Virusul
patarii vitei de vie - Grapevine
fleck virus GFkV, Maculavirus, Tymoviridae,
(Ref. Pop, 2009, TVV, III, 636).
Sinonime: Virusul clorozarii
nervurilor indicatorului St. George (Pop,
1977, An. I.C.P.P. 12, 35), Grapevine marbrure virus (Vuittenez s.a., 1966, Ann. Epiphyties 17, 67), Grapevine
fleck virus (Hewitt s.a.,
1972, Ann. Phytopathol. nr.hors-série 23, 43), Grapevine phloem-limited
isometric virus (Boulila
s.a., 1990 Phytopath.
Simptomele caracteristice acestei boli,
aparute pe Vitis rupenstris la
testarea clonelor de Vitis vinifera
cu privire la prezenta infectilor virale, erau cunoscute de mult timp
si considerate ca facand parte din sindromul scurt-nodarii
vitei de vie, ulterior demostradu-se, ca ele apartin unei
viroze diferite (Vuittenez, 1966,
l.c.; Hewitt, 1972, l.c.). Apare,
probabil, peste tot unde se cultiva vita de vie, fiind identificat
in numeroase tari europene, in tarile din
bazinul sudic al Mediteranei, in S.U.A. si Africa de Sud, in
tara nostra, aproximativ jumatate din vitele testate,
apartinand soiurilor de Vitis
vinifera si unor tipuri de portaltoi, dovedindu-se infectate cu GFkV (Pop, 1977, l.c.). Verderevskaja s.a. (1983, Arch.
Phytopath. Pflanzenschutz 19, 222), Conti si Milne (1985, Phytopathol. Mediterr.
24, 110) au fost primii care au observat, in floemul plantelor de
vita de vie afectat de fleke, un virus sferic de 30 nm in
diametru, care s-a dovedit agentul patogenic al bolii. Virusul este latent in toate
soiurile de V. vinifera si
in toti portaltoii de vita americana, exceptie
facand Vitis rupestris. La
aceasta, simptomele caracteristice constau in clorozarea unor
portiuni ale nervurilor de ordin inferior, vizibila mai ales pe
frunzele din jumatatea superioara a
lastarilor. Datorita franarii cresterii
tesuturilor afectate, suprafata limbului este
mai redusa, slab gofrata sau incretita,
asimetrica, ceva mai putin dintata si cu marginele
usor curbate spre fata superioara. Dezvoltarea vegetativa a
plantelor infectate este mai redusa, iar boala
este cunoscuta numai la genul Vitis.
Ca indicator, se foloseste V. rupestris soiul St. George.
La altoirea acestuia in verde cu
clonele de testat, simptomele apar dupa 1-2 luni, iar la altoirea in
uscat dupa 4-5 luni (Pop,
1973, An. ICPP, 9, 41-47). Virionii
se gasesc in citoplasma celulelor floemice, inducand
vezicularea periferica a organitelor celulare,
unde are loc replicarea ARN viral. Experimental,
virusul poate fi transmis prin altoire si cuscuta, iar in
natura, este raspandit prin propagarea
materialului saditor infectat. Virionii sunt izometrici, cu profil rotund,
avand circa 30 nm in diametru si arajamentul capsomerelor
evident, structura de suprafata fiind asemanatoare
tymovirusurilor si marafavirusurilor, subunitatile proteice
fiind grupate in pentameri si hexameri. S-au produs antiseruri diagnostice pentru testul
ELISA si imunoelectronomicroscopie. Genomul este
ARN monocatenar, de sens pozitiv, iar in virion se gaseste o
singura proteina capsidala.
Se recomanda recoltarea corzilor de altoi si
portaltoi din plantatii libere de virusuri, provenite de la clone care au
dat rezultate negative la testarea lor serologica prin metoda ELISA
si la transmiterea prin altoire pe indicatorul V. rupestris soiul St. George. Din soiurile total infectate
se pot obtine clone libere de virus prin termoterapie si culturi
meristematice.
.com