Strategii de dezvoltare in turismul montan

Academia de Studii Economice - Facultatea de Comert

-Master de Apofundare: Administrarea Afacerilor in Turism-

Strategii de dezvoltare in turismul montan

Opiniile referitoare la potentialul turistic al Romaniei sunt aproape unanime, punand in evidenta calitatea deosebita a acestuia. Acest potential deosebit constituie o premisa ca, in conditiile exploatarii la adevarata sa valoare, sa genereze o activitate turistica ce se poate constitui intr-unul din principalele motoare ale dezvoltarii economice durabile. In cadrul potentialul turistic al Romaniei - privit in sens general - se distinge zona montana, ca avand numeroase caracteristici pozitive, capabile sa constituie premisele unei intensificari a activitatii turistice. Astfel, conform criteriilor CE-Rez.1257/99, zona montana a Romaniei are 74.000 km² si concentreaza 3 milioane de locuitori. Aceste cifre corespund unei ponderi de aproximativ o treime - 31%- din suprafata totala a tarii. Ponderea populatiei montane in totalul populatiei Romaniei de aproximativ 15%.

Carpatii Romanesti, atat prin atat prin aceasta desfasurare extinsa, cat si prin pozitia centrala, configuratia generala si altitudinala, se impun ca o componenta de baza in structura geografica si peisagistica a Romaniei. Cu aceeasi importanta se inscriu si in activitatea de turism prin bogatia si varietatea potentialului lor turistic.

Muntii din Romania sunt caracterizati de o diversitate de aspecte peisagistice, care prin specificul si modul de imbinare in spatiu le confera originalitate si atractivitate turistica, facandu-i cautati de catre turisti in orice anotimp. Aceasta caracteristica este data de: particularitatile diferitelor structuri geologice si tipuri de relief (glaciar, carstic, vulcanic, petrografic, structural etc.), diferentierile altitudinale si geologice intalnite in mod frecvent, indeosebi in Carpatii Occidentali, alternanta muntilor cu depresiunile si culoarele de vale, varietatea si configuratia invelisului vegetal, de la padurile de foioase si conifere pana la pajistile montane si alpine, care alterneaza sau se intrepatrunand in functie de conditiile naturale concrete, intinsa si diversa retea de rauri, izvoare minerale si lacuri, felurite dupa origine si caracteristicile fizico-chimice ale apei, bogatia faunistica si piscicola, frumusetea si specificul gospodariilor taranesti, care urca pana la 1600 de metri - in Muntii Apuseni - sau a oraselor si statiunilor turistice, care intregesc farmecul natural al muntilor. Astfel, atat componenta naturala cat si cea antropica sunt bine reprezentate in cadrul Carpatilor de pe teritoriul Romaniei.

Acestei trasaturi i se adauga marea complexitate de potential turistic, ca structura si volum, in care se regasesc importante resurse generatoare de turism si anume: intins domeniu schiabil de la 800 metri pana la 2000 metri, dar cu optim intre 1500 si 1900, cu expuneri nordice, nord-estice sau nord-vestice, cu un climat moderat, confort termic, viscole reduse, avalanse putine ca in Muntii Bucegi, Parang - Cindrel, Tarcu - Muntele Mic, Semenic, Vladeasa - Muntele Mare, Rodnei etc., domeniu alpin la peste 1.900-2000 metri, dar si montan, pentru drumetie, fond balnear bogat si diversificat (ape minerale, namol si gaze terapeutice, bioclimat etc.), retea de rauri si lacuri variate, fond cinegetic si piscicol de mare valoare, paduri de interes social-recreativ, dar si stiintific, rezervatii naturale si parcuri nationale, domenii pentru practicarea alpinismului si speoturismului si altele.

O alta trasatura o constituie multiplele posibilitati de dezvoltare a turismului, ceea ce da o functionalitate complexa Carpatilor Romanesti in tot timpul anului, dar cu precadere iarna si vara. Se pot practica mai multe forme de turism, dupa cum urmeaza: drumetie, odihna, sporturi de iarna, tratament balnear, de interes stiintific, pentru cunoastere, pentru alpinism si speoturism, vanatoare si pescuit sportiv, pentru agrement nautic, sporturi de aventura, etc.

Baza tehnico- materiala specifica zonelor montane din Romania se incadreaza in aceleasi coordonate ca si baza tehnico- materiala a turismului privit in general. Este remarcat faptul ca 11,5% din capacitatea de cazare turistica a tarii noastre este concentrata in statiunile montane. In ceea ce priveste baza tehnico- materiala specifica se constata ca turismul montan din Romania se caracterizeaza printr-un numar relativ mare de structuri de primire - al treilea dupa cel propriu turismului de litoral si cel caracteristic turismului urban. Astel, din cele 4226 de structuri de primire turistica existente in Romania la nivelul anului 2005, 828 erau concentrate in cadrul destinatiilor montane. Tot in aceste sens trebuie mentionat si faptul ca din aceste 828 de unitati de cazare, numai un numar de 93 erau reprezentate de hoteluri, intrucat marea majoritate a spatiilor de cazare specifice zonei montane consta in unitati de tipul cabanelor, vilelor turistice, pensiunilor turistice, campingurilor turistice, popasurilor sau refugiilor montane. Aceasta concluzie este evidentiata si de faptul ca regiunea Centru - situata pe locul intai in turismul montan, si avand o capacitate de cazare ce o situeaza pe locul doi in cadrul regiunilor tarii - detine locuri fruntase la majoritatea acestor tipuri de structuri de primire. Situatia prezentata poate constitui un avantaj pentru turismul din regiunile de munte prin faptul ca structurile de cazare de tip pensiune au inregistrat cel mai mare ritm de crestere din punct de vedere al innoptarilor din ultimii ani. In ceea ce priveste domeniul schiabil amenajat - acesta se intinde pe 375 ha, numarul partiilor de schi se ridica la 72 cu o lungime totala de 93 km. Instalatiile de transport pe cablu - specifice zonei montane si indispensabile desfasurarii sporturilor de iarna - sunt in numar de 64, o valoare modesta fata de alte tari precum Franta - care dispune de 3949 de astfel de instalatii.

In tara noastra turismul se poate constitui in principalul motor de revitalizare a economiei zonei montane, aflate intr-un continuu declin ca urmare a evolutiilor negative din sectorul agricol. Restructurarea ce a urmat trecerii de la sistemul centralizat la cel al economiei de piata a avut efecte negative insemnate asupra zonelor montane "prin destructurarea industriala, patrunderea brutala a sistemului economiei de piata - cu liberalism excesiv si fara o protectie adecvata din partea statului, in zona cea mai fragila: agricultura montana." Ca urmare a acestor evolutii economice negative a avult loc un exod de proportii al populatiei tinere din zonele montane rurale catre orase sau peste granite. Astfel, turismul montan poate deveni, in prezentele conditii principalul liant al economiei din aceste zone, putand furniza oportunitati de afaceri, si implicit motive pentru ca populatia tanara sa ramana in aceste regiuni.

Importanta dezvoltarii turismului montan se manifesta si prin prisma locului important pe care acesta il detine in sosirile de turisti straini. Zona montana a fost in toata perioada de dupa revolutie o destinatie preferata de catre turistii de peste granite. La nivelul anului 2005, ponderea innoptarilor turistilor straini in totalul turistilor cazati era in cazul zonelor montane de 13,64% fata de 12,34% in cazul turismului de litoral sau 5,58% in cazul turismului balnear. In aceste conditii posibilitatea oferirii unor niveluri calitative superioare ale serviciilor turistice montane, "amenajarea la standarde europene a statiunilor montane si diversificarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarna", asigurarea unei infrastructuri de transport optime, dotarea si reconditionarea cabanelor de inalta altitudine si a refugiilor montane, refacerea si darea spre folosinta a unor noi trasee de drumetie marcate - toate acestea constituie premisele unei cresteri a atractivitatii zonei montane pentru turistii sositi din strainatate si nu numai. Aceasta evolutie favorabila ar antrena un numar de efecte pozitive insemnate asupra intregii economii romanesti, prin intermediul incasarilor valutare pe care le presupune si care contribuie la atenuarea deficitului balantelor comerciale si de plati si la consolidarea monedei nationale.

Strategia de dezvoltare a turismului din zonele montane trebuie sa fie una unitara, aflata in concordanta cu alte politici si programe ce vizeaza aceasta zona. Astfel, eforturile orientate in directia relansarii agriculturii din aceste zone au o legatura directa cu turismul, intrucat turismul rural prezinta un potential ridicat de dezvoltare. De asemenea politicile in domeniul invatamantului trebuie puse in concordanta cu dezideratele privind dezvoltarea turismului: institutiile de invatamant trebuie sa fie capabile sa furnizeze forta de munca cu o solida pregatire in domeniul serviciilor. Legatura dezvoltarii turismului cu strategiile privind mediul este una indiscutabila: prin masuri adecvate de protectie si buna gospodarire, trebuie avute in vedere pastrarea echilibrului agro-forestier, prevenirea depopularii umane si degradarii traditiilor agricole si culturale Programele de dezvoltare a infrastructurii de transport trebuie sa vizeze reconditionarea si modernizarea rutelor ce asigura accesul in zona montana.

Actiuni ale autoritatilor nationale in sensul elaborarii unor strategii de dezvoltare a turismului montan exista. Este de remarcat in acest sens Hotararea Guvernului nr.1779/2004 prin care a fost aprobata o "Strategie a dezvoltarii durabile a zonei montane", care include multiple prevederi de ordin general. In cadrul acestui act legislativ actinile referitoare la turism sunt numai punctuale, punandu-se accentul pe activitatea agricola. Dintre masurile mentionate in HG 1779/2004 ce au in vedere dezvoltarea turismului pot fi amintite urmatoarele:

sustinerea familiilor de agricultori din zona montana prin acordarea de inlesniri in conditiile legii, asistenta tehnica si de formare, in vederea construirii si modernizarii gospodariilor pentru practicarea agroturismului;

dezvoltarea agroturismului, silvoturismului si ecoturismului montan ca principale obiective ale dezvoltarii durabile;

ameliorarea infrastructurilor montane si reabilitarea obiectivelor turistice; 

organizarea de gospodarii-pilot multifunctionale in domeniul vegetal, zootehnic si agroturistic.

Este de mentionat, de asemenea, existenta in cadrul programelor nationale prioritare ce au ca scop realizarea obiectivelor specifice ale dezvoltarii truismului din Romania a unuia special axat pe zona montana. Acesta poarta denumirea de Programul national de dezvoltare "Super-Schi in Carpati" si a fost initiat in anul 2000. Prima etapa a programului a vizat zona Cumpana, judetul Arges, localitatile Sinaia, Busteni, Azuga, zona Predeal - Rasnov, statiunea Poiana Brasov, zona Padina - Pestera - Valea Ialomitei, zona Valea Superioara a Teleajenului - statiunea Cheia si zona Bran - Moeciu. Actiunile stabilite a se desfasura in cadrul programului sunt urmatoarele: realizarea de studii integrate privind dezvoltarea turismului montan pentru practicarea schiului si a altor sporturi de iarna, stabilirea terenurilor necesare, elaborarea planurilor de urbanism, amenajarea sau reabilitarea infrastructurii generale (cai de acces, alimentare cu apa, gaze, curent, parcari), amenajarea partiilor si construirea sau reabilitarea structurilor de primire turistica. O remarca ce se cere a fi formulata in legatura cu aceasta initiativa este cea referitoare la faptul ca majoritatea statiunilor incluse sunt cele de pe Valea Prahovei, care inregistrau niveluri insemnate ale circulatiei turistice si beneficiau de dotari acceptabile in ceea ce priveste spatiile de cazare si instalatiile de agrement. Astfel includerea in program a unor zone montane cu un potential deosebit, insa dispunand de o infrastructura mai slab dezvoltata - Muntii Rodnei, Muntii Calimani, Muntii Godeanu - s-ar putea dovedi oportuna din punct de vedere al sporirii interesului turistic pentru regiunea montana.

In concluzie se poate afirma ca turismul montan romanesc reprezinta un factor deosebit de important - mai ales prin prisma perspectivelor de dezovltare de care se bucura. Scopul indiscutabil al strategiilor de dezvoltare in domeniul turismului montan il consituie optima valorificare a acestui potential, avand in permanenta in vedere dezideratul ca formele sale nobile, referitoare la grija pentru natura si conservarea mediului sa le inlocuiasca pe cele distructive, haotice, care lasa in urma agresiuni asupra naturii.

Bibliografie:

1) Ioncica, Maria (coord)- Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar, Edtura Uranus, Bucuresti, 2004, pag.113- 124

2) Minciu, Rodica- Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2004 , pag. 23-26, 180-192

3) ***- https://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf

4) ***- https://strategia.ncsd.ro/docs/comentarii/smd.pdf