Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » asigurari
ELEMENTELE UNEI ASIGURARI

ELEMENTELE UNEI ASIGURARI


ELEMENTELE UNEI ASIGURARI

Actele normative care privesc asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila cuprind reglementari ale raportului dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si respectiv societatile de asigurare, dintre bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare, ale riscurilor acoperite prin asigurare, ale drepturilor si obligatiilor ce revin partilor din asigurare.

Partile care intervin in raporturile juridice de asigurare sunt: asiguratorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul asigurarii, tertul pagubit si brokerul de asigurare.

Asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurari), care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de



a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde - in baza legii - fata de terte persoane.[1]

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane.

In cadrul asigurarilor de bunuri si raspundere civila, in calitate de asigurati pot aparea atat persoane juridice, cat si diferite persoane fizice. La asigurarile de persoane,

in calitate de asigurat poate aparea orice persoana fizica care indeplineste conditiile prevazute in actele normative.

Asiguratii pot fi clasificati astfel:

- asigurati identificati prin nume, acestia pot include:

a). - asiguratii principali care se refera la persoana, societatea, asociatia sau alta entitate mentionata in polita de asigurare si care este responsabil pentru plata primelor si este singurul asigurat sa rezilieze polita , sa primeasca preavizul de reziliere, sa aduca cu consimtamantul asiguratorului, modificari politei, sa primeasca informatii de la asigurator referitoare la incidentul asigurat si la despagubiri si sa primeasca primele rambursate;

b). - cesionarii. Cesiunea este transferul unui drept de proprietate de la o parte catre alta. Partea care cedeaza dreptul de proprietate este numita cedent, iar partea careia ii este transferat dreptul de proprietate este denumita cesionar.

Un contract de asigurare nu poate fi transferat unei alte parti fara consimtamantul asiguratorului. Totusi, dreptul la despagubire poate fi cedat dupa producerea pagubei.

c). - creditorii. Daca un debitor a gajat o anumita proprietate ca garantie pentru rambursarea unui imprumut, atunci creditorul are un interes asigurabil fata de acea proprietate. Asigurarea ce acopera interesul asigurabil al creditorului poate fi

obtinuta: prin cumpararea directa de catre creditor a unei polite proprii sau asigurandu-l pe creditor prin polita debitorului.

- asigurati identificati prin relatia cu un alt asigurat. Multe parti care au sau

obtin calitatea de asigurat nu sunt identificate prin nume, ele devenind asigurati in conditiile in care fac parte dintr-o categorie generala mentionata in polita. Cateva persoane ce pot fi acoperite prin aceasta metoda sunt:

membrii de familie;

persoanele cu acelasi domiciliu;

angajatii;

reprezentantii legali;

administratorii;

alte categorii mentionate in polita ce au o relatie personala sau de afaceri

cu asiguratul principal.

- asigurati aditionali, acestia capata calitatea de asigurati prin elaborarea unui

act aditional la polita de asigurare a asiguratului principal.

Beneficiarul asigurarii este persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata fara insa ca acesta sa fie parte la contractul de asigurare. Ueori terta persoana care devine beneficiarul asigurarii este indicata in mod expres, de catre asigurat, in contractul de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurarii se face in cursul executarii contractului de asigurareprin declaratie scrisa, comunicata de asigurat societatii de asigurare, ori prin testament. De mentionat ca beneficiarul asigurarii este desemnat si prin conditiile de asigurare (de exemplu: sotul, mostenitorii legali). Cand sunt mai multi beneficiari desemnati sau mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca asiguratul sa nu fi dispus altfel.

Tertul pagubit poate fi o persoana fizica sau juridica implicata intr-un accident rutier, feroviar, naval, aerian, careia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectata sanatatea, integritatea corporala sau chiar viata (deces). Tertul pagubit nu se

cunoaste decat in momentul producerii riscului si cand se stabileste indemnizatia de asigurare.

Brokerul de asigurare poate fi o persoana juridica autorizata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sa intermedieze asigurari intre o societate de asigurari si asigurati. Brokerul de asigurare lucreaza contra unui comision care in mod obisnuit - se calculeaza asupra primelor de asigurare totale in baza contractelor de asigurare incheiate si se plateste de catre societatea de asigurari.

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau agentul economic cu capital de stat, unitatea cooperatista, mixta sau privata care contracteaza pentru lucratorii sai asigurari contra accidentelor si a altor riscuri, obligandu-se sa plateasca primele de asigurare; in unele cazuri, aceste prime pot fi platite si de catre asigurati. De cele mai multe ori contractantul este insusi asiguratul. Sunt cazuri in care contractantul

asigurarii este si beneficiarul asigurari (de exemplu la asigurarile mixte de viata, in situatia in care asiguratul supravietuieste pana cand expira valabilitatea contractului de asigurare , el este si beneficiar al asigurarii respective).[3]

Pe langa partile ce intervin in raporturile juridice de asigurare, asigurarea mai include si urmatoarele elemente:

o      contractul de asigurare reprezinta un act juridic prin care asiguratul se

obliga sa plateasca societatii de asigurare o prima, aceasta din urma obligandu-se sa-si asume riscul producerii unui anumit eveniment si sa plateasca beneficiarului o despagubire, in limitele stabilite.

Principalele caractere juridice ale contractului de asigurare sunt:

- caracterul consensual al contractului este relevat de faptul ca acesta se incheie

numai prin consimtamantul partilor.

- caracterul sinalagmatic este determinat de faptul ca partile contractante isi


asuma reciproc anumite obligatii.

- caracterul aleatoriu este determinat de faptul ca partile contractante nu cunosc,

in momentul incheierii contractului, efectele acestuia, respectiv beneficiile sau pierderile ce vor rezulta din acest contract.

- caracterul succesiv este relevat de esalonarea in timp a prestatiilor prevazute in

contract.

- caracterul de adeziune este evidentiat de faptul ca forma si clauzele

contractului sunt stabilite de catre societatea de asigurari, potentialul asigurat avand posibilitatea de a adera sau de a respinge acest contract.

- caracterul oneros rezida din faptul ca fiecare parte urmareste obtinerea unui

avantaj sau a unei contraprestatii pentru serviciul pe care il face sau se obliga sa-l faca in favoarea celeilalte parti.

Conditiile de validitate ale contractului de asigurare sunt:

partile sa aiba capacitatea de a contracta;

consimtamantul acestora sa fie valabil;

sa aiba un obiect determinat sau deteminabil;

cauza contractului sa fie licita.

Orice contract de asigurare trebuie sa se intocmeasca in forma scrisa si sa

cuprinda urmatoarele elemente:

numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;

obiectul asigurarii;

riscurile ce se asigura;

momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;

primele de asigurare;

sumele asigurate;

alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.

Contracele de asigurare se desfasoara pe baza unor principii care, desi nu sunt

mentionate in contract, trebuie cunoscute si respectate de cele doua parti. Cele mai importante dintre acestea sunt:

- principiul despagubirii. Conform acestui principiu, contractele de asigurare nu

ofera despagubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat.

Acest principiu subliniaza una dintre functiile principale ale asigurarii: aceea de a readuce asiguratii in situatia financiara pe care au avut-o inainte de survenirea evenimentului asigurat , fara a intentiona sa-i imbogateasca in mod injust.

Despagubirea poate fi egala sau mai mica decat paguba suferita, in functie de principiul de raspundere aplicat de asigurator la acoperirea pagubei:

principiul primului risc, in acest caz despagubirea acordata asiguratului este

egala cu paguba suferita de acesta, fara a depasi insa marimea sumei asigurate .

principiul raspunderii proportionale. Asiguratorii care aplica acest principiu

stabilesc despagubirea in aceeasi proportie fata de paguba in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat.

principiul raspunderii limitate, in acest caz se stabileste dinainte o parte din

paguba care va cadea in sarcina asiguratului. Aceasta parte este cunoscuta sub denumirea de fransiza.

- principiul interesului asigurabil. Interesul asigurabil poate fi definit ca o

expunere la un prejudiciu financiar. Deci, o persoana poate avea un interes asigurabil daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective. Existenta interesului asigurabil este absolut necesara pentru a obtine o asigurare legal executorie.

- principiul subrogatiei, acest principiu are o importanta deosebita in situatiile in

care asiguratorul este obligat, prin polita de asigurare, sa despagubeasca o dauna produsa din culpa de catre asigurat unei terte persoane. In anumite situatii, subrogatia previne dubla despagubire a asiguratului sau previne obtinerea unui beneficiu in mod injust.

o      obiectul asigurarii poate fi un bun mobil ori imobil supus asigurarii, un

interes, navlul, o persoana fizica sau raspunderea civila acoperita prin asigurare.

o      riscul este o primejdie, un pericol, un inconvenient posibil, o intamplare

neplacuta.

In societatea de astazi, riscul apare ca un eveniment posibil nedorit, previzibil sau imprevizibil producator de pierderi materiale sau morale.

Nu toate riscurile se pot asigura, ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii economice si juridice si trebuie sa aiba anumite caracteristici.

Riscul asigurabil este acela care indeplineste conditiile pentru a putea fi preluat de o societate de asigurari, ce se poate asigura si la producerea caruia se plateste despagubirea sau suma cuvenita.

Riscul asigurat este primejdia, posibilitatea de a suferi o paguba, eventualitatea distrugerii bunului asigurat sau a survenirii evenimentelor asigurate ce pot afecta viata oamenilor sau integritatea lor corporala care, devenind reala, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata.

o      evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste

valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun sa poata fi cuprins in asigurarea , este necesar sa se cunoasca cat mai precis valoarea

acestuia, fiindca despagubirea de asigurare pe care o plateste asiguratorul, in caz de producere a riscului asigurat se stabileste si in functie de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile in asigurare este necesar sa fie stabilita in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora, deoarece orice exagerare - intr-un sens sau altul - poate avea consecinte negative fie pentru asigurator, fie pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea bunurilor conduce, de regula, la slabirea preocuparii asiguratilor pentru pastrarea si intretinerea cu grija a acestora. Subevaluarea bunurilor nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa poata compensa in intregime pierderea suferita. Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabila sau stabilita in functie de pretul de vanzare - cumparare, practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurarii.

o      suma asigurata este valoarea pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea

in cazul producerii riscului asigurat. Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare.

In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata poate fi mai mica sau egala cu valoarea bunului asigurat. Daca suma asigurata ar depasi valoarea reala a bunului s-ar incalca principiul despagubirii, conform caruia despagubirile nu pot fi mai mari decat pierderile suportate de asigurat.

La asigurarile prin efectul legii, suma asigurata se stabileste pe baza normei de asigurare. Pe cand la asigurarile facultative, suma asigurata se stabileste, in general, la propunerea clientului, insa, pentru anumite bunuri, aceasta poate fi stabilita de asigurator.

In cadrul asigurarilor de persoane si al celor de raspundere civila, deoarece nu exista valoarea de asigurare, suma asigurata se stabileste in mod diferit, dupa cum este vorba de asigurari prin efectul legii sau de asigurari facultative. La asigurarile facultative de persoane si de raspundere civila, suma asigurata se stabileste pe baza propunerii asiguratului si in limita prevederilor din actele normative.

Limitele politei fac parte din instrumentele utilizate de asiguratori pentru a exprima marimea obligatiilor lor contractuale. Limitele politei, in general, stabilesc obligatia maxima a asiguratorului in termeni valorici.

Tipuri de limite de asigurare in asigurarea de bunuri sunt: limite "per articol", limite "per incident", limite specifice, limite separate, limite pentru bunuri identificate si limite pentru bunuri neindentificate, limite patura, etc.

In asigurarile de raspundere civila, tipurile de limite sunt: limite "per incident" si limite agregate.

o      norma de asigurare reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea

de obiect asigurat, ea fiind intalnita numai in cazul asigurarilor de bunuri prin efectul legii. Astfel, de exemplu, la cladirile apartinand populatiei, norma de asigurare este stabilita pe metru patrat pe suprafata construita, iar cuantumul ei este diferentiat atat in functie de mediul rural sau urban in care este situata cladirea, cat si in functie de felul si de destinatia cladirilor, deoarece toate acestea sunt elemente care influenteaza nivelul cladirii respective. La culturile agricole, norma de asigurare se stabileste pe hectar. In acest caz, cuantumul normei de asigurare este diferentiat pe feluri de culturi agricole.

o      prima de asigurare reprezinta suma de bani dinainte stabilita pe care

asiguratul o plateste asiguratorului pentru ca acesta sa-si poata constitui fondul de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele incasate asiguratorul isi constituie, pe langa fondul necesar achitarii despagubirilor sau a sumelor si alte fonduri prevazute prin dispozitiile legale si isi acopera cheltuielile privind constituirea si administrarea fondului de asigurare.

Volumul primelor de asigurare ce se incaseaza de la asigurati se determina inmultind suma asigurata cu cota primara tarifara stabilita pentru fiecare 100 sau 1000 unitati monetare prima asigurata.

Cota de prima tarifara, care se mai numeste si prima bruta, este diferentiata ca nivel in functie de ramura de asigurare, felul bunului asigurat, frecventa si intensitatea producerii riscurilor asigurate si are in structura sa doua elemente, respectiv cota de

baza, denumita si prima neta, si adaosul sau suplimentul la aceasta. Prima neta este destinata formarii fondului necesar achitarii despagubirilor si sumelor asigurate, iar adaosul serveste pentru formarea resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor pentru constituirea si administrarea fondului de asigurare, finantarii unor masuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondului de rezerva si realizarii unui anumit beneficiu (profit).

o      paguba sau dauna reprezinta pierderea, in expresie baneasca, intervenita la

un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.[5]

Deoarece paguba poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunului asigurat, intalnim notiunile de paguba totala, in cazul in care bunul a fost distrus in intregime, si paguba partiala, atunci cand pierderea intervenita este mai mica decat valoarea bunului.

o      despagubirea de asigurare este suma de bani pe care societatea de asigurare

o plateste asiguratului pentru refacerea bunului avariat sau distrus. Cuantumul despagubirii depinde de marimea pagubei si nu poate depasi valoarea cuprinsa in asigurare. Ideal ar fi ca aceste despagubiri sa fie cat mai apropiate sau chiar egale cu valoarea bunurilor daunate; dar aceasta presupune, evident incasarea unor prime de asigurare mai mari.

o      fransiza este partea din cuantumul pagubei stabilita in prealabil care se

suporta de catre asigurat. Aceasta se poate stabili in procent sau in suma absoluta din suma asigurata sau din dauna.

In mod frecvent fransiza se intalneste la asigurarea de marfuri in timpul transporturilor internationale, la asigurarea navelor maritime, la asigurarea de raspundere civila auto.

Fransiza poate fi de doua feluri:

fransiza atinsa (sau simpla), in cazul careia asiguratorul acopera in intregime

paguba - pana la nivelul sumei asigurate - daca aceasta este mai mare decat fransiza;

fransiza deductibila (absoluta), in cazul careia se primeste despagubirea numai

pentru partea din paguba care depaseste fransiza.

o      fondul de asigurare se constituie anual, descentralizat, pe baza stiintifice, pe

principiul mutualitatii, numai sub forma baneasca, din primele incasate de la asigurati. Fondul se mai constituie si din comisioane de reasigurare si din participarea societatii de asigurari la portofoliul reasiguratorilor, din despagubirile incasate de la reasiguratori. El se utilizeaza pentru plata despagubirilor si a sumelor asigurate, in caz de pagube provocate bunurilor asigurate sau in cazul producerii de accidente, pentru repararea unor prejudicii, de care asiguratii raspund potrivit legii, pentru finantarea unor actiuni de prevenire si combatere a daunelor, pentru constituirea fondului statutar, a fondului de rezerva in lei si in valuta, a rezervei de prime la asigurarile de persoane.

o      varsta de asigurare indica varsta de cand incepe si pana cand poate fi

contractata si este valabila asigurarea; varsta prezinta o importanta deosebita in asigurarile facultative de persoane si de animal.

o      durata asigurarii reprezinta perioada de timp in care raman valabile

raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat, asa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

Prin urmare durata asigurarii este un element specific asigurarilor facultative si pe tot parcursul ei cele doua parti care intervin in asigurare trebuie sa respecte obligatiile ce le revin din contractul de asigurare. Astfel, asiguratorul este obligat sa plateasca asiguratului despagubirea pentru pagubele produse bunurilor cuprinse in asigurare de riscurile asigurate sau suma asigurata cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurarii la producerea evenimentului asigurat. In ceea ce il priveste pe asigurat, acesta are obligatia de a plati primele de asigurare la termenele dinainte stabilite, de a intretine si ingriji in bune conditii bunuile asigurate.

Durata asigurarii difera dupa cum este vorba de asigurari facultative de bunuri sau de asigurari facultative de persoane. In cazul asigurarilor facultative de bunuri, durata asigurarii poate fi de un an sau chiar si mai putin, de exemplu 3 sau 6 luni. La

asigurarile de viata, durata asigurarii poate fi mult mai indelungata, contractul de asigurare putandu-se incheia pentru o perioada de 5-10 ani sau 15 ani. Pot fi intalnite si asigurari facultative incheiate pe termen nedeterminat. Stabilirea cu precizie a duratei asigurarii facultative prezinta o importanta deosebita, deoarece ea influenteaza marimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului, iar raspunderea asiguratorului actioneaza numai in cadrul acesteia.

o      polita de asigurare este documentul eliberat de societatea de asigurari, care

atest incheierea si plata primei initiale de asigurare. In unele cazuri contractul de asigurare tine locul politei de asigurare.[6]

o      reasigurarea consta in asigurarea unei societati de asigurari la o alta

societate de asigurari, mai puternica sub aspect financiar, prin cedarea partiala sau totala a unor riscuri si a unei cote din primele de asigurare.

Reasigurarile constituie o completare a asigurarilor, conducand la mentinerea stabilitatii financiare a societatilor de asigurari. Reasigurarea este asigurarea asigurarii.

o      prima de reasigurare este partea din prima de asigurare pe care reasiguratul

o cedeaza reasiguratorului.

o      coasigurarea consta in contractarea in acelasi timp a asigurarii de catre un

asigurat cu cativa asiguratori care preiau, fiecare asupra lui, o cota stabilita de risc, pana la 100% din valoarea bunului asigurat, pe care o suporta in functie de primele de asigurare incasate. Coasigurarea este, de asemenea, o cale de dispersare a riscurilor mari.



Constantinescu,Dan Anghel,"Dictionar de asigurari",Ed. Colectia Nationala,Bucuresti 1999

Constantinescu,Dan Anghel,"Dictionar de asigurari",Ed. Colectia Nationala,Bucuresti 1999

Constantinescu,Dan Anghel,"Dictionar de asigurari", Ed. Colectia Nationala,Bucuresti 1999

Constantinescu,Dan Anghel,"Dictionar de asigurari",Ed. Colectia Nationala,Bucuresti 1999

Constantinescu,Dan Anghel,"Dictionar de asigurari",Ed. Colectia Nationala,Bucuresti 1999

Constantinescu,Dan Anghel,"Dictionar de asigurari",Ed. Colectia Nationala,Bucuresti 1999





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.