Fluctuatiile economice

Fluctuatiile economice

Redarea fluctuatiilor activitatii economice se realizeaza cu ajutorul indicatorilor macroeconomici in expresie nominala si reala : PIB , rata somajului , rata inflatiei , investitiile etc.

Cauzele care conduc la aceasta sinuozitate a activitatii economice sunt de natura : economica ,politica, sociala, naturala , tehnica etc.

Evolutia activitatii economice este un proces neliniar, ondulatoriu,

fluctuant care se desfasoara, in timp, in ritmuri diferite, inconstante si care-si formeaza, deseori, structuri eterogene si instabile.

Fluctuatiile activitatii economice pot fi: sezoniere, accidentale (intamplatoare) si ciclice.

a) Fluctuatiile sezoniere sunt determinate de factori naturali si

sociali: spre exemplu, in functie de sezon (deci, factorul natural),

activitatea din agricultura, constructii, turism poate fi mai intensa sau

mai putin intensa; fluctuatiile sezoniere au loc si datorita intensitatii

diferite a nevoilor oamenilor (factor social), legate de anumite obiceiuri,

traditii, sarbatori etc. Fluctuatiile sezoniere au loc cu o anumita

regularitate, de la un an la altul, fiind previzibile; in acest caz, se poate

vorbi despre ciclul economic sezonier.

b) Fluctuatiile economice intamplatoare sau accidentale sunt

determinate de factori sau evenimente neasteptate, ca, spre exemplu,

inundatii, seceta, fenomene seismice, razboaie etc.

c) Fluctuatiile ciclice sunt legate de insusi mecanismul de functionare

a economiei, de structuri interne si interdependente ale acesteia si se

reproduc cu o anumita regularitate, in timp.

Evolutia indicatorilor economici (micro, mezo, macroeconomici)

evidentiaza alternanta perioadelor de crestere, stagnare sau reducere a

activitatii economice si chiar situatii critice de criza.

Ciclicitatea este o trasatura a evolutiei activitatii economice

Activitatea economica nu are o evolutie liniara, ci una fluctuanta

Fluctuatiile ciclice sunt determinate de factori legati de:

. functionalitatea activitatii economice,

. interdependentele dintre componentele activitatii economice.

Ele tin de mecanismele prin care se realizeaza reglarea si corelarea unor componente ale activitatii economice.Sunt fluctuatii agregate si se reiau la anumite perioade de timp.

Ciclicitatea procesului economic presupune proprietatea intrinseca a

acestuia de a prezenta valori ale variabilelor sale de stare care se

repeta, cu o anumita frecventa. Principalele determinari calitative ale

ciclicitatii sunt prezentate, in continuare:

a) Alternanta: procesul economic supus ciclicitatii suporta in mod

alternativ, fenomene de crestere sau descrestere economica (facem,

deocamdata, abstractie de diferenta, importanta, dintre expansiune

economica, crestere economica si dezvoltare economica, puse in

evidenta la capitolul respectiv din manual).

b) Periodicitatea: procesul economic supus ciclicitatii are reveniri,

aproximative, sub raport calitativ, la valori anterioare dupa o anumita

perioada care poate fi estimata. Periodicitatea (frecventa) trebuie

estimata nu sub raport strict calendaristic, ci, mai degraba, sub raportul

unui timp specific, economic, timp dependent de evolutia unor factori

numiti chiar factori ai ciclicitatii economice.

c) Inerenta: procesul economic se supune intotdeauna trasaturii de

ciclicitate, el neputand sa se desfasoare in afara acesteia.

d) Cumulativitatea: alternanta in cadrul fenomenului ciclicitate se

produce pe baza unui proces cumulativ, in care anumite

functionalitati/disfunctionalitati isi ating, in timp, limitele specifice, avand

loc astfel trecerea procesului economic la tendinta alternativa.

Cumulativitatea este, din punct de vedere metodologic, calea prin care

stiinta economica reuseste sa cunoasca si sa administreze, in mod

strategic, ciclicitatea economica.

Ciclicitatea economica este rezultatul actiunii a doua categorii de

factori:

• factori cauzali
• factori perturbatori

Factorii cauzali ai ciclicitatii economice sunt cei care conduc la

formarea si intretinerea acestui fenomen. Ei pot fi sistematizati, dupa

cum urmeaza:

1. Factori de infrastructura: se refera la factorii care conditioneaza

procesul economic (activitatea economica) sub aspectul inzestrarii cu

resurse economice (factori de productie). De exemplu, intr-o economie

care detine cu preponderenta resurse economice naturale, ciclicitatea

economica va fi influentata de dinamica acestora (saracirea resurselor

sau descoperirea de noi resurse), in timp ce, intr-o economie care detine

cu preponderenta management, ciclicitatea va fi conturata de procesul

de innoire a acestei resurse.

2. Factori de structura: se refera la structura activitatii economice din

cadrul sistemului in care este studiata ciclicitatea. Astfel, daca in sistemul

economic respectiv este dominanta agricultura, atunci ciclicitatea

economica va fi dependenta de ciclicitatea sezoniera, iar daca ramura

dominanta va fi industria, atunci ciclicitatea economica va fi dependenta

de dinamica eficientei marginale a capitalului sau a altor factori specifici

activitatii economice industriale. In mod similar, se pot trage concluzii in

cazul dominantei altor ramuri ale economiei.

3. Factori de reglementare: se refera la interventia statului in

economie, prin parghii si mecanisme economice. Aici intra politicile

economice (fiscala, monetara, valutara, de protectie sociala, de protectie

a granitei economice, de protectie a mediului etc.), care orienteaza

deciziile agentilor economici si influenteaza miscarea economica de

ansamblu si, prin urmare, evolutia ciclica.

4. Factori de anticipare: se refera la orientarea comportamentului

agentilor economici (in calitate de investitori, producatori sau consumatori), in functie de asteptarile lor cu privire la dinamica diferitelor

variabile economice care le afecteaza bunastarea.

Factorii perturbatori ai ciclicitatii economice pot fi sistematizati dupa cum

urmeaza:

1. Perturbatii naturale: se refera la fenomene naturale atipice care,

prin producerea lor, influenteaza "anatomia si fiziologia" ciclicitatii

economice. In aceasta categorie de perturbatii pot fi considerate:

calamitatile naturale de origine terestra (cutremure, inundatii, incendii,

epidemii - toate cu dimensiuni catastrofale); calamitatile naturale de

origine cosmica, de natura sa influenteze nivelul si calitatea activitatilor

economice; accidente climatice etc.

2. Perturbatii sociale: se refera la fenomene si procese de natura

sociala care influenteaza, intr-un mod semnificativ, nivelul, structura si

calitatea activitatii economice. In aceasta categorie pot fi considerate:

razboaiele, revolutiile, schimbarile de regim politic. Desigur, tot aici ar

trebui incadrate si influentele - produse pe perioade mai mari de timp -

legate de modificarile de mentalitate, influentele culturale etc.

3. Perturbatii electorale: se refera la influenta pe care ciclul electoral

(ciclul politic) o are asupra ciclicitatii economice. Intrucat ciclul electoral

are, prin definitie, o anumita regularitate, este dificil de spus daca acest

factor este mai degraba cauzal sau mai degraba perturbator. Forta sa de

influentare a ciclicitatii economice este relativ redusa; astfel, factorul

electoral nu face decat sa specifice, intr-o modalitate concreta,

punctuala si locala, ciclicitatea economica deja conturata de factorii

cauzali.

4. Perturbatii intraciclice: se refera la situatia in care o anumita ciclicitate

economica se suprapune peste o ciclicitate economica (de exemplu, o

ciclicitate pe termen scurt peste o alta ciclicitate pe termen lung). In acest

caz se produce o deformare specifica a ciclicitatii pe termen scurt, in raport

cu locul in care se afla in procesualitatea ciclicitatii pe termen lung.

Ciclicitatea:

- este o forma de miscare a activitatii economice,

- reflecta repetabilitatea in timp a unor stari ale economiei (faze ale

ciclului economic) care se aseamana,

- in fiecare faza, starea si performantele agregate ale activitatii

economice (ritmurile venitului national ale productiilor

industriale si agricole, gradul de ocupare al fortei de munca,

cursul de schimb, rata inflatiei, nivelul de trai al populatiei etc.)

au anumite caracteristici, diferite de la o faza la alta.

Fazele evolutiei ciclice se conditioneaza reciproc si au un caracter

unitar; ele pregatesc conditiile pentru continuitate, schimbari calitative si progres.

Ciclul economic ne arata succesiunea in timpa fazelor care marcheaza schimbarea conditiilor si a rezultatelor cresterii economice .

Fazele ciclului economic deriva din 2 evolutii contradictorii :

v      Recesiunea , cu urmatoarele faze :

o             Criza  : scaderea activitatii economice

o             Depresiunea : varful negativ alevolutiei economice

v      Expansiunea , cu cele 2 faze:

o Inviorare : reluarea lenta a activitatii

o Avant : cresterea puternica a activitatii pana la atingerea varfului pozitiv (boom)

Recesiunea incepe cu Criza economica . In aceasta faza se produc urmatoarele evolutii :

Scade cursul titlurilor

Se micsoreaza volumul tranzactiilor bursiere

Creste rata dobanzii

Scad investitiile datorita neincrederii intreprinzatorilor in perspectivele economiei

Scade cererea de bunuri

Productia se adapteaza la un nivel mai scazut al cererii

Scad veniturile : salariul, profitul etc.

Creste somajul

Creste numarul firmelor care isi inchid portile

Scade rata dobanzii o data cu scaderea cererii de bani

Se prabusesc preturile

In depresiune , activitatile economice se aflala cotele cele mai mici .In aceasta faza ,firmelestau o perioada mai mare sau mai mica,in functie de factorii care pot imprima o tendinta de crestere a activitatii economice

Mecanismul ciclului economic

Mecanismul ciclului economic reprezinta ansamblul proceselor

care au loc in cadrul activitatii economice si care confera acesteia

un caracter ondulatoriu specific ciclicitatii economice. A descrie,

deci, mecanismul ciclului economic, inseamna a descrie modul in care

variabilele economice implicate in aceasta miscare ciclica isi modifica

sau chiar inverseaza dinamica proprie, realizand trecerea de la o faza la

alta a ciclului economic.

Mecanismul fazei de expansiune

O crestere a cererii agregate va determina o crestere relativa a

preturilor, ceea ce constituie un semnal pentru producatori de a-si

spori oferta (conform legii ofertei). In vederea cresterii ofertei,

producatorii (in care includem si investitorii) vor spori investitiile ,pentru

a crea noi locuri de munca de natura sa mareasca capacitatea de

oferta. In acest scop, ei isi vor spori cererea de credite bancare ceea

ce va conduce la cresterea relativa a ratei dobanzii bancare. Aceasta

crestere a ratei dobanzii bancare va avea drept rezultat, pe de o parte,

cresterea depozitelor bancare, ceea ce va spori capacitatea de

finantare a economiei reale de catre sectorul bancar, iar pe de alta

parte, va incepe sa descurajeze cererea de credite care devin mai

scumpe. In acelasi timp, cresterea ofertei va conduce la scaderea

relativa a preturilor, reducand stimulul pentru producatori, care vor

incepe sa opereze in sens invers. De asemenea, trebuie mentionat si

faptul ca fenomenul investitional are, la randul sau, un comportament

contradictoriu: in primul rand, datorita unei inertii specifice, capacitatile

de productie nu vor creste imediat ce s-a anuntat cresterea cererii

agregate, ci dupa un anumit interval de timp; iar, in al doilea rand,

capacitatile de productie vor continua sa creasca si dupa ce cererea

agregata si-a incetat cresterea sau chiar a inceput sa scada.

Din examinarea mecanismului fazei de expansiune se pot desprinde

urmatoarele concluzii:

a) faza de expansiune isi alimenteaza principiile de mentinere din

insusi continutul ei: cresterea cererii agregate, prin cresterea

preturilor, mareste marja de profit, ceea ce incurajeaza cresterea

productiei, care incurajeaza cresterea investitiilor, care conduce la

reducerea preturilor, care incurajeaza consumul, deci cererea agregata

etc;

b) faza de expansiune contine si principiile de autonegare:

cresterea preturilor conduce la reducerea puterii de cumparare;

cresterea ratei dobanzii bancare conduce la cresterea economisirii,

deci, la reducerea consumului, adica a cererii agregate; cresterea

preturilor conduce si la cresterea costurilor, ceea ce determina

reducerea profitului etc.

Caracteristice fazei de expansiune sunt urmatoarele limite de aceasta

natura:

limite fizice: se refera la raritatea fizica a resurselor economice

antrenate de necesitatea cresterii ofertei;

limite organizatorice: atat procesul tehnologic, cat si managementul ofertei sunt limitate la un moment dat;

limite economice: oferta reala nu poate creste peste nivelul ocuparii depline.

Mecanismul descris al fazei de expansiune, precum si actiunea

limitelor obiective mentionate fac ca procesul economic aflat in faza de

expansiune sa-si atinga punctul de contractie si sa intre in faza

de recesiune.

Mecanismul fazei de recesiune

Cea mai puternica criza economica de pana acum este cea din anii

1929 - 1933, denumita si marea criza, care s-a reflectat prin consecinte

negative profunde asupra nivelului productiei industriale, agricole,

asupra exportului si importului, precum si in ceea ce priveste gradul de

ocupare a fortei de munca, in sensul accentuarii somajului. Un alt

exemplu concludent este si criza asiatica din 1997, care a avut influente

negative inclusiv asupra cresterii economice americane: conform

buletinului economic al firmei "Merill Lynch", PIB pe primul trimestru al

anului 1998 s-a situat sub nivelul de 2%; cererea interna s-a incetinit

brusc in ultimul trimestru, ajungand la o rata de 2,1%, iar ritmul de

crestere a cheltuielilor de capital s-a incetinit pana la nivelul de 10%.

In Romania, in anul 1998, fata de anul 1997, PIB era cu 7,3% mai mic,

iar productia industriala a scazut cu 10,5%; in aceeasi perioada,

preturile de consum al populatiei au fost cu 40,6% mai mari; in anul

1998, rata somajului era de 10,3%. Toate aceste date indica

fenomenul de recesiune economica.

. Faza de recesiune economica este amorsata chiar de factorii care actioneaza in faza deexpansiune. Se poate spune, in acest sens, ca ciclul economic reprezinta un proces autoreglator. Tot ceea ce condusese la avantul activitatii

economice, peste un anumit prag, va avea ca efect o reducere a

acestei activitati.

Am mentionat, la faza de expansiune, fenomenele care

tind sa inverseze sageata procesului economic; de aceea, dorim sa

discutam aici asa numitele "tampoane" de tip plafon, care fac ca

procesul economic sa-si atinga punctele de contractie. In principal, ele

sunt urmatoarele:

a) depasirea pragului ratei real negative a dobanzii

bancare: in momentul in care rata nominala a dobanzii bancare va fi

depasita de rata inflatiei, capacitatea de finantare a economiei nationale se va bloca, sistemul bancar avand tendinta de decapitalizare;

b) depasirea pragului ratei real negative a salariilor: in momentul in care

rata salariilor nominale va depasi rata productivitatii fizice a muncii, rata

profitului va avea tendinta de scadere, descurajand producatorii.

Factori care actioneaza in sens contrar. Atat in faza de expansiune, cat

si in faza de recesiune, factorii care actioneaza in sens contrar sunt

amorsati de insasi faza in care ei iau nastere sau incep sa actioneze.

Am aratat modul in care, in faza de expansiune, apare actiunea

factorilor contrari. In ceea ce priveste faza de recesiune, acesti factori

sunt urmatorii:

efectul de clichet (structura de consum din perioada anterioara ramane aproximativ nemodificata, exercitand presiune asupra sistemului economic in sensul reluarii cresterii economice;

activizarea concurentei economice ca urmare a dificultatilor existente

in aceasta faza, activizare care va conduce sistemul spre punctul de relansare;

continuarea cresterii fortelor productive, desi ele isi

pastreaza un caracter pasiv, in contrast cu caracterul lor activ din perioada de expansiune;

necesitatea refacerii stocurilor epuizate in

perioada de recesiune conduce, de asemenea, la presiuni asupra sistemului economic in sensul relansarii sale.

Clasificarea ciclurilor economice

Dupa cauza si durata lor se impart in :

In literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare a

ciclurilor economice, dar cel mai semnificativ este criteriul duratei. In

acest sens, ciclurile sunt de doua categorii:

• cicluri economice pe termen scurt (sub 1 an);
• cicluri economice pe termen lung (peste 1 an).

a) Ciclurile economice pe termen scurt sunt, de fapt, oscilatii

subanuale si anuale ale activitati economice. Aceste oscilatii pot fi:

- oscilatii saptamanale, care se datoreaza alternantei saptamanale a

unor variabile economice de comanda: cheltuieli sporite sau cu o

structura modificata in week-end, plata saptamanala a salariilor (acolo

unde se efectueaza asemenea plati) etc;

- oscilatii lunare, care se datoreaza alternantei lunare a unor variabile

economice de comanda in economie: circulatia biletelor de banca,

diferitele consumuri;

- oscilatii sezoniere, care se datoreaza alternantei sezoniere, in

interiorul anului, a unor variabile de comanda a activitatii economice:

diferente de consumuri (cantitativ si structural) in functie de anotimp,

comportamente de consum specifice in vacante si in perioada unor

sarbatori etc;

- oscilatii anuale, care se datoreaza alternantei anuale a unor variabile

economice de comanda in economie si au la baza faptul ca majoritatea

activitatilor economice sunt programate si evaluate anual. In plus, cele

mai multe masuri normative si institutionale (care sunt cauze ale

ciclicitatii economice) sunt luate de obicei la inceputul anului. Aceste

cicluri anuale sunt mai accentuate in economiile in care anul calendaristic

coincide cu anul fiscal. Aceste oscilatii se mai numesc si cicluri

comerciale.

b) Ciclurile economice care depasesc durata unui an calendaristic.

Ele sunt de mai multe tipuri:

cicluri scurte : 3-5ani , denumite cicluri KITCHIN (de la Joseph Kitchin 1861-1932)

cicluri de durata medie :10-12 ani , denumte cicluri JUGLAR (de la Clement Juglar 1819-1905)

cicluri lungi : 40-50 de ani ,  numite KONDRATIEFF (de la Nikolai Kondratieff 1892-1938)

Un ciclu Kondratieff include 6 cicluri Juglar ,iar acesta la randul sau include 3 cicluri Kitchin.

Ciclul Kondratieff

La un moment dat , inovatiile se generalizeaza , pe fondul unui process investitional intens , concurenta se intensifica , ceea ce demonstreaza aparitia unor semne de epuizare a potentialului tehnologiilor de a mari randamentul .

In economie apar disfunctionalitati , ceea ce marcheaza inceputul fazei descendente a ciclului lung.

Pe fondul unei scaderi a productiei , avenitului ,cercetarea se intensifica ,la fel si inovarea tehnologica,ceea ce permite un nou avant tehnologic.

Kondratieff considera ca cei 50 de ani ai unui ciclu lung se impart in

20 de ani de expansiune

10 ani de plafonare a activitatii

20 de ani de recesiune

Politici anticriza

Politica anticriza (anticiclica) reprezinta ansamblul masurilor intreprinse

de catre stat, prin care se urmareste corectarea evolutiilor ciclice

excesive ale activitatii economice si atenuarea efectelor nefavorabile

care decurg din acestea.

Politica anticriza se aplica diferentiat in cadrul unui ciclu economic.

Astfel, in conditii de boom economic, se aplica politica anticriza de

stabilizare (STOP), iar in faza de recesiune, se aplica politica anticriza

de relansare (GO).

Politica de relansare

Aceasta reprezinta ansamblul masurilor ce se aplica in fazele de

incetinire sau recesiune economica si are drept scop sustinerea

activitatii economice, stimuland investitiile, consumul, creditul, etc.

In functie de modul de actiune, se disting mai multe forme ale politicii

de relansare, ca, de exemplu: relansarea prin credit; relansarea prin

oferta; politica anticriza de rigoare; relansarea prin cerere.

Politica de relansare prin credit. Aceasta porneste de la principiul

ca exista un multiplicator bugetar si monetar, dupa care fiecare venit

nou si fiecare credit distribuite in economie creeaza o noua cheltuiala,

care genereaza cerere si o alimenteaza, in continuare. In acest mod,

actioneaza si asupra cresterii masei monetare puse la dispozitia

economiei, prin reducerea ratei dobanzii, atenuarea restrictiilor in

acordarea creditelor, operatiuni de open-market, reducerea rezervelor

bancare obligatorii.

Politica de relansare prin oferta. Acest tip de politica stimuleaza

economia prin crearea unui mediu favorabil actiunii firmelor, liberei

initiative si concurentei, reducand obligatiile fiscale si salariale.

Relansarea prin oferta accepta, cel putin implicit, legea debuseelor a

lui J. B. Say, conform careia ,,oferta isi creeaza propria cerere" ; astfel,

pentru reluarea cresterii economice, trebuie stimulata prioritar

productia, si nu cererea efectiva.

Esenta politicii de relansare prin oferta este gasirea mijloacelor pentru a

stimula cresterea profiturilor si a partii din acestea lasate la dispozitia

agentilor economici. Asemenea masuri vizeaza: reducerea obligatiilor

fiscale impuse firmelor, scaderea ratei dobanzii si a restrictiilor in

acordarea creditelor pentru ameliorarea randamentului investitiilor,

fiscalitate avantajoasa pentru plasarea economiilor pe piata monetara

si financiara.

Politica anticriza de rigoare. Aceasta este aplicata, mai ales, in fazele de

supraincalzire a economiei, cand tensiunile din sistemul economic (inflatia,

indatorarea exagerata a statului, atragerea in circuitul economic a unor

resurse din ce in ce mai restrictive, ineficienta utilizarii acestora, etc.) ascund

pericolul unui derapaj economic. Ideea de baza este ca statul sa inceteze

politica de indatorare si de finantare a deficitului.

Politica anticriza de rigoare este aplicata in doua etape:

- etapa 1: se reechilibreaza bugetul (prin fiscalitate si diminuarea

anumitor cheltuieli publice), ceea ce genereaza scaderea masei monetare in circulatie, comprimarea cererii interne agregate, atenuarea tensiunilor

inflationiste;

- etapa 2: se reduce nivelul ratei dobanzii, ceea ce stimuleaza investitiile, relansand, astfel, cresterea de tip intensiv si ocuparea eficienta a fortei de munca.

Masurile intreprinse in cadrul politicii de relansare prin cerere pot fi grupate in trei mari categorii:

1) Politica cheltuielilor publice: se majoreaza cheltuielile bugetului

administratiei centrale in faza de recesiune - chiar cu pretul unui deficit

bugetar - cu scopul de a mentine sau impulsiona cererea agregata

(pentru a stimula productia in vederea trecerii la faza de expansiune);

2) Politica monetara si de credit, ale carei principale instrumente sunt:

rata dobanzii, creditul si masa monetara. In faza de recesiune se

actioneaza astfel: se reduce rata dobanzii, se creeaza facilitati pentru

sporirea volumului creditului si a masei monetare, se reduce nivelul

rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale, se achizitioneaza titluri

de stat de catre autoritatile monetare, se prelungeste scadenta unor

credite etc. Prin aceste masuri se urmareste stimularea consumului si

investitiilor, avand drept consecinta cresterea productiei si a gradului de

ocupare a fortei de munca;

3) Politica fiscala: in conditii de recesiune se reduce fiscalitatea,

lasandu-se o cota procentuala mai mare de venit asupra agentilor

economici, ceea ce incurajeaza cererea pentru bunuri de consum si de

investitii.