SOCIETATEA COMERCIALA CA PERSOANA JURIDICA

SOCIETATEA COMERCIALA CA PERSOANA JURIDICA

Legea precizeaza ca societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane (art.1 alin. 2 din Legea 31/1990).

Societatea comerciala este persoana juridica deoarece ea are toate elementele prevazute de lege pentru a primi aceasta calitate: organizare de sine statatoare, patrimoniu propriu si un scop determinat.

Fiind persoana juridica, societatea comerciala este titulara de drepturi si obligatii si devine subiect de drept:

- are un statut care stabileste structura organizatorica si indica elementele ce definesc subiectul de drept- firma, sediul si nationalitatea;

- are o vointa proprie diferita, in parte de vointele individuale ale asociatilor, precum si o capacitate ce-i permite sa dobandeasca drepturi si sa asume obligatii.

- participa in nume propriu la raporturile juridice si raspunde pentru obligatiile asumate.

Atributele de identificare ale societatii.

Societatea se identifica prin trei elemente: firma, sediul si nationalitatea.

a) firma societatii (denumirea, numele comercial).

Art.30 din Legea 26/1990, prevede ca firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant exercita comertul si sub care semneaza.

Firma trebuie trecuta obligatoriu in contractul de societate.

Legea prevede expres cum se formeaza denumirea fiecarei forme de societate comerciala.

Firma trebuie sa se deosebeasca de toate celelalte firme existente. Verificarea indeplinirii conditiilor se face de catre oficiul registrului comertului. Cand se constata ca firma propusa nu are suficiente elemente de individualizare, oficiul registrului comertului trebuie sa ceara solicitantului sa adauge elemente de individualizare firmei propuse. Daca nu se indeplineste aceasta conditie, cererea de inscriere a firmei este refuzata.

Legea reglementeaza si emblema ca element de identificare facultativ[1].

b) sediul societatii situeaza societatea in spatiu. Sediul societatii mai este denumit si sediu social.

Asociatii sunt obligati sa numeasca sediul social in actul constitutiv. Asociatii sunt liberi sa-si stabileasca sediul societatii.

Fiind un atribut important, sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actelor constitutive ale societatii, in conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 art. 204.

In raport de sediu se stabileste nationalitatea societatii si se aplica normele procedurale.

d) nationalitatea societatii este un atribut asemanator cetateniei pentru persoana fizica. Ea desemneaza legea aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii.

Legea 31/1990, a instituit principiul ca sediul societatii determina nationalitatea societatii comerciale.

Orice societate comerciala care si-a stabilit sediul in Romania, are nationalitate romana si este supusa regimului Legii nr. 31/1990. Articolul 286 instituie aceeasi regula pentru societatile comerciale cu participare straina, in asociere cu persoane fizice romane, sau cu capital integral strain. Potrivit art. III din OUG nr. 32/1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 195/1997, societatile comerciale reglementate prin legi speciale raman supuse si dispozitiilor acelor legi.

Vointa societatii comerciale.

Societatea comerciala are o vointa de sine statatoare care nu se confunda cu vointele asociatilor. Intrucat persona juridica nu are o existenta organica, nu poate avea nici o vointa naturala.

Vointa societatii comerciale se formeaza din vointa persoanelor fizice care o compun, dar numai in masura in care acestea actioneaza pentru realizarea scopului persoanei juridice.

Formarea vointei sociale depinde de forma juridica a societatii comerciale.

La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii. Deciziile cu caracter general se iau de adunarea generala a asociatilor. Hotararea luata cu majoritate de voturi este obligatorie si pentru cei care au votat impotriva, art. 132 (1).

Legea 31/1990 indica regulile dupa care se realizeaza votul in organele colective ale societatilor comerciale si care difera la fiecare forma juridica de societate.

Vointa sociala se manifesta in raporturile juridice cu tertii prin anumite persoane care au puterea de a reprezenta societatea. Prin reprezentantii sai societatea incheie acte juridice, dobandeste drepturi si asuma obligatii.

Capacitatea juridica a societatii.

Societatea comerciala are capacitate de folosinta (aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si de a asuma obligatii).

Capacitatea de folosinta se dobandeste din ziua inmatricularii in registrul comertului - art. 41 din Legea 31/1990.. Ea are o capacitate de folosinta restransa din momentul autentificarii actului constitutiv si pana la inmatriculare (poate dobandi drepturile si poate lua masurile necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil).

Trasatura specifica[2] a capacitatii de folosinta a societatii comerciale o reprezinta aptitudinea de a dobandi drepturi si a-si asuma obligatii prin savarsirea faptelor de comert.

Capacitatea de folosinta este guvernata de principiul specializarii: art. 34 din Decretul nr. 31/1954 prevede ca persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege sau actul constitutiv.

Societatea are capacitate de exercitiu (aptitudinea de a exercita drepturile si de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice).

Persoana juridica exercita drepturile si indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele societatii, in limita puterilor conferite, sunt actele societatii insasi.

Societatea are organe de deliberare si decizie, (adunarea asociatilor), organe de administrare (administratorii) si organe de control (cenzorii).

Dreptul de reprezentare este un drept special si   este distinct de dreptul de administrare. Acest drept il au numai administratorii carora li s-a conferit atributul reprezentarii.

Societatea dobandeste capacitatea de exercitiu la data constituirii sale, cu conditia desemnarii administratorului care reprezinta societatea.. In limitele capacitatii de folosinta restransa, administratorul desemnat prin actele constitutive va putea incheia actele cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.

Patrimoniul societatii.

Patrimoniul societatii mai este numit si patrimoniu social. El asigura autonomia societatii fata de asociati si fata de terti. Din aceasta constatare rezulta urmatoarele consecinte:

- bunurile aduse ca aport de asociati ies din patrimoniul lor si intra in patrimoniul societatii;

- bunurile aduse ca aport social de catre asociati formeaza gajul general al creditorilor chirografari;

- obligatiile societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile tertilor fata de asociati. Adica, creditorii sociali nu pot urmari, in principiu creantele personale ale asociatilor. Ei pot sa urmareasca bunurile asociatilor in masura in care acestia au asumat o raspundere nelimitata cu ocazia subscrierii la actul constitutiv.

De asemenea, creditorii personali ai asociatilor nu pot sa urmareasca bunurile aflate in patrimoniul societatii. Ei, pot sa sechestreze si sa vanda actiunile debitorilor lor, pentru ca aceste titluri fac parte din patrimoniul personal al debitorilor.

- aplicarea procedurii insolventei[3] fata de societate priveste numai patrimoniul societatii. Procedura insolventei are ca obiect exclusiv patrimoniul societatii care a incetat platile pentru datoriile sale, fara a se putea extinde asupra patrimoniilor asociatilor - art. 29 din Legea nr. 85/2006.

Consecinte juridice ale calitatii de persoana juridica a societatii comerciale.

a) calitatea de persoana juridica da dreptul societatii comerciale sa participe in nume propriu la raporturile juridice. Sfera si felul raporturilor juridice sunt determinate de specialitatea capacitatii de folosinta si de necesitatea realizarii obiectului societatii. Legea nr. 31/1990, art. 70 prevede: "administratorii pot face toate operatiile cerute pentru aducereala indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv".

Societatea, ca subiect de drept, dobandeste drepturi si asuma obligatii savarsind actele juridice prin organele sale.

b) societatea comerciala raspunde pentru obligatiile sale. Patrimoniul propriu constituie gajul general al creditorilor chirografari.

Societatea raspunde numai de obligatiile asumate in numele sau de persoanele ce o reprezinta.

Societatea nu-si imparte raspunderea cu asociatii. Cand asociatul asuma o raspundere nelimitata, raspunderea sa nu are semnificatia unei raspunderi pentru altul. Asociatul garanteaza obligatiile sociale. Deci, asociatul raspunde in subsidiar pentru obligatiile sociale, in masura in care raspunderea societatii nu poate fi realizata .

c) societatea are dreptul sa stea in justitie, ca reclamanta sau parata, in nume propriu. De aici rezulta consecinte practice:

- in formularea unei actiuni, se indica denumirea societatii si numele si prenumele reprezentantului legal al societatii fara sa fie necesar sa se mentioneze toti asociatii.

- in calitate de parata va fi citata societatea prin reprezentanti si nu asociatii.