Politica financiara in comert

Politica financiara in comert

Capitalul comercial are, fata de alte forme de existenta a capitalului (industrial, agrar, bancar, etc.) anumite particularitati, care se reflecta in politica financiara a agentilor comerciali cu privire la formarea, dimensionarea si utilizarea resurselor financiare. 

Politica financiara este o componenta a politicii economice din comert, fiecare actiune comerciala fiind insotita de utilizarea unor resurse financiare si obtinerea de rezultate evaluate financiar. Ea are un aspect macroeconomic si unul microeconomic:

Aspectul macroeconomic consta in masurile cu caracter legislativ-financiar luate de stat pentru dezvoltarea si modernizarea economiei nationale, inclusiv a comertului, reglementarea activitatii comerciale, asigurarea participarii crescande a comertului la formarea veniturilor bugetare, protectiei consumatorilor, etc. Mijloacele de actiune sunt in principal parghii economico-financiare: impozite si taxe preferentiale, rata dobanzii bancare, negocierea libera a pretului intre comercianti si producatori, adaosul comercial etc., acestea asigurand libertatea de actiune a intreprinzatorilor comerciali, dar si inscrierea activitatii lor in limite rationale.

La nivel microeconomic, politica financiara vizeaza urmatoarele domenii:

a.     formarea si cresterea capitalului - sunt in relatie cu activitatea economica, politica financiara in acest domeniu conducand la diverse moduri de abordare a acestui proces, cum sunt:

folosirea cat mai eficienta a capitalului existent prin marirea vitezei lui de rotatie, pentru a satisface prin aceasta nevoia de capital suplimentar;

folosirea creditelor bancare pentru marirea temporara a capitalului;

lansarea de actiuni si obligatiuni pe piata financiara pentru atragerea de noi capitaluri;

fuziuni de capitaluri, etc.

b.     veniturile, cheltuielile si profitul - sunt o concretizare directa a efectelor politicii financiare a fiecarui intreprinzator, in marimea lor reflectandu-se optiunile acestora pentru un nivel al activitatii economice si pentru alocarea si gestionarea resurselor financiare in scopul obtinerii de rezultate superioare. Politica financiara in acest sens poate fi orientata in 2 directii:

fie spre cresterea veniturilor printr-un efort suplimentar de capital si de resurse materiale, ceea ce duce la largirea pietei intreprinderii, la intarirea puterii sale economice si la un profit marit in perspectiva;

fie mentinerea aceluiasi capital, rationalizarea resurselor si obtinerea unui profit imediat, dar cu perspective incerte in conditii de concurenta.

c.      in ceea ce priveste utilizarea profitului - destinatiile pe care acesta le poate lua conduc la diverse optiuni de politica financiara, dupa modul cum prevaleaza partea alocata unuia sau altuia din fondurile constituite pentru: autofinatare, acordarea de dividende, participare la profit sau actiuni social-culturale.