Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » afaceri » economie » contabilitate
LUCRARE DE DIPLOMA Analiza performantelor intreprinderii pe baza indicatorilor furnizati de metoda direct-costing la S.C.ARPECHIM S.A. PITESTI

LUCRARE DE DIPLOMA Analiza performantelor intreprinderii pe baza indicatorilor furnizati de metoda direct-costing la S.C.ARPECHIM S.A. PITESTI



UNIVERSITATEA ARTIFEX

ACADEMIA DE INALTE STUDII COOPERATISTE

FACULTATEA FINANTE – CONTABILITATE

LUCRARE DE DIPLOMA

Analiza performantelor intreprinderii pe baza indicatorilor furnizati de metoda direct-costing la

S.C.ARPECHIM S.A. PITESTI

   

CAPITOLUL 1


OBIECTIVELE CONTABILITATII DE      GESTIUNE

            1.1 OBIECTIVELE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

            1.2 FUNCTIILE SI ROLUL CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

            1.3 FACTORII CARE DETERMINA ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

            1.4 PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

 

1.1 OBIECTIVELE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

In conformitate cu Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilitatii (emis in baza prevederilor articolului 42 din Legea Contabilitatii  nr.82 din 24 decembrie 1991, promulgata prin Decretul nr.123 din 24 decembrie 1991 si publicata in Monitorul Oficial nr. 265 din 27 decembrie 1991), contabilitatea de gestiune este destinata, in principal, pentru inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii faze de fabricatie, decontarea productiei, precum si calculul costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, inclusiv al productiei in curs.

Potrivit aceluiasi regulament privind aplicarea Legii Contabilitatii, modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale, si depinde de specificul activitatii si de necesitatile proprii ale acesteia.

Pentru aceasta, pe langa conturile de cheltuieli pe destinatii si de calculatie a costurilor, pot fi utilizate conturi de venituri si rezultate analitice corespunzatoare, in functie de optiunea fiecarei unitati patrimoniale.

Contabilitatea de gestiune are ca obiect calculatia costurilor care se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor care conduc la cuantificarea corelatiilor dintre cheltuielile de productie si de desfacere ale intreprinderii exprimate in bani si productia care le-a ocazionat, in calitatea lor de marimi economice determinate prin masurare si calcul. Obiectul calculatiei il reprezinta, deci, cele doua elemente ale raportului prin care se stabileste costul ca indicator economic obtinut pe cale matematica si anume: cheltuielile de exploatare exprimate in bani si productia care le-a ocazionat, determinata organizatoric si cantitativ, fiecare dintre aceste elemente constituind obiect de studiu pentru calculatia costurilor in cadrul raportului mentionat si cu scopul urmarit.

1.2 FUNCTIILE SI ROLUL CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

            Contabilitatea de gestiune, in ceea ce priveste calculatia costurilor indeplineste mai multe functii.

            O prima functie este cea previzionala, care consta in prestabilirea nivelului si a structurii costurilor pentru fiecare produs in parte si pentru intreaga productie programata a fi executata de intreaga intreprindere, functie ce-si gaseste expresia in bugetele costurilor pe sectoare (locuri) de cheltuieli si pe purtatori de costuri.

            A doua functie a contabilitatii de gestiune, in materie de costuri o constituie inregistrarea analitica curenta a cheltuielilor de exploatare pe perioada de gestiune si de calcul a indicatorilor ceruti de metodele de calculatie folosite la un moment dat. Aceasta functie presupune, in primul rand, determinarea cheltuielilor de exploatare pe purtatorii si sectoarele de cheltuieli pe baza documentelor justificative si apoi inregistrarea acestor cheltuieli in analiticele deschise in cadrul conturilor din clasa 9 „Conturi de gestiune” si in final, repartizarea cheltuielilor indirecte si executia altor lucrari necesare.

            O alta functie o reprezinta controlul si analiza comparativa a nivelului si structurii cheltuielilor de exploatare si implicit a costurilor calculate pe baza lor. Infaptuirea acestei functii este legata de indeplinirea celorlalte doua si serveste la optimizarea deciziilor in procesul laturii valorice a activitatii de exploatare, cu conditia de a exercita acest control bugetar in mod operativ pe parcursul desfasurarii activitatii.

            Actiunea de determinare a costurilor are un rol deosebit datorita functiilor pe care informatia costurilor o indeplineste in procesul decizional in toate fazele acestuia.

            Costul de productie ca indicator economic, indeplineste variate functii in cadrul intreprinderilor si ramurilor, joaca un rol important in optimizarea deciziilor la aceste nivele in sensul asigurarii autogestiunii economico-financiare ca principiu de functionare a unitatii economice, ca forma de conducere macroeconomica a carei necesitate decurge din cerintele organizarii si conducerii rationale si eficientei economice maxime.

            In acest fel, prin costul de productie se cunosc nu numai cheltuielile efectuate, ci si cum a fost folosit fiecare leu cheltuit.

            Costul indeplineste rolul de control asupra consumului de munca impulsionand descoperirea rezervelor interne si sporirea eficientei economice. Acest rol de sprijinire in fundamentarea optiunilor si deciziilor economice costul si-l indeplineste atat in faza elaborarii, fiind in acest sens un criteriu in stabilirea variantei de buget optime, cat si pe parcursul executiei.

            Pentru a-si indeplini in toate cazurile adevaratul sau rol, costul de productie, ca indicator economic si mijloc de masurare sintetica a cheltuielilor ce se efectueaza la nivel de intreprindere pentru obtinerea si desfacerea productiei, trebuie sa fie si stiintific calculat,    asigurandu-i-se exactitatea, relevanta si operativitatea.

1.3 FACTORII CARE DETERMINA ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE

            Contabilitatea de gestiune, fiind o contabilitate analitica a exploatarii, este intr-o foarte mare masura influentata de conditiile concrete ale intreprinderilor din diferite ramuri si subramuri ale economiei nationale.

            Profilul intreprinderii, tehnologia si organizarea productiei, structura organizatorica si dimensiunea intreprinderii, metodele si tehnicile de management adoptate sunt aspecte cu un pronuntat caracter specific diferitelor intreprinderi si tot atatia factori care conditioneaza organizarea calculatiei de gestiune.

a) Profilarea intreprinderii presupune stabilirea obiectului principal al acesteia si orientarea activitatii ei in scopul asigurarii resurselor materiale si umane corespunzatoare realizarii obiectului sau. Profilul intreprinderii, obiectul acestuia, necesita anumite procese tehnologice diferite, intr-o intreprindere industriala, dintr-o ramura sau alta, intr-o intreprindere agricola, intr-o intreprindere de constructii, si total diferite, intr-o intreprindere de transport, de turism.

Profilul, obiectul de activitate al intreprinderii, isi pune amprenta nu doar pe procesele de munca ce au loc, dar si in ceea ce privesc rezultatele in care se concretizeaza in diferitele activitati: bunuri materiale, prestatii de servicii, distribuirea bunurilor. In consecinta, sunt total diferite obiectele de calculatie.

b) Tehnologia productiei, ca subansamblu al operatiilor succesive prin intermediul carora materiile prime sunt transformate in produse finite sau prin care se executa lucrari sau servicii constituie un important factor de influenta asupra organizarii contabilitatii cheltuielilor de productie si calculatiei costurilor.

Din punctul de vedere al tehnologiei sale productia intreprinderii industriale poate fi simpla sau complexa.

Productia simpla consta in extragerea din natura a unor bunuri materiale (minereuri, petrol), fie in prelucrarea succesiva a materiei, produsul finit obtinandu-se dupa parcurgerea ultimei
faze de prelucrare. Caracteristice productiei simple sunt tipurile de productie de masa si de serie mare, fabricatia fiind organizata in flux continuu.

Productia complexa cuprinde, in sfera sa, acele procese in care produsul finit se obtine prin asamblarea unor piese sau subansamble fabricate anterior prin procese tehnologice independente, desfasurate in paralel, in locuri diferite. Caracteristicile productiei simple sunt tipurile de productie individuala si de serie mica.

Sub influenta particularitatilor tehnologiei productiei si ale organizarii productiei, se stabilesc obiectele de calculatie si, in functie de acestea, metodele de calculatie corespunzatoare.

Prin obiect de calculatie se intelege o unitate lucrare sau lot de productie pentru care se previzioneaza cheltuieli si in functie de care se organizeaza evidenta analitica a cheltuielilor, gruparea si ordonarea informatiilor cu ajutorul contului, in vederea determinarii marimilor lor efective. Astfel , la intreprinderile cu productie simpla, deci cu organizarea fabricatiei in flux continuu (productia de masa) sau pe serii mari de produse, se va utiliza metoda globala sau metoda pe faze. La intreprinderile cu productie complexa fabricatia fiind organizata pe unicate sau pe loturi mici si mijlocii, se va aplica metoda pe comenzi.

Determinarea costurilor pe obiecte de calculatie necesita determinarea cantitativa a productiei, in care scop se foloseste o unitate de masura omogena, numita unitate de calculatie.

c) Structura organizatorica a activitatii de productie (exploatare) si administrative a intreprinderii, respectiv gruparea acestor activitati pe sectoare, sectii, si alte locuri de cheltuieli influenteaza organizarea contabilitatii cheltuielilor de exploatare si calculatiei costurilor indeosebi sub aspectul localizarii cheltuielilor, al esalonarii lucrarilor de calculatie. Cheltuielile de exploatare vor fi delimitate pe locuri de cheltuieli (sectii de baza si auxiliare, pe unitati prestatoare de servicii, pe sectorul de administratie generala a intreprinderii) vor fi evidentiate in conturi sintetice si analitice de gestiune. In functie de acest factor se delimiteaza centrele de responsabilitate.

d) Metodele si tehnicile de management adoptate intr-o intreprindere influenteaza in ceea ce priveste optiunea pentru o metoda de calculatie de tip clasic (metoda globala, pe faze, pe comenzi) care necesita ante-postcalculatia, determinand posterior abateri de costuri, sau pentru metoda-costuri standard care sa asigure acceptarea caracterului previzional. Tot in acest sens trebuie mentionata posibilitatea optiunii intre o metoda de tipul costului total sau al uneia de tipul costului partial (direct-costing).

1.4 PRINCIPIILE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII DE GESTIUNE SI CALCULATIEI COSTURILOR

            Calcularea exacta a costului productiei presupune ca, in organizarea contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor sa se tina seama de anumite principii, si anume:

            a) Principiul delimitarii in timp a cheltuielilor de productie – forma de manifestare in domeniul costurilor a principiului independentei exercitiului – impune ca fiecarei perioade de gestiune sa i se atribuie numai cheltuielile ocazionate de activitatea in perioada pentru care se face calculatia costurilor. Ca urmare a aplicarii acestui principiu in organizarea contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor apar, alaturi de cheltuielile curente, cheltuieli cuvenite productiei din perioada in care se efectueaza, deci repartizat pe mai multe exercitii financiare, precum si unele cheltuieli preliminare (de exemplu constituirea comisioanelor).

            Pentru delimitarea cheltuielilor anticipate sau efectuate in avans care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadentar in perioadele sau exercitiile viitoare, in contabilitatea generala se utilizeaza contul 471 „CHELTUIELI INREGISTRATE IN AVANS”, prin debitul unui cont de cheltuieli, privind activitatea curenta, din clasa a 6-a, iar in contabilitatea de gestiune aceste cheltuieli se vor include in costuri, debitand, dupa caz, unul din costurile de calculatie din clasa      a 9-a, grupa 92 si creditand contul 901 „DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”.

            b) Principiul delimitarii cheltuielilor (de exploatare) in spatiu, presupune:

            - in primul rand, delimitarea cheltuielilor de exploatare pe sfere de activitate, respectiv cheltuieli de administratie si de desfacere, folosindu-se pentru evidenta lor, dupa caz, conturile: 921 „CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA”, 922 „CHELTUIELILE ACTIVITATILOR AUXILIARE”, 924 „CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE”, si 925 „CHELTUIELI DE DESFACERE”.

            - in al doilea rand, localizarea cheltuielilor pe sectii de productie, ateliere, linii tehnologice, centre de productie, centre de responsabilitate; aceasta atat in antecalculatie cat si in postcalculatie. In acest scop se vor folosi analitice corespunzatoare sectoarelor de cheltuieli in cadrul conturilor de cheltuieli mai inainte mentionate.

            c) Principiul separarii cheltuielilor urmareste delimitarea cheltuielilor recuperabile prin costuri de productie (cheltuieli de exploatare ocazionate de celelalte activitati: financiara, exceptionala). Ultimele categorii de cheltuieli (cu unele exceptii – exemplu: dobanzile aferente imprumuturilor la unitatile cu ciclu lung de fabricatie) nu se includ in costurile productiei si nu fac obiectul contabilitatii de gestiune.

            d) Principiul delimitarii costului subactivitatii in concordanta cu care, cheltuielile fixe necesitate de mentinerea stocurilor tehnico-productive si functionale ale intreprinderii corespunzatoare gradului de inactivitate, de nefolosirea capacitatii de productie, nu trebuie sa se includa in costul produselor, ci sa afecteze rezultatul exercitiului.

            e) Principiul delimitarii cheltuielilor aferente productiei finite de cele aferente productiei in curs de executie necesita determinarea cu exactitate a productiei neterminate, pentru asigurarea unei corecte calculatii a costurilor efective ale productiei finite.

CAPITOLUL 2

STRUCTURA FUNDAMENTALA A COSTULUI DE PRODUCTIE

            2.1 CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR

            2.2 ETAPELE DE CALCULATIE A COSTURILOR DE PRODUCTIE

            2.2.1 CONTURILE DE GESTIUNE CARE SE FOLOSESC PENTRU REFLECTAREA IN CONTABILITATE A COSTURILOR DE PRODUCTIE

            2.2.2 METODE DE CALCULATIE ALE COSTURILOR DE PRODUCTIE

2.1 CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR

            Pentru inregistrarea corespunzatoare a cheltuielilor de productie si calcularea cu exactitate a costului acesteia, trebuie avut in vedere pe langa clasificarea productiei si a locului de productie care au ocazionat cheltuielile respective, si diferitele feluri sau categorii de cheltuieli, impreuna cu particularitatile pe care le reprezinta. Astfel, devine necesara clasificarea cheltuielilor de productie, dupa anumite criterii, in functie de scopul urmarit. Principalele criterii de clasificare a cheltuielilor consideram a fi urmatoarele:

            A) Dupa natura lor, cheltuielile de productie se impart astfel:      

                        a. cheltuieli directe – sunt acelea care se identifica pe un anumit produs, serviciu, lucrare sau comanda din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul acestora. In aceasta categorie se incadreaza cheltuielile cu materii prime si materiale directe, salarii directe, contributia privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe.

                        Cheltuielile directe pot fi privite, fie in corelatie cu produsele, fie in corelatie cu fazele de productie si produsele.

                        In cazul unei intreprinderi care produce un singur produs, toate cheltuielile au un caracter direct asupra produsului. In cazul intreprinderilor pluriproducatoare unele cheltuieli sunt directe fata de produse si altele sunt indirecte.

                        Daca privim corelatia cheltuieli directe - faze - produse se pot desprinde concluziile:

- pretul materialelor destinate productiei reprezinta o cheltuiala directa pe produse;

- cheltuielile structurilor de aprovizionare reprezinta o cheltuiala indirecta fata de produse;

- manopera muncitorilor direct productivi care lucreaza la obtinerea anumitor produse este cheltuiala directa si manopera muncitorilor care lucreaza la mai multe produse este o cheltuiala indirecta.

                        b. cheltuieli indirecte – sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse, executarea mai multor lucrari, servicii sau comenzi in cadrul unui atelier, sectie, fie chiar intreprinderea in ansamblul ei.

Astfel de cheltuieli nu se pot identifica pe un anumit produs, lucrare, serviciu sau comanda, in momentul efectuarii lor si ca atare, nu se pot include direct in costul acestora, ci indirect prin repartizare, pe baza unor criterii conventionale, dupa ce mai intai au fost colectate pe locurile care le-au ocazionat.

                        Exemplu: - cheltuieli comune ale sectiei;

                                               - cheltuieli de desfacere;

                                               - cheltuieli generale de administratie.

            B) Dupa comportamentul lor fata de volumul fizic al productiei, cheltuielile de productie se impart astfel:

                        a. cheltuieli variabile – sunt acelea care pe total isi modifica nivelul odata cu modificarea volumului fizic al productiei care le-a ocazionat, iar pe unitate de produs raman in general, la acelasi nivel. Ele sunt legate de operatiile de fabricare a produselor si mai poarta denumirea de cheltuieli operationale. Din aceasta categorie fac parte:

cheltuieli cu consumul de materii prime, de combustibil si energie in scopuri tehnologice;

cheltuieli cu salariile muncitorilor direct productivi calculate pentru munca prestata in productie;

alte cheltuieli.

          b. cheltuieli conventional constante sau fixe – sunt acelea care nu se modifica in general, nivelul lor ramanand constant, indiferent de oscilatiile volumului de productie. Pe unitatea de produs, nivelul lor se modifica in raport invers proportional fata de modificarea volumului fizic al productiei. Ele nu sunt legate direct de volumul fizic al productiei ci de asigurarea si mentinerea capacitatii intreprinderii de a produce si a vinde, fiind in functie de timp. Din aceasta cauza se mai numesc si cheltuieli de capacitate ale perioadei. In aceasta categorie de cheltuieli se includ:

cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;

cheltuieli cu salariile personalului tehnic, economic, administrativ, de deservire a sectiei si a intreprinderii;

cheltuielile de birou, cele pentru intretinerea si repararea cladirilor, cele pentru incalzit, iluminat si forta motrice in scopuri administrativ - gospodaresti, etc.

C) Din punct de vedere al cerintelor de evidenta si calculatie a costului, cheltuielile de productie se clasifica astfel:

1. Pe elemente primare de cheltuieli, care cuprind:

materii prime, materiale de baza si auxiliare (procurate din afara unitatii);

materiale recuperabile si refolosibile (care se scad);

combustibil (din afara);

energie si apa (din afara);

amortizarea mijloacelor fixe;

alte cheltuieli materiale;

salariile personalului muncitor;

contributia privind protectia si asigurarile sociale;

alte cheltuieli cu munca vie.

Aceasta clasificare serveste in cadrul societatii comerciale la determinarea cheltuielilor materiale si cu munca vie, la calculul unor indicatori de eficienta economica, la calculul unor indicatori sintetici care au la baza costurile de productie.

2. Pe articole de calculatie care cuprind:

materii prime si materiale directe;

materiale recuperabile si refolosibile (care se scad);

salarii directe;

impozitul si contributia privind asigurarile si protectia sociala pentru salariile directe;

cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;

cheltuieli generale ale sectiei;

cheltuieli generale ale intreprinderii;

pierderi din rebuturi;

cheltuieli de desfacere.

Aceasta clasificare se foloseste in cadrul societatii comerciale pentru calculul costului unitar pe produs si ca baza a formarii preturilor.

D) Din punct de vedere al momentului efectuarii si includerii in costul produselor care le-au ocazionat, cheltuielile de productie se impart in:

                        a. cheltuieli curente – sunt acelea care s-au efectuat in perioada curenta de gestiune si se includ in totalitatea lor in costul productiei fabricate in aceeasi perioada. In aceasta categorie se incadreaza majoritatea cheltuielilor de productie.

                        b. cheltuieli anticipate – sunt acelea care se efectueaza in perioada curenta de gestiune, dar care privesc productia ce se fabrica in perioadele urmatoare. Din aceasta cauza ele se includ treptat in

costul productiei la care se refera, pe masura ajungerii la scadenta cand devin cheltuieli curente. Un astfel de caracter prezinta cheltuielile pentru abonamentele la publicatiile periodice platite anticipat, chiriile achitate anticipat, cheltuieli pentru insusirea de produse noi, in unele cazuri.

                        c. cheltuieli preliminate – sunt acelea care se includ in costul productiei fabricate in perioada curenta de gestiune, desi efectuarea lor urmeaza sa aiba loc ulterior, in perioadele viitoare, motiv pentru care se mai numesc si cheltuieli datorate. Pe seama unor astfel de cheltuieli se constituie esalonat in timp unele rezerve, provizioane, care se consuma prin platile efectuate in perioadele urmatoare de gestiune. Din aceasta categorie fac parte rezervele constituite pentru plata indemnizatiilor de concediu, al impozitului si contributiei privind asigurarile si protectia sociala aferente lor, rezervele pentru cheltuielile cu reparatiile curente, reviziile tehnice si reparatiile capitale la societatile comerciale cu caracter sezonier, rezervele pentru produsele vandute cu garantie, etc.

E) Din punct de vedere al includerii sau nu in costul de productie, cheltuielile de productie se impart in:

                        a. cheltuieli incorporabile in cost – acestea sunt cheltuieli care participa la formarea costului.

Stabilirea cheltuielilor incorporabile presupune cunoasterea cheltuielilor neincorporabile in cost si a cheltuielilor supletive (cheltuieli care trebuie sa suplineasca niste elemente de comun care lipsesc).

                        b. cheltuieli neincorporabile in cost – sunt cheltuieli inregistrate in contabilitatea generala, care nu se iau in calculul costului:

cheltuieli financiare (exceptie fac cheltuielile cu dobanzile la creditele pe termen lung aferente activitatilor cu ciclu lung de fabricatie);

cheltuieli exceptionale.

          c. cheltuieli supletive – sunt cheltuieli neinregistrate in contabilitatea generala, dar preluate in calculul costului:

remunerarea intreprinzatorului individual – se refera la preluarea in costuri a salariului cuvenit acestuia daca ar fi angajat la o societate comerciala;

remunerarea capitalului propriu – determinarea cheltuielilor cu dobanda aferenta imprumuturilor pe termen lung aplicata asupra capitalului propriu.

Exista categorii de cheltuieli care se regasesc in contabilitatea generala la un anumit nivel si in contabilitatea de gestiune la un alt nivel:

cheltuieli de folosire a imobilizarilor (echivalentul amortizarii din contabilitatea generala);

cheltuieli etalate ( echivalentul provizioanelor din contabilitatea generala).

Prin delimitarea cheltuielilor de productie in functie de momentul efectuarii lor si al includerii lor in costul produselor care le-au ocazionat, se asigura inregistrarea corecta a acestora pe fiecare perioada de gestiune si calculul cu exactitate al costului produselor respective.

Deoarece procesul de productie este un tot unitar, diferite tendinte de evolutie ale diferitelor categorii de cheltuieli analizate mai sus se contracareaza, se compenseaza si se completeaza reciproc rezultand o anumita evolutie a costului de productie ca marime valorica de sinteza. Evolutia de ansamblu a costului de productie se manifesta in moduri diferite, in functie de situatii (de crestere sau descrestere) in care se afla productia. Evolutia costurilor in cazul cresterii volumului fizic al productiei, cunoaste doua etape:

1. In perioada in care intreprinderea nu a atins exploatarea optima a capacitatii sale, atat totalul costurilor cat si costurile unitare inregistreaza o desfasurare regresiva.

2. Odata cu atingerea gradului optim de exploatare a capacitatii sale, atenuandu-se cresterea acestuia, evolutia degresiva trece treptat intr-una proportionala. In aceasta etapa, cresterea costurilor totale este egala cu cresterea productiei, in timp ce costurile unitare raman constante.

2.2 ETAPELE DE CALCULATIE A COSTURILOR DE PRODUCTIE

            Tinand seama de legaturile care exista intre cheltuielile de productie si diferitele locuri sau produse pentru care s-au efectuat respectiv, de posibilitatile de identificare si de delimitare a cheltuielilor pe sectoare sau produsele respective, de gradul de finisare al productiei, adica de destinatia productiei lor si ordinea in care aceasta se consuma productiv intr-o intreprindere, lucrarile de calculatie a costurilor efective se desfasoara intr-o anumita succesiune logica, ale carei etape sunt urmatoarele:

            1. Se incepe calculatia costului efectiv cu decontarea livrarilor reciproce de produse, lucrari si servicii intre sectii sau ateliere auxiliare pentru nevoile lor de productie. Efectuarea decontarii reciproce dintre sectiile auxiliare necesita cunoasterea costului efectiv al productiei care face obiectul calculatiei respective, dar pentru calculul acestuia este necesara decontarea livrarilor reciproce.

            Pentru finalizarea lucrarilor impuse de aceasta etapa este necesar sa se cunoasca mai intai volumul productiei sectiilor auxiliare si destinatia acestora. Cunoscand volumul total al productiei, cheltuielile activitatilor auxiliare si volumul productiei pe fiecare destinatie, se poate calcula costul pe unitate de produs si se poate realiza repartizarea (decontarea) productiei auxiliare.

            Productia auxiliara poate avea urmatoarele destinatii:

productie consumata in cadrul aceleiasi sectii;

productie furnizata altor activitati auxiliare din intreprindere;

productie furnizata sectiilor activitatii de baza din intreprindere;

productie livrata in afara intreprinderii.

In ceea ce priveste decontarea productiei consumata pentru nevoile proprii in cadrul aceleiasi sectii auxiliare se realizeaza diferit in functie de felul productiei, si anume:

omogena

eterogena

In cazul productiei omogene se scade din cantitatea totala a productiei cantitatea consumata pentru nevoile proprii dupa care se calculeaza costul efectiv.

In cazul productiei eterogene se includ in cheltuielile comune comenzilor, cheltuielile directe ale lucrarilor (pentru nevoile proprii sectiei auxiliare), fiind repartizate apoi asupra purtatorilor de costuri (comenzi, produse) din cadrul sectiei auxiliare pentru calcularea costului efectiv si decontarea in functie de destinatie.

In cadrul furnizarii productiei auxiliare a altor sectii din cadrul intreprinderii, apar serviciile reciproce intre sectiile auxiliare a caror decontare realizandu-se inainte de calcularea costurilor efective ale productiei auxiliare se va realiza la costuri prestabilite sau la costurile efective ale perioadei precedente, ulterior repartizandu-se si diferentele de pret.

Prin aplicarea unor metode matematice este posibila decontarea serviciilor reciproce dintre sectiile auxiliare a costurilor efective.

Calculul costului efectiv al productiei auxiliare, in cazul sectiilor cu productie omogena se realizeaza printr-o simpla diviziune conform metodei globale, raportand cheltuielile globale ale sectiei la productia obtinuta.

Pentru decontarea productiei obtinute si furnizate pe destinatii (sectii auxiliare, sectii de baza, nevoi generale de administratie, alte servicii) se pondereaza acest cost cu cantitatea fiecarei destinatii stabilind astfel cheltuielile cuvenite pe destinatii ale productiei auxiliare.

Calculul costului efectiv al productiei auxiliare in cazul sectiilor cu productie eterogena se realizeaza insumand cheltuielile evidentiate direct pe comenzi (produse) cu cotele parte repartizate acestora din cheltuielile comune comenzilor. In continuare se deconteaza costurile comenzilor asupra locurilor beneficiare ale acestora.

Decontarea productiei auxiliare presupune efectuarea urmatoarei inregistrari contabile:

               %                                =     922”CHELTUIELILE

921”CHELTUIELILE                           ACTIVITATII AUXILIARE”

ACTIVITATII DE BAZA”          cu analiticile corespunzatoare                                                                      pe sectii

922”CHELTUIELILE

       ACTIVITATII AUXILIARE”

923”CHELTUIELI INDIRECTE

       DE PRODUCTIE”

924”CHELTUIELI GENERALE

       DE ADMINISTRATIE”

2. O alta etapa a calculatiei costului o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de productie.

            Aceasta operatie se face proportional cu o anumita baza sau criteriu conventional de repartizare, care exprima cel mai bine legatura de cauzalitate dintre cheltuielile de repartizat si baza de repartizat aleasa. Deci, proportia in care se face repartizarea trebuie astfel stabilita, incat costul fiecarui produs sa fie afectat cu o cota din cheltuielile indirecte ale sectiilor care sa corespunda cat mai exact consumului real ocazionat de produsul respectiv. In functie de particularitatile tehnologiei si organizarii productiei din cadrul intreprinderii respective, drept criteriu sau baza de repartizare pot fi:

cheltuielile cu consumul de materii prime si materiale directe;

cheltuielile cu salarii directe;

totalul cheltuielilor prelucrate;

numarul orelor de functionare a utilajelor.

Baza de repartizare trebuie sa fie de aceeasi natura pentru toate produsele asupra carora se repartizeaza o anumita categorie de cheltuieli indirecte dintr-o anumita perioada de gestiune.

In vederea stabilirii cheltuielilor indirecte ale sectiilor principale de productie ce revin pe fiecare produs fabricat in cadrul acestora se procedeaza astfel:

- se calculeaza mai intai, pe fiecare sector in parte, un coeficient de repartizare, prin raportarea totalului cheltuielilor de repartizat ale sectiei in cauza, colectate in debitul contului 923”CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE” la suma tuturor produselor – la suma bazelor de repartizare aferente produselor fabricate in sectia respectiva;

- se inmulteste apoi coeficientul astfel calculat, cu baza de repartizare a fiecarui produs si se obtine cota de cheltuieli indirecte ale sectiilor principale de productie, care se adauga la cheltuielile directe ale produsului respectiv, ce se gasesc deja inregistrate in debitul contului 921”CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA” si se obtine costul de sectie al acesteia.

Reflectarea in contabilitate a operatiei de repartizare a cheltuielilor indirecte ale sectiilor principale de productie in costul efectiv al produselor fabricate in cadrul sectiilor respective se face astfel:

921”CHELTUIELILE               =   923”CHELTUIELI INDIRECTE

       ACTIVITATII DE BAZA”                         DE PRODUCTIE”

            3. Repartizarea cheltuielilor generale de administratie este o alta etapa a calculatiei costului efectiv.

            Spre deosebire de repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor principale de productie care se face, in general, pe baza de coeficienti diferentiati pe sectii si categorii de cheltuieli, repartizarea cheltuielilor generale de administratie se face pe baza de coeficient unic sau global. Acest coeficient se calculeaza ca si in cazul precedent, in functie de o anumita baza de repartizare care poate sa fie una dintre cheltuielile directe amintite in etapa anterioara, dar in general, baza de repartizare, o constituie costul de sectie al intregii productii.

            Coeficientul obtinut se inmulteste cu costul de sectie al fiecarui produs si rezulta cota de cheltuieli generale de administratie, care se adauga la costul de sectie al  produsului respectiv, obtinandu-se costul de uzina al acesteia.

            Reflectarea in contabilitate a repartizarilor cheltuielilor generale de administratie in costul efectiv al produselor fabricate de aceasta se face astfel:

921”CHELTUIELILE              =    924”CHELTUIELI GENERALE

       ACTIVITATII DE BAZA”             DE ADMINISTRATIE”

            In urma acestei operatiuni contul 924”CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE” se soldeaza.

            Dupa repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si a celor generale de administratie, in debitul contului 921”CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA” sunt colectate la sfarsitul lunii, toate cheltuielile ocazionate de fabricarea produsului.

            Aceste cheltuieli reprezinta costul efectiv total al produsului intreprinderii si sunt incorporate o parte in costul efectiv al produselor finite obtinute in cursul lunii, iar o alta parte in costul efectiv al productiei neterminate existente in sectii la sfarsitul lunii.

            4. Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate reprezinta etapa urmatoare a calculatiei costului efectiv al productiei finite.

            Pentru calcularea costului de productie efectiv pentru productia finita, este necesar ca dupa colectarea tuturor cheltuielilor de productie pe purtatori de costuri (direct sau repartizare) sa se

stabileasca mai intai care este partea din totalul cheltuielilor aferente productiei neterminate. Valoarea productiei neterminate se poate determina prin doua metode:

metoda contabila (indirecta)

metoda inventarierii (directa)

Metoda contabila are la baza datele din evidenta contabila si operativa si se aplica acolo unde este posibil si se realizeaza urmarirea cheltuielilor de productie pe comenzi. In aceste conditii, costul productiei neterminate la comenzile care la sfarsitul lunii nu sunt terminate este dat de totalul cheltuielilor facute cu comenzile respective. In situatia in care la sfarsitul lunii unele comenzi sunt terminate doar partial, costul productiei neterminate se determina  scazand din totalul cheltuielilor ocazionate de aceste comenzi costurile de decontare ale partilor terminate.

Metoda inventarierii presupune stabilirea prin inventariere a productiei neterminate in expresie naturala (prin numarare, masurare, cantarire a cantitatilor existente sub forma de productie neterminata) si evaluarea acesteia prin diferite forme, procedee in functie de particularitatile tehnologiei de fabricatie si metodei de

calculatie a costului. Cu ocazia inventarierii se precizeaza si gradul de finisare tehnica a productiei respective, etapele sau numarul de operatii parcurse de fiecare produs in cadrul procesului tehnologic.

Calculatia costului productiei neterminate presupune evaluarea consumurilor aferente acesteia pe elemente primare si anume:

- determinarea cheltuielilor cu materii prime prin inmultirea cantitatilor de materii prime stabilite in prealabil in functie de cantitatea de produse si normele de consum cu preturile acestora;

- determinarea cheltuielilor cu salarii directe (inclusiv CAS si contributia la fondul de somaj aferente acestora) prin inmultirea cantitatilor de produse cu normele de timp si tarifele corespunzatoare diferitelor etape de prelucrare in care se afla produsele respective.

            In contabilitatea de gestiune, costul efectiv al productiei neterminate se inregistreaza astfel:

933”COSTUL PRODUCTIEI      =  921”CHELTUIELILE

       IN CURS DE EXECUTIE”             ACTIVITATII DE BAZA”

            Prin scaderea cheltuielilor aferente productiei neterminate astfel stabilite, din totalul cheltuielilor de productie aflate in debitul contului 921”CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA”, se obtine suma cheltuielilor efective aferente productiei finite, respectiv, costul efectiv al acestei productii.

            Determinarea corecta a costului productiei neterminata prezinta o importanta deosebita pentru calcularea cu exactitate a costului productiei finite, precum si a altor indicatori de eficienta ai activitatii intreprinderii, derivati din acestea, cum ar fi beneficiul, rata rentabilitatii, etc.

            5. Etapele de calculatie a costului efectiv se incheie cu stabilirea acestuia pe unitatea de produs, care se face de regula prin reportarea totalului cheltuielilor efective aferente productiei finite la cantitatea de productie finita obtinuta in perioada la care se refera cheltuielile respective.

            Pe baza costului efectiv astfel calculat, la sfarsitul lunii se face decontarea costului efectiv al productiei obtinute in cursul lunii:

902”DECONTARI INTERNE      =  921”CHELTUIELILE

       PRIVIND PRODUCTIA                 ACTIVITATII DE BAZA”

       OBTINUTA”

            Dupa aceasta inregistrare, contul 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”, nu permite determinarea diferentei de pret aferente productiei finite obtinute, deoarece in debitul sau este inregistrat costul efectiv al productiei finite, iar in creditul sau este evidentiat costul prestabilit al aceleiasi productii. Inregistrarea diferentei de pret astfel determinata se realizeaza prin formula contabila:

903”DECONTARI INTERNE       =   902”DECONTARI INTERNE

        PRIVIND DIFERENTELE               PRIVIND PRODUCTIA

        DE PRET”                                    OBTINUTA”

            Totodata se impune si decontarea costului efectiv al productiei in curs de executie, astfel:

902”DECONTARI INTERNE    =   933”COSTUL PRODUCTIEI

       PRIVIND PRODUCTIA                IN CURS DE EXECUTIE”

       OBTINUTA”

            Decontarea totalului cheltuielilor perioadei (inchidere conturi cu solduri) presupune inchiderea contului 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”, prin debitarea lui cu totalul lor reprezentand:

            - costul efectiv de productie al produselor finite obtinute (ce este evidentiat prin soldurile conturilor 931”COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE” si 903”DECONTARI INTERNE PRIVIND DIFERENTELE DE PRET”);

            - costul efectiv al productiei in curs de executie si cheltuielile incluse numai in costul complet nu si in costul de productie (soldul contului 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”).

           

In contabilitate, se face urmatoarea inregistrare contabila:

901”DECONTARI INTERNE          =                   %                                    PRIVIND CHELTUIELILE”

    931”COSTUL PRODUCTIEI                              

          OBTINUTE”

                                                        903”DECONTARI INTERNE

                                                               PRIVIND DIFERENTELE

                                                               DE PRET”

                                                         902”DECONTARI INTERNE

                                                               PRIVIND PRODUCTIA

                                                               OBTINUTA”

            2.2.1. Conturile de gestiune care se folosesc pentru reflectarea in contabilitate a costurilor de productie

            Conturile de gestiune care se folosesc pentru reflectarea in contabilitate a costurilor de productie sunt conturile din clasa 9 a planului de conturi general.

            Din clasa 9”CONTURI DE GESTIUNE” fac parte urmatoarele grupe de conturi:

90”DECONTARI INTERNE”

92”CONTURI DE CALCULATIE”

93”CONTUL PRODUCTIEI”

Din grupa 90”DECONTARI INTERNE” fac parte:

- contul 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”

- contul 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”

- contul 903”DECONTARI INTERNE PRIVIND DIFERENTELE DE PRET”.

Contul 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor interne privind cheltuielile activitatii de baza si auxiliare, cheltuieli comune ale sectiei, cheltuieli generale de administratie precum si cheltuielile de desfacere, si se stabileste diferenta intre preturile

inregistrate (prestabilite sau cu ridicata) si costul efectiv al produselor finite, semifabricate din productie destinate vanzarii, lucrarilor executate si serviciilor prestate care formeaza productia marfa a unitatii.

Contul 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE” este un cont bifunctional. Isi incepe sa functioneze fie prin creditare, fie prin debitare. In general, functioneaza ca un cont pasiv si incepe sa functioneze prin a se credita. Se crediteaza in timpul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

                        %                             =     901”DECONTARI INTERNE

        PRIVIND CHELTUIELILE”

921”CHELTUIELILE                                       

        ACTIVITATII DE BAZA”

922”CHELTUIELILE

        ACTIVITATII AUXILIARE”

923”CHELTUIELI INDIRECTE

        DE PRODUCTIE”

924”CHELTUIELI GENERALE

        DE ADMINISTRATIE”

925”CHELTUIELI DE

        DESFACERE”

            Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul urmatoarelor conturi:

901”DECONTARI INTERNE      =                         %

       PRIVIND CHELTUIELILE”              

   931”COSTUL PRODUCTIEI

                                                              OBTINUTE”

                                                        903”DECONTARI INTERNE

                                                               PRIVIND DIFERENTELE

                                                               DE PRET”

Contul 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor interne privind costul productiei obtinute in cursul lunii, la pret de inregistrare (prestabilit sau cu ridicata).

            Este un cont bifunctional. Se crediteaza in cursul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

                 %                         =            902”DECONTARI INTERNE

      PRIVIND PRODUCTIA

      OBTINUTA”

931”COSTUL PRODUCTIEI                                

        OBTINUTE”                                                                         

903”DECONTARI INTERNE

       PRIVIND DIFERENTELE

       DE PRET”

            Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul urmatoarelor conturi:

902”DECONTARI INTERNE       =                    %

       PRIVIND PRODUCTIA            921”CHELTUIELILE

       OBTINUTA”                                  ACTIVITATII DE BAZA”                   

                                             922”CHELTUIELILE                                           

                                                           ACTIVITATII AUXILIARE”

                                                    923”CHELTUIELI INDIRECTE

                                                           DE PRODUCTIE”

                                                    924”CHELTUIELI GENERALE

                                                           DE ADMINISTRATIE”

                                                    925”CHELTUIELI DE

                                                           DESFACERE”

            Contul 903”DECONTARI INTERNE PRIVIND DIFERENTELE DE PRET”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor de pret calculate, la sfarsitul lunii, intre costul efectiv al productiei obtinute si pretul de inregistrare (prestabilit sau cu ridicata) al acestora.

            Este un cont de activ. Se debiteaza la inceputul lunii prin creditul contului 902” DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”:

903”DECONTARI INTERNE           =      902”DECONTARI INTERNE

       PRIVIND DIFERENTELE                       PRIVIND PRODUCTIA

       DE PRET”                                            OBTINUTA”

            Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul contului 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”:

901”DECONTARI INTERNE         =     903”DECONTARI INTERNE

       PRIVIND CHELTUIELILE”                 PRIVIND DIFERENTELE

                                                               DE PRET”

            Din grupa 92”CONTURI DE CALCULATIE” fac parte:

- contul 921”CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA”

- contul 922”CHELTUIELILE ACTIVITATII AUXILIARE”

- contul 923”CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE”

- contul 924”CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE”

- contul 925”CHELTUIELI DE DESFACERE”

            Contul 921”CHELTUIELILE ACTIVITATII DE BAZA”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor aferente activitatii de baza a unitatii.

            Este un cont de activ. Se debiteaza in cursul lunii prin creditul urmatoarelor conturi:

921”CHELTUIELILE                   =                     %

            ACTIVITATII DE BAZA”             

               901”DECONTARI INTERNE

                                                           PRIVIND CHELTUIELILE”

                                                    922”CHELTUIELILE

                                                           ACTIVITATII AUXILIARE”

                                                    923”CHELTUIELI INDIRECTE       

                                                           DE PRODUCTIE”

                                                    924”CHELTUIELI GENERALE

                                                           DE ADMINISTRATIE”

                                                    925”CHELTUIELI

                                                           DE DESFACERE”

            Se crediteaza la sfarsitul lunii cu urmatoarele conturi:

                    %                         =      921”CHELTUIELILE

902”DECONTARI INTERNE                      ACTIVITATII DE BAZA”

       PRIVIND PRODUCTIA

       OBTINUTA”

933”COSTUL PRODUCTIEI

       IN CURS DE EXECUTIE”

            Contul 922”CHELTUIELILE ACTIVITATII AUXILIARE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor auxiliare ale unitatii.

            Este un cont de activ. Se debiteaza prin creditul urmatoarelor conturi:

922”CHELTUIELILE                     =                %

      ACTIVITATII AUXILIARE”            

                901”DECONTARI INTERNE

                                                            PRIVIND CHELTUIELILE”

                                                     924”CHELTUIELI GENERALE

                                                            DE ADMINISTRATIE”

            Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

           %                                =    922”CHELTUIELILE

      ACTIVITATII AUXILIARE”

902”DECONTARI INTERNE                        

       PRIVIND PRODUCTIA”

       OBTINUTA”

921”CHELTUIELILE

       ACTIVITATII DE BAZA”

933”COSTUL PRODUCTIEI IN

       CURS DE EXECUTIE”

            Contul 923”CHELTUIELI INDIRECTE DE PRODUCTIE

            Cu ajutorul acestui cont se poate tine evidenta cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajelor si a cheltuielilor generale ale fiecarei sectii de productie.

            Este un cont de activ. Se debiteaza prin creditul contului 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”:

923”CHELTUIELI INDIRECTE    =   901”DECONTARI INTERNE

       DE PRODUCTIE”                            PRIVIND CHELTUIELILE”

            Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

             %                             =        923”CHELTUIELI INDIRECTE

                                                                               DE PRODUCTIE”

902”DECONTARI INTERNE                            

       PRIVIND PRODUCTIA

       OBTINUTA”

921”CHELTUIELILE

       ACTIVITATII DE BAZA”

933”COSTUL PRODUCTIEI

       IN CURS DE EXECUTIE”

            Contul 924”CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor de administratie si de conducere a unitatii.

            Este un cont de activ. Se debiteaza astfel:

924”CHELTUIELI GENERALE    =   901”DECONTARI INTERNE

        DE ADMINISTRATIE”                   PRIVIND CHELTUIELILE”

            Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul urmatoarelor conturi:

                   %                        =        924”CHELTUIELI GENERALE

           DE ADMINISTRATIE”

902”DECONTARI INTERNE                           

       PRIVIND PRODUCTIA

       OBTINUTA”

921”CHELTUIELILE

       ACTIVITATII DE BAZA”

922”CHELTUIELILE

       ACTIVITATII AUXILIARE”

925”CHELTUIELI

       DE DESFACERE”

933”COSTUL PRODUCTIEI

       IN CURS DE EXECUTIE”

            Contul 925”CHELTUIELI DE DESFACERE”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor pentru desfacerea produselor fabricate.

            Este un cont de activ. Se debiteaza prin creditul urmatoarelor conturi:

925”CHELTUIELI                    =                     %

        DE DESFACERE”                           

                                                    901”DECONTARI INTERNE

                                                           PRIVIND CHELTUIELILE”

                                                    922”CHELTUIELILE

                                                           ACTIVITATII AUXILIARE”

                                                    924”CHELTUIELI GENERALE                                                                

       DE ADMINISTRATIE”

            Se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul contului 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”:

902”DECONTARI INTERNE               =         925”CHELTUIELI

       PRIVIND PRODUCTIA                                  DE DESFACERE”

       OBTINUTA”

            Din grupa 93”COSTUL PRODUCTIEI” fac parte urmatoarele conturi:

contul 931”COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE”

contul 933”COSTUL PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE”

            Contul 931”COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta productiei finite obtinute, constand in produse finite, semifabricate destinate vanzarii, lucrari executate si servicii prestate pentru terti, investitii proprii sau alte activitati.

            Este un cont de activ. Se crediteaza prin creditul contului 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA”:

931”COSTUL PRODUCTIEI         =        902”DECONTARI INTERNE

       OBTINUTE”                                        PRIVIND PRODUCTIA

                                                                OBTINUTA”

            La sfarsitul lunii se crediteaza prin debitul contului 901”DECONTARI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE”

901”DECONTARI INTERNE          =       931”COSTUL PRODUCTIEI

       PRIVIND CHELTUIELILE”                    OBTINUTE”

            Contul 933”COSTUL PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE”

            Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta costului efectiv al productiei in curs de executie.

            Este un cont de activ. Se debiteaza prin urmatoarele conturi:

933”COSTUL PRODUCTIEI         =                   %

       IN CURS DE EXECUTIE”        921”CHELTUIELILE

                                                          ACTIVITATII DE BAZA”

                                                    922”CHELTUIELILE

                                                           ACTIVITATII AUXILIARE”

                                                    923”CHELTUIELI INDIRECTE

                                                           DE PRODUCTIE”                                                               

        924”CHELTUIELI GENERALE

                                                            DE ADMINISTRATIE”

            La sfarsitul lunii se crediteaza astfel:

902”DECONTARI INTERNE       =      933”COSTUL PRODUCTIEI

       PRIVIND PRODUCTIA                      IN CURS DE EXECUTIE”

       OBTINUTA”

            2.2.2 Metode de calculatie a costurilor de productie

Metoda de calculatie pe comenzi se aplica de regula, in productia industriala sau de serie. La aplicarea acestei metode, obiectul evidentei il constituie comanda lansata pentru o anumita cantitate (lot) de produse sau de semifabricate, care reprezinta elemente ansamblabile ale produselor.

            Metoda consta in colectarea cheltuielilor directe pe comenzi si repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe fiecare comanda in parte, prin procedee conventionale.

            Costul unitar se calculeaza, dupa terminarea comenzii prin impartirea acestor cheltuieli la numarul de unitati de produs din fiecare comanda.

            In cazul in care se fabrica loturi partiale de produse, care se predau la magazine inainte de terminarea intregii comenzi, aceste produse se evalueaza, in lipsa costului efectiv, la costul antecalculat sau la costul efectiv al produselor similare. La decontarea partiala cheltuielile ce se repartizeaza asupra produselor terminate si predate la magazine nu vor putea depasi suma cheltuielilor efective inregistrate la comanda in cauza.

            Metoda de adoptare evaluata la inceputul anului pentru aceleasi produse se mentine pana la sfarsitul anului.

            Eventualele diferente care apar la terminarea comenzii se includ in costul efectiv al ultimului lot.

            Metoda pe faze este folosita de regula, in unitatile patrimoniale care au productie de masa, unde pentru obtinerea produsului finit se parcurg in procesul de fabricatie mai multe faze. Obiectul calculatiei il constituie produsele si fazele parcurse in procesul de fabricatie, costurile de productie fiind inregistrate in conturi deschise lunar pe fiecare faza, astfel ca la finele perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor in ultima faza de productie, sa se obtina costul efectiv al produsului finit.

            Metoda globala se aplica de catre unitatile care fabrica un singur produs, la care, de regula, la sfarsitul perioadei nu exista semifabricate sau productie neterminata.

            Costul pe unitate de produse se stabileste prin impartirea costurilor totale de productie la cantitatea obtinuta din produsul in cauza.

            Metoda costurilor directe presupune gruparea cheltuielilor in cheltuieli fixe si cheltuieli variabile si includerea in costul efectiv al produsului numai a celor variabile.

            Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli ale perioadei si afecteaza marja, respectiv diferenta dintre pretul de vanzare si cheltuielile variabile.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE LA S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI

(Fabrica Negru de Fum).

3.1 DATE GENERALE CU PRIVIRE LA S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI SI FABRICA NEGRU DE FUM

            3.2 PROGRAMAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE

3.3 CALCULUL COSTULUI EFECTIV

            3.1 DATE GENERALE CU PRIVIRE LA S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI SI FABRICA NEGRU DE FUM

3.1.1 Prezentare generala.

            3.1.1.1. Statut juridic.

            3.1.1.2. Scurt istoric.

            3.1.1.3. Amplasament. Legaturi cu infrastructura.

3.1.2 Structura organizatorica.

            3.1.2.1. Structura organizatorica a combinatului.

            3.1.2.2. Structura organizatorica a fabricii „Negru de Fum”.

3.1.3 Prezentarea produsului (negru de fum).

            3.1.3.1. Nivelul tehnic al tehnologiei de fabricatie.

            3.1.3.2. Capacitati instalate.

            3.1.3.3. Caracteristici tehnice ale materiilor prime si ale produsului „negru de fum”.

3.1.4 Fazele procesului tehnologic.

3.1.5. Utilizari ale produsului „negru de fum”.

3.1.1. Prezentare generala

            3.1.1.1. Statutul juridic

            S.C. ARPECHIM S.A. a fost constituita la 12.11.1990 prin preluarea integrala a patrimoniului fostului Combinat Petrochimic Pitesti.

            S.C. ARPECHIM S.A. este inregistrata la Camera de Comert si Industrie a Judetului Pitesti la data de 15.02.1991.

            Denumirea si prezentarea societatii:

            S.C. „ARPECHIM” S.A.

            Adresa: Bulevardul Petrochimistilor, nr. 127

                            Cod 0300, Pitesti, judetul Pitesti, ROMANIA

            3.1.1.2. Scurt istoric

            Structura actuala a societatii este rezultatul unui proces de organizari succesive dupa cum urmeaza:

            - primul nucleu al industriei petrochimice in aceasta zona a fost o fabrica de negru de fum cu toate facilitatile necesare, pusa in functiune in noiembrie 1966 cu o capacitate de 22.000 tone/an.

            - in 1966 au luat fiinta prin act guvernamental doua intreprinderi:

Combinatul Petrochimic Pitesti

Rafinaria Pitesti

- in 1967, prin act guvernamental s-a incorporat Fabrica de negru de fum in Combinatul Petrochimic nou fondat, noua unitate numindu-se Combinatul Petrochimic Pitesti.

- in 1971 s-a incheiat procesul de unificare si integrare in Combinatul Petrochimic Pitesti a Rafinariei Pitesti, in acest mod fiind creat un complex de prelucrare a titeiului si petrochimiei.

3.1.1.3. Amplasament. Legaturi cu infrastructura.

S.C. ARPECHIM S.A. este in partea de S-V a Municipiului Pitesti si ocupa o suprafata de teren de aproximativ 1.000 de hectare, din care 468 de hectare sunt destinate instalatiilor de productie, pe restul suprafetei fiind amplasate retele de utilitati, caile ferate, drumurile, legaturile cu exteriorul.

Unitatea este situata la cca. 1 kilometru fata de autostrada Bucuresti - Pitesti si langa magistrala de cale ferata Bucuresti-Pitesti-Craiova-Timisoara.

Aprovizionarea societatii cu titei din import se face prin doua conducte de 20 de toli care leaga portul Constanta de rafinarie.

Alte legaturi ale societatii prin conducte sunt:

Pitesti – OLTCHIM Ramnicu Valcea – doua conducte pentru etilena si propilena;

Pitesti – PETROBRAZI Pitesti – doua conducte pentru primire benzina necesara pirolizei si expediere etilene;

Pitesti – Slatina – Craiova – o conducta pentru transport motorina.

Alimentarea cu energie electrica a instalatiilor se asigura la sistemul energetic national prin trei statii de 10 kw, prin patru linii pentru zona de petrochimie si trei linii pentru rafinarie.

Gazele combustibile necesare proceselor tehnologice din instalatii, provin din reteaua nationala de gaze naturale si din gazele combustibile rezultate din rafinarie si alte instalatii.

Apa necesara este asigurata din raul Arges.

Lungimea cailor ferate uzinale este de cca. 12 kilometri, unitatea dispunand si de un parc propriu de 800 de vagoane-cisterna cu care se asigura transportul materiilor prime, atat in tara, cat si pentru export.

3.1.2. Structura organizatorica

            3.1.2.1. La nivelul Combinatului

            Structura organizatorica a S.C.”ARPECHIM” S.A. Pitesti la inceputul anului 2001 se prezinta dupa cum urmeaza:

            a) Structura organizatorica functionala este constituita din sapte directii, respectiv doua de servicii acestea fiind:

Directia tehnica MEA care are in subordine serviciul mecanic, transport, proiectare;

Directia management cu trei servicii, cu oficiul juridic si centrul de calcul;

Directia strategie – processing cu trei servicii;

Directia tehnic cercetare- dezvoltare cu cinci servicii;

Directia siguranta in functionare, cu un serviciu si trei birouri;

Directia comerciala cu trei servicii si o statie CFM;

Directia financiar – contabila cu doua servicii.

b) Structura organizatorica de productie este constituita din doua directii tehnice de productie:

Directia tehnica petrochimie care are in subordine trei uzine, in componenta acestora intrand opt sectii de productie si trei instalatii;

Directia tehnica rafinarie care are in subordine doua uzine si sase sectii de productie.

Numarul total de posturi prevazute in actuala structura organizatorica este de 9120 din care 1530 posturi in structura organizatorica functionala.

3.1.2.2. La nivelul Fabricii „Negru de Fum”

Fabrica „Negru de Fum” este constituita din punct de vedere organizatoric ca sectie de productie, avand in componenta sa urmatoarele instalatii:

instalatia negru de fum I;

instalatia negru de fum II uscat;

instalatia negru de fum II umed;

instalatia cazane recuperatoare;

un atelier MEA.

Numarul total de posturi prevazut de actuala structura organizatorica este de 360 din care muncitori 325.

3.1.3. Prezentarea produsului

            3.1.3.1. Nivelul tehnic al tehnologiei de fabricatie

            In cadrul tehnologiei de fabricatie a produsului negru de fum, se folosesc atat utilaje sub licenta cat si utilaje standardizate sau nestandardizate. Utilajele sub licenta sunt:

- reactorul cu anexele sale (preancalzitoare, injectoare, suflante, etc.) pentru zona de fabricatie a productiei;

            - granulatorul pentru procesul de granulare (care poate fi uscata sau umeda).

            Restul utilajelor de instalatie sunt fie standardizate (mori cu ciocane, elevatoare, cicloane, snecuri), fie nestandardizate dar cunoscute de toti fabricantii de negru de fum.

            Reactorul de la instalatia de negru de fum I este de licenta Morel-Franta 1956 (reactor tip Cabod usor modificat, furnizorul fiind firma CEI-Paris) avand granulare uscata. Instalatiile negru de fum II si III sunt dotate cu reactoare romanesti, copie a celor originale din instalatia I. In plus instalatia negru de fum III are granulare prin procesul umed licenta ASAHI-Japonia 1970.

            3.1.3.2. Capacitati instalate

            Fabrica Negru de Fum este formata din sase linii de fabricatie, a cate opt reactoare. Aceste linii de fabricatie au fost realizate cate doua in fiecare etapa de dezvoltare a fabricii, acestea fiind:

            - etapa I: investitia realizata prin DCM 1001/16.12.1964 in care a fost cumparat reactorul de licenta Moreli (Franta) fiind un reactor de fabricatie de tip Ciclon.

- etapa II: investitia de „dublarea capacitatii de negru de fum Pitesti” aprobata prin HCM 2053/25.08.1967.

- etapa III: investitia „instalatia de negru de fum etapa a-III-a” aprobata prin HCM 843/10.07.1973, la aceasta etapa adoptandu-se procesul de granulare umeda in locul celei uscate de la etapele I si II, procedeu de licenta ASAHI CARBON – Japonia.

Fiecare linie de reactoare are o capacitate de 11000 tone/an.

3.1.3.3. Caracteristici tehnice ale materiilor prime si ale produsului negru de fum

Caracteristica principala a materiilor prime utilizate la fabricarea negrului de fum este continutul in substante aromate.

Materia prima de baza este un produs petrochimic lichid numit gudron sau in mod curent TAR si in urma unor actiuni pe linia recuperarii resurselor energetice secundare, specialistii combinatului au pus la punct tehnologia fabricarii negrului de fum din uleiul de piroliza, produs secundar al sectiilor de piroliza.

In componenta TAR-ului in functie de posibilitatile de aprovizionare mai intra: uleiul de creuzet (produs secundar al Combinatului Siderurgic SIDEX Galati si al Combinatului Siderurgic Hunedoara), rezidii de cracare catalitica avand un continut mare de sulf (mai putin productive decat uleiul de piroliza), extract de solventare de la Teleajen si gaz natural.

Carbonul este cunoscut in trei stari cristaline:

diamantul;

grafitul;

negrul de fum.

In cazul produsului negru de fum structura moleculei de carbon nu are forma regulata, distantele interatomice diferind atat intre atomii aceluiasi plan, cat si intre atomii a doua plane invecinate.

Calitatea produsului negru de fum se reflecta in calitatea cauciucului pentru anvelope, respectiv rezistenta acestora la uzura.

3.1.4. Fazele procesului tehnologic

            Pentru obtinerea produselor finite (negru de fum umed si uscat) se disting urmatoarele etape ale procesului tehnologic:

1. Prepararea si deshidratarea materiei prime. Amestecul de materii prime (extract de solventare, ulei de creuzet, ulei de piroliza, rezidii cracare, rezidii DMT) este omogenizat si deshidratat la 100-105”C.

2. Preancalzirea materiei prime care se realizeaza la o temperatura de 125-145”C

3. Procesul de reactie prin care materia prima este introdusa prin atomizare in reactor impreuna cu aerul de combustie si gazul metan suport. Reactia in faza gazoasa este de fapt o ardere incompleta, dar numarul de reactii incepand cu cele de cracare, atomizare, piroliza dau un grad de complexitate marit al procesului de reactie.

4. Racirea gazelor de reactie – negru de fum antrenat de gazele arse este racit in schimbatorul de caldura cu aerul de combustie.

5. Separarea negrului de fum cu cicloane si filtre.

6. Recuperarea caldurii gazelor arse – gazele curate sunt utilizate la producerea aburului in cazanele recuperatoare.

7. Transportul pneumatic al negrului de fum la sectia de granulare.

8. Depozitarea, incarcarea, ambalarea produsului negru de fum.

3.1.5. Utilizari ale negrului de fum

            In proportie de 94% - 95% din productia de negru de fum se foloseste in industria cauciucului (anvelope, camere si articole tehnice din cauciuc). Diferenta de 5% - 6% din productia de negru de fum se foloseste pentru fabricarea vopselelor, materialelor plastice, chimicalelor, hartiei, diverse.

            Din structura productiei totale de produse petrochimice reiese ca in ceea ce priveste productia Fabricii Negru de Fum, aceasta a scazut de la 7,3% in 1996 la 3% in 2000 si 2001.

            Totodata dintr-o pondere de 60% din productia anilor 1989-1990 care mergea la export, in 1999-2000 aceasta pondere a scazut la 20%-25% din productie. Aceasta nu ca urmare a pierderii calitatii productiei ci o urmare a regresului economic in general si a pietelor de desfacere.

3.2 PROGRAMAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE

            3.2.1. Programarea productiei.

                       

3.2.2. Programarea cheltuielilor directe.

                       

3.2.3. Programarea cheltuielilor indirecte.

3.2.4. Programarea costului unitar.

3.2.5. Programarea intregii productii.

3.2.1. Programarea productiei

            Elaborarea programului de productie trebuie precedata de evaluarea obiectiva a cererilor pietei, deci a potentialului de vanzare, previziunea vanzarilor constituind elementul fundamental in programarea productiei.

            In general, programul de productie se stabileste, cu variatii in plus sau in minus reduse ca marime, la nivelul productiei din perioada precedenta.

            Un element important in stabilirea programului de productie il constituie capacitatea  de productie care reprezinta productia maxima cu o anumita structura si calitate pe care o poate obtine unitatea de productie in cursul unei anumite perioade, de regula un an, in conditii tehnico – economice optime.

            O data determinata capacitatea de productie si programul de productie, pe baza acestora se stabileste programarea principala a productiei de produse finite pe o perioada convenabila. In raport cu programarea principala se detaliaza:

lansarea in productie;

programarea aprovizionarilor ce trebuie efectuate;

elaborarea documentatiei tehnologice;

pregatirea fabricatiei;

asimilarea in fabricatie a noilor produse.

3.2.2. Programarea cheltuielilor directe

            Programul cheltuielilor directe se elaboreaza in cadrul S.C. ARPECHIM S.A. pentru fiecare fel de produs din nomenclatorul de fabricatie.

            Cheltuielile directe (cheltuieli care se repartizeaza direct pe unitatea de produs) sunt formate din:

cheltuieli cu consumul de materii prime si materiale directe;

cheltuieli cu salariile directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora.

Procedeul folosit la S.C. ARPECHIM S.A. pentru programarea cheltuielilor directe este „Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile”. Acest procedeu se foloseste pentru determinarea acelor cheltuieli care au la baza consumuri ce se pot exprima cantitativ cum ar fi: consumul de materii prime si materiale, de combustibili, de energie, apa, aburi, de obiecte de inventar.

Expresia baneasca a valorii unor asemenea consumuri pe unitate de produs se determina, in genere, potrivit formulei:

Chi = Cij * Pi

in care: Ch – expresia baneasca a valorii unui consum productiv;

                 C – cantitatea consumata productiv;

                  i – felul materialului, combustibilului;

                  j – produsul pe care se identifica respectiva cheltuiala;

                 P – pretul unitar al materiei prime, materialului consumat.

           

Cheltuielile cu consumul de materii prime si materiale se determina  pe baza specificatiei de materiale conform urmatoarei relatii de calcul:

Chi = a (norma consum * P.U.) * numar bucati

            i – numar curent al materialelor din specificatia de materiale;

Pentru exemplificare se vor intocmi programele cheltuielilor materiale directe pentru cele doua faze, in luna martie 2002 (anexele 1, 2, 3). Calculul cheltuielilor cu salariile directe se realizeaza avand in vedere un element cantitativ (timpul de munca; normele de munca pe operatii) si un element valoric care este tariful de salarizare corespunzator gradului de pregatire profesionala. La acestea se adauga 35% CAS si 5% CFS.

Deci, calculul cheltuielilor cu salariile directe se efectueaza dupa formula:

Chi = a (norma de munca pe operatiej * tarif orar) * numar bucati

j – numar curent al operatiei din fisa tehnologica.

Pentru exemplificare se vor intocmi programele cheltuielilor cu salariile directe, CAS si CFS aferente acestora pe cele doua faze de calculatie (anexele 4, 5, 6).

3.2.3. Programarea cheltuielilor indirecte

            In fundamentarea cheltuielilor de productie, cheltuielile indirecte sunt formate din cheltuieli generale ale sectiei si cheltuieli generale de administratie si desfacere. In continuare, cheltuielile generale ale sectiei sunt formate din:

cheltuieli pentru intretinerea si functionarea utilajului;

alte cheltuieli materiale indirecte;

salariile personalului indirect productiv inclusiv CAS si CFS aferente acestora;

amortizarea mijloacelor fixe;

cheltuielile cu consumul de energie electrica, termica, apa, gaze.

In componenta cheltuielilor generale de administratie si desfacere sunt cuprinse:

cheltuielile cu consumul de materiale pentru nevoi administrativ - gospodaresti;

salariile personalului administrativ si de conducere inclusiv CAS si CFS aferente acestora;

uzura mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar cu caracter administrativ – gospodaresc;

cheltuieli cu protectia muncii;

cheltuielile cu consumul de energie electrica, termica, apa, gaze folosite in scopuri administrativ – gospodaresti;

taxe postale, telefon;

cheltuieli privind desfacerea (costul ambalajelor, plata facturilor intreprinderilor de transporturi, alte prestatii, etc.).

Programarea cheltuielilor indirecte se va face dupa o metodologie unitara, dar diferentiat pentru cheltuielile generale ale sectiei si pentru cheltuielile generale de administratie si desfacere.

Avand in vedere ca in postcalculatie baza de repartizare a cheltuielilor generale ale sectiei este constituita din salariile directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora, programarea cheltuielilor generale ale sectiei se realizeaza prin ponderea cheltuielilor cu salariile directe cu un coeficient prestabilit (1,57655). Acest coeficient este ponderea medie a cheltuielilor generale ale sectiei efective in manopera directa efectiva pe anul 2001 (anexa 7).

Pentru programarea cheltuielilor generale de administratie si desfacere se foloseste aceeasi metodologie, cu deosebire ca pentru determinarea procentului stabilit in loc de „Manopera directa” se vor folosi „Total cheltuieli directe” (anexa 8). Pentru inlesnirea calculelor procentul de 0,998% a fost rotunjit la 1%.

Pentru luna martie a anului 2002 in cadrul Uzinei Negru de Fum s-au inregistrat urmatoarele cheltuieli generale ale sectiei (prin aplicarea indicelui de 1,57655 la salariile directe, inclusiv CAS si CFS aferente acestora) pe fiecare baza:

     FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT        839.956.320*1,57655 = 1.324.233.136lei

    FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT        402.968.790*1,57655 = 635.300.455lei

                FAZA II

NEGRU DE FUM UMED        761.499.620*1,57655=1.200.542.226.lei

            Prin aplicarea procentului de 1% in totalul cheltuielilor directe se vor obtine cheltuielile generale de administratie si desfacere:

                 FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT             18.891.269.965*1% = 188.912.700lei

                 FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT              3.000.146.590*1% = 30.001.466lei

                 FAZA II

NEGRU DE FUM UMED               3.400.771.035*1% = 34.007.710lei

3.2.4. Programarea costului unitar

            Costul unitar pe produs se programeaza la S.C. ARPECHIM S.A. pentru fiecare produs in parte din nomenclatorul de fabricatie. Programarea costului unitar se finalizeaza prin elaborarea „Fiselor de antecalculatie” ale produselor, fise pe baza carora se fundamenteaza pretul de vanzare. Pentru realizarea antecalculatiilor se vor parcurge urmatoarele etape:

programarea cheltuielilor directe;

programarea cheltuielilor indirecte.

In programarea costului unitar la S.C. ARPECHIM S.A. se foloseste tot procedeul ponderii cantitatii cu pretul unitar, procedeu explicat in paragraful anterior.

a)Cheltuielile directe cuprind cheltuielile cu consumul de  materii prime si materiale directe si cheltuielile cu salariile directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora. Pentru programarea cheltuielilor materiale se foloseste specificatia de materiale si urmatoarea relatie de calcul:

Chm = a (norma consum i * pret unitar),

unde: Chm – cheltuieli materiale pe unitatea de produs;

                   i – numarul curent al materialelor din specificatie.

    FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT                              Chm = 17.451.313.645lei

   FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT                             Chm = 2.597.177.800lei

               FAZA II



NEGRU DE FUM UMED                               Chm = 2.639.271.415lei

            Pentru programarea salariilor directe se au in vedere normele de munca pe operatii (schemele om-utilaj) si tarifele de salarizare. Potrivit procedeului ponderarii cantitatii cu preturile, se pondereaza timpul de munca pe operatii cu tariful de salarizare corespunzator operatiilor pe baza urmatoarei relatii de calcul:

Chs  = a(norma de munca pentru operatia j * salariul tarifar normal),

unde: Chs – cheltuieli cu salariile directe pe unitatea de produs;                   j – numarul curent al operatiilor din fisa tehnologica.

            Rezultatele se inscriu in fisele de antecalculatie:

    FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT                                    Chs = 599.968.800lei

               FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT                                  Chs = 287.834.850lei

                FAZA II

NEGRU DE FUM UMED                                   Chs = 543.928.300lei

            La cheltuielile cu salariile directe astfel determinate se aplica procentul de 35% corespunzator CAS pentru a determina totalul manoperei directe. Se foloseste urmatoarea relatie de calcul:

TOTAL MANOPERA DIRECTA = Ch ++

Rezultatele se trec in fisa de antecalculatie:

     FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT

Total manopera

     directa   =   599.968.800+209.989.080+29.998.440=839.956.320lei

                FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT

Total manopera

    directa    =  287.834.850+100.742.198+14.391.742=402.968.790lei

                FAZA II

NEGRU DE FUM UMED

Total manopera

    directa    =   543.928.300+190.374.905+27.196.415=761.499.620lei

            b) Cheltuielile indirecte cuprind cheltuielile generale ale sectiei si cheltuielile generale de administratie si desfacere.

            Programarea cheltuielilor generale ale sectiei se realizeaza prin aplicarea coeficientului prestabilit de 1,57655 la total manopera directa determinata in fisa de antecalculatie cu ajutorul relatiei:

CGS = Total manopera directa * 1,57665

            unde: CGS – cheltuieli generale ale sectiei.

            Rezultatele se trec in fisele de antecalculatie:

     FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT

            CGS = 839.956.320 * 1,57655 = 1.324.233.136lei

                 FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT

            CGS = 402.968.790 * 1,57655 = 635.300.455lei

     FAZA II

NEGRU DE FUM UMED

            CGS = 761.499.620 * 1,57655 = 1.200.542.226lei

            Cheltuielile insumate pana la acest punct determina costul unitar al productiei antecalculat. Programarea cheltuielilor generale de administratie si desfacere se realizeaza prin aplicarea procentului prestabilit de 1% (calculat anterior) la totalul cheltuielilor directe (total materiale directe + total manopera directa), determinate in fisa de antecalculatie. Se va folosi relatia:

CGAD = Total cheltuieli directe * 1%

            unde: CGAD – cheltuieli generale de administratie si desfacere.

            Rezultatele se trec in fisa de antecalculatie pentru ca prin insumare, sa rezulte costul complet unitar antecalculat.

                FAZA I

NEGRU DE FUM BRUT

             CGAD = 18.291.269.965 * 1% = 182.912.700lei

                FAZA II

NEGRU DE FUM USCAT

             CGAD = 3.000.146.590 * 1% = 30.001.466lei

                FAZA II

NEGRU DE FUM UMED

             CGAD = 3.400.771.035 * 1% = 34.007.710lei

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU MATERIALELE DIRECTE

Martie 2002

Faza I – NEGRU DE FUM BRUT                        Anexa 1

Denumire material

Unitate de masura

Cantitate

Pret unitar

Valoare totala

Ulei

Creuzet

tona

833

2.407.025

2.005.051.825

Gaze

naturale

mc

1.084.000

3.465

3.756.060.000

Extract solvent

Borzesti

tona

180

4.580.000

824.400.000

Rezidiu cracare

Pitesti

tona

667

4.863.960

3.244.261.320

Rezidiu cracare

Teleajen

tona

917

3.580.000

3.282.860.000

Ulei

Piroliza

tona

833

5.208.500

4.338.680.500

TOTAL MATERIALE DIRECTE

17.451.313.645

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU MATERIALELE DIRECTE

Martie 2002

Faza II – NEGRU DE FUM USCAT                     Anexa 2

Denumire

material

Unitate de

masura

Cantitate

Pret

unitar

Valoare

totala

Apa

decarbonata

mc

25.600

2.315

59.264.000

Gaze

Combustibile

tcc

120

3.015.205

361.825.800

Energie

Electrica

kwh

552.000

2.005

1.106.760.000

Energie

Termica

gcal

1.136

724.250

967.598.000

Cheltuieli

transport

aprovizionare

lei/tona

-

-

101.730.000

TOTAL MATERIALE DIRECTE

2.597.177.800

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU MATERIALELE DIRECTE

Martie 2002

Faza II – NEGRU DE FUM UMED                      Anexa 3

Denumire

Material

Unitate de

masura

Cantitate

Pret

unitar

Valoare

totala

Melasa

kg

5.400

2.500

13.500.000

Emulgator OF8

kg

1.200

58.125

69.750.000

Naftenat de potasiu

kg

150

31.875

4.781.250

Hidroxid de sodiu

kg

180

7.000

1.260.000

Sulfat de magneziu

kg

1.200

14.720

17.664.000

Apa decarbonata

mc

19.200

2.315

44.448.000

Gaze combustibile

tcc

131

3.015.215

394.993.165

Energie electrica

kwh

426.000

2.005

852.852.000

Energie termica

gcal

1.596

724.250

1.155.903.000

Cheltuieli transport aprovizionare

Lei/tona

-

-

84.120.000

TOTAL MATERIALE DIRECTE

2.639.271.415

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIRECTE

Martie 2002

Faza I – NEGRU DE FUM BRUT                       Anexa 4

Denumire operatii

Unitatea de masura

Norma de timp

Tarif

orar

Total manopera

Preparare amestec TAR

ora

3.096

38.700

119.815.200

Deshidratare amestec TAR

ora

2.268

36.075

81.818.100

Cracare amestec

ora

3.348

50.475

168.990.300

Atomizare amestec

ora

2.232

50.475

112.660.200

Piroliza

ora

1.548

50.475

78.135.300

Racire gaze reactie

ora

1.044

36.925

38.549.700

TOTAL SALARII DIRECTE

599.968.800

CAS 35%

209.989.080

CFS 5%

29.998.440

TOTAL MANOPERA DIRECTA

839.956.320

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIRECTE

Martie 2002

Faza II – NEGRU DE FUM USCAT                 Anexa 5

Denumire operatii

Unitate de masura

Norma de timp

Tarif

orar

Total manopera

Transport la sectia granulare

ora

798

40.275

32.139.450

Granulare

ora

1.368

48.650

66.553.200

Ambalare

ora

4.602

41.100

189.142.200

TOTAL SALARII DIRECTE

287.834.850

CAS 35%

100.742.198

CFS 5%

14.391.742

TOTAL MANOPERA DIRECTA

402.968.790

UZINA NEGRU DE FUM

PROGRAMUL CHELTUIELILOR CU SALARIILE DIRECTE

Martie 2002

Faza II – NEGRU DE FUM UMED                   Anexa 6

Denumire operatii

Unitate de masura

Norma de timp

Tarif

orar

Total manopera

Tratare negru de fum

ora

4.168

49.375

205.795.000

Transport la sectia granulare

ora

2.388

40.275

96.176.700

Granulare

ora

1.704

48.650

82.899.600

Ambalare

ora

3.870

41.100

159.057.000

TOTAL SALARII DIRECTE

543.928.300

CAS 35%

190.374.905

CFS 5%

27.196.415

TOTAL MANOPERA DIRECTA

761.499.620

UZINA NEGRU DE FUM

PONDEREA CHELTUIELILOR GENERALE ALE SECTIEI IN MANOPERA DIRECTA

2001                                                                                                     Anexa 7

mii lei –

Trim.

Total manopera directa

Cheltuieli generale ale sectiei

Ponderea cheltuielilor generale ale sectiei in total manopera directa

I

3.179.562

5.012.752

5.012.752 / 3.179.562 = 1,57655

II

2.131.370

3.360.744

3.360.744 / 2.131.370 = 1,57680

III

2.690.400

4.242.491

4.242.491 / 2.690.400 = 1,57690

IV

3.214.604

5.066.495

5.066.495 / 3.214.604 = 1,57609

Total

11.215956

17.682482

17.682.482/11.215.956=1,57655

UZINA NEGRU DE FUM

PONDEREA CHELTUIELILOR GENERALE DE ADMINISTRATIE SI DESFACERE IN MANOPERA DIRECTA

2001                                                                                                  Anexa 8

                                                                                                                      - mii lei -

Trim.

Total cheltuieli directe

Cheltuieli generale de administratie si desfacere

Ponderea cheltuielilor

de administratie si desfacere in total cheltuieli directe

I

48.351.030

426.455

(426.455 / 48.351.030) * 100 = 0,882%

II

32.411.135

292.025

(292.025 / 32.411.135) * 100 = 0,901%

III

40.912.410

507.725

(512.725 / 40.912.410) * 100 = 0,241%

IV

48.882.365

475.625

(475.625 / 48.882.365) * 100 = 0,973%

Total

170.556.940

1.701.830

(1.701.830/170.556.940)*100= 0,998%

UZINA NEGRU DE FUM

FISA DE ANTECALCULATIE A SEMIFABRICATULUI

NEGRU DE FUM

Anexa 9                                                                           FAZA I – 1400 tone brut

Explicatii

U.M.

Cantitate / norma

Pret

unitar

Valoare totala

Materii prime

Ulei creuzet

tona

833

2.407.025

2.005.051.825

Gaze naturale

mc

1.084.000

3.465

3.756.060.000

Extract solvent Borzesti

 tona

180

4.580.000

824.400.000

Rezidiu cracare Pitesti

tona

667

4.863.960

3.244.261.320

Rezidiu cracare Telejean

tona

917

3.580.000

3.282.860.000

Ulei piroliza

tona

833

5.208.500

4.338.680.500

TOTAL MATERIALE DIRECTE

17.451.313.645

Salarii directe

Preparare amestec TAR

ora

3.096

38.700

119.815.200

Deshidratare amestec TAR

ora

2.268

36.075

81.818.100

Cracare amestec

ora

3.348

50.475

168.990.300

Atomizare amestec

ora

2.232

50.475

112.660.200

Piroliza

ora

1.548

50.475

78.135.300

Racire gaze reactie

ora

1.044

36.925

38.549.700

TOTAL SALARII DIRECTE

599.968.800

CAS 35%

209.989.080

CFS 5%

29.998.440

TOTAL MANOPERA DIRECTA

839.956.320

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE

18.291.269.965

CHELTUIELI GENERALE ALE SECTIEI

1.324.233.136

COST SECTIE

19.615.503.101

CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE

182.912.700

COST UZINA

19.798.514.801

COST UNITAR (semifabricat 1400 tone)

14.141.726

SITUATIA DE TRANSLOCARE A CHELTIUELILOR DIRECTE SI INDIRECTE DIN FAZA I IN FAZA II

    Anexa 10

                                                                                                                         

EXPLICATII

NEGRU DE FUM USCAT

NEGRU DE FUM UMED

Total cheltuieli materiale directe

17.451.313.645 * 800 / 1400 = 9.972.179.225

17.451.313.645 * 600 / 1400 = 7.479.134.420

Total cheltuieli manopera

839.956.320 * 800 / 1400 = 479.975.040

839.956.320 * 600 / 1400 = 359.981.280

Cheltuieli generale

ale sectiei

1.324.233.136 * 800 / 1400 = 756.704.649



1.324.233.136 * 600 / 1400 = 567.528.487

Cheltuieli generale

de administratie



182.912.700 * 800 / 1400 = 104.521.543

182.912.700 * 600 / 1400 = 78.391.157

UZINA NEGRU DE FUM

FISA DE ANTECALCULATIE

NEGRU DE FUM USCAT

            Anexa 11                                                                                               800 tone

Explicatii

U.M.

Cantitate / Norma

Pret

unitar

Valoare totala

Materii prime

Materiale directe translocate din faza I in faza II asupra produsului Negru de Fum Uscat

9.972.179.225

Apa decarbonata

mc

25.600

2.315

59.264.000

Gaze combustibile

tcc

120

3.015.215

361.825.800

Energie electrica

kwh

552.000

2.005

1.106.760.000

Energie termica

gcal

1.336

724.250

967.598.000

Cheltuieli transport aprovizionare

lei/tona

-

-

101.730.000

TOTAL MATERIALE DIRECTE

12.569.357.025

Salarii directe

Cheltuieli cu manopera directa translocate din faza I in

faza II asupra produsului Negru de Fum Uscat

479.975.040

Transport la sectia granulare

ora

798

40.275

32.139.450

Granulare

ora

1.368

48.650

66.553.200

Ambalare

ora

4.602

41.100

189.142.200

CAS 35%

100.742.198

CFS 5%

14.391.742

TOTAL MANOPERA DIRECTA

882.943.830

TOTAL CHELTIUELI DIRECTE

13.452.300.855

Cheltuieli generale ale sectiei translocate din faza I in faza II asupra produsului Negru de Fum Uscat

756.704.649

CHELTUIELI GENERALE ALE SECTIEI IN FAZA A-IIA A PRODUSULUI NEGRU DE FUM USCAT

653.300.455

COST SECTIE

14.794.305.959

Cheltuieli generale de administratie translocate din faza I in faza II asupra produsului Negru de Fum Uscat

104.521.543

CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE SI DESFACERE IN FAZA A-II-A A PRODUSULUI NEGRU DE FUM USCAT

30.001.466

COST COMPLET

14.928.328.968

COST COMPLET UNITAR ANTECALCULAT

18.660.411

PROFIT

2.031.671.032

RENTABILITATE

13.6%

COST COMPLET (inclusiv beneficiu)

16.960.000.000

PRET DE VANZARE

21.200.000

UZINA NEGRU DE FUM

FISA DE ANTECALCULATIE

NEGRU DE FUM UMED

            Anexa 12                                                                                               600 tone

Explicatii

U.M.

Cantitate / Norma

Pret

unitar

Valoare totala

Materii prime

Materiale directe translocate din faza I in faza II asupra produsului Negru de Fum Umed

7.479.134.420

Melasa        

kg

5.400

2.500

13.500.000

Emulgator OF8   

kg

1.200

58.125  

69.750.000

Naftenat de potasiu

kg

150   

31.875

4.781.250   

Hidroxid de sodiu

kg

180 

7.000 

1.260.000 

Sulfat de magneziu

kg

1.200

14.720

17.664.000

Apa decarbonata

mc

19.200

2.315

44.448.000

Gaze combustibile

tcc

131

3.015.215

394.993.165

Energie electrica

kwh

426.000

2.005

852.852.000

Energie termica

gcal

1.596

724.250

1.155.903.000

Cheltuieli transport aprovizionare

lei/tona

-

-

84.120.000

TOTAL MATERIALE DIRECTE

10.118.405.835

Salarii directe

Cheltuieli cu manopera directa translocate din faza I in

faza II asupra produsului Negru de Fum Umed

359.981.280

Tratare negru de fum

ora

4.168

49.375

205.759.000

Transport la sectia granulare

ora

2.388

40.275

96.176.700

Granulare

ora

1.704

48.650

82.899.600

Ambalare

ora

3.870

41.100

159.057.000

CAS 35%

190.374.905

CFS 5%

27.196.415

TOTAL MANOPERA DIRECTA

1.121.480.900

TOTAL CHELTIUELI DIRECTE

11.239.886.735

Cheltuieli generale ale sectiei translocate din faza I in faza II asupra produsului Negru de Fum Umed

567.528.487

CHELTUIELI GENERALE ALE SECTIEI IN FAZA A-II-A A PRODUSULUI NEGRU DE FUM UMED

1.200.542.226

COST SECTIE

13.007.957.448

Cheltuieli generale de administratie translocate din faza I in faza II asupra produsului Negru de Fum Umed

78.391.157

CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRATIE SI DESFACERE IN FAZA A-II-A A PRODUSULUI NEGRU DE FUM UMED

34.007.710

COST COMPLET

13.120.356.315

COST COMPLET UNITAR ANTECALCULAT

21.867.260

PROFIT

1.369.643.685

RENTABILITATE

12.5%

COST COMPLET (inclusiv beneficiu)

14.760.000.000

PRET DE VANZARE

24.600.000

3.3 CALCULUL COSTULUI EFECTIV

            3.3.1. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie;

           

3.3.2. Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate;

3.3.3. Contabilitatea productiei finite obtinute;

3.3.4. Calculul costului unitar.

3.3.1. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie

Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie presupune urmatoarele etape:

1. Repartizarea cheltuielilor comune de productie ale fazelor, care se face separat pentru cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor si pentru cheltuieli generale ale sectiei.

2. Repartizarea cheltuielilor de administratie si desfacere.

1. In cadrul S.C. ARPECHIM S.A. – Uzina Negru de Fum, pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe faze se foloseste procedeul „suplimentarii”. Din punct de vedere teoretic, aceasta presupune urmatoarele etape:

1) Alegerea unui criteriu sau al unei baze de repartizare comuna cu natura tuturor produselor care constituie obiecte de calculatie, dar diferite ca marime (nivel) pentru fiecare din ele.

2) Calculul coeficientului de suplimentare prin raportarea cheltuielilor de repartizat (Chr) la baza de repartizare in cazul fiecarui produs folosind formula:

Ks =

unde: Ks - coeficientul de suplimentare;

        Chr - cheltuieli de repartizat;

          Bj - baza de repartizare corespunzatoare produsului;

           n - numarul de produse.

3) Calculul cotei de cheltuieli „C”, care revine unui produs oarecare „j” se determina folosind formula:

Cj = Bj * Ks

            In contabilitate cheltuielile de intretinere si functionare a utilajelor (CIFU) se tin separat. Acestea se compun din :

cheltuieli curente efectuate cu forte proprii;

cheltuieli cu reparatii curente efectuate cu tertii;

cheltuieli cu reparatiile capitale executate cu forte proprii;

cheltuieli cu reparatii capitale efectuate cu tertii;

amortismente;

alte cheltuieli.

Pentru repartizarea cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajului, ca baza de repartizare se considera salariile directe, inclusiv CAS si CFS aferente acestora. Se calculeaza un coeficient KCIFU astfel:

KCIFU =

KCIFU =  = 1.131.632

Coeficientul determinat se inmulteste  cu baza de repartizare obtinandu-se cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor pe faze.

La produsul NF uscat: CIFU=439.883.075*1.131.632 = 497.785.764lei

La produsul NF umed: CIFU=659.470.900*1.131.632 = 746.278.586lei

            Cheltuielile generale ale sectiei specifice sectiei Negru de Fum se compun din salarii indirecte inclusiv CAS-ul si CFS-ul acestora, amortismentele utilajelor indirecte, cheltuielile cu poluarea, cheltuielile efectuate de laboratorul CTC aferent, cheltuieli cu protectia muncii, alte cheltuieli.

            Pentru repartizarea cheltuielilor generale ale sectiei, baza de repartizare o constituie tot manopera directa. Se calculeaza urmatorul coeficient:

KCGS =

KCGS =  = 0,43833

            Coeficientul astfel determinat se aplica la baza de repartizare, obtinandu-se cheltuielile generale ale sectiei:

La produsul NF uscat: CGS = 439.883.075 * 0,43833 = 192.813.948lei

La produsul NF umed: CGS = 659.470.900 * 0,43833 = 289.065.880lei

Situatie de repartizare a CIFU si CGS

PRODUS

SALARII DIRECTE + CAS + CFS

CIFU

CGS

CGS (total)

NF uscat

439.883.075

497.785.764

192.813.948

690.599.712

NF umed

659.470.900

746.278.586

289.065.880

1.035.344.466

TOTAL

1.099.353.975

1.244.064.350

481.879828

1.725.944.178

            In contabilitate se vor inregistra cheltuielile indirecte pe total, respectiv cele translocate din faza I in faza II si cele inregistrate in faza II efectiv. Rezulta ca vom avea urmatoarele:

La NF uscat: CIFU = 599.978.665+497.785.764=1.097.764.429lei

                         CGS = 232.389.940+192.813.948= 425.203.888lei

La NF umed:  CIFU = 350.097.555+746.278.586=1.096.376.136lei

                               CGS = 135.609.385+289.065.880= 424.675.265lei

            Inregistrarea contabila este urmatoarea:

921”Cheltuielile          =     923”Cheltuieli               3.044.019.718lei

       activitatii de baza”              indirecte de productie”---------------

        NF uscat CIFU                                              1.097.764.429lei

        NF uscat  CGS                                                425.203.888llei

        NF umed CIFU                                              1.096.376.136lei

        NF umed  CGS                                                 424.675.265lei

            2. Repartizarea cheltuielilor de administratie si de desfacere.

            Pentru repartizarea acestor cheltuieli se calculeaza coeficientul KCGA si KCGD dupa formulele:

KCGA =

KCGD =

            Se poate observa ca baza de repartizare o constituie totalul cheltuielilor directe, adica cheltuieli materiale directe inclusiv CAS si CFS aferente acestora.

KCGA =  = 0,006291 = 0,63%

            Coeficientul astfel determinat se aplica la bazele de repartizare astfel:

La NF uscat: CGA = 3.316.079.285 * 0.006291 = 20.861.454lei

La NF umed: CGA = 2.947.415.005 * 0.006291 = 18.542.187lei

            Se inregistreaza in contabilitate cheltuielile de administratie translocate din faza I in faza II. Astfel vom avea:

La NF uscat: CGA = 76.421.330 + 20.861.454 = 97.248.784lei

La NF umed: CGA = 44.871.720 + 18.542.187 = 63.413.907lei

            Formula contabila prin care se inregistreaza CGA este:

921”Cheltuielile            =    924”Cheltuieli                160.662.691lei

       activitatii de baza”              generale                  -----------------

          de administratie”

NF uscat                                                                   97.248.784lei

                                                                                                                   63.413.907lei

KCGD =  = 0,004107 = 0,41%

            Aplicat acest coeficient la bazele de repartizare, rezulta:

La NF uscat: CGD = 3.316.079.285 * 0.004107 = 13.620.137lei

La NF umed: CGD = 2.947.415.005 * 0.004107 = 12.105.033lei

            Inregistrarea contabila a cheltuielilor de desfacere se face cu formula contabila:

921”Cheltuielile              =   924”Cheltuieli                 25.726.375lei

       activitatii de baza”               de desfacere”          -----------------

NF uscat                                                                                              13.620.137lei

NF umed                                                                                                         12.105.033lei

            3.3.2. Determinarea cantitativa si valorica a productiei neterminate

            Desfasurarea normala a fabricatiei presupune in permanenta existenta unei cantitati de productie aflata in prelucrare la locurile de munca purtand denumirea de productie neterminata. Aceasta productie lipseste in mod fizic doar acolo unde fabricatia se desfasoara instantaneu sau are o durata foarte scurta.

            Spre a determina costul productiei finite se pune problema separarii din total a costurilor aferente productiei neterminate. Aceasta separare nu este intotdeauna necesara. Acolo unde productia neterminata ramane constanta din punct de vedere fizic si deci valoric, ea nu trebuie luata in considerare la calcularea productiei finite. Asa este cazul intreprinderilor cu productie de masa.

            Determinarea corecta a costurilor privind productia neterminata, conditioneaza nu numai exactitatea calculului costului productiei finite ci si a altor indicatori privind eficienta activitatii intreprinderii.

            In cazul Uzinei Negru de Fum, metoda folosita pentru determinarea productiei neterminate este inventarierea, metoda ce presupune urmatoarele etape:

Pregatirea inventarierii, ce consta in:

- receptia productiei terminate pana la data inventarierii si depunerea ei la magazia sau depozitul de produse finite;

- aranjarea in loturi omogene si etichetarea loturilor de productie neterminata.

2. Constatarea cantitatilor de productie neterminata, care se efectueaza de o comisie tehnica prin:

cantarire;

masurare;

numararea produselor aflate la locurile de munca;

inscrierea in liste de inventariere.

Evaluarea stocurilor de productie neterminata inscrisa in listele de inventariere se efectueaza in raport cu gradul de finisare tehnica. Acest grad se stabileste sub forma procentuala de catre comisia tehnica de inventariere cu ocazia constatarii faptice a stocurilor de productie neterminata.

Calculul se efectueaza pe structura articolelor de calculatie, iar evidenta productiei neterminate se tine pe faze.

Cota de cheltuieli generale ale sectiei nu se include in costul productiei neterminate, deoarece, conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii, acestea sunt considerate cheltuieli fixe ce apartin perioadei in care au fost efectuate si nu se pot relua in perioada urmatoare, incarcand costul acesteia.

Inregistrarea in contabilitatea de gestiune interna a productiei neterminate se face astfel:

                         933                              =                921

„Costul productiei in curs de executie”           „Cheltuielile activitatii

               de baza”

            3.3.3. Contabilitatea productiei finite obtinute

            Produsele finite sunt inregistrate in contabilitatea SC „ARPECHIM” SA in contul 931”COSTUL PRODUCTIEI OBTINUTE” prin creditul contului 902”DECONTARI INTERNE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA” la costul antecalculat.

            In cursul lunii martie s-au obtinut 880 tone din produsul finit Negru de Fum umed. De asemenea, se consemneaza ca nu avem sold de productie neterminata nici la inceputul si nici la sfarsitul lunii si ca nu rezulta produse secundare.

            Organizarea contabilitatii produselor finite urmareste pe deoparte modul in care productia obtinuta se incadreaza sau nu in planurile de productie si vanzare, si pe de alta parte, este o etapa necesara in determinarea costului unitar efectiv al produselor realizate.

            Pe baza antecalculatiilor, produselor finite obtinute le corespund urmatoarele cheltuieli:

            - pentru produsul Negru de Fum uscat:

                        880 * 21.200.000 = 18.656.000.000lei

            - pentru produsul Negru de Fum umed:

                        520 * 24.600.000 = 12.792.000.000lei

           

Formula contabila pe baza careia se face inregistrarea in conturi este urmatoarea:

931”Costul                      =  902”Decontari interne 31.448.000.000lei

       productiei obtinute”             privind productia---------------------

                                                obtinuta”

        NF uscat                                                     18.656.000.000lei

        NF umed                                                     12.792.000.000lei

            3.3.4.Calculul costului unitar

            Calculul costului unitar se realizeaza prin cumularea cheltuielilor pe fiecare sort de produs finit, prin adaugarea soldului productiei neterminate la inceputul lunii sau deducerea soldului productiei neterminate de la sfarsitul lunii si prin raportarea la cantitatea obtinuta din fiecare produs.

            Pe baza calculelor efectuate in capitolele anterioare putem determina calculul costului unitar efectiv pe cele doua produse finite, Negru de Fum umed si Negru de Fum uscat, care se realizeaza astfel:

ARTICOL DE CALCULATIE

NEGRU DE FUM USCAT

NEGRU DE FUM UMED

Productia fabricata

880 tone

520 tone

Materii prime si materiale directe

11.623.781.165 + 2.876.196.210 = 14.499.977.375

6.820.933.865 + 2.287.946.105 = 9.108.879.970

Salarii directe

374.244.575. + 314.202.195 = 688.446.770

222.679.000 + 471.050.640 = 693.729.640

CAS (35%)

130.985.601 + 109.970.768 = 240.956.639

77.937.650 + 164.867.724 = 242.805.374

CFS (5%)

18.712.228 + 15.710.110 = 34.442.338

11.133.950 + 23.552.532 = 34.686.482

CAPITOLUL 4

METODA DIRECT-COSTING

4.1 CARACTERIZAREA GENERALA

4.2 ANALIZA RELATIEI PRET-COST-VOLUM

4.2.1 Calculul si analiza punctului de echilibru (pragul rentabilitatii)

4.2.2 Calculul si analiza factorului de acoperire

4.2.3 Calculul si analiza coeficientului de siguranta dinamic si a intervalului de siguranta

4.2.4 Optimizarea profitului

4.3 METODA DIRECT-COSTING SIMPLIFICAT

4.4 METODA DIRECT-COSTING EVOLUAT

4.5 CALCULATIA DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR FIXE IN METODA DIRECT-COSTING

4.6 IMPLEMENTAREA METODEI DIRECT-COSTING IN CADRUL S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI

4.7 AVANTAJELE SI LIMITELE METODEI DIRECT-COSTING

4.1 CARACTERIZARE GENERALA

           

Metoda direct-costing este o metoda de calculatie de tip partial care limiteaza costul produsului numai la cheltuielile care depind direct de cheltuielile de productie si de desfacere.

            Aparuta in 1934 in S.U.A. (inventator: Harrison & Hariss) se mai numeste si metoda costurilor variabile, cheltuielile fixe urmand a fi scazute din profitul brut.

            La baza metodei costurilor variabile sta principiul separarii cheltuielilor variabile de cele fixe in functie de comportamentul cheltuielilor in raport cu variatia volumului productiei.

            Prin aceasta metoda de calculatie se determina costuri partiale, intrucat in costurile productiei se include doar o parte din cheltuielile de productie, respectiv cele variabile, cheltuielile fixe fiind considerate cheltuieli ale perioadei si ca urmare, trecute direct asupra rezultatului financiar al perioadei.

            Cheltuielile fixe nu se mai repartizeaza pe purtatori de cheltuieli.

            In categoria cheltuieli variabile se includ pe langa cheltuielile directe si o parte din cheltuielile indirecte – cele variabile.

            Stocurile de produse finite si productie neterminata fiind evaluate numai la cheltuielile variabile, cheltuielile fixe fiind realizate intr-o perioada nu se raporteaza asupra perioadei urmatoare, si astfel, prin desfacerea produselor din stoc, in perioada urmatoare se va obtine un profit maxim.

            Aceasta metoda este deosebit de utila in analiza activitatii economico-financiare a intreprinderii (legatura liniara intre cost, volumul productiei, desfaceri si profit).

4.2. ANALIZA RELATIEI PRET-COST-VOLUM

            Metoda costurilor variabile da posibilitatea sa se analizeze corelatiile dintre cheltuielile fixe si variabile, productie, desfacere si profit si sa se furnizeze informatiile necesare conducerii intreprinderii in adoptarea deciziilor. Corelatiile mentionate pot fi exprimate cu ajutorul unor indicatori, cum sunt: punctul de echilibru (pragul de rentabilitate), factorul de acoperire, coeficientul de siguranta dinamic si intervalul de siguranta.

            4.2.1 Calculul si analiza punctului de echilibru (pragul rentabilitatii)

            Punctul de echilibru reprezinta punctul in care veniturile incasate din productia vanduta acopera in intregime cheltuielile variabile aferente productiei respective si cheltuielile fixe ale perioadei, astfel incat intreprinderea nu obtine nici beneficii, nici pierderi, deci punctul de echilibru exprima acel volum al activitatii pentru care veniturile obtinute din desfacerea productiei sunt egale cu cheltuielile, adica sunt in echilibru, iar rentabilitatea este zero; motiv pentru care mai poarta si denumirea de pragul rentabilitatii. El arata punctul de la care orice marire a volumului productiei vandute aduce unitatii beneficii (activitate rentabila); se are in vedere respectarea corelatiei dintre costuri, pretul de vanzare si sortimentul productiei.

            Punctul  de echilibru se poate calcula la nivelul unitatii, sectiei, locului de cheltuieli, grupelor de produse si chiar pentru fiecare produs in parte. Structurile mentionate mai sus pot determina influenta modificarii costurilor, preturilor de vanzare si volumului desfacerii asupra beneficiului.

            Punctul de echilibru se poate determina fie prin procedeu aritmetic, fie grafic; fie in etapa planificarii activitatii, cat si in aceea a postcalcului.

            Aritmetic, avem:

Pe =

            unde : Pe – punctul de echilibru;

                          Chf – cheltuielile fixe ale perioadei;

                          Cbu – contributia unitara bruta la beneficiu.

            Rezultatul obtinut reprezinta cantitatea de produse pe care intreprinderea trebuie sa o vanda astfel incat beneficiile sau pierderile sa fie egale cu zero.

Cheltuieli totale

 

A

 
            Grafic, avem:


0

 
           

            Punctul de echilibru este dat de intersectia dreptelor care reprezinta functia volumului desfacerilor (dreapta OA) si functia cheltuielilor totale (dreapta BD).

            Punctul de echilibru astfel stabilit indica volumul minim al produselor ce trebuie vandute de catre intreprindere pentru a nu inregistra pierderi. De la punctul de echilibru in sus, pe linia volumului desfacerii, profitul incepe sa creasca si activitatea sa devina rentabila, iar in jos incepe sa creasca pierderea si activitatea sa devina nerentabila.

           

4.2.2 Calculul si analiza factorului de acoperire

Factorul de acoperire se calculeaza fie in procente, fie raportand contributia bruta la beneficiu (Cb)  la volumul total al desfacerilor la pret de vanzare (D) si apoi inmultind cu 100, fie raportand cheltuielile fixe (Chf) la volumul desfacerilor la pret de vanzare la nivelul punctului de echilibru (d) si inmultind cu 100.

Calculul acestui indicator prezinta o deosebita importanta pentru adoptarea deciziilor privind desfacerea deoarece arata cate procente din volumul vanzarilor sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe si obtinerea unui beneficiu. Deci, cu cat acest indicator va fi mai mare, cu atat si beneficiul va fi mai ridicat. Aceasta inseamna ca intreprinderea sa orienteze politica de productie si de desfacere catre produsele cu factorul de acoperire cel mai ridicat. Metodele de calcul sunt urmatoarele:

Fa =  * 100

sau

Fa =  * 100

Pe baza factorului de acoperire se poate calcula pretul de vanzare:

p =  ,

cunoscut fiind ca pretul este egal cu costul variabil plus contributia bruta la profit.

4.2.3 Calculul si analiza coeficientului de siguranta dinamic si a intervalului de siguranta

Coeficientul de siguranta dinamic se calculeaza ca raport intre volumul desfacerilor totale (D) din care se deduce volumul desfacerilor la punctul de echilibru (d) si volumul desfacerilor totale, la pret de vanzare, inmultind cu 100. Acest indicator arata cu cat poate sa scada vanzarile pentru ca intreprinderea sa nu intre in zona pierderilor (sa ajunga la punctul de echilibru). Deci, toate deciziile de micsorare a vanzarilor trebuie sa fie luate in limita coeficientului de siguranta dinamic.

Modelul de calcul este urmatorul:

KS =  * 100

Coeficientul de siguranta dinamic se poate calcula si ca raport intre beneficiul efectiv obtinut (B) si contributia bruta la beneficiu (Cb) exprimata in procente:

KS =  * 100

De asemenea, coeficientul de siguranta dinamic se poate calcula si scazand din gradul de activitate maxim 100% (G), gradul de activitate la nivelul punctului de echilibru (g):

KS = G – g

Intervalul de siguranta se calculeaza ca diferenta intre volumul desfacerilor totale (D) si volumul desfacerilor la nivelul punctului de echilibru (d), evaluate la pret de vanzare.

Intervalul de siguranta are aceeasi semnificatie cu coeficientul de siguranta dinamic, cu deosebirea ca informatiile sunt prezentate in marimi absolute si nu relative.

Modelul de calcul:

IS = D – d

4.2.4. Optimizarea profitului

Rezultatele analizei efectuate pe baza relatiei pret-cost-volum au o importanta deosebita in fundamentarea deciziilor privind optimizarea profitului.

Intreprinderea are posibilitatea sa stabileasca asupra carui factor de optimizare sa actioneze si in ce masura (in functie de modul de actiune a fiecarui factor) pentru a realiza un anumit profit dorit, toate acestea pornind de la o anumita situatie existenta la un moment dat in intreprinderea respectiva.

Factorii care influenteaza asupra profitului sunt cei care stau la baza stabilirii lui si anume:

pretul de vanzare;

volumul fizic al desfacerii;

cheltuielile variabile;

cheltuielile fixe;

structura productiei.

In raport cu perfectionarile suferite de metoda direct-costing, determinate de necesitatea adoptarii unor decizii cat mai rationale in ceea ce priveste productia, desfacerea, rentabilitatea, au fost necesare o serie de imbunatatiri aduse metodei direct-costing, intre care:

- separarea si analiza cheltuielilor variabile si fixe pe principalele procese economice, iar in cadrul acestora pe componentele lor de baza;

- calculul contributiei brute la beneficiu pe niveluri organizatorice si introducerea programelor de cheltuieli in calculatia direct-costing;

- transformarea calculatiei direct-costing in calculatia totala.

Metoda direct-costing cunoaste mai multe variante, si anume:

metoda direct-costing simplificat;

metoda direct-costing evoluat;

calculatia de acoperire a cheltuielilor fixe.

4.3. METODA DIRECT-COSTING SIMPLIFICAT

            Aceasta metoda este caracterizata de urmatorul specific: contributia bruta la profit se calculeaza pe produse, indiferent daca se defalca sau nu pe principalele procese economice, iar cheltuielile fixe se scad numai pe total intreprindere din contributia bruta la profit.

            Una din imbunatatirile aduse acestei metode o reprezinta adancirea calculatiei si analizei cheltuielilor de productie in raport cu caracterul lor pe principalele procese economice si in cadrul acestora pe componentele lor de baza.

            Astfel, cheltuielile variabile ocazionate de fiecare produs se calculeaza si analizeaza separat pe procesele care le ocazioneaza (pe componentele de baza) permitand calculul contributiei brute la profit pe produse si pe procesele respective determinand o apreciere mai justa a activitatii desfasurate pe fiecare proces.

            Cheltuielile fixe sunt determinate pe fiecare proces care le ocazioneaza (pe componentele lor de baza) influentand contributia bruta la profit pe total intreprindere.

            Aceasta delimitare a cheltuielilor permite o analiza mai aprofundata a cheltuielilor de productie si de desfacere, scopul fiind eficienta intregii activitati. De asemenea, gruparea cheltuielilor (de productie si de desfacere) face posibila calcularea contributiei brute la profit dupa desfacere (pe produs si pe total).

            Contributia bruta la profit din productie se determina ca diferenta intre valoarea desfacerilor la pret de vanzare si totalul cheltuielilor variabile de productie.

            Contributia bruta la profit dupa desfacere se determina ca diferenta intre contributia bruta la beneficiu din productie si totalul cheltuielilor variabile de desfacere.

4.4. METODA DIRECT-COSTING EVOLUAT

            Potrivit acestei metode contributia bruta la profit determinata pe total intreprindere ca o suma globala se defalca (in functie de decontarea cheltuielilor fixe) in mai multe trepte (fara a se folosi repartizarea pe baza de coeficienti)

            Volumul cheltuielilor fixe nerepartizabile (cheltuieli generale de administratie) se restrange; cheltuielile fixe de productie si de desfacere, decontandu-se pe purtatori, se exclud treptat din profit.

            Se constituie urmatoarele trepte:

la nivelul produsului;

la nivelul locului de cheltuieli;

la nivelul sectiilor;

la nivelul sectoarelor;

la nivelul intreprinderii.

Decontarea cheltuielilor fixe de productie se poate realiza pe:

produse;

grupe de produse;

sectii sau ateliere;

sectoare de activitate.

Decontarea cheltuielilor fixe de desfacere se poate realiza pe:

produse;

grupe de produse;

intreprindere.

Decontarea cheltuielilor fixe generale de administratie se poate realiza numai pe total intreprindere.

O a doua imbunatatire o reprezinta introducerea standardelor si a bugetelor (programelor) de cheltuieli in calculatie, avand ca scop intarirea controlului gestionar al cheltuielilor de productie si desfacere.

4.5. CALCULATIA DE ACOPERIRE A CHELTUIELILOR FIXE IN METODA DIRECT-COSTING

            Aceasta varianta are specific stabilirea profitului respectiv a rentabilitatii pe produs pornind de la calculatia in trepte, prin repartizarea cheltuielilor fixe ale fiecarei trepte, inclusiv a celor generale ale intreprinderii, pe purtatori sub forma de cote procentuale in raport cu contributia bruta la profit sau de cheltuielile variabile.

            Se are in vedere construirea structurilor ca unitati organizatorice la nivelul carora se colecteaza cheltuielile fixe, se calculeaza contributia bruta si se repartizeaza cheltuielile fixe ale fiecarei verigi organizatorice numai asupra produselor care au trecut prin veriga respectiva si a cheltuielilor generale asupra tuturor produselor fabricate.

            Aceasta varianta presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

            a. stabilirea procentului de repartizare a cheltuielilor fixe ale fiecarei trepte;

            b. calculul profitului pe produs, total si unitar, prin repartizarea cheltuielilor fixe neidentificate pe produs in raport de procentul stabilit anterior si scaderea acestora din contributia bruta la profit.

            Deci, cheltuielile fixe se repartizeaza la fiecare treapta in parte asupra produsului, iar contributia bruta la beneficii din prima treapta, prin acoperirea cheltuielilor fixe ale treptelor urmatoarelor, devine din ce in ce mai mica, ajungandu-se in final la profit. Astfel, aceasta varianta imbina principiile metodei direct-costing cu cele ale calculatiei totale.

4.6. IMPLEMENTAREA METODEI DIRECT-COSTING IN CADRUL S.C. ARPECHIM S.A. PITESTI

            S.C. ”ARPECHIM” S.A. foloseste pentru determinarea rezultatului financiar brut metoda direct-costing sau metoda costurilor variabile.

            Aceasta metoda consta in separarea cheltuielilor de productie si de desfacere in raport de variatia volumului fizic al productiei si desfacerii in cheltuieli variabile si fixe si luarea in considerare la calculul costului unitar pe produs numai a cheltuielilor variabile. Cheltuielile fixe se scad pe total din rezultatul financiar brut al intreprinderii.

            In conceptul acestei metode, cheltuielile variabile se identifica si se colecteaza direct pe purtatorii de cheltuieli (respectiv pe produs) deoarece se considera ca numai ele depind de fabricarea si desfacerea acestora, deoarece cresc si descresc in raport cu marirea sau micsorarea volumului productiei  si desfacerii.

Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli de structura sau ale perioadei, cheltuieli ce se efectueaza indiferent de volumul productiei si privesc in ansamblu capacitatea intreprinderii de a produce si a vinde. De aceea ele se programeaza si se urmaresc global si nu se includ in costul fiecarui produs, ci se reduc direct din rezultatele financiare brute.

Costul unitar se determina prin raportarea cheltuielilor variabile (Chv) la cantitatea de productie rezultata (Qf), dupa urmatorul model:

Ctu =

Folosind aceasta metoda se urmareste pe langa determinarea costului pe fiecare produs in parte si calcularea rentabilitatii totale, la nivelul intregii intreprinderi. Pe fiecare produs se calculeaza numai contributia bruta la beneficiu (marja bruta).

Contributia bruta unitara la beneficiu (Cbu) se calculeaza ca diferenta intre pretul de vanzare unitar (Pvu) si costul unitar (Ctu), calculat in functie de cheltuielile variabile astfel:

Cbu = Pvu – Ctu

Determinarea rezultatului financiar total la nivelul intregii intreprinderi consta in inmultirea cantitatii vandute din fiecare produs in perioada respectiva (Qv) cu contributia bruta unitara la beneficiu. Astfel se obtine contributia totala la beneficiu (Cb), din care se scade totalul cheltuielilor fixe din perioada respectiva (Chf). Modelul de calcul este urmatorul:

B/P = a (Qvi * Cbui) – Ch

unde: i = produsele 1,2,3,……,n.

Punctul de echilibru:

Determinarea aritmetica:

                                                           ___

*         Cbu =

                                       ___

Cbu =  = 3.322.565 lei

Pe =  = 294,3 tone

            Cele 294,3 tone care constituie punctul de echilibru nu pot fi insa considerate suigeneris, ci au la baza o anumita structura stabila prin programul de productie si de desfacere care in situatia noastra va fi dupa cum urmeaza:

                        Negru de Fum uscat = 294,3 * 62,9 = 185,1 tone

                        Negru de Fum umed = 294,3 * 37,1 = 109,2 tone

           

Deci numai respectand aceasta structura, sectia poate avea punctul de echilibru situat la 294,3 tone.

PRODUS

VOLUM FIZIC AL PRODUCTIEI



Absolut (tone)

Relativ (%)

Negru de Fum uscat

880

62,90

Negru de Fum umed

520

37,10

TOTAL

1400

100,00

A

 

D

 

Volumul desfacerilor (tone)

 


                      0

                                                       294                                                            1400

EXPLICATII

SUME TOTALE

1. VOLUMUL DESFACERII LA PRET DE VANZARE

Negru de Fum uscat

880 * 21.200.000

18.656.000.000

Negru de Fum umed

520 * 24.600.000

12.792.000.000

TOTAL

31.448.000.000

2. VOLUMUL DESFACERII LA COST PROGRAMAT

Negru de Fum uscat

880 * 18.660.411

16.421.162.000

Negru de Fum umed

520 * 21.867.260

11.370.975.000

TOTAL

27.792.137.000

3. BENEFICIILE (+) SAU PIERDERILE (-) PLANIFICATE (1-2)

Negru de Fum uscat

880 * 2.538.589

2.234.838.000

Negru de Fum umed

520 * 2.732.740

1.421.025.000

TOTAL

3.655.863.000

4. CHELTUIELILE VARIABILE

Negru de Fum uscat

880 * 18.119.640

15.945.283.200

Negru de Fum umed

520 * 20.867.548

10.851.125.000

TOTAL

26.796.408.200

5. CONTRIBUTIA LIMITA LA BENEFICIU (1-4)

Negru de Fum uscat

2.710.716.800

Negru de Fum umed

1.940.875.000

TOTAL

4.561.591.800

6. CHELTUIELI FIXE TOTALE

977.923.800

7. BENEFICIILE (+) SAU PIERDERILE (-) EFECTIVE (5-6)

3.673.668.000

            In ceea ce priveste factorul de acoperire (Fa) acesta  se calculeaza in procente, fie raportand contributia bruta la beneficiu (Cb) la volumul total desfacerilor la pret de vanzare (D) si apoi inmultind cu 100, fie raportand cheltuielile fixe (Chf) la volumul desfacerilor (la pret de vanzare) la nivelul punctului de echilibru (d) si inmultind cu 100.

Fa = * 100 = * 100 = 14,79 %

            Cu cat acest indicator va fi mai mare cu atat si beneficiul va fi mai ridicat. Aceasta inseamna ca conducerea sectiei si a intreprinderii sa-si faca o politica de fabricatie si desfacere catre produsul cu factorul de acoperire cel mai ridicat. Pentru produsele noastre factorul de acoperire este urmatorul:

Negru de Fum uscat =  * 100 = 14,53 %

Negru de Fum umed =  * 100 = 15,71 %

            Sectia a optat in cursul lunii pentru o productie mai mare la Negru de Fum uscat fata de cea luata in consideratie la inceputul lunii. Acest lucru a dus la diminuarea rentabilitatii potentiale pentru Negru de Fum umed. Aceasta rezulta si din compensarea beneficiilor planificate pe fiecare produs. La Negru de Fum uscat beneficiul planificat pe produs este de 2.732.739 lei/tona.

            Din analiza celor doi indicatori (beneficiul planificat si factorul de acoperire) rezulta ca sectia si conducerea au adoptat o politica gresita de productie.

            Cunoscand factorul de productie antedeterminat, pe cale inversa, determinam volumul desfacerii la nivelul punctului de echilibru (d), pe baza relatiei:

d =  =  * 100 = 6.610.440.000

            si a pretului de productie dupa relatia:

Ks = * 100 =  * 100 = 78,98 %

           

Acest indicator ne arata ca vanzarile pot sa scada cu 78,98% pentru ca sectia sa nu intre in zona pierderilor. Scaderea vanzarilor cu 78,98% aduce sectia in situatia punctului de echilibru, dupa care orice scadere ne duce la pierderi.

Asa cum am mai aratat, coeficientul de siguranta dinamic se poate calcula si cu formula:

Ks =  * 100 = * 100 = 78,98 %

Pentru a vedea marja pana unde putem scadea vanzarile, dar exprimate in cifre absolute putem calcula intervalul de siguranta:

Is = D – d = 31.448.000.000 – 6.610.440.000 = 24.837.560.000 lei

            Deci, in mod absolut vanzarile pot sa scada cu 24.837.560.000 lei pentru ca sectia sa nu intre in zona pierderilor.

4.7. AVANTAJELE SI LIMITELE METODEI DIRECT-COSTING

           

Ca orice metoda de calculatie a costurilor, si metoda direct-costing prezinta o serie de avantaje, si anume:

- este o metoda de calculatie simpla, eficienta si economica; simpla, deoarece calculeaza cu usurinta costul pe unitate de produs numai pe baza cheltuielilor variabile, fara repartizarea cheltuielilor fixe; eficienta, pentru ca furnizeaza operativ informatii cu privire la rezultatul final; economica, pentru ca reducand consumul de munca necesar calculatiei costurilor si rezultatului final, reduce cheltuielile ocazionate de obtinerea acestor informatii;

- prin calculul contributiei brute la beneficiu, ofera cu usurinta primele informatii necesare conducerii pentru a adopta decizii in politica de productie si de desfacere;

- este o metoda de calculatie si analiza, care pune in dependenta evolutia cheltuielilor de variatia volumului fizic al productiei, prin impartirea lor in variabile si fixe. Aceasta permite controlul auto-gestiunii atat sub aspectul randamentului si productivitatii muncii pe locuri sau centre de activitate, cat si a rentabilitatii produselor.

- ofera posibilitatea sa se determine simplu, aritmetic sau grafic, influenta pe care o au volumul activitatii, cheltuielile fixe si cele variabile asupra beneficiului prin calculul punctului de echilibru;

- este foarte utila in munca de conducere deoarece permite calcularea indicatorilor in baza carora se analizeaza relatia pret-cost-volum si se adopta deciziile pe termen scurt in politica de productie si desfacere, optimizandu-se beneficiul intr-o optica previzionala;

- permite calculul indirect al pretului de productie ca pret de oferta, (avantaj pentru adoptarea deciziilor in politica de vanzare);

- prin utilizarea calculatiei de acoperire a cheltuielilor fixe precum si prin calculul punctului de echilibru, metoda direct-

costing permite adoptarea unor decizii pe termen lung (politica de investitii, etc.).

In aplicarea metodei direct-costing se pot distinge insa si anumite limite care afecteaza eficienta ei:

- desi, exista o serie de procedee pe baza carora se separa cheltuieli de productie in fixe si variabile, totusi o astfel de separare nu poate fi facuta cu exactitate (pastreaza un oarecare grad de relativitate), deci, nici costul unitar al productiei si nici rezultatul final al activitatii nu se poate stabili cu exactitate;

Calculul contributiei brute la beneficiu nu ofera o imagine clara pentru cei ce adopta decizii in politica de productie si desfacere in cursul perioadei, intrucat ea nu are un caracter complex, cuprinzand atat cheltuielile fixe cat si beneficiul.

CAPITOLUL 5

ANALIZA IN LUAREA DECIZIILOR

            5.1 ANALIZA ECONOMICA A PRINCIPALILOR INDICATORI

            5.2 IMPORTANTA ECONOMICO–SOCIALA A REDUCERII CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE. CAI DE REDUCERE A COSTULUI DE PRODUCTIE

5.1. ANALIZA ECONIMICA A PRINCIPALILOR INDICATORI

            Analiza economica a principalilor indicatori privind costurile de productie, vizeaza:

analiza cheltuielilor la 1000 lei productie marfa;

analiza cheltuielilor materiale la 1000 lei productie marfa;

analiza cheltuielilor cu manopera la 1000 lei productie marfa.

Se vor intocmi urmatoarele situatii centralizatoare:

SITUATIA PRIVIND PRODUCTIA PLANIFICATA

INDICATORI

NF uscat

NF umed

Total

Cantitate

800 tone

600 tone

1400 tone

Cost unitar planificat

18.660.411

21.867.260

-

Productia – marfa la cost planificat

14.928.328.000

13.120.356.000

28.048.684.000

Pret de vanzare unitar planificat

21.200.000

24.600.000

-

Productia – marfa la pret de vanzare planificat

16.960.000.000

14.760.000.000

31.720.000.000

SITUATIE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA LA COST SI PRET PLANIFICAT

INDICATORI

NF uscat

NF umed

Total

Cantitate

880 tone

520 tone

1400 tone

Cost unitar planificat

18.660.411

21.867.260

-

Productia – marfa la cost planificat

16.421.162.000

11.370.975.000

27.792.137.000

Pret de vanzare unitar planificat

21.200.000

24.600.000

-

Productia – marfa la pret de vanzare planificat

18.656.000.000

12.792.000.000

31.448.000.000

SITUATIE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA LA COST EFECTIV

Indicatori

NF uscat

NF umed

Total

Cantitate

880 tone

520 tone

1400 tone

Cost unitar efectiv

19.429.160

22.455.138

-

Productia – marfa la cost efectiv

17.097.660.000

11.676.672.000

28.774.332.000

SITUATIE PRIVIND PRODUCTIA PREVAZUTA LA CHELTUIELI PLANIFICATE

Indicatori

NF uscat

NF umed

Total

Cantitate

880 tone

600 tone

1400 tone

Cheltuieli materiale planificate

12.569.357.000

10.118.406.000

22.687.763.000

Cheltuieli cu manopera planificate

882.943.000

1.121.481.000

2.004.424.000

SITUATIE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA LA CHELTUIELI PLANIFICATE

Indicatori

NF uscat

NF umed

Total

Cantitate

880 tone

520 tone

1400 tone

Cheltuieli materiale unitare planificate

15.711.696

16.864.010

-

Cheltuieli cu manopera unitare planificate

1.103.680

2.020.802

-

Productia obtinuta la cheltuieli materiale planificate

13.826.293.000

8.769.285.000

22.595.578.000

Productia obtinuta la cheltuieli cu manopera planificate

971.238.000

1.050.817.000

2.022.055.000

SITUATIE PRIVIND PRODUCTIA OBTINUTA LA CHELTUIELI EFECTIVE

Indicatori

NF uscat

NF umed

Total

Cantitate

880 tone

520 tone

1400 tone

Productia obtinuta la cheltuielile materiale efective

14.499.977.000

9.108.880.000

23.608.857.000

Productia obtinuta la cheltuieli cu manopera efective

963.826.000

971.221.000

1.953.047.000

Pe baza acestor situatii se va intocmi urmatoarea situatie centralizatoare:

Indicatori

Productia marfa

Cheltuieli materiale

Cheltuieli cu manopera

Productia marfa planificata

Cost

planificat

q0c0

28.048.684.000

q0cm0

22.687.763.000

q0cs0

2.004.424.000

Pret de vanzare planificat

q0p0

31.720.000.000

-

-

Productia marfa efectiva

Cost

planificat

q1c0

27.792.137.000

q1cm0

22.595.578.000

q1cs0

2.022.055.000

Pret de vanzare

Planificat

q1p0

31.448.000.000

-

-

Cost

efectiv

q1c1

28.774.332.000

q1cm1

23.608.857.000

q1cs1

1.935.047.000

Pret de vanzare efectiv

q1p1

31.448.000.000

-

-

Pretul de vanzare efectiv este egal cu pretul de vanzare planificat.

            a) Analiza cheltuielilor la 1000 lei productie marfa se realizeaza pe baza urmatorului model economic de analiza:

Ch1000 =  * 1000

q = volumul fizic al productiei marfa;

p = pret de vanzare al produselor;

c = cost complet unitar.

            Variatia cheltuielilor la 1000 lei productie marfa se determina astfel:

Ch1000 = Ch11000 – Ch01000 =  * 1000 -  * 1000 =

= * 1000 - * 1000 = 914,98 – 884,43 =

        = 30,55 lei

Influenta structurii productiei (Dg):

Dg =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 883,74 – 884,43 =

    

      = - 0,69 lei

Influenta pretului de vanzare (Dp):

Dp =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 0 lei

Influenta costului unitar (Dc):

Dc =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 914,98 – 883,74 =

      = 31,24 lei

            Cheltuielile la 1000 lei productie marfa au crescut cu 30,55 lei fata de plan. Aceasta crestere a fost influentata in totalitate de cresterea costului efectiv al productiei (31,24lei), modificarea structurii productiei avand o influenta usor pozitiva (-0,69lei). Preturile de vanzare nu au influentat modificarea cheltuielilor la 1000 lei productie marfa, acestea ramanand aceleasi si la vanzarea planificata, cat si la vanzarea efectiva.

           

b) Analiza cheltuielilor materiale la 1000 lei productie marfa se realizeaza pe baza urmatorului model economic:

Cm1000 =  * 1000

   q = volumul fizic al productiei marfa;

 cm = cheltuieli materiale;

   p = pretul de vanzare;

Variatia cheltuielilor la 1000 lei productie marfa este:

Cm1000 = Cm11000 – Cm01000 =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 750,73 – 715,25 =

 = 35,48 lei

Influenta structurii productiei (Dg):

Dg =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 718,51 – 715,25 =

      = 3,26 lei

            2. Influenta pretului de vanzare (Dp):

Dp =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 0 lei

3. Influenta cheltuielilor materiale pe produs (Dcm):

Dcm =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 750,73 – 718,51 =

      = 32,22 lei

            Cheltuielile materiale la 1000 lei productie marfa au crescut cu 35,48 lei. Aceasta crestere este determinata pe de o parte de modificarea structurii productiei realizate fata de plan si pe de alta parte de cresterea cheltuielilor materiale pe produs.

            c) Analiza cheltuielilor cu manopera la 1000 lei productie marfa. Modelul economic utilizat este urmatorul:

Cs1000 =  * 1000

             q = volumul fizic al productiei marfa;

            cs = cheltuieli unitare cu manopera;

             p = pretul de productie.

            Variatia cheltuielilor cu manopera se determina pe baza urmatoarei relatii:

Cs1000 = Cs11000 – Cs01000 =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 61,53 – 63,19 =

        = - 1,66 lei

1.Influenta structurii productiei (Dg):

Dg =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 64,3 – 63,19 =

     = 1,11 lei

Influenta pretului de productie (Dp):

Dp =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 –  * 1000 = 0 lei

3. Influenta cheltuielilor unitare cu manopera (Dc):

Dcm =  * 1000 -  * 1000 =

=  * 1000 -  * 1000 = 61,53 – 64,3 =

          = - 2,77 lei

            Cheltuielile cu manopera la 1000 lei productie marfa au scazut cu 2,7% (1,66 lei). Modificarea structurii productiei a avut o influenta negativa asupra acestor cheltuieli (+ 1,11 lei), manopera la Negru de Fum uscat fiind mai mare decat in cazul Negrului de Fum umed.

5.2. IMPORTANTA ECONOMICO – SOCIALA A REDUCERII CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE. CAI DE REDUCERE A COSTULUI PRODUCTIEI

            In conditiile unei economii moderne, reducerea cheltuielilor de productie si in special a cheltuielilor materiale se manifesta ca o tendinta majora pe plan mondial, determinata in primul rand, de faptul ca rezervele de materii prime, materiale si de energie au un caracter limitat.

            Si pentru tara noastra aceasta problema constituie un imperativ major, de permanenta actualitate, avand in vedere atat cauzele de ordin general, cat si faptul ca la produsele romanesti consumurile materiale sunt mai mari in comparatie cu cele similare fabricate in strainatate.

            Reducerea cheltuielilor cu materia prima si materialele se impune si ca urmare a faptului ca la o serie de produse, resursele proprii nu pot acoperii necesarul de materii prime, ca de exemplu la minereu de fier, etc.

            Faptul ca resursele sunt limitate, iar trebuintele sunt nelimitate, satisfacerea acestora este in functie de nivelul costului de productie.

            In vederea reducerii costului de productie apare necesitatea unirii efortului celor care lucreaza in activitatea de conceptie, creatie, cercetare, proiectare, finalizandu-se in activitatea de productie.

            Practica demonstreaza ca cea mai mare parte a economiilor de materiale ce se obtin la un anumit produs este rezultatul activitatii creative de cercetare si proiectare, faza in care se obtin 70-80% din economiile totale; numai 20-30% din reduceri se obtin in faza de productie prin perfectionari aduse conceptiei initiale a produsului.

            Cai de reducere a costului de productie:

            1. Reducerea cheltuielilor materiale – efectul imediat il constituie cresterea valorii nou create pe unitatea de produs. In vederea reducerii consumului de materii prime si materiale pe unitatea de produs trebuie sa se actioneze in urmatoarele directii:

a) elaborarea de norme de consum stiintific fundamentate si urmarirea stricta a incadrarii consumurilor in aceste norme;

b) reproiectarea produselor in vederea reducerii consumului de materiale in confectionarea pieselor;

c) folosirea de inlocuitori;

d) perfectionarea tehnologiei de fabricatie;

e) organizarea mai buna a productiei si a muncii in vederea evitarii pierderilor.

2. O alta cale de reducere este utilizarea intensiva a capacitatilor de productie.

3. Reducerea costului de productie se poate realiza si prin imbunatatirea utilizarii capitalului circulant, reflectata prin accelerarea vitezei de rotatie a acestuia.

4. Cresterea productivitatii muncii este unul dintre cei mai importanti factori economici care influenteaza costurile de productie sub doua aspecte:

a) in primul rand, prin reducerea relativa a cheltuielilor pentru salarii;

b) in al doilea rand, prin scaderea absoluta a salariilor in costul de productie.

Reducerea costului de productie se realizeaza numai atunci cand ritmul de crestere al productivitatii muncii depaseste ritmul de crestere al salariului mediu.

5. Micsorarea cheltuielilor administrativ-gospodaresti constituie o alta cale de reducere a costului de productie. Aceste cheltuieli sunt, in general cheltuieli conventional constante, deci, pentru reducerea lor, o influenta primordiala o are cresterea volumului productiei. Cu cat aceasta va creste cu atat cota acestor cheltuieli in productie pe unitatea de produs va fi mai mica.

Problema costurilor de productie este o problema complexa in conditiile economiei de piata. In prezent, in practica, nu se poate vorbi de o actiune de reducere a costurilor de productie, ci din contra, de o tendinta de crestere a acestora, datorita practicarii de catre furnizori a unor preturi de livrare mai mari decat cele existente. In vederea reducerii reale a costurilor de productie, consideram ca punctele de plecare trebuie sa fie:

a) fabricarea de produse de buna calitate, conform cerintelor pietei;

b) urmarirea operativa a costurilor de productie, avand zilnic imaginea clara a costurilor efectuate pe fazele de fabricatie si pe produs.

Problema costurilor nu trebuie abordata in mod dogmatic, pentru ca nu intotdeauna este posibila o reducere a costurilor. Sunt situatii, cand pe perioade anumite ele pot creste, dar in folosul reducerii lor mai substantiale in perioada urmatoare.

Deci, imbunatatirea indicatorilor de consum contribuie la reducerea cheltuielilor materiale, cresterea productiei, diminuarea cheltuielilor pe produs, deci cresterea profitului.

Reducerea normelor de consum determina diminuarea volumului de resurse materiale, aprovizionate , fapt ce presupune un volum mai mic de transport, de depozitare, de manipulare.

Dintre caile de reducere a costurilor de productie la Fabrica Negru de Fum, mentionam:

1.Reducerea normelor de consum la amestecul de TAR, materie prima de baza pentru fabricarea negrului de fum. Acesta se realizeaza prin utilizarea unor componente din structura TAR-ului cu continut bogat de substante aromate (rezidiu cracare, ulei piroliza). Prin obtinerea uleiului de piroliza in instalatia Piroliza II, si prin imbunatatirea procesului de ardere in cuptoare s-a realizat un excedent de ulei de piroliza care poate fi folosit la fabricarea negrului de fum. De asemenea, prin asigurarea unei cantitati mai mari de titei, pentru prelucrare in procesele de rafinare, rezulta o cantitate mai mare de rezidiu cracare si de combustibil (gaze combustibile) ce poate fi folosita la obtinerea negrului de fum. Prin aceasta se poate elimina complet aprovizionarea cu combustibil de la Borzesti, Teleajen, aprovizionare ce se face cu preturi mai mari decat daca se foloseste combustibil de la rafinarie.

2. Asigurarea si montarea unor aparate de masura care sa regleze dozatoarele de injectie a gazelor naturale in amestecul de TAR, duce la realizarea unor economii de gaze naturale pe tona de negru de fum.

3. O alta cale de reducere a costurilor o constituie inlocuirea sacilor de hartie pentru ambalarea produsului negru de fum uscat cu saci din rafie.

4. Prin efectuarea lucrarilor de modernizare si reparatii la cazanele recuperatoare de gaze combustibile, se poate recupera o cantitate mai mare de gaze reziduale ce rezulta din arderea amestecului TAR in reactoare.

CAPITOLUL 6

INFORMATIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII “ARPECHIM S.A. PITESTI”

CONCEPTUL DE BAZA DE DATE

            6.2.      REGLEMENTARI LEGISLATIVE

            6.3.      CREAREA UNEI NOI APLICATII

CONCEPTUL DE BAZA DE DATE

            La inceput, calculatoarele au fost utilizate numai pentru calcule aritmetice. Prin cresterea vitezei de calcul, prin cresterea capacitatii de memorare a datelor, prin adaugarea unor noi componente performante de intrare iesire, prin dezvoltarea unor limbaje de programare, s-a ajuns acum la prelucrarea intr-un timp scurt a unei mari cantitati de informatii. Organizarea si gestionarea acestor informatii se face la nivelul bazelor de date.

            Organizarea datelor in vederea prelucrarii pe calculator este o activitate tot asa de importanta ca si realizarea programelor.

            La inceput au fost folosite bancile de date, care reprezinta o baza de date mai putin restructurata si care deserveste in general sisteme documentare, finalitatea operatiilor sale este mai putin precisa  decat a unei baze de date. In general, bancile de date sunt orientate spre publicul larg (ca o consecinta a faptului ca nu permit decat crearea, actualizarea si consultarea acesteia), oferind informatii de interes general, servicii precum: cursul valutar sau consultarea unei biblioteci.

            Necesitatea crescanda de informare si de prezentare  informatiilor, obtinute in urma prelucrarii datelor, a impus dezvoltarea de noi tehnologii care sa corespunda noilor necesitati de informare.

            O baza de date contine toate informatiile necesare despre obiectele ce intervin intr-o multime de aplicatii, relatiile logice intre aceste informatii tehnice de prelucrare corespunzatoare. In bazele de date are loc o integrare a datelor, in sensul ca mai multe fisiere sunt privite in ansamblu, eliminandu-se pe cat posibil informatiile redondante (care au o anumita repetabilitate). De asemenea, se permite accesul simultan la aceleasi date, situate in acelasi loc sau distribuite spatial, a mai multor persoane de pregatiri diferite, fiecare cu stilul sau personal de lucru.

            Sistemul de programe care permite construirea unor baze de date, introducerea informatiilor in bazele de date si dezvoltarea de aplicatii privind bazele de date se numeste sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD). Un SGBD da posibilitatea utilizatorului

sa aiba acces la date folosind un limbaj de nivel inalt, apropiat de modul de exprimare, pentru a obtine informatii, utilizatorul

facand abstractie de algoritmii de calcul aplicati pentru selectionarea datelor implicate si a modului de memorare a lor. SGBD- ul poate fi definit ca o interfata intre utilizator si sistemul de operare.

            O baza de date poate fi definita ca un ansamblu de fisiere intercorelate, care contine nucleul de date necesare unui sistem informatic. Fisierul, ca element central, poate fi definit ca un ansamblu de inregistrari fizice, omogene din punct de vedere al continutului si al prelucrarii.

            Pentru ca o baza de date sa fie utila, trebuie sa indeplineasca o serie de obiective:

centralizarea datelor : suprimarea redondantelor, asigurarea unicitatii inregistrarii  si controlul centralizat ;

independenta intre date si prelucrari, care presupune ca actualizarea permanenta a bazei de date sa nu afecteze programele de prelucrare;

securitatea datelor , baza de date trebuie sa fie protejata impotriva unei distrugeri logice (anomalia de actualizare) sau fizice. Protectia impotriva unei distrugeri fizice, se poate face prin realizare unei copii a bazei de date ;

realizarea de legaturi intre entitati si date, conditie indispensabila pentru exploatarea eficienta a sistemului informatic;

confidentialitatea datelor este asigurata prin : autentificarea prin parole, identificare a utilizatorilor prin nume sau cod, autorizarea accesului diferentiat prin drepturi de creare, consultare, modificare sau stergere pentru anumite segmente de date.

partajarea datelor , in cazul in care sunt solicitate simultan mai multe tranzactii pe aceeasi inregistrare si-n baza de date, se va recurge la  blocarea cererilor in asteptare si deservirea ulterioara a acestora.

Pentru o buna functionare a bazei de date, este necesar existenta gestionarului bazelor de date, persoana calificata, a carei sarcini trebuie sa fie: reducerea redondantelor, eliminarea

inconsistentelor, standardizarea informatiilor, asigurarea integritatii si securitatii bazelor de date.

           

Utilizatorii bazelor de date, pot fi impartiti in urmatoarele clase, in functie de modul de exploatare:

utilizatorii obisnuiti, care pot obtine informatiile fara sa aiba cunostinte de programare;

programatorii de aplicatii, care pot scrie programe in limbaje de cereri, acestea fiind compilate si memorate in fisiere;

administratorul bazei de date, care acorda utilizatorilor drepturi de acces, modifica structura bazei de date, asigura intretinere bazei de date facand periodic copii;

administratorul sistemului de baze de date stabileste bazele de date de pe un sistem de calcul , aloca spatii de memorare.

Proiectarea urmareste obtinerea unor baze de date care sa intruneasca urmatoarele calitati:

corectitudine : reprezentarea cat mai fidela in baza de date a modului obisnuit de lucru cu datele in sistem real;

consistenta : informatiile corespunzatoare obiectelor cu care se lucreaza in baza de date sa nu contina contradictii;

distribuire : informatiile sa poata fi utilizate de aplicatii multiple si sa poata fi accesate de mai multi utilizatori, aflati in diferite locuri, utilizand medii de calcul diverse si acoperind un numar mare de cereri posibile;

flexibilitate : facilitati de adaugare de componente care sa reflecte cereri de noi informatii, sa imbunatateasca performantele sau sa adapteze datele pentru eventualele schimbari din lumea reala .

6.2.      REGLEMENTARI LEGISLATIVE

Bazele de date efectueaza o serie de operatii a caror finalitate este reprezentata de rapoarte, rapoarte care pot fi destinate organelor administrative ale statului sau administratiei locale. Pentru ca aceste raportari sa fie recunoscute de catre acestea trebuie sa indeplineasca o serie de criterii minimale, criterii ce sunt specificate in Ordinul nr 425 din data de 3.03.1998 emis de Ministerul Finantelor, care cuprinde «Normele metodologice pentru intocmirea si utilizarea formularelor comune privind activitatea financiara si contabila si modelele acestora».

Astfel, la punctul H sunt specificate criteriile minimale privind programele informatice utilizate in domeniul financiar-contabil ce trebuiesc indeplinite pentru a fi recunoscute.

Sistemul de prelucrare automata a datelor la nivelul fiecarei unitati patrimoniale trebuie sa asigure conditiile necesare efectuarii controlului legal.

La elaborarea si adaptarea programelor informatice vor fi avute in vedere urmatoarele;

in privinta controlului intern:

cuprinderea in procedurile de prelucrare a reglementarilor in vigoare si a posibilitatilor de actualizare a acestora in functie de modificarile intervenite in legislatie;

cunoasterea adecvata a functiilor sistemului de prelucrare a datelor de catre personalul implicat si respectarea acestora;

gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protectiei impotriva unor accese neautorizate, realizarea confidentialitatii datelor din sistemul informatic;

stabilirea tipului de suport pentru pastrarea datelor de intrare, intermediare sau de iesire;

solutionarea eventualelor erori care pot sa apara in functionarea sistemului.

in privinta controlului extern:

verificarea completa sau prin sondaj a modului de functionare a procedurilor de prelucrare prevazute de sistemul informatic;

verificarea totala sau prin sondaj a operatiunilor economico-financiare inregistrate in contabilitate, astfel incat acestea sa fie efectuate in concordanta stricta cu prevederile actelor normative care le reglementeaza;

verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.

Sistemele de prelucrare automata a datelor in domeniul financiar-contabil trebuie sa raspunda la urmatoarele criterii considerate minimale:

sa asigure concordanta stricta a rezultatului prelucrarilor informatice cu prevederile actelor care le reglementeaza;

sa precizeze tipul de suport care asigura prelucrarea datelor in conditii de siguranta;

sa precizeze cu claritate sursa, continutul si apartenenta fiecarei date.

Fiecare data inregistrata in contabilitate trebuie sa se regaseasca in continutul unui document scris, la care sa poata avea acces atat beneficiarii, cat si organele de control.

sa asigure listele operatiunilor efectuate in evidenta contabila pe baza de documente justificative care sa fie numerotate in ordine cronologica, interzicandu-se inserari, intercalari, precum si orice eliminari sau adaugiri ulterioare;

sa asigure reluarea automata in calculul a soldurilor conturilor obtinute anterior;

sa asigure conservarea datelor pe o perioada de timp care sa respecte prevederile art. 25 din Legea contabilitatii nr.82/1991;

sa precizeze procedurile si suportul magnetic extern de arhivare a produselor-program, a datelor introduse, a situatiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare in sistem a datelor arhivate;

sa nu permita inserari, modificari sau eliminari de date o perioada inchisa;

sa asigure urmatoarele elemente constitutive ale inregistrarilor contabile:

data efectuarii inregistrarii contabile a operatiunii;

jurnalul de origine in care se regasesc inregistrarile contabile;

numarul paginii sau numarul curent al inregistrarii in jurnalul de origine ;

numarul documentului justificativ sau contabil;

sa asigure confidentialitate si protectia informatiilor si programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informatii, copii de siguranta pentru programe si siguranta;

sa asigure listari clare, inteligibile si complete, care sa contina urmatoarele elemente de identificare, in antet sau pe pagina:

tipul documentelor;

denumirea unitatii patrimoniale;

perioada la care se refera informatia;

datarea listarilor;

paginarea cronologica;

precizarea programului informatic si a versiunii utilizate;

sa asigure listarea ansamblului de situatii financiare si documente de sinteza necesare conducerii operative a unitatii;

sa asigure respectarea continutului de informatii  prevazut in machetele formularelor aprobate de Ministerul Finantelor, in cazul editarii acestora cu ajutorul tehnicii de calcul;

sa permita, in orice moment, reconstituirea  continutului conturilor, listelor si a informatiilor  supuse verificarii. Toate soldurile conturilor trebuie sa fie rezultatul unei liste de inregistrari si al unui sold anterior al acelui cont. Fiecare  inregistrare trebuie sa aiba la baza elemente de identificare a datelor supuse prelucrarii;

sa permita culegerea unui numar nelimitat de inregistrari pentru operatiunile contabile;

sa respecte reglementarile in vigoare cu privire la securitatea datelor si fiabilitatea sistemului de prelucrare.

Elaboratorii de programe informatice au obligatia de a prevedea, prin contractele  de livrare a programelor informatice, clauze privind intretinerea si adaptarea produselor livrate, precum si clauze privind eliminarea posibilitatilor de modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de catre utilizatori.

Unitatile de informatica sau persoanele care efectueaza lucrari cu ajutorul tehnicii de calcul poarta raspunderea prelucrarii cu exactitate a informatiilor din documente, iar beneficiarii raspund pentru exactitatea si realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

Utilizatorul trebuie :

sa verifice daca prestatorul de servicii informatice sau distribuitorul de produse-program are o asigurare specifica sau a extins asigurarea avuta de responsabilitate civila sau profesionala pentru a acoperi lipsurile in cazul unui control fiscal;

sa se asigure perinitatea documentatiei, a resurselor in diferite versiuni ale produsului-program in cazul disparitiei prestatorului de servicii sau a distribuitorului de produse-program;

sa asigure salvarea si arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare, astfel incat informatiile sa poata fi reprocesate ulterior prin acelasi lant informatic si in conditiile de exploatare reconstituite.

Daca unitatea in cursul unei perioade schimba sistemul de calcul, respectiv de prelucrare a datelor, trebuie sa se efectueze o reconciliere intre datele arhivate si versiunile noi ale produselor-program si ale echipamentelor de calcul.

Arhivele pe suport  magnetic trebuie «improspatate» periodic pentru a le asigura lizibilitatea, respectiv accesibilitatea.

Sa detina la sediul sau, pe perioada neprescrisa, manualul de utilizare complet si actualizat al fiecarui produs-program utilizat.

6.3.      CREAREA UNEI NOI APLICATII

Pentru o mai buna evidentiere a furnizorilor de materii prime si materiale, se recurge la crearea unei baze de date.

Modelul relational al datelor:

Furnizor (cod furnizor, denumire furnizor, adresa, cont, banca, telefon)

Nir (numar NIR, cod gestiune, numar factura, data NIR)

Materiale receptionate (numar NIR, cod material, cantitate receptionata)

Materiale (cod material, denumire material, UM, pret mediu)

Stoc (cod material, cod gestiune, stoc initial, data stoc initial)

Gestiune (cod gestiune, denumire gestiune)

Materiale facturate (cod material, numar factura, cantitate facturata, pret aprovizionare, cota TVA)

Factura (numar factura, data factura, cod furnizor)

Document de plata (numar document de plata, fel document, data document, suma platita, numar factura, cod furnizor)

BIBLIOGRAFIE

*** Legea Contabilitatii nr. 82/1991.

*** Hotararea Guvernului nr.704/1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii.

*** Regulamentul pentru aplicarea Legii Contabilitatii.

*** Planul de conturi general.

*** Oprea Calin, Mihai Ristea, Ilie Vaduva, Horia Neamtu – “Bazele Contabilitatii”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1997.

*** Gheorghe Carstea si Oprea Calin – “Calculatia Costurilor”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.

*** Mihai Ristea (coordonator) – “Contabilitatea Societatilor Comerciale”, volumul II, Bucuresti, 1996.

*** Vasile Darie, Emilian Drehuta, Constantin Gorbanescu, Vasile Patrut, Aristita Rotila – „Manualul Expertului Contabil si al Contabilului Autorizat”, Editia a III-a, 1996.

*** Octavian Basca – “Baze de date”, Editura All, Bucuresti, 1998

*** Oprea Calin – “Contabilitatea de gestiune”, Editura Tribec, Bucuresti, 2000

*** Mihai Ristea, L. Olimid, I. Nisulescu, A. Stoian, V. Raileanu – Contabilitatea societatilor comerciale, Volumul II, Editura CECCAR, Bucuresti, 1996

*** K. Ebbeken, L. Possler, M. Ristea – “Calculatia si managementul costurilor”, Editura Teora, Bucuresti, 2000








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia






Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu