Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » afaceri » comert
NOTIUNEA DE SOCIETATE COMERCIALA, CARACTERISTICILE GENERALE ALE SOCIETATILOR COMERCIALE CU PERSONALITATE JURIDICA, TRASATURILE DISTINCTE ALE FORMELOR SOCIETARE

NOTIUNEA DE SOCIETATE COMERCIALA, CARACTERISTICILE GENERALE ALE SOCIETATILOR COMERCIALE CU PERSONALITATE JURIDICA, TRASATURILE DISTINCTE ALE FORMELOR SOCIETARE



NOTIUNEA DE SOCIETATE COMERCIALA, CARACTERISTICILE GENERALE ALE SOCIETATILOR COMERCIALE CU PERSONALITATE JURIDICA, TRASATURILE DISTINCTE ALE FORMELOR SOCIETARE

1.1. Notiunea de societate comerciala

Se afirma adesea ca societatea comerciala  este o forma de organizare a intreprinderii – aceasta prezentare sumara, cu accent pe latura economica, trebuie intregita; completarile se impun deoarece notiunea de societate comerciala a suferit, in paralel cu prefacerile regimului juridic, transformari care i-au imbogatit si reconfigurat intelesul. Pentru al putea preciza este necesara trecerea in revista a diverselor forme de asociere in  ordinea in care au aparut pe scena economica.

1. Faza de dezvoltare


In functie de criteriul istoric deosebim specia de entitati colective traditionale (societate in nume colectiv), formele de organizare intermediare (societatile in comandita, societati pe actiuni si societati cu raspundere limitata). Prototipul original il constituie societatea civila, fara personalitate-juridica provenita din dreptul roman; din acest tip de asociere, bazata pe indiviziunea dintre membrii deriva in linie directa societatea comerciala in nume colectiv de mai tarziu care a conservat multe dintre caracteristicile ancestrale, justificand ca in esenta „reprezinta evul antic”.[1]

Acestea urmareau sa eludeze prohibitia  imprumutului cu dobanda, inlesnind detinatorilor de fonduri banesti posibilitatea de a rentabiliza pe cale ocolita, prin intermediul unor comercianti carora le era puse la dispozitie. Astfel, s-a nascut un tip intermediar de societate cu doua grupuri de asociati: unii imprumutatori – denumiti comanditari, si altii comercianti – debitori, denumiti comanditati, care gestionau afacerile comune, plateau sub forma de cota parte din castiguri, dobanzi camuflate si raspundeau nelimitat cu bunurile proprii, pentru datorii.

In etapa mai tarzie, cea a expansiunii comertului colonial care presupunea acumularea de capitaluri considerabile, s-au format inca din secolul al – XVII - lea  primele societati pe actiuni, adevarata „creatiune a timpurilor moderne”[2]; ele au generalizat in formarea tuturor asociatiilor principiul raspunderii marginita la valoarea aportului individual, desavarsind totodata regimul personalitatii juridice privita ca o concesiune acordata de stat.

Evolutia ulterioara s-a  marginit, in linii mari sa instituie forme mixte astfel, societatea de comandita s-a scindat inca  din secolul al – XVII – lea, modalitatea veche subzistand sub denumirea veche de comandita simpla, iar structura noua asimilandu-si unele trasaturi ale societatii pe actiuni, a devenit societate in comandita pe actiuni..

In lumea contemporana convietuiesc toate tipurile societare de mai sus amintite; in tarile industrializate frecventa maxima o detin societatile pe actiuni si cele cu raspundere limitata; astfel, in 1965 in Franta au fost inregistrate 5.386 noi societati/actiuni si 11.849 societati cu raspundere limitata, in 1989 erau inregistrate 144.000 de societati/actiuni si 508. societati cu raspundere limitata.

Confirmand datele statice confirmate, s-a scris ca „astazi in Germania societatea cu raspundere limitata este forma tipica pentru intreprinderile mici si mijlocii”. In Romania post decembrista aveam optiuni in declin accentuat al societatilor in comandita,  in 31 decembrie 1989 erau inregistrate in toata tara 499.288 societati comerciale adica 31.123  in nume colectiv;  1.483 in comandita simpla; 450.028 societati cu raspundere limitata; 16.652 societati pe actiuni 2 societati in comandita pe actiuni.

Fluctuatiile mentionate isi au explicatii de ordin economici intemeiate pe functionalitatea diferitelor specii de asociatii; cele cu raspundere limitata au luat locul societatilor in nume colectiv; societatile pe actiuni a proliferat in dauna societatilor in comandita pe actiuni.

2. Semnificatia contractuala a societatilor

Acceptiunea clasica izvoraste din art. 1491 C. civ. Care prevede ca: „societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane, se invoiesc sa puna ceva in comun, in scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva”.

 Definitia citata enunta 3 componente principale, care trebuie sa fie reunite cumulativ pentru existenta valabila a unei entitati:

- incheierea unui contract (pact societar),

- constituirea fondului comun, alcatuit din aporturile membrilor,

- scopul de a realiza castiguri si de a le imparti intre ei,

- vointa umana.

In completarea definitiei de ala art 1491 C. civ., societatea comerciala cu personalitate juridica se identifica in mod uzual, atat prin natura ei institutionala cat si prin trasaturile care o deosebesc de societatea civila.

a. Legiuitorul comercial  intelege sa asigure institutionalizarea anumitor tipuri de societati comerciale, atribuindu-le explicit, in conditii determinate – personalitate juridica.

Aceasta calitate le fusese recunoscuta  expres de art. 77 alin. Ultim. C. com.; art. 1. alin 2. din legea nr. 31/1990; literatura de specialitate subliniaza aceasta trasatura fundamentala: „Societatea comerciala, considerata ca organism propriu, este o fiinta juridica abstracta, rezultand dintr-un contract de societate, inzestrata cu personalitate juridica de la lege”[3].  Initiata printr-un act juridic societatea comerciala devine, in cadrul legii nr. 31/1990 un subiect cu drepturi si obligatii, actionand in circuitul civil independent de membrii componenti; ea reprezinta, cu alte cuvinte, o dubla natura juridica imbinand indisolubil atat o latura volitionala (a asociatilor), cat si o alta institutionala (ca efect al legii).

In lumea contemporana, natura institutionala poate fi socotita precumpanitoare; doctrina subliniaza in sensul aratat ca societatile comerciale „ continua sa piarda caracterul contractual, in profitul aspectului institutional – remarca face aluzie la posibilitatea organizarii de entitati unipersonale care, evident, exced cadrele firesti ale conventiei.

 Fenomenul semnalat intereseaza nu numai notele intriseci ale societatii comerciale, ci dimpotriva pozitia pe care o detine in economie; calitatea de subiect autonom de drept, conferind entitatii colective vocatia de a deveni un agent economic deosebit de puternic si de influent; orice stat a socotit necesar sa conditioneze recunoasterea persoanei juridice de un control prealabil de legalitate si sa edicteze totodata masuri obligatorii destinate sa ocroteasca interesele generale – cele ale consumatorilor inainte de toate – indeosebi impotriva practicilor monopoliste sau neloiale.

b. Sub al doilea aspect  semnalat, societatile comerciale se individualizeaza prin specificitatea activitatii pe care, potrivit actelor constitutive, o desfasoara; desi la fel ca societate civila, urmareste realizarea de”foloase” ce se vor imparti intre membrii, castigul se obtine prin efectuarea de operatii distincte diferite de cele civile. Particularismul  consta in functia societatii comerciale de a indeplini fapte si acte de comert desigur, rentabile.[4]

CLASIFICARE

Criteriile de impartire a societatilor comerciale pe specii sunt numeroase; le vom evidentia pe cele cu relevanta juridica:

a. dupa obiectul de activitate deosebim:

- societati care produc bunuri de cele care asigura distribuirea si circulatia marfurilor,

- prestate servicii (transport, reprezentare, consultanta, etc),

- executare de lucrari.         

Conditiile legale de infiintare si de functionare a unora dintre speciile mentionate de societati comerciale se particularizeaza fata de regimul de drept comun instituit prin legea nr. 31/1990, aceasta impartire de activitati intereseaza  de asemenea   si pe plan fiscal; legislatia financiara acorda scutiri de impozite intreprinderilor nou infiintate pe perioade de timp variabile in functie de profilul de activitate al fiecaruia.  Cele industriale sunt mai favorizate comparativ cu cele de prestari servicii, intervalul de exonerare fiind mai lung pentru cele dintai.                                          

b. dupa cifra de afaceri, coroborata cu numarul de angajati ai societatii, avem:

- intreprinderi mici,

- mijlocii,

- mari.

Separarea aratata prezinta interes vadit, deoarece legiuitorul instituie  masuri de favoare in scopul promovarii, ocrotirii intreprinderilor mici si mijlocii; in sensul indicat pot fi amintite urmatoarele acte normative:

- O.G. nr. 25/30.08.1993 privind simularea intreprinderilor mici si mijlocii, aprobata prin legea nr. 83/1994, republicata cu modificari in M.O. nr. 30/24.10.1994,

- H.G. nr. 805/1994 privind facilitatile economico-financiare acordate intreprinderilor mici si  mijlocii;

- O.G. nr. 38/1995 privind unele masuri pentru  protejarea coordonarii si sprijinirii intreprinderilor mici si mijlocii, aprobata prin legea nr. 115/1995.

c. dupa originea capitalului social

- care provin din tara – capital de stat sau capital privat,

- sau din strainatate, sub forma de investitii ci finalitati variate.

d. pe planul dreptului

- societati comerciale cu personalitate juridica care inglobeaza formele de organizare guvernate de legea nr. 31/1990,

- fara personalitate juridica  in care se includ cele carmuite de dispozitiile ramase in vigoare de C. com. precum asociatiile in participatie si eventual, unele asociatii infiintate de Decretul nr. 54/1990 daca reunesc conditiile comercialitatii.

Societatile comerciale cu personalitate juridica



Textul delege (legea nr. 31/1990) enumera 5 tipuri de organizare asociativa, pe care le defineste prin unele trasaturi esentiale.

1. Societatea in nume colectiv – ale carui obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata a tuturor asociatilor (art. 2. lit.a).

2. societatea de comandita simpla – ale carei obligatii sociale sunt garantate de patrimoniul social si cu raspundere nelimitata  si solidara a asociatilor comanditati; comanditorii raspund numai pana la concurenta aportului lor (art. 2. lit. b).

3. Societati de comandita pe actiuni – al carui capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Comanditarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor (art. 2. lit. c).

4. Societatea pe actiuni - ale carei obligatii sunt garantate de patrimoniul social: actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor (art. 2 lit. d).

5. Societatea cu raspundere imitata – ale carei obligatii sociale  sunt garantate cu patrimoniul social; asociati sunt obligati numai la plata partilor sociale (art. 2. lit. e).

Alegerea uneia dintre cele 5 forme societare specificate la art. 2 din legea nr. 31/1990 atarna in mod obisnuit de vointa concordanta a partilor; exista numai in anumite domenii restrictii, astfel; potrivit art. 16 din legea nr. 15/1990 unitatile economice de stat au fost transformate  in societati pe actiuni sau cu raspundere limitata.

Bancile se pot organiza numai ca societati comerciale pe actiuni, un alt considerent demn de luat in seama este nivelul raspunderii care poate fi mai intensa sau mai restransa, pe care si-o asuma asociatii; gradul de mobilitate a capitalului social, susceptibil de transmitere lesnicioasa in societatile pe actiuni sau dimpotriva, in conditiile limitative in alte tipuri de entitati colective, precum cele in nune colectiv.

Optiunea aratata trebuie sa fie manifestata in mod corespunzator in actul constitutiv, chemat sa identifice explicit felul societatii comerciale ce ia fiinta, asa cum cere art. 3, 9, art. 32, din legea nr. 31/1990.[5]

1.2. Caracteristicile generale ale societatilor comerciale cu personalitate juridica

Formele asociative primare reprezinta, independent de motive specifice, care le diferentiaza pe unele de altele,. O tripla caracteristica de baza: comercialitatea, subiectivitatea (ca persoana juridica autonoma) si nationalitatea romana.

1.     Caracterul comercial

Calificarea aratata deriva din chiar titlul legii nr. 31/1990 care reglementeaza „Societatile comerciale”; aceasta natura juridica isi afla fundamentarea in consideratiunea ca entitatile colective se constituie „in vederea efectuarii de acte de comert”, asa cum exprima art. 1. alin. 1. din lege. Insusi inscrisul constitutiv al societatii comerciale; fie contract, fie statut; este un act de comert obiectiv pastrandu-si aceasta natura si in cazul in care, in fapt, noua entitate colectiva ar ramane inactiva.

Odata intocmit actul constitutiv comercialitatea sa este castigata inainte ca societatea in cauza sa fi inceput  desfasurarea activitatii  de productie, de schimb sau de prestari de servicii in concordanta cu prevederile statutare. In aceste conditii juristprudenta, disociind cu deplina justificare a societatii comerciale de comerciantii individuali, a autonomizat in ceea ce priveste comercialitatea de faptul indeplinirii concrete a activitatii economico statutare.

S-a decis in sensul aratat ca daca pentru persoana fizica calitatea de comerciant este legata de exemplul comertului cu titlu de profesiune, asa cum cere art. 7 C. com, o conditie similara nu mai este necesara, pentru societatile infiintate spre a  face comert, care dobandesc de drept calitatea de comerciant din chiar momentul constituirii lor in formele legale, ale societati comerciale  si o pastreaza chiar fara exercitarea operatiunilor ce si le le-au propus sa le faca.[6]

2.     Caracterul de subiect de drept privat

Lenea nr. 31/1990 carmuieste numai societatile comerciale care au calitatea de subiect de drept; art. 1. alin. 2 atribuie explicit, in conditiile pe care le reglementeaza, personalitatea juridica. Analizate sub acest aspect, entitatile respective fac parte din categoria persoanelor juridice de drept privat – ele definindu-se in principal prin faptul ca sunt „create de particular in baza legii”, spre deosebire de persoanele juridice de drept privat „create direct de lege”.[7]

Totodata, persoanele juridice de drept privat „sunt create in primul rand in interesul celor care le constituie”, spre deosebire de persoanele juridice de drept privat „care urmaresc un interes public”. Nu se exclude totusi ca entitatile din prima categorie sa aiba ca scop „numai in mod indirect si indepartat din punct de vedere economic, interesul „obstesc”, precum o asociatie de amelioratiuni funciare infiintata de proprietarii invecinati ai unor terenuri inundabile.

Literatura de specialitate precizeaza ca „persoana juridica de drept privat are ca obicei girarea unui serviciu public si urmaresc satisfacerea unui interes general, ele sunt in consecinta infiintate de puterea publica. Persoanele fizice de drept privat sunt infiintate din initiativa privata; ele nu au ca obiect girarea unui serviciu public”[8]

3. Nationalitatea romana

Aceasta noua caracteristica a societatilor comerciale cu personalitate juridica, organizate in formele prevazute de legea nr. 31/1990 se defineste prin criterii care difera dupa cum privesc planul conflictelor de legi sau cel al conditiei strainilor.

a. Pe planul conflictelor de legi, art. 1 alin. 2 din legea nr. 31/1990 prevede urmatoarele, intr-o formulare generala care include toate 5 tipuri de entitati colective ce-i formeaza obiectul: ”societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane”.

 Solutia mentionata are caracter traditional in dreptul international privat roman care tinea seama si sub imperiul Codului comercial , de sediul social principal ca factor de identificare a nationalitatii unei societati comerciale.

In sensul aratat Curtea de Arbitraj Internationala de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei a decis, in mod constant ca statutul organic al unei persoane juridice se determina in conformitate cu legea sa nationala, care este legea sediului sau social; precizand totodata statutul organic care cuprinde: constituirea, functionarea, modificarea, desfiintarea si lichidarea persoanei juridice.

Potrivit art.  40 persoane juridica, inclusiv o societate comerciala cu subactivitate autonoma are nationalitatea statului, potrivit actului constitutiv, sediul  social; daca exista sediul in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real.. Prin sediul real se intelege locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statuate, chiar daca hotararea organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor directivelor transmise de actionari sau de asociati din alte state.   

Potrivit legii nr. 105/1992 art. 42 legea statutului organic al persoanei juridice carmuieste in deosebi:

- capacitatea acesteia,

- modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat,

- drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat,

- modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice,

- raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti,

- modificarea actelor constitutive,

- dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

Societatea comerciala situata in Romania are nationalitatea romana si ca atare va fi supusa legii romane, pe cand daca va avea sediul social  in Franta ar detine nationalitate franceza si va fi guvernata de legea franceza. Nationalitatea determinata prin intermediul sediului social real indeplineste – pe planul dreptului international privat – atributia de a departaja sfera de aplicare a legilor  in materie de statut organic al societatii comerciale. Numai tinand seama de criteriul nationalitatii putem sti daca o anumita societate comerciala cade sau nu sub incidenta imperiului legii romane.[9]

b. Pe planul distinct al conditiei strainilor, nationalitatea societatilor comerciale poate fi abordata si dupa alte criterii  decat cele incidente in cazul conflictelor de legi; dijungerea si diferentierea are ca obiect folosinta drepturilor, operand de regula restrangeri ale capacitatii de a fi titularul lor sau al unor dintre ele – asemenea limitari se refera in general la situatia strainilor, persoane fizice si juridice, in tara gazda, operand derogari de la principiul asimilarii cu nationalii proprii.



Pe acest plan distinct, nationalitatea societatilor comerciale poate fi raportata la un criteriu diferit de cel al sediului real; este asa numitul criteriu al controlului exercitat de catre detinatorii actiunilor sau partilor sociale asupra entitatii colective. Nationalitatea acestor titulari determina capacitatea societatilor comerciale. Daca majoritatea capitalului social se afla in patrimoniul unor straini, se deduce ca societatile comerciale nu au capacitatea unei entitati colective de nationalitate romana, putand fi tratata ca straina sub unele aspecte specifice precizate de lege.

1.3. Trasaturile distincte ale formelor societare

Intre cele 5 tipuri de societati comerciale carmuite de legea nr. 31/1990 exista si o serie de deosebiri, cum ar fi: ponderea factorului personal in componenta entitatii colective, intinderea riscurilor pentru datoriile societare asumate de asociati precum si structurarea capitalului social.[10]

1.3.1. Societatile comerciale pluripersonale si unipersonale

Potrivit insati denumirii sau, orice tip de societate comerciala se defineste ca o entitate colectiva,  asa incat presupune ca o conditie normala,pluritatea de asociati,

a.  numarul maxim de asociati care se intelege sa infiinteze o societate comerciala este teoretic nelimitat. Practic totalul poate sa difere, mai ales in functie de forma de societate convenita, fiind in general mai redus in societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata, in care elementul intuitu personae se manifesta accentuat, spre deosebire de societatile pe actiuni. Diferentele sunt posibile si in raportul de capitalul ce urmeaza sa fie subscris; cu cat acesta va fi mai insemnat, cu atat se poate presupune ca la subscriere vor contribui mai multi asociati.

Prin exceptie de la principi libertatii, art. 34 alin. 1 din legea nr. 31/1990 impune, in societatile cu raspundere limitata ca numarul de asociati sa nu fie mai mare de 50; limita inferioara o constituie de 5 asociati in societatile pe actiuni; si in comandita pe actiuni si de 2 asociati in celelalte tipuri de entitati colective..

b. prin derogare de la regimul general aratat de legea nr. 31/1990 admite totusi, in anumite cazuri si specia societatii unipersonale. Sfera entitatilor unipersonale cuprinde la noi, fie modalitati societare cu caracter tranzitor, destinate sa faciliteze procesul de privatizare; fie tipuri asociative de durata.

Cu titlu tranzitor, caracterul unipersonal a revenit, in temeiul art. 16, 17, si 20 din legea nr. 15/1990 societatilor pe actiuni sau a societatilor cu raspundere limitata care, prin reorganizare efectuata cu titlu universal, au intocmit fostele intreprinderi de stat; capitalul social apartinea de la data restructionarii, in integritate statului roman sub forma de actiuni sau de parti sociale in functie de tipul de organizare care a fost adoptat.

Regimul unipersonal al acestor societati comerciale  se analizeaza ca o solutie temporara, asa cum rezulta atat din art. 20 al legii nr. 15/1990 care instituie derogarile numai ca „stadiu initial”, cat si din art. 20 care, referitor sa faza ulterioara, precizeaza ca statul urmeaza sa transfere actiunile sau partile sociale catre terte persoane, din  sectorul public sau privat, din tara sau din strainatate.

Pe masura realizarii acestei desemnari; desigur ca societatea isi pierde caracterul exorbitant, unipersonal, reintegrandu-se in statutul firesc, cel pluripersonal, tranzitia mentionata care continua si in prezent, este asigurata si in principal prin urmatoarele acte normative:

-   legea nr. 58/1991 privatizarii societatilor comerciale,

- legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.

- H.G. nr. 499/1995 pentru aprobarea normelor metodologice privind distribuirea cupoanelor nominative de privatizare,

- H.G. nr. 749/1990 pentru aprobarea normelor metodologice privind procedura schimbului carnetelor cu certificat de proprietate si/sau cupoane nominative de privatizare contra actiuni la societatea comerciala cu capital de stat care se privatizeaza in baza legii nr. 55/1995   precum si Fondurile Proprietatii Private, procedura  de alocare a actiunilor acestor societati comerciale si de certificare a calitatii de actionar ca urmare a schimbului.

   c. pe langa forma unipersonala mentionata in art. 210 si 211 a legii nr. 31/1990 autoriza, cu caracter de permanenta, numai pentru infiintarea de societati cu raspundere limitata, avand un singur component, persoana fizica sau juridica, denumit  „asociat unic” – exceptia aratata nu comporta in nici un caz o interceptare extensiva.  

1.3.2. Societati de persoane si societati de capitaluri          

Fara ca aceasta clasificare sa poata fi absolutizata, deoarece atat elementele de ordin personal, cat si altele de natura patrimoniala se regasesc in alcatuirea oricarei entitati colective, distingem pe de-o parte ca forma ca forma asociativa in care predomina factorul subiectiv societatea in nume colectiv, iar ca prototip in care intaietatea  revine elementului subiectiv, societatea pe actiuni.

Intre cele doua categorii de entitati colective poate fi constatata o serie de note diferite, de altfel mai putin numeroase in sistemul legii nr. 31/1990 decat in Codul comercial.

a. Societatile de persoane se compun, in mod firesc dintr-un numar redus de membrii; limita se explica deoarece la baza asocierii sta cunoasterea reciproca a onestitatii, priceperii profesionale, spiritul de initiativa, constiinciozitate, putere de munca, solvabilitate, devotamentul fiecaruia.; un alt factor decisiv deriva rezida in increderea pe care asociatii si-o inspira unul altuia rezulta astfel ca prin natura sa contractul care ii grupeaza are caracter intuitu personae.

b. in societatile de persoane, printre cauzele care ii atrag dizolvarea se numara retragerea, excluderea, incapacitatea, falimentul sau moartea unui asociat, daca astfel colectivul se reduce la un singur membru,. Fara sa existe potrivit actului constitutiv, modalitati pentru a asigura mentinerea pluralitatii de membrii.

c.  sub imperiul Codului comercial calitatea de comerciant (conditie obligatorie); in dreptul comercial roman, ale carui reglementari difera de cele din dreptul francez, opinia majoritara contesta ca asociatii din societatile in nume colectiv ar trebui sa fie ei insasi comercianti individuali.[11]

1.3.3. Societatile comerciale cu raspundere limitata sau nelimitata

Instituirea obligatiilor pe care asociatii si le asuma pentru datoriile asumate de societate in cursul activitatii statutare constituie criteriul de baza folosit de art. 2 din legea nr. 31/1990, spre a le clasifica in 5 specii distincte:

a. prin raportare la acest criteriu deosebim doua categorii de societate. In cele de persoane, al caror prototip il reprezinta societatile in nume colectiv, asociatii raspund nelimitat si solidar pentru pasivul comun. In societatile de capitaluri, al caror model il constituie societatile pe actiuni, asociatii pot fi urmariti de creditorii sociali pentru datoriile entitatii colective numai in limita aportului fiecaruia dintre ei; in acelasi situatie se afla si societatile cu raspundere limitata.

O pozitie intermediara o detin, din acest punct de vedere, societatile in comandita simpla si pe actiuni in cadrul carora intinderea riscului pentru pasivul social difera, in sensul ca asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru datoriile comune; pe cand comanditorii sunt tinuti numai pana la concurenta aportului convenit.

b. determinarea obligatiilor pentru datoriile sociale, astfel operata de art. 2  lit. c. din legea nr. 31/1990, comanditarii din societatea in comandita pe actiuni sunt obligati la plata actiunilor lor; art. 2. lit. b. precizeaza ca acestea raspund numai pana la concurenta aportului lor; art. 2 lit. d. in societatile pe actiuni actionarii sunt obligati las plata actiunilor lor, iar art. 2. lit. e. arata ca in societatile cu raspundere limitata asociatii sunt obligati la plata partilor sociale.

Folosirea notiunii de plata in contextul ce ne preocupa este in concordanta cu celelalte enunturi din art. 2  care diferentiaza foarte corect, tipurile societare in functia de intindere a raspunderii pentru datorii a asociatilor, fie pana la concurenta valorii aportului, fie peste acest prag.

c. redactarea art. 2 se deosebeste fara justificare de contextul corespunzator din Codul comercial, care respectase riguros criteriul unic de intindere a raspunderilor a asociatilor. Potrivit art. 77 pct. 2 C. com., in cele doua tipuri de comandita, obligatiile sociale sunt garantate prin responsabilitate a unuia sau mai multor asociati comanditari, marginita la o suma determinata , care poate fi reprezentata si prin actiuni, art. 77. pct. 3 C. com. in societatea denumita anonima fiecare asociat nu raspunde numai decat cu sumele ce s-a obligat a pune in societate sau cu valoarea actiunilor sale. Nici un moment vechiul legiuitor nu a vorbit despre plata actiunilor, ca doza definitorie a speciilor societare la care a inteles sa se refere.

d. In societatile comerciale de orice tip, dotata cu personalitate juridica, pozitia de solvens o detine entitatea colectiva si numai ea; in raporturi cu tertii creditorii sociali, obligatia de a achita, in cazul dizolvarii societatii; sumele ce li se datoreaza, revin acesteia prin intermediul lichidatorilor iar ei nu pot sa ceara acesteia in nici un caz asociatilor cu raspundere limitata vreo plata, in afara de o eventuala restanta de varsamant inca neefectuata din cuantumul subscris cu titlu de aport.



e. pe un plan mai general este de retinut ca intinderea solidara si nelimitata a raspunderii pentru pasivul social ce revine anumitor categorii de asociati reprezinta un vestigiu ce a supravietuit pana azi fara o adaptare juridica pe deplin corespunzatoare.[12]

1.3.4. Societatile cu parti sociale si societatile pe actiuni

O alta clasificare a societatilor poate lua de asemenea in considerare structura capitalului social si modul cum este impartit intre membrii; din acest punct de vedere, dimensiunea are ca obiect, pe de-o parte societatea in nume colectiv, cea in comandita simpla, precum si cu raspundere limitata; iar pe de alta parte societatile comerciale inclusiv cea in comandita pe actiuni..

In prima categorie de entitati mentionate capitalul social se fractioneaza in parti sociale; in societatea in nume colectiv fractiunile capitalului pot fi desemnate deopotriva prin expresia de parti de interes; in societatile pe actiuni si comandita pe actiuni, capitalul social se divide in actiuni intre felurite categorii de fractiuni de capital social. Exista atat asemanari, cat si deosebiri.

Asemanari – rezulta din drepturile pe care le exercita titularii, fie ca detin parti sociale sau actiuni, asociatii sunt anihilati sa participe la luarea hotararilor in cadrul organelor de conducere ale societatii, referitor la activitatea curenta si eventual, la modificarea actului constitutiv sau la incetarea existentei entitatii colective.

Totodata, au vocatia, daca bilantul se soldeaza favorabil, sa se incaseze periodic la finele fiecarui an de gestiune, dividentele care reprezinta o cota procentuala, din beneficiul realizat de societatea comerciala in intervalul respectiv de timp.  

Deosebiri – principala deosebire dintre actiuni si partile sociale rezida in regimul diferit de transmisibilitate, pe cand in principiu partile sociale nu pot sa formeze obiect de transfer catre terte persoane, actiunile se insereaza in mod firesc in circuitul civil, iar cele care se bucura de credibilitate sunt cotate la  bursele de valori.

1.3.5. Societatile emitente si societatile care nu emit titluri comerciale de valori

 Tot in perspectiva fondului social putem deosebi pe de-o parte societati comerciale in care fractiunile de capital sunt reprezentate prin inscrisuri cu valoare comerciala, cat si altele care nu semit asemenea titluri. Prima categorie include societatile pe actiuni si cele in comandita pe actiuni pe de-o parte iar pe cealalta, societatile cu raspundere limitata; a doua grupa o alcatuiesc celelalte forme asociative enumerate la art. 2 din legea nr. 31/0990.

Daca opozitia dintre societatile comerciale emitente si cele care nu pot sa creeze titluri societare, se intelege ca diferentele dintre documentele obtinute de catre actionari si de asociatii din societatile cu raspundere limitata necesita unele precizari de fond. In prealabil titlurile respective poarta denumiri diferite; actiuni in societati pe actiuni si in comandita pe actiuni; certificate particulare in societatile cu raspundere limitata.

A instrumenta oricare dintre aceste documente atesta detinerea legitima de catre titular a unei cote determinate, egale si indivizibile din capitalul social, exprimata valoric printr-o anumita suma in numerar.

Privite ca „negotio” aceste inscrisuri indeplinesc functii multiple: ele sunt titluri care confera posesorilor indrituirea de a vota in adunarile generale si astfel, a-si manifesta vointa in ceea ce priveste conducerea societatii, de a incasa dividente, de a obtine rambursarea aportului subscris.

Deosebirea principala decurge din natura juridica a titlului societar; pe cand actiunea se incadreaza in sfera titlurilor de valoare, certificatul de parti sociale se particularizeaza ca un  inscris comercial aparte.

a. dintre trasaturile definitorii a titlurilor de valoare, actiunea indeplineste conditiile de a incorpora in document drepturile pe care il exprima dar se discuta daca prezinta totodata caracter literar sau autonom.

Literalitatea – s-a sustinut ca este o cerinta pe care actiunea nu o indeplineste, deoarece reda incomplect drepturile posesorului, impunandu-si in consecinta ca pentru exercitiul acestuia sa e recurga in completare la prevederile contractului constitutiv al statutelor. Spre deosebire de titlurile de valoare abstracte precum cambia, actiunea nu ofera sub dobanditorului autonomia juridica a drepturilor pe care il incorporeaza; altfel, spus noul posesor nu beneficiaza, precum un girator de inopozabilitatea exceptiilor persoanelor care puteau fi invocate fata de antecesorul de la care a obtinut titlul.

b. referitor la certificatele de parti sociale emise de societatile comerciale cu raspundere limitata art. 32. alin. 4 si 5 din legea nr. 31/1990 precizeaza ca „acestea nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile”. Administratorul va elibera, la cerere, un certificat constatator al drepturilor asupra partilor sociale, dar cu mentiunea ca nu poate  servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatare sub sanctiunea nulitatii transmiterii.



[1] C.A. Staicovici – Societatea comerciala. Infiintare si functionare, Editura Stiintifica, Bucuresti 200, p. 3-6

[2] I.Rosetti  Balanescu, Al. Boicoianu – Drept civil roman vol.2., Bucuresti 1943, p. 1100

[3] in sensul aratat de I.N. Fuintescu (13) vol.1., p. 162; D.D. Gerota (16), p. 11-13

[4] O. Capatana – Societatile comerciale, Editura Luminalex, Bucuresti 1996, p. 57-62

[5] Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gh. Pipera – Societatile comerciale, reglementari, doctrina, justprudenta, Editura Allbeck, Bucuresti 2001, p. 161-164

[6] dualitatea rezulta din compararea art. 91 si 92 C. com. in prezent, regimul constituirii libere, independente de orice control judecatoresc, mai este posibil numai in cazul asociatilor de participatie.

[7] Ibidem

[8] St. Carpenaru – Drept comercial roman vol 2., Bucuresti 1993, p. 56

i. Turcu – Dreptul afacerilor, Iasi, 1992, p. 112

[9] O. Capatana – Societatile comerciale, Editura Luminalex, Bucuresti 1996, p. 69-74

[10] Curtea Suprema a Justitiei, sectia reunita administrativa, decizia nr. 46/1992 in Revista dreptul nr. 10/1992, p. 93

[11] Ibidem

[12] O. Capatana – Societatile comerciale, Editura Luminalex 1996, p. 75-82








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




RELATIILE COMERTULUI CU CONSUMATORII
CONTRACTUL INTERNATIONAL DE CONSULTING-ENGINEERING
Nomenclator produse
COMERTUL: NOTIUNE, ISTORIC, CONTINUT, FUNCTII, ROL
Baze de date in comertul electronic
Discounturi
GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC
Productivitatea muncii in comert


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu