactii pozitive la testarea lor pe portaltoiul 110 R. Vitele infectate pot fi eliberate de agentul patogen printr-un tratament termic prelungit, prin mentinerea lor la 38°C timp de 60 zile si inradacinarea separata a varfurilor de crestere, proportia plantelor insanatosite fiind de 65 %.