Orasul Vechi si Moscheea din Cordoba

La sfarsitul secolului al VIII-lea, emirul Cordobei, Abd al Rahman I, a construit pe temelia unei biserici vizigote una dintre cele mai somptoase moschei din lume. Astfel a luat nastere cel mai important monument al arhitecturii sacre islamice din Spania. In secolul al XVI-lea, la mai bine de trei sute de ani dupa Reconquista crestina, s-a construit in moschee o catedrala, sacrificandu-se o parte din colonada sa. La umbra moscheii, stradutele stramte si intortocheate ale centrului urban si-au pastrat aspectul medieval.

Proiectul de construire a unei moschei in centrul politic si cultural al emiratului si ulterior al califatului, nu putea sa se limiteze la o simpla constructie, ci sa devina o adevarata padure de coloane din piatra, bogat ornamentate. Amplasamentul ales fusese un loc de venerare religioasa inca din epoca romana; un templu dedicat zeului Jupiter pe malul raului Guadalquivir, pe care vizigotii il transformasera intr-o biserica inchinata Sfantului Vicente de Valencia. Cu pietrele acestei vechi constructii au fost ridicati, incepand din anul 785 si sub domnia Abd al-Rahman I, peretii acestei moschei. Luandu-se ca model edificii siriene si nord-africane, a fost conceputa o sala de rugaciune cu o curte mare. Inca din secolul al IX-lea, emirul Abd al-Rahman al II-lea a marit sala in lungime si a adaugat noi siruri de coloane. Succesorul sau, Al Hakam I, a continuat construirea, comandand ridicarea zidului septentrional al curtii si transformarea minaretului intr-un patrat. Cordoba a atins apogeul ca si califat intre anii 929 si 1031. Avand numeroase palate si aproape trei sute de moschei, orasul depasea in acea vreme o jumatate de milion de locuitori, si putea fi comparat cu Constantinopolul si Bagdadul ca centru al artei si al culturii arabe. Prin anul 960, in timpul domniei lui Al Hakam al II-lea, moscheea principala a fost extinsa considerabil in directia Meccai (in directia Qibla); de asemenea, a fost extins planul incintei sacre prin construirea aripii cu nise pentru rugaciuni (mihrab) si a trei cupole antepuse. In epoca marelui vizigot Almanzor (938 - 1002) au fost realizate noi si somptuoase extinderi. In sectorul estic al complexului se ridica alte opt siruri de arcuri paralele cu primele unsprezece. Astfel au putut fi deplasate axele principale fara ca planul original sa sufere transformari importante.

"Padurea de coloane" din Almazor

Ansamblul moscheii se imparte intr-o curte interioara cu fantani si sala de rugaciune. Acesta este locul de veneratie (haram) in care se remarca Marele Mihrab oriental, o nisa octogonala pentru rugaciune incununata cu o cupola in forma de scoica, urmand modelul omeiad. Marele Mihrab, cu decoratiunile sale din stuc si mozaic, este cea mai buna exemplificare a stilului cordobez al califatului, o imbinare de geometrie stricta si forme in miscare. Sala de Rugaciuni, cu faimoasa "padure de coloane" din Almanzor, prezinta o abila dispunere a mai bine de opt sute cincizeci de coloane cu capiteluri diferite, pe care se sprijina arcuri duble in forma de potcoava construite printr-o alternanta de boltari albi si rosii. Avand un plan rectangular de o suta opt zeci pe o suta treizeci de metri, moscheea din Cordoba este si azi una dintre cele mai mari si mai frumoase moschei din lume. Dupa recucerirea Cordobei in secolul al XIII-lea, moscheea a fost imediat inchinata Adormirii Maicii Domnului. Cu toate acestea, constructia s-a pastrat intacta, si a fost chiar aparata de multi cordobezi cand, in anul 1525, consiliul episcopal al catedralei a hotarat sacrificarea unor coloane pentru construirea unei catedrale in interiorul moscheii. In ciuda acestei agresiuni, "Moscheea Aljama" este cea mai importanta emblema a artei sacre islamico-spaniole.

Barietate arhitectonica in Cordoba

Moscheea nu a fost opera arhitectonica separata de mediul sau, ci a avut o influenta puternica asupra centrului urban, care din anul 1994 este protejat si de UNESCO. Printre monumentele sale se remarca podul roman, pe a carui temelie se ridica apoi viaductul arab, avand doua sute douazeci si trei de metri lungime si saisprezece arcuri. Turnul Saracilor, edificat in anul 1396 langa extrema meridionala a podului, facea parte dintr-un zid medieval care proteja orasul. In epoca de dominatie musulmana au fost edificate in imprejurimile orasului baile califatului si mici locuri de rugaciune. Cartierul evreiesc aminteste de importanta pe care a avut-o comunitatea evreiasca pentru oras. Dupa expulzarea lor din anul 1492, crestinii au transformat mica sinagoga construita in anul 1315 intr-o biserica. Printre cele mai importante edificii din secolul al XVI-lea se numara nobila casa a familiei Paez del Castillo, cea a marchizului Fuensanta del Valle si poarta podului, langa Guadalquivir. Orasul vechi Cordoba, scena unei multitudini de stiluri arhitectonice, este marturia diverselor culturi care de-a lungul timpului si-au lasat amprenta aici.