Evaziunea fiscala

EVAZIUNEA FISCALA

1 Introducere

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot atat de vinovata ca si cei pe care ii provoaca prin aceasta la evaziune.

Evaziunea fiscala e unul din fenomenele economico - sociale complexe de maxima importanta cu care statele de astazi se confrunta si ale carei consecinte nedorite cauta sa le limiteze cat mai mult, eradicarea fiind practic imposibila. Statul trebuie sa se preocupe sistematic si eficient de preintampinarea si limitarea fenomenului evaziunii fiscale. Statul prin puterile publice, poate si sa incite la evaziune fiscala, urmarind in principal doua scopuri: un scop 'pozitiv' argumentat de dorinta de a stimula formarea capitalului si un scop 'negativ' reflectat in sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinte.

Astfel evaziunea fiscala apare ca un element dorit sau nu al politicii fiscale. Unul dintre secretele japonezilor in ce priveste formarea capitalului e evaziunea fiscala care e incurajata oficial. In mod legal un japonez adult e scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori mai multe conturi de acest fel decat numarul populatiei, inclusiv copiii. Din aceasta cauza au rata cea mai mare de formare a capitalului.

Din alt punct de vedere, efectul cotelor inalte si puternic progresive au disparut si ca urmare a faptului ca ele au stimulat aparitia prevederilor legale si a altora ce sprijina evaziunea fiscala, in speta, asa numitele portite legale, ce permit reducerea procentuala a cotelor de impozitare. Interventia statului in mentinerea unui anumit grad de evaziune fiscala in scopurile aratate, trebuie analizata prin prisma raporturilor dintre efect si eforturi.

Multitudinea obligatiilor pe care legea fiscala le impune contribuabililor, sau mai ales povara acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor in a inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale. Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc.

Evaziunea fiscala e o notiune foarte dificil de precizat, in plus nu exista o definitie legala a fraudei fiscale. Daca se vorbeste de frauda se vorbeste in aceeasi masura de frauda legala sau legitima, de frauda ilegala , de evaziune internationala, evaziune legala, de evaziune ilegala, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fata impozitului, de libertatea alegerii caii celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala, frauda la lege sau economia subterana.

Cel mai adesea frauda fiscala desemneaza stricto senso, o infractiune la lege, si se distinge de evaziunea fiscala care se defineste ca o utilizare abila a posibilitatilor oferite de lege.

Evaziunea ilicita are un caracter fraudulos. Prin aceasta se intelege actiunea contribuabilului ce violeaza o prescriptie legala cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit. Evaziunea fiscala e frauduloasa cand contribuabilul obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei sale recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat. In general e greu sa se poata determina toate formele de evaziune de acest gen. Acelea de care trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila sunt: inregistrarile cu scopul de a micsora rezultatele; infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive; amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari; rezervele latente; nejustificarea cu documente legale a inregistrarilor; trecerea de cifre nereale in registrele comerciale; erori in conturi personale a unor parti din beneficiu; reducerea cifrei de afaceri; mascari de parti din beneficiu prin omisiuni; contabilizari de cheltuieli si facturi fictive, etc.

Evaziunea legala sau mai bine spus tolerata exprima actiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta de legiuitor si deci tolerata prin scaparea din vedere. Ea nu pote fi posibila decat datorita unei inadvertente sau lacune a legii si e frecventa mai ales in epoci cand apar noi forme de intreprinderi sau noi categorii de impozite. Contribuabilii gasesc anumite mijloace si exploatand insuficientele legislatiei eludeaza in mod 'legal' sustragandu-se in total sau in parte platii impozitelor, tocmai datorita acestei insuficiente a legislatiei. Procedand astfel contribuabilii raman in limita stricta a drepturilor lor si statul nu se poate apara decat printr-o legislatie bine studiata, clara, precisa, stiintifica. Singurul vinovat de producerea evaziunii prin astfel de mijloace este doar legiuitorul. In practica faptele de evaziune bazate pe interpretarea favorabila a legii, sunt foarte diversificate in functie de inventivitatea contribuabilului si larghetea legii, dar cele mai frecvent folosite sunt urmatoarele: practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de masini si utilaje pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama si publicitate; constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel justificat din punct de vedere economic, etc..

Frauda fiscala este de doua tipuri: legala si ilegala.

Frauda legala e o expresie metaforica si ambigua, e utilizata frecvent in tarile francofone. Ea are o dubla semnificatie. Uneori desemneaza subestimarea materiei impozabile prin anumite regimuri fiscale de favoare

( mai ales in cazul impunerii forfetare ). Cel mai adesea, totusi, frauda fiscala desemneaza procedeele juridice care permit scaparea de impozitare fara a contravenii legii. Cel mai notoriu exemplu in acest sens e procedeul utilizat pe scara nationala, al infiintarii de societati comerciale 'in lant' sau 'in cascada ' de catre acelasi patron sau grup de asociati imediat dupa ce o societate a acestora iesea din petrioada de scutire de plata a impozitului pe profit.

Frauda ilegala desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale si nu acopera decat frauda stricto senso, astfel incat e de preferat utilizarea formulei de frauda fiscala.

Delimitarea evaziunii fiscale e foarte delicata. Pentru trasarea frontierei intre evaziunea fiscala acceptabila si cea inacceptabila, doctrina a sistematizat trei criterii: motivatia fiscala a contribuabilului, utilizarea fortata a legislatiei civile si profitul fiscal tras din operatia respectiva.

Art.1 din legea 87/1994 defineste evaziunea fiscala ca fiind "sustragerea prin orice mijloace,in intregime sa uin parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice romane sau straine, denumitiin continuare contribuabili".in art.3 din aceasta lege sunt prevazute obligatiile contribuabilului, si anume:

Declararea in termen de 5 zile de la inregistrare a datelor in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii si cu orice alte locuriin care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancarein lei sauin valuta, indiferent de locul unde functioneaza,in tara sau in strainatate

declararea organului de control a bunurilor sau valorilor impozabile depozitatein orice alte locuri

declararea oricaror schimbari cu privire la sediu, filiale, depozite, conturi bancarein termen de 15 zile de la data cand au avut loc. Declaratia se va comunica organelor fiscale competente

evidentierea veniturilor realizate si cheltuielilor efectuate din activitatile desfasurate, prinintocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege

plata la termen a sumelor datorate statului ca urmare a obtinerii de venituri, detinerii de bunuri imobile sau mobile ori a desfasurarii de activitati supuse taxelor si impozitelor

Formele evaziunii fiscale

Dupa modul cum se procedeazain activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se face diferentiereaintre evaziunea fiscala legala si evaziunea fiscala ilicita.

a) Evaziunea fiscala legala reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia. Aceasta forma de evaziune nu este posibila decat atunci cand legea este lacunara sau prezinta inadvertente. Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasa de la impozitare datorita moduluiin care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil.

Contribuabilii gasesc anumite mijloace, si exploatand insuficientele legislatiei le eludeazain mod legal, sustragandu-sein totalitate sauin parte platii impozitelor, tocmai datorita unei insuficiente a legislatiei.in acest fel contribuabilii ramanin limita drepturilor lor, fara putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara decat printr-o legislatie clara, precisa.

Cele mai frecvente cazuri de evaziunein care se uzeaza de interpretarea favorabila a legislatiei fiscale,in practica tarilor cu economie de piata, sunt:

a) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva,in cuantum mai mare decat cel ce se justifica din punct de vedere economic, micsorand astfel veniturile impozabile

b) practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizatin achizitii de masini si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura care este menita sa stimuleze acumularea

c) asocierile de familie, precum si societatile oculte dintre sotia si copiiiintreprinzatorului si acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separata a acestora, repartizarea separata a venitulor pe fiecare asociat ducand la micsorarea sarcinilor ficale

d) venitul total al membrilor familiei poate fiimpartitin mod egalintre acestia, indiferent de contributia fiecaruia la realizarea lui, pe aceasta cale obtinandu-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului

e) constituirea unor depozite de pastrare si administrare de catre parinte (tutore) a unor fonduriin favoarea copilului minor.in acest caz desi venitul aferent depozitului este supus impunerii, impozitul platit este mai micin comparatie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat

f) folosireain anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donatiilor filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veniturile realizate de la impunere

g) un contribuabil are posibilitatea sa opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optand pentru cel de al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaza o importanta sustragere din venitul impozabil deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase facilitati care duc la o substantiala reducere a sarcinilor fiscale.

h) luarea in considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa impozabila a cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesionala si practicain productie, a sumelor platite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national

i) scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama sau publicitate, indiferent daca au fost facute sau nu

j) interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati pentru contributiile la sprijinirea activitatilor sociale, culturale, stiintifice si sportive.

Interpretarea favorabila a acestor dispozitii ce acorda scutiri de impozit pe diferite perioade de la infiintarea societatiiin functie de profil a dus la infiintarea unui numar deosebit de mare de societati cu profil comercialin scopul evaziunii fiscale.

b) Evaziunea fiscala ilicita, spre deosebire de cea legala, se savarseste prin calcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specificin care se face impunerea.in acest caz contribuabilul violeaza prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului.

Evaziunea fiscala este frauduloasa cand contribuabilul, obligat sa furnizeze datein sprijinul declaratieiin baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.

In general este greu sa se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic nelimitate.in activitatea fiscala existainsa forme care se regasesc mai frecvent:

-intocmirea de declaratii false

-intocmirea de documente de plati fictive

- alcatuirea de registre contabile nereale

- nedeclararea materiei impozabile

- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale

- executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv

- diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin inregistrareain cheltuielile unitatii a unor cheltuieli neefectuatein realitate

- vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzare efectiva, care ascund operatiunile reale supuse impozitarii

- falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventieintre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti sa raspunda solidar pentru fapta comisa

Micsorarea incasarilor bugetare din impozite, datorita evaziunii fiscale, estein mai multe state o problema acuta si frecventa, marimea acestora nefiind deloc neglijabila.

II.3. Cauzele evaziunilor fiscale

Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor si modalitatilor defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot asa de vinovata ca si cei pe careii provoaca prin aceasta la evaziune. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra unei materii impozabile, acesta tinde sa evadeze. Este o specie de "reflex economic" care face sa dispara capitalurile pe care fiscul tine sa le impuna prea mult. "Un impozit excesiv pune pe fuga materia impozabila".

Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil sa declare exact veniturile pe care le are, ci il vor determina sa ia o serie de precautii mai minutioase, pentru a se sustrage de la obligatiile sale fata de stat.

Exista o psihologie a contribuabilului de a nu plati decat ceea ce nu poate sa nu plateasca. Natura omeneasca are intotdeauna tendinta sa puna interesul general in urma interesului particular; ea este inclinata sa considere impozitul mai mare ca un prejudiciu. Este acest spirit de a se sutrage de la obligatiile fata de fisc, e un sentiment colectiv de amoralitate fiscala, sentiment mai puternic si mai viu manifestat in paturile orasenesti, agravat de o stramta si egoista intelegere a datoriilor sociale.

In conditiile economiei de piata, organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii de masa, din cauza tendintei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri cat mai substantiale.Proliferarea faptelor ilegale, indeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinta a unor imperfectiuni ale legislatiei sau a lipsei unor reglementari.in perioada tranzitiei la economia de piata, lacunele legislative sunt mai evidente.

Lipsa unor reglementari legale,in conditiile in care capitalul de stat a suferit modificari esentiale in favoarea capitalului privat, cresterea si diversificarea numarului de agenti economici, carora le revin obligatii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agentilor economici nouinfiintati.Cresterea alarmanta a cazurilor de neevidentiere corecta a operatiunilor economice,inregistrarile fictive in contabilitate,infiintarea unor firme avand ca scop efectuarea unei singure operatiuni comerciale de amploare neinregistrata in evidente, si apoi abandonatein totalitate, distrugerea intentionata de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidente duble,intocmirea si prezentarea de date nerealein bilanturi si in balante, ascunderea unor activitati comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor si magaziilor, prezentarea  de documente false la operatiunile de import-export, au facut necesara luarea unor masuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscala.

In mod nemijlocit ea este determinata de atitudinea agentilor economici si persoanelor fizice care activeaza pe teritoriul Romaniei, fata de indeplinirea obligatiilor de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate statului, ca urmare a activitatilor economice care genereaza venituri supuse impozitarii. Acestei atitudini a agentilor economici i se adauga si faptul ca in mod nejustificat, unele unitati bancare, prelevandu-se de secretul bancar, au refuzat categoric sa comunice organelor de control date privind disponibilitatile banesti apartinand agentilor economici controlati si dinamica acestora.

II.4. Evaziunea fiscala in perioada de tranzitie

Tranzitia la economia de piata a tarilor care au avut economii centralizate implica schimbari esentialein toate domeniile vietii economice si sociale. Asadar reforma economica trebuie sa aiba neaparat ca o componenta esentiala si reforma fiscala care sa permita intarirea administratiei fiscale prin existenta unui sistem fiscal care sa conduca la eficienta activitatilor economico-sociale. Promovarea unei reforme fiscale in tarile aflate in tranzitie la economia de piata trebuie sa constituie una din prioritatile majore.

In conditiile unei economii planificate, sistemul de preturi este rigid, nereflectand situatia reala din economie; capitalul este trata tin cea mai mare parte ca un bun fara valoare, ceea ce implica o rata a dobanzii foarte scazuta; salariile personalului scad simtitor.in tarile dezvoltate insa, sistemul fiscal este simplu de administrat, transparent si stabil.

In momentul in care se adopta un nou sistem fiscal trebuie avut in vedere impactul pe care acesta il are asupra firmelor in adoptarea deciziilor de dezvoltare, intrucat tendinta de a confisca veniturile accentueaza evaziunea fiscala si coruptia, care la randul lor sunt amplificate de inflatie, care de obicei conduce la practicarea unui sistem de impozitare indexat. De asemenea este necesara luarea in calcul a efectelor sistemului fiscal asupra investitiilor straine.

Evaziunea fiscala este consecinta actiunii unor situatii, ori a unor fapte ilegale intre care pot fi enumerate:

a) imperfectiunile legii,in sensul ca actele normative prin intermediul carora se reglementeaza conduita de impozitare nu suntindeajuns de elaborate, si impozitele nu sunt suficient de clare, explicite

b) lipsa de uniformitate in activitatea organelor financiare cu privire la stabilirea si perceperea taxelor si impozitelor, determinata de inexistenta unor norme metodologice de aplicare a legii

c) conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile

d) lipsa de exigenta ori coruptia functionarilor publici in cadrul organelor fiscale.

Etapa tranzitorie de la economia dirijata la economia de piata, caracterizata prin modificari structurale ale relatiilor economice, favorizeaza faptele ilegale, indeosebi coruptia, traficul de influenta, inselaciunea si, desigur, evaziunea fiscala.

Evaziunea fiscala a devenit un fenomen omniprezent in plan economic si social. Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscala este ingrijoratoare deoarece in lipsa masurilor de combatere poate atenta in viitor la stabilitatea economiei nationale.

In plan economic o situatie echilibrata a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomica si la asigurarea conditiilor unei dezvoltari economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar sa se impuna niste sanctiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil si poate in primul rand o educatie fiscala a cetatenilor.

Legile fiscale trebuie sa fie simple, clare, precise si relativ stabile, sa se faca o deosebireintre cazurile cand legile sunt incalcate cu intentie de frauda sau cand sunt incalcate din culpa, din neglijenta, sau din cauze independente de vointa contribuabilului.