Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » didactica » carti
Ioan Petru Culianu - Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu

Ioan Petru Culianu - Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu





Ioan Petru Culianu

Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu

            Prefata.

            Corespondenta Eliade-Culianu.

            Corespondenta dintre Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu este, din mai multe puncte de vedere, extraordinara. Mai intai, ea constituie, cred, cel mai bogat schimb de scrisori intre Eliade si un corespondent individual al sau, dupa acela cu Raffaele Pettazzoni, din cate au iesit la iveala pana in momentul de fata; corpusul ei cuprinde 108 scrisori acoperind o perioada de 14 ani (1972-1986), dintre care 70 sunt semnate de Eliade si 38 de Culianu (disproportia se explica prin faptul ca majoritatea scrisorilor lui Culianu, dupa estimatia mea cu mult peste 100, n-au fost gasite in „Fondul Eliade” de la sectia de manuscrise si carti rare a Bibliotecii Regenstein din Chicago; Culianu a pastrat cu mai multa grija scrisorile maestrului). In al doilea rand, aceasta corespondenta spune povestea fascinanta a unei relatii maestru-discipol, singura de acest fel dintre Mircea Eliade si un roman mult mai tanar, pe care Eliade ajunsese sa-l considere „singurul prieten caruia am atatea de spus, si de intrebat”1 si sa discute cu el de la egal la egal probleme de istoria religiilor si de literatura. In al treilea rand, gasim in scrisorile lui Eliade (care raspunde unor intrebari repetate ale discipolului sau) anumite clarificari ale opiniilor sale retrospective cu privire la Miscarea Legionara, desi lipsesc si aici, ca si in Memorii, sau in Jurnal, sau in alte scrieri personale si scrisori ce au fost publicate pana acum (scrisoarea lui Eliade catre Gershom Scholem din iunie 1972, bunaoar2), explicatii mai precise ale angajamentelor sale politice de la sfarsitul anilor ‘30 si inceputul anilor ‘40.

            In sfarsit, corespondenta Eliade-Culianu ilustreaza evolutia intelectuala a acestuia din urma, discipol stralucit, care trebuia sa-si afirme originalitatea fata de maestru, sa incerce sa se elibereze de el, poate chiar sa-l depaseasca, incepand prin acte de golire receptiva a sinelui si de supunere oarba, urmate de o autoafirmare umila, dar, in fond, innoitoare, originala, „filiala”. Daca acceptam, fie si ca simpla ipoteza de lucru, teoria criticului american Harold Bloom despre „anxietatea influentei”, atunci avem in cazul lui Culianu, al covarsitoarei adoratii a maestrului de catre discipol, mergand pana la repetarea ultrafidela a demersului maestrului, intr-o prima faza, un exemplu de kenosis. Autonegarea duce insa, intr-o a doua faza, la eliberare, la o renastere creatoare, la o afirmare a sinelui in dauna modelului, desi linia de separare ramane fluida, incerta, pentru ca maestrul nu e niciodata contestat decat oblic si asta mai tarziu, dupa moartea lui (survenita in aprilie 1986). E vorba, in fond, despre o noua intemeiere a sinelui, care n-ar fi fost posibila nici fara modelul primordial, dar nici fara discontinuitatea produsa de „golirea sinelui”. Critica „antitetica” si „agonistica” pe care o propune Bloom are in vedere relatii pur textuale, extra-biografice, dar ea pare a-si gasi, daca o aplicam relatiei Eliade-Culianu, unele corespondente sau implicatii biografice interesante, pe care le voi examina in cele ce urmeaza.

            Pentru inceput, cateva repere biografice si istorice. Mai tanar cu mai bine de patru decenii decat maestrul sau (Culianu se nascuse in 1950, Eliade in 1907), tanarul discipol ii scrie primele scrisori (care n-au iesit la iveala pana acum) celebrului profesor de istoria religiilor de la Chicago de indata ce se hotaraste sa nu se mai intoarca in tara din Italia, in iulie 1972 (parasise Romania la 4 iulie). In cultura subterana a Romaniei comuniste, opera antebelica a lui Eliade, dar si, poate incomplet si oricum mai dificil, cea postbelica, publicata in franceza si in traduceri in diferite limbi, circulase clandestin in anii ‘50 si ‘60, pana la publicarea, in 1969, a volumului La tiganci si alte povestiri si a romanelor antebelice Maitreyi si Nunta in cer, trecute prin cenzura in perioada de „mini-liberalizare” inceputa in 1964 si curmata brusc prin neo-stalinistele „Teze din iulie” 1971, publicate de N. Ceausescu in cotidianul partidului, Scanteia. Inca de pe bancile liceului, Culianu si-l alesese drept model si maestru indepartat, deocamdata inaccesibil, pe Mircea Eliade, a carui opera o studiase cu o pasiune de erudit, stimulat, desigur, si de eruditia expansiva, arborescenta si totodata riguroasa a scrierilor eliadiene de istoria religiilor. Cititor avid, tanarul Culianu devenise curand constient de limitele inacceptabile puse in calea informatiei de saracacioasele biblioteci romanesti (saracite si mai mult de cenzura ideologica, in urma careia se constituisera asa-numitele „fonduri secrete” ale tuturor bibliotecilor importante) si de circulatia eratica a cartilor in cultura subterana, ilicita, pandita mereu de primejdii represive (sa nu uitam ca in Romania „gandirii captive” din acea vreme nu existau nici macar mijloace de multiplicare sau de fotocopiere a textelor). Decizia lui Culianu de a se exila, cu prima ocazie (bursa pentru cursuri de vara la Perugia, in 1972), a fost astfel motivata deopotriva politic si cultural. Dupa cum reiese din raspunsurile lui Eliade la scrisorile poate pierdute ale lui Culianu (care acopera o perioada de 5 ani, 1972-1977; 27 de scrisori de raspuns ale lui Eliade la cel putin numarul dublu sau poate chiar triplu de scrisori trimise de Culianu), aceasta decizie a fost plina de riscuri personale, urmata de serioase lipsuri materiale si de mari incertitudini profesionale.

            Culianu spera inca din 1972 sa ajunga, cu sprijinul lui Eliade, in Statele Unite, pentru studii doctorale acolo (daca ar fi fost posibil, chiar la Chicago). In scrisoarea din 4 august 1972, cu care se deschide corespondenta, Eliade e silit sa-l dezamageasca pe discipolul plin de sperante neintemeiate, care nu facuse inca cerere de azil politic. Pentru studentii romani in Statele Unite, ii scrie Eliade lui Culianu, in virtutea unui acord cultural guvernamental recent incheiat intre cele doua tari, „Guvernul roman trebuie sa-si dea consimtamantul. (…) Aici nu vad nici o posibilitate – in afara de „azilul politic” (care nu garanteaza decat intrarea in USA, nu si bursa sau mijloace de trai). Am auzit, insa, ca guvernul de la Bucuresti tolereaza ramanerea in strainatate chiar cinci ani dupa ce expira viza, daca se invoca, pro forma, un argument valabil. Toata speranta e sa poti supravietui, in Italia sau Franta, cu ajutorul unei burse „locale”. Cum? Nu stiu”.

            In scrisorile catre Eliade din primii ani, care, lipsind din arhiva Eliade de la Regenstein, pot fi socotite pierdute, cateva dintre ele, aparent trimise inca din tara (daca nu prin posta, aflata sub sever regim de cenzura, atunci prin bunavointa unor persoane ce calatoreau in strainatate), Culianu isi facuse, desigur, sub o forma sau alta, un curriculum vitae si-i trimisese lui Eliade lucrari scrise in Romania, care, banuiesc, puneau in evidenta continuitatea dintre gandirea maestrului si a sa, discipol fidel, dar inca foarte tanar (avea in 1972 doar 22 de ani). Intrebandu-l pe Eliade daca una dintre aceste lucrari ar putea fi publicata, el primeste un raspuns nu prea incurajator in imediat, dar foarte incurajator pe termen mai lung, caci Eliade citise lucrarea in chestiune cu atentia si exigenta la care discipolul ar fi trebuit sa se astepte: „In interesul D-tale”, ii scrie Eliade in a doua scrisoare, din 18 octombrie 1972, „si pentru a nu [-ti] periclita prestigiul stiintific de mai tarziu, cred ca e mai bine sa astepti. Chiar dupa versiunea abreviata si cu referintele necomplete pe care am citit-o, am impresia ca cercetarea trebuie continuata si adancita. Trebuie eliminate o seama de lucrari de a doua mana sau invechite. Exista o bibliografie considerabila” – si Eliade citeaza in continuare o serie de titluri si nume care ar fi trebuit sa figureze in articolul lui Culianu; in incheiere, el scrie: „Inutil sa continui. Ai nevoie de un centru important, cu biblioteci bune si „specialisti” (ca Bausani, etc.)”. In scrisoarea urmatoare, cea de-a treia, datata 7 noiembrie 1972, Eliade incepe prin a-l ruga pe Culianu sa nu se supere „pentru cecul alaturat. Il vei utiliza cum vei crede de cuviinta, cumparandu-ti carti sau portocale”. (Culianu, in Italia, la inceput la Perugia, traia in conditii materiale extrem de precare, ca mai toti intelectualii romani in primele luni ale exilului.) Si continua: „Pentru varsta D-tale, si conditiile in care ai lucrat in tara, articolul (ca si textele pe care le-am citit anul trecut) e destul de meritoriu. Nu am nici o indoiala ca, o data statornicit undeva, vei face progrese intr-un ritm prodigios”.

            „Destul de meritoriu” era, pentru tanarul format intr-o cultura mai ales subterana, in conditiile vitrege, profund anti-intelectuale ale comunismului, un verdict la prima vedere aspru, dar, de fapt, cat se poate de stimulator pentru ambitia si curiozitatea lui intelectuala insatiabila. Nu trebuie deci sa ne miram ca Ioan P. Culianu urma sa indeplineasca intocmai predictia maestrului – „vei face progrese intr-un ritm prodigios” (de exemplu, la 6 decembrie 1979, Eliade ii cere el completari bibliografice: „Te rog, cand vei avea timp mai tarziu, sa-mi comunici lucrarile importante in l. germana pe care nu le-am consultat. Le voi utiliza la o noua editie” – scrisoarea 72). Ca sa se poata statornici undeva (mai intai in Italia, la Universitatea Catolica din Milano, intre 1973 si 1976, unde isi ia doctoratul cu summa cum laude), Culianu avea insa, dupa cum rezulta din scrisorile lui Eliade din 5 februarie 1973 si apoi din 13 iunie 1973, sa treaca printr-un an in „infern”: „Nu-mi inchipuiam ca vei fi obligat sa duci o asemenea viata infernala, ca sa obtii, in cele din urma, o viza pentru… Canada (unde ma intreb ce ai sa faci, cu cine vei lucra etc.). Pentru ca mi-ai cerut sfatul, ti-l dau, foarte sincer: daca exista cea mai mica sansa de a putea studia in Italia, fara a „face foame” si a-ti ruina sanatatea – profita de aceasta sansa”. Canada, in mod hotarat, nu era indicata. Peste cateva luni, Eliade marturisea: „… [M]-am gandit adesea la D-ta, la faptul ca ai intampinat cele mai multe greutati [subliniat in original] din toti cei care au ales Occidentul in ultimii 15-20 de ani”. Intre timp, Culianu gasise (in aprilie 1973) un vag, modest „„post” care, cel putin, te va impiedica sa lesini de foame pe strazile Romei”. Scrisoarea din 13 iunie 1973 e prima care foloseste, dupa urarile de sanatate si noroc ce se gasesc si in precedentele, cuvantul prietenie: „Al D-tale cu prietenie, Mircea Eliade”. In scrisoarea din 26 februarie 1974 (Culianu era acum student doctoral la Milano), Eliade incheie cu „Multa prietenie [,] dar – si mult noroc”. La 19 septembrie 1975, Eliade termina scrisoarea, pentru prima oara, „Cu veche prietenie”.

            Cu un an inainte, in 1974, maestrul si discipolul se cunoscusera in persoana si avusesera conversatii indelungi la Paris. In jurnalul sau, Eliade nota la 6 septembrie 1974: „Intalniri: (…) Ioan Culianu, tanar istoric al religiilor foarte inzestrat (timid si cutezator in acelasi timp)”, iar la 16 septembrie 1974: „Cina cu Ioan Culianu la un restaurant chinezesc, apoi stam de vorba, in biroul meu, pana la miezul noptii. Stiam de mult ca Dumézil avea dreptate spunand: In istoria religiilor, ca si in orice alta disciplina, un singur lucru conteaza: ai sau nu le feu sacré.” E neindoielnic ca, in acea noapte, Eliade vazuse, pentru prima oara, stralucirea „focului sacru” in privirea „timida si cutezatoare in acelasi timp” a tanarului erudit care implinise 24 ani. Ca urmare a acestei recunoasteri, Eliade sprijina activ cererea pentru o bursa de studii la University of Chicago a lui Culianu pentru iarna-primavara 1975. Il insarcinase pe Mircea Marghescu, de curand numit asistent la Catedra de franceza a universitatii si prieten apropiat al lui Culianu in vremea aceea, sa se ocupe de detaliile acordarii bursei. In scrisoarea din 8 decembrie 1975, Eliade il anunta pe Culianu: „Pe scurt: fii, te rog, sigur ca toate [subliniat in original] vor merge ca pe roate. Marg [h] escu are mana buna! Evident, voi garanta pentru D-ta acolo unde va fi nevoie. De asemenea, iti asigur banii de drum. (…) La inceputul lui ianuarie vom fi la Paris (4 Place Charles Dullin) pentru sarbatorirea celor 25 de ani de casatorie. Ne vom intoarce la Chicago pe la 15-17 ianuarie. Si speram sa te gasim aici! …”. Urmeaza o pauza prelungita in epistolarul eliadian, explicabila prin prezenta lui Culianu in campusul Universitatii din Chicago, unde l-am revazut si eu pentru prima oara dupa ce parasise Romania (din care ma exilasem si eu, fara regrete si fara nostalgii, in ianuarie 1973; in 1975 eram profesor de literatura comparata la Indiana University si in luna februarie le-am facut o scurta vizita sotilor Eliade, la Chicag3). La 25 iunie 1975, Eliade, care primise intre timp mai multe scrisori de la Culianu, ii scrie acestuia de la Paris, unde-si petrecea in fiecare an vacanta de vara: „Multe, sincere multumiri pentru scrisori, care-mi dau impresia ca suntem impreuna, si pe care le recitesc ca sa prelungesc convorbirile prea grabnic intrerupte. (…) As vrea sa te vad scapat de teza si de examene [Culianu avea sa-si termine foarte curand doctoratul la Milano]; intre altele, si pentru a-ti face o propunere de colaborare. Si anume: un Dictionnaire d’Hist [oire] des Religions, la care ma gandesc de mult. (…) Daca esti de acord, vom mai sta de vorba; poate la toamna, la Paris. Volumul, nu prea mare (poate, ca cel al lui König), va fi semnat Eliade-Culianu – si sper ca va deveni indispensabil, va fi tradus in multe limbi si vom avea drepturi de autor importante!”.

            Ce mi se pare remarcabil, in acesti primi trei ani de corespondenta dintre Eliade si Culianu, e cresterea constanta a pretuirii intelectuale si a sentimentului de prietenie ale maestrului fata de un discipol de exceptie. Generozitatea lui Eliade, pe care au constatat-o toti romanii ce au venit in contact cu el de-a lungul exilului sau, se manifesta inca de la inceput (cecuri pentru „carti sau portocale”, cuvinte de incurajare), dar o anumita distanta se mentine pana la intalnirea de la Paris din septembrie 1974. Curand insa aceasta distanta va disparea fara urma pentru a face loc solicitudinii amicale si admiratiei care devine astfel reciproca, in ciuda marii diferente de varsta. Aceasta va ramane totusi marcata, ca si relatia implicita intre maestru si discipol, prin folosirea traditionala in Romania a adresarii cu „dumneavoastra” din partea lui Culianu. Inca de la inceputul exilului sau, Culianu voia sa scrie o carte despre Eliade si Eliade era la curent cu acest proiect. Avea sa fie, in fond, prima carte scrisa de un roman despre el. La 10 noiembrie 1975 (scrisoarea a 16-a), Eliade il felicita pentru doctorat si se arata entuziasmat de tot ce face si vrea sa faca tanarul sau emul, de „santierul multiform” pe care i-l prezentase: „Azi dimineata am primit scrisoarea din 31 Oct. Ca de obicei, bogata in amanunte, pentru mine, stenice si reconfortante: sa asist, chiar din departare, la un santier multiform si febril, asa cum iti sta bine D-tale (si cum trebuie [subliniat in original] sa fie santierul oricarui expatriat responsabil, mai ales roman!). Ma bucur de tot ce faci si ai de gand sa faci in anul care vine. Ma bucur, de asemenea, ca vei termina cartea despre mine; cine stie daca va mai putea aparea dupa 1977-7844 [Oare ce credea Eliade ca ar fi putut impiedica aparitia cartii dupa 1977-1978? Sau sa fi fost vorba despre acel sentiment de urgenta temporala care pare a-l fi stapanit inca din tinerete?] Tine-ma la curent si cu planurile privitoare la monografia istoric-rel [igioasa], a carei prima versiune am citit-o la Chicago. Indata ce e definitiv pusa la punct, scriu prefata – si o prezentam unui editor parizian. Cred ca si romanul are sanse sa fie publicat. Leonid Mamaliga imi spunea ca e dispus sa tipareasca „texte semnificative” in colectia lui, Caietele Inorogului”.

            In ultimul deceniu de corespondenta, dupa cum se vede si din scrisorile lui Culianu de dupa 25 mai 1977 (scrisoarea a 28-a din volum), legatura dintre maestru si discipol se consolideaza si se adanceste. Eliade incepuse prin a-si adresa scrisorile cu „Stimate Domnule Culianu”, curand trece la „Draga Domnule Culianu”, apoi la „Draga Ion Culianu”, apoi la „Draga Culianu” (19 septembrie 1975, scrisoare incheiata prin formula „Cu veche prietenie”), pentru ca din 13 iunie 1977 sa treaca la „Draga Ioane”. Scrisorile lui Culianu, mereu respectuoase, pline de recunostinta, dar si uneori indraznete (prin informatii sau intrebari care nu puteau fi pe placul maestrului), folosesc alternativ formulele de adresare „Dragi Doamna si Domnule Profesor” si, cand ii scrie numai lui Eliade, „Mult Stimate Domnule Profesor”, cu minime variatiuni.

            Din scrisorile lui Culianu rezulta ca el visa sa ajunga in America (pentru inceput la Universitatea catolica Fordham din New York; postul la care candidase ii fusese insa oferit altcuiva) si ca, silit de situatia materiala, se multumea cu postul de „romanist” in cadrul Departamentului de limbi si literaturi romanice de la Universitatea din Groningen, din Olanda: „Ma simt oarecum exilat, desi Olanda e o tara f. placuta [peste un deceniu, cand l-am vazut in Chicago, avea o opinie radical schimbata despre aceasta tara], din cauza ca ma ocup de lucruri care ma intereseaza doar marginal. Desi am primit o propunere de lucru care m-ar readuce pe un fagas mai interesant, nu cred ca seful meu ma va lasa sa plec (trebuie sa tin seama de el, deoarece noul loc de munca ar fi tot aici la universitate, la sectia de italiana). De istoria religiilor nici nu poate fi vorba – nu sunt de ajuns de bun filolog. Nu cred, deocamdata, ca am pierdut „pariul”: totul va depinde de sanatate, adica de cantitatea de energie pe care o voi putea cheltui in anii urmatori. Mai depinde si de faptul daca voi reusi sa fac din teza cu Meslin5 o carte publicabila, ceea ce n-ar fi imposibil” (scrisoarea 28, din 25 mai 1977). „Pariul” despre care vorbeste aici Culianu – acela de a deveni un istoric al religiilor cu drepturi recunoscute institutional – urma sa fie castigat in deceniul urmator. In raspunsul sau din 13 iunie 1977, in post scriptum, Eliade il consoleaza pe Culianu, in maniera sa, atribuind o valoare initiatica si un sens misterios situatiei prin care trecea discipolul sau: „Toate au un sens (secret, fireste). Probabil ca trebuie sa mai ramai in Europa, si sa publici acolo carti si articole. Vei patrunde astfel mai repede in „viata academica” americana”. Trebuie: daca ai „focul sacru”, ai si un destin, iar acesta umple de sens episoadele aparent intamplatoare din viata ta. Eliade ii aplica lui Culianu – elogiu indirect – o masura pe care si-o aplicase si siesi.

            Ne aflam in perioada in care Culianu isi incheia studiul despre Eliade, ce urma sa apara – in ciuda premonitiilor negative din 1975 ale maestrului – la Assisi chiar in 1978! In scrisoarea a 24-a (din 10 ianuarie 1977), Eliade raspunde unei cronologii propuse de Culianu. Gasim in observatiile lui Eliade cateva explicatii interesante ale unor momente delicate din biografia sa. Astfel, un episod din 1942 – acela al calatoriei lui de la Lisabona la Bucuresti, in luna august, despre care mai tarziu, in Memorii, Eliade avea sa vorbeasca, intre altele, regretand ca nu-l putuse vedea pe Mihail Sebastian, sub motiv ca era urmarit si nu voise sa-l „compromita” – e descris astfel: „1942: in August, dupa o lunga audienta la Salazar, plec pentru 10 zile la Buc. As putea spune ca aveam un „mesaj” pentru Generalul Antonescu. Pe „foarte departe”, Salazar imi spunea asta: forta D-tale e armata; atunci de ce-o distrugi la Cotul Donului si in Caucaz? In locul D-tale, eu as pastra cat mai multe divizii acasa, pentru mai tarziu… Salazar „a inteles ca am inteles mesajul” cand a aflat ca, a doua zi dupa audienta, luasem avionul pentru Bucuresti. Evident, Gestapoul si Serv. Secret roman m-au luat in primire de la aeroport. In audienta la Ica6, am facut imprudenta ca i-am transmis „mesajul” pentru General. Asa ca n-am mai ajuns sa-l vad pe „Conducator”. (De altfel, cinstit cum era, n-ar fi urmat sfatul lui S. si ar fi continuat sa participe cu entuziasm la campania din Rusia. In acea vara, probabil ca inca credea in victoria Germaniei.)”. (Paragraful, cum se arata in note, e inconjurat cu cerneala rosie, cu o notatie pe margine: „Astea ti le spun D-tale; nu trebuie sa faci vreo aluzie”.) In continuare, Eliade scrie: „Nu cred ca e necesar de a aminti ca n [u l]-am putut vedea pe Mihail Sebastian. (Nu l-am [sic!] vazut nici pe Maniu, Bratianu, etc.)”. Totul in acest pasaj e relatat, cum recunoaste Eliade insusi, „pe foarte departe”. Mesajul lui Salazar fusese inexplicit, aluziv, extrem de ocolit, in asa fel incat Salazar insusi nu putea fi sigur ca fusese inteles; el „intelesese ca fusese inteles” abia a doua zi, cand Eliade luase un avion spre Bucuresti (dar daca nu-l informase nimeni de plecarea lui Eliade?). Culianu nu trebuia sa mentioneze faptul ca Eliade nu-l vazuse pe Sebastian – la urma urmelor, el nu-i vazuse nici pe Maniu, nici pe Bratianu! (Dar de ce i-ar fi vizitat el pe Maniu si Bratianu, oameni politici din opozitia la regimul pe care-l reprezenta la Lisabona si cu care nu fusese niciodata prieten, nici personal, nici macar ideologic? Si ce-avea de-a face evreul Sebastian, prieten apropiat odinioara, membru al unei etnii persecutate, cu cei doi politicieni?) Repet, relatarea lui Eliade e „pe foarte departe” si pe alocuri neverosimila.

            In scrisoarea catre Culianu din 3 mai 1977, dupa ce citise manuscrisul – numit „dactiloscriptul” – intregii carti, Eliade scrie: „Mi-a placut, te felicit, si iti sunt recunoscator! Cel putin in Italia, voi fi mai putin rastalmacit ca pana acum. (Sper sa apara si in engleza sau franceza.) Mi-a placut, intai si-ntai, pentru ca, desi te stiu „eliadian”, n-ai cazut in pacatul hagiografiei (asa cum am facut eu, in Introducerea la editia Hasdeu, in 1936)”. Discipolul, din ce in ce mai apropiat de maestru, incepe sa-i faca acestuia confesiuni si sa-i ceara sfaturi personale. In scrisoarea a 33-a (15 iulie 1977), Culianu scrie: „As dori nemaipomenit de mult sa va revad in septembrie. Daca este posibil, as vrea sa va prezint o mare admiratoare a Dvs., care mi-a fost studenta in Italia, si care a ajuns la Dvs. prin Evola. (…) Inutil sa va spun ca ea explica desele mele calatorii in Italia, ca am fost (si pesemne mai sunt) foarte indragostit de ea (…). Va scriu toate acestea deoarece sunteti intr-un fel „responsabil”: mi-ati spus sa urmez calea „inimii”, si am facut asa cum mi-ati spus, impotriva prudentei si a evidentei. (…) Va plictisesc daca va cer un sfat? Sa „distrug”, sau sa continui sa urmez pe calea „inimii”, impotriva oricarui bun simt, stiind ca unica iesire nu este decat suferinta?”. Cine o fi fost aceasta femeie foarte frumoasa, de 21 de ani, pasionata evoliana si, prin implicatie, adepta a „traditionalismului” lui René Guénon? Aceasta iubire (sfatul lui Eliade lipseste din corespondenta) pare a fi avut drept consecinta nu atat anticipata suferinta, cat un interes secret pentru opera lui Julius Evola. Culianu stie ca acesta e un autor „periculos” (un autor care-l fascinase si pe Eliade inca din anii ‘30, dar cu care Eliade incetase sa corespondeze7), dar continua, cum spune el, sa „calareasca tigrul”. In scrisoarea a 34-a, din 29 august 1977, Culianu ii marturiseste lui Eliade: „Trec printr-o perioada de munca indeajuns de febrila (de obicei nu ma culc inainte de ora 4) si in afara de toate „tomurile bracuite” in nemteste, citesc cu mare entuziasm (pe furis) cartile lui Evola. Entuziasmul se opreste evident la premise, deoarece imi definesc libertatea ca drept de a ma opune oricarei pretentii de posesiune a adevarului absolut. Dar cartile sunt bune si recunosc ca de cand sunt n-am facut altceva decat sa „calaresc tigrul”. Ca tigrul era sa ma manance, asta este altceva: sunt din nou pe spinarea lui, si niciodata n-am fost instalat atat de confortabil…”. „Tigrul era sa ma manance” – formula, cu aluzie la titlul unei carti a lui Evola, e cat se poate de sibilina, dar ipotezele nu sunt interzise. Sa fi fost vorba, in anii italieni, de o apropiere a lui Culianu de anumite cercuri de hermetisti si de „traditionalisti” guénonieni de extrema dreapta (emigranti romani [cripto-] legionari, italieni discipoli ai lui Evola si admiratori ai lui Codreanu, precursori ai unui Claudio Mutti8 de mai tarziu)? Felul cum isi definea el libertatea l-a ferit insa de a cadea atunci prada „tigrului”, simbol, in acest context, al posesiunii adevarului absolut, al rigiditatii ideologice, al gandirii primejdioase si – de ce nu? – al unei primejdii propriu-zise. Metafora „tigrului”, pe care Culianu incetase, de altfel, sa-l „calareasca” de multa vreme, va deveni tragic relevanta in luna mai a anului 1991, cand el a fost asasinat in plina zi, intr-o cladire din campusul Universitatii din Chicago, unde devenise de curand profesor de istoria religiilor si unde era considerat ca poate principalul urmas al lui Mircea Eliade, desi el insusi se distanta de modelul maestrului, afirmandu-si independenta intelectuala. „Tigrul” pe care in trecut il „calarise comod” – acelasi tigru sau poate altul? – il pandise si, setos de sange, sarise asupra-i. Despre natura acestui tigru s-a speculat mult, dupa disparitia lui fara urma, in jungla terorismelor ideologice. Eu imi mentin parerea exprimata in cartea mea din 2002, Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflectii, si anume ca tigrul care l-a rapus pe Culianu era o corcitura intre Securitate si Legiune, avand poate si ceva sange guénonian.

            In aceeasi scrisoare din 29 august 1977 – poate prin asociatie de idei – Culianu face o alta confesiune, contrapunandu-l pe Eliade, ca maestru bun, lui George Balan, care, inainte de plecarea din Romania, ii fusese un maestru ambiguu si care-i facuse, probabil, propuneri homosexuale: „Am primit o stranie scrisoare din Romania, de la George Balan, care-mi aminteste de „Legaturile (noastre) mai presus de cele strict personale – le-as putea numi legaminte”, ba chiar imi cere si o fotografie… Eu i-am raspuns ca de mult am ales calea faustica, care ma impiedica sa ma opresc, sub pedeapsa damnarii, si ca Dvs. ramaneti exemplul meu cel mai bun. Pe de alta parte, eu ma rupsesem deja din Romania de „antroposofii” lui Balan (printre care roiau, cred, nebuni, arivisti si securisti), dupa o cvasi-cearta cu maestrul (relativa, nimic mai putin, decat la credinta in vise si la uzul carnii… Aveam 21 de ani si treceam prin perioada de izolare „samanica” a mea, care a durat pana in 1973, urmandu-i, din fericire, o „renastere”…)”. Existenta unui grup steinerian, in care „roiau (…) nebuni, arivisti si securisti”, in perioada in care N. Ceausescu isi consolida puterea (1964-1971), e un detaliu interesant pentru un viitor istoric al complexei si adeseori fascinantei culturi subterane din Romania comunista (il cunoscusem si eu fugitiv pe G. Balan si stiam de existenta grupului sau heterodox, dar nu ma apropiasem de el).

            O scrisoare foarte importanta este cea trimisa de Eliade la 17 ianuarie 1978, ca raspuns la scrisoarea lui Culianu din 9 ianuarie al aceluiasi an, care s-a ratacit si ea, de vreme ce n-a fost gasita in arhiva Eliade de la Regenstein. Dupa ce-i multumeste lui Culianu pentru un „articol-recenzie” si pentru „completarile din scrisoare” referitoare la interpretarea prozei sale fantastice (intre altele, la nuvelele Incognito la Buchenwald… si In curte la Dionis), Eliade scrie, contrazicandu-se, cel putin in aparenta: „E adevarat, nuvelistica mea e din ce in ce mai criptica! Singura hermeneutica posibila ar fi ignorarea sensului (sau al [sic!] simbolului) si considerarea fiecarei nuvele ca un „Univers paralel”, cu structurile, morfologia si limbajul lui specific. Dar despre asta ar trebui sa stam de vorba intr-o zi!”. Cu alte cuvinte, Eliade recunoaste ca nuvelistica lui e „din ce in ce mai criptica”, asadar mai cifrata, dar ii recomanda cititorului sa nu cerceteze „criptele”, sa nu se intrebe ce anume si cum e ascuns in ele, ci doar sa le priveasca pe dinafara, sa le descrie arhitectura, sa le contemple ca pe niste obiecte stranii apartinand unei lumi „paralele”, deci fara atingere cu lumea reala, cu evenimente din viata istorica sau din biografia autorului. Culianu a fost poate primul interpret al operei literare eliadiene care, vazand cripta, s-a simtit indemnat, in ciuda dificultatilor, sa „decripteze”, sa dezlege codul si sa inteleaga – nu atat „sensul”, cat dialectica ascunderii lui. Pana azi, cei mai multi critici au urmat sfatul lui Eliade (pe care-l gasim si in Jurnal, ca, de pilda, in consideratiile lui despre La tiganci9), chiar fara sa fie constienti de aceasta dorinta a autorului, pentru ca era mai usor sa procedeze astfel. Ei au produs lecturi „profunde”, pline de asociatii mitologice, de dibuiri „arhetipale”, de referinte mai mult sau mai putin erudite, ignorand cu seninatate istoria camuflata in textele eliadiene sau ceea ce am numit, cu alt prilej, „calendarul ascuns”10 al sau.

            In aceeasi scrisoare, Eliade, in replica la o referire facuta de Culianu la Corneliu Zelea Codreanu, incearca sa-i explice discipolului sau de ce simpatia sa fata Garda de Fier, de la sfarsitul anilor ‘30, constituie un subiect delicat, ce ar trebui ocolit in conditiile ideologice prevalente in Occidentul acelei vremi, intrucat ar putea crea confuzii si neintelegeri: „Trebuie sa recunosc: referinta la C. Z. C. nu ma incanta, pentru ca poate da loc la „confuzii”. (Asta ii reprosam si lui Scagno11: simpatia fata de Legiune a fost indirecta, prin Nae Ionescu, si n-a avut nici o influenta in gandirea si scrierile mele; a fost doar pretextul de a-mi pierde Conferinta la Univ. din Bucuresti, si, mai ales, de a fi calomniat intre anii 1944-1968, in tara si strainatate…) In privinta lui C. Z. C. nu stiu ce sa cred; a fost, desigur, cinstit si a izbutit sa trezeasca o generatie intreaga; dar, lipsit de spirit politic, a provocat cascada de represiuni (Carol II, Antonescu, comunistii) care a decapitat intreaga generatie pe care o „trezise”… Nu cred ca se poate scrie o istorie obiectiva a miscarii legionare si nici un portret al lui C. Z. C. Documentele la indemana sunt insuficiente. In plus, o atitudine obiectiva [ii] poate fi fatala autorului. Astazi, nu sunt acceptate decat apologiile (pentru un numar infim de fanatici, de toate natiile) sau executiile (pentru majoritatea cititorilor europeni si americani). Dupa Buchenwald si Auschwitz, chiar oamenii cinstiti nu-si mai pot ingadui sa fie „obiectivi”. Imi pare rau ca m-am antrenat in aceste „consideratii”, sumare si grabite. Iti trimit totusi paginile astea, ca sa-ti propun macar inceputul unei lungi discutii viitoare”. Cum vom vedea, ideea revine si mai tarziu. Codreanu avea deci meritul ca „trezise” o intreaga generatie, dar si vina ca, „lipsit de spirit politic”, declansase un sir de evenimente care au dus la „decapitarea” aceleiasi generatii. Reprosul legat de lipsa de spirit politic e ciudat daca ne gandim ca Eliade vazuse Legiunea Arhanghelului Mihail, cum avea sa scrie in Memorii, ca pe o miscare religioasa, mistica, opusa prin definitie nu numai „politicianismului” vremii, ci si politicii ca atare. Ce ar fi trebuit sa faca Zelea Codreanu daca ar fi avut mai mult spirit politic? Si, daca o istorie „obiectiva” a Miscarii Legionare era imposibila in conditiile ideologice din anii ‘70, de ce se multumeste Eliade sa constate aceasta imposibilitate, fara a sugera macar, oricat de sumar (intr-o scrisoare privata), cum ar trebui sa arate o astfel de istorie? Ca si in Jurnal, ca si in Memorii, e clar ca el nu vrea sa reflecteze asupra consecintelor obiective ale ideologiei legionare pentru cultura romana (si nu numai pentru generatia care trecuse printr-o experienta – cat de autentica sau poate de falsa? – de metanoia, pentru a fi dupa aceea urgisita), ideologie pe care el o imbratisase, si nu numai in calitate de „simpatizant”, doar din pricina ca-l urmase pe Nae Ionescu, dar de care i se parea de datoria lui sa nu se dezica. Dar atunci se naste intrebarea: chiar daca Eliade insusi nu facuse decat sa-si urmeze, fidel, maestrul iubit, care fusesera consecintele alegerii facute de maestru, care dintre acestea fusesera, sa zicem, „pozitive” si care, poate, nedorite sau „negative”? E de mirare ca, in opera lui Eliade, e absenta o meditatie asupra a ceea ce am putea numi „legea consecintelor neintentionate”, lege in lumina careia ar trebui considerata orice actiune importanta, orice alegere semnificativa, fie aceasta individuala sau colectiva (de grup, de „generatie”, de partid politic sau antipolitic). In viata sociala, consecintele neintentionate sunt inevitabile si ele se reveleaza doar retrospectiv, intr-un act reflexiv (sau, in cazuri individuale, printr-un examen de constiinta). Din solidaritate totala cu maestrul sau, Eliade si-a refuzat prilejul unui examen de constiinta. Povestea lui Ioan P. Culianu e diferita. In timp, in urma unor revelatii succesive (pentru care nu era pregatit), solidaritatea lui cu maestrul, integrala la inceput, s-a diluat, a devenit partiala, ŕ contrecśur, cu sfatieri interioare care nu s-au exprimat ca atare, dar pe care le putem banui din rezervele lui teoretice si practice fata de pozitia lui Eliade. In corespondenta cu Eliade, semnele dezacordului cu maestrul sunt doar incipiente, dar destul de clare.

            Scrisoarea lui Eliade din 17 ianuarie 1978, pe care am discutat-o mai sus, se incrucisase cu cea a lui Culianu din 9 ianuarie, ce lipseste; urmatoarea, din 13 februarie 1978, raspunde unei scrisori din 17 decembrie 1977, care nu figureaza nici ea printre cele de la Regenstein. (Eliade ii scrie lui Culianu: „Am primit acum cateva ceasuri scrisoarea D-tale din 17 Dec., data postei: 20. XII.77. Desi ai indicat Via Air Mail – Luchtpost, scrisoarea a calatorit pe indelete, ca pe vremurile bune…”.) Si aceasta scrisoare (numarul 41) e importanta. Deducem din ea ca Ioan P. Culianu se referea, in ajunul aparitiei cartii sale despre Eliade, la probleme legate de atitudinea politica a maestrului. Eliade e cat se poate de clar: „Cum ti-am mai spus, nu ma incanta „discutia” atitudinii (sau neatitudinii) mele politice – pentru ca, pentru a fi cinstita si exaustiva [sublinierea mea, M. C.], implica zeci, daca nu sute, de pagini – si nu am nici timp, nici tragere de inima pentru asa ceva. Repet: Scagno a facut o greseala lasandu-se antrenat in polemica cu Furio Jesi. Inca din 1938 am inteles (si am spus-o – dar numai prietenilor! …) ca „generatia noastra nu are destin politic” [formulare pe care o gasim si in Memorii]. (…) Dar, ca sa nu ma lungesc prea mult, trec la o alta „chestiune”: semnificatia politica pe care ai descifrat-o in cele doua nuvele. Iti marturisesc foarte sincer ca nu m-am gandit la asa ceva. Adrian, in orice caz, credea ca misiunea (politica a) poetului era sa „coboare printre lupi si mistreti” (…). In ceea ce-l priveste pe Albini, am aplicat aceeasi tehnica din Mantuleasa sau Pelerina: prezentarea politistului in atitudini neutre, sau chiar „simpatice”, pentru a evita atmosfera de teroare realista si a revela o alta dimensiune a Universelor [sic!] concentrationare. (Cati Romani nu mi-au reprosat portretul „Anei Pauker”!) Si acum, pe scurt, raspund la scrisoarea din 25 Jan. [Nici aceasta scrisoare n-a fost gasita si nu figureaza deci in acest epistolar.] Regret foarte sincer ca te-ai lasat prins in capcana multumindu-i lui Lavastine. Nu banuiam ca numele lui este tabu12. Incearca sa-ti precizezi „neutralitatea”, evitand discutiile cu italienii (sau chiar cu olandezii). Vocatia si destinul D-tale se indreapta spre alte orizonturi. (…) P. S. – 14 Feb. Nu cred ca esti obligat sa publici explicatiile din Apendice II. N-ai discutat scrierile mele literare, ca sa te poti concentra asupra celorlalte – atunci de ce trebuie sa faci aluzii la Iphigenia sau Salazar?”. In scrisoarea urmatoare a lui Eliade (a 42-a, din 1 martie 1978), gasim alte precizari politice, toate de ordin negativ („n-am fost, n-am facut”): „Eu n-am fost nici antisemit [,] nici pronazist. In polemica cu Gh. Racoveanu, ŕ propos de De doua mii de ani, am scris doua articole in Vremea, „Iudaism si crestinism”. Etc. Etc. Dar nu mai rezist amintindu-mi cat sange rau mi-au facut aceste tampenii (calomniez, calomniez, il en restera toujours [quelque] chose! …). N-am raspuns si nu voi raspunde niciodata. In ceea ce [-i] priveste pe Jesi, Donini si ceilalti, imi amintesc fraza lui Cioran, in gara, la Paris, in toamna 1943, cand s-a pus trenul in miscare: „Sa-i spui lui Salazar sa ma pupe in cur! …”„.

            O scurta paranteza aici, despre „situatia cognitiva” vis-ŕ-vis de Eliade in care se afla Culianu in acea perioada, in preajma aparitiei volumului sau despre maestru. Eliade remarcase just ca el nu cazuse in „hagiografie”. Culianu, cu scrupule istorice, discutand cu unii si cu altii, afla mereu lucruri noi despre trecutul politic al lui Eliade, lucruri nesigure (cum sunt cele difuzate mai ales pe cale orala), contestate de unii, afirmate ritos de altii, intre care Jesi, Donini etc., in Italia. Nu avusese acces la documente in Romania (cum nu avusesem nici eu) si reputatia covarsitor pozitiva a lui Eliade in tara, cea de mare savant roman care izbutise sa devina celebru in Occident (motiv de mandrie nationala! – in vremea aceea, regimul national-comunist al lui Ceausescu devenise atat de sensibil la aceasta reputatie, incat ii facea lui Eliade tot felul de propuneri sa vina intr-o vizita oficiala in Romania, cu promisiunea ca va fi primit de insusi „geniul Carpatilor”), nu lasa sa se banuiasca un trecut cu anumite pete, fie ele si ambigue. In imposibilitatea de a verifica informatiile primite, Culianu le acorda, fireste, beneficiul indoielii, dar nu ezita sa-l intrebe pe maestru insusi. Acesta ii raspundea, cum am vazut, mai degraba evaziv, uneori nesincer (ca atunci cand, dupa ce Culianu crezuse ca descopera semnificatii politice in doua nuvele, ii spunea: „Iti marturisesc foarte sincer ca nu m-am gandit la asa ceva”; sinceritatile declarate apasat sunt mai totdeauna dubioase); dar asta nu inseamna ca tot ce-i scria Eliade era fals. Bunaoara – si in ciuda argumentelor contrare, putine (principalul fiind un raspuns oral la o ancheta din Buna Vestire, din decembrie 1937, „editat” in redactie) – Culianu n-a crezut niciodata ca Eliade era antisemit (asta fiind si convingerea mea, dupa o cercetare atenta a manuscriselor inedite de la Regenstein). Ca fusese legionar – si nu numai simpatizant – nu mai incape indoiala, dupa lectura Jurnalului portughez (pe care Culianu nu-l cunostea). Dar nu toti legionarii pana la unul erau antisemiti – fie din motive personale, fie din motive istorice. Francisco Veiga, in a sa Istorie a Garzii de Fier13, ofera exemplul unora dintre aderentii Garzii de Fier de origine macedo-romana care, in Grecia turcizata, fusesera aliati naturali cu evreii din regiune, alianta reinnoita, impotriva tendintelor omogenizatoare, anti-minoritare ale statului grec modern. Eliade, infocat nationalist (pe linia unui misticism national care, mutatis mutandis, ar putea fi asemanat cu acela al unui Péguy, care credea intr-o Franta a spiritului, asa cum Eliade visa o renastere morala si spirituala a poporului roman), era un idealist naiv in materie de politica – de o „naivitate catastrofala”, cum remarca Sebastian in Jurnalul sau, dar aceasta nu era echivalent cu „antisemitismul visceral”, de care a fost acuzat pe nedrept si fara dovezi convingatoare14.

            Fapt e ca tanarul Culianu – se apropia acum de 28 de ani – proceda ca un istoric, incercand sa stabileasca fapte incontestabile si sa le interpreteze cat mai strict, tinand seama de context, intr-o perioada in care documentarea si verificarea acestor fapte era practic imposibila (trecutul Romaniei era pe atunci „secret de stat”, controlat ideologic de Partidul Comunist, a carui „linie” se schimba imprevizibil). La sugestia lui Eliade, el accepta deci sa renunte la publicarea polemicii cu Jesi si Donini, pe care voise s-o introduca in addenda la volumul ce urma sa apara la Cittadella Editrice din Assisi. In scrisoarea a 43-a din acest epistolar (datata 17 martie 1978), Culianu scria: „Acum cateva zile, foarte trist ca v-am amarat cu toata povestea Donini & Cie, la care replicile mele au fost f. stangace, am telefonat [la editura] ca sa retrag nota finala adaugata in extremis. Acolo explicam ca n-ati fost nicidecum antisemit si ca n-ati fost filonazist, fiindca erati filosalazarian. Mai multe persoane mi-au spus insa ca ultima parte a argumentarii nu merge. Am telefonat, cum spuneam, si am avut surpriza (placuta) sa aflu ca volumul a aparut deja in librarii, fara nota respectiva. Il veti primi de indata ce-l primesc si eu. In fine, va mai trebui doar – in urma incercarilor mele avocatesti idioate – sa-i conving pe Monica Lovinescu si pe Virgil Ierunca ca n-am innebunit incercand sa iau apararea Garzii de Fier si nici acceptand stilul unui birou comunist de presa care ar incerca sa va „reabiliteze”… Vrand-nevrand am fost contaminat de atmosfera italiana si o doza de perfidie s-a suprapus peste naivitatea mea funciara (care, insa, a ramas la fel de suparatoare…)”. Nu-mi dau seama ce va fi inteles Culianu prin „perfidie” in contextul scuzelor pe care i le cerea ocolit maestrului, dar combinatia intre aceasta si „naivitatea [sa] funciara” il adusese in situatia de a face un faux pas, pe care-l regreta. Incercand sa-l apere pe Eliade de acuzatiile lui Donini & Cie – aici speculez -, el va fi sugerat ca Legiunea nu era chiar atat de „fascista” pe cat se spunea (drept care trebuia sa-i convinga pe Monica Lovinescu si pe Virgil Ierunca de faptul ca nu voise sa faca apologia Legiunii) si ca un admirator al lui Salazar (acesta nu intrase in razboi de partea Germaniei si avea traditionalele simpatii portugheze fata de Anglia) nu putea fi „pronazist”. Culianu uitase maxima franceza Qui s’excuse s’accuse, maxima pe care Eliade o aplicase consecvent si lucid de-a lungul anilor postbelici („N-am raspuns si nu voi raspunde niciodata!”). Eliade nu s-a suparat catusi de putin si scrisorile urmatoare marturisesc despre eforturile lui de a-l incuraja pe Culianu, citindu-i manuscrisele si propunandu-le spre publicare la diverse reviste de specialitate. „[E] sti un istoric al religiilor si (…) singurul loc unde se poate face ist. rel. este USA”, ii scrie el lui Culianu (scrisoarea a 44-a), incheind afectuos si incluzand-o si pe sotia sa, Christinel: „Te imbratisam amandoi cu dor”.

            Urmatoarele patru scrisori ale lui Culianu (64-67, expediate intre 11 mai 1979 si 3 august 1979) raman fara raspuns. In cea dintai, Culianu ii relateaza lui Eliade, cu regretul „ca eu sunt cel care trebuie sa va aduca la cunostinta”, atacurile furibunde si in mare parte absurde din cartea lui Furio Jesi, Cultura di destra (Garzanti, 1979), recenzata inainte de a iesi pe piata in „cotidianul cel mai vandut din Italia, La Repubblica, din 4 curent”. Jesi, arata Culianu, punea raspunderea terorismului din Italia (faimoasele pe atunci Brigazi Rosii, extrem-stangiste) pe umerii „culturii de dreapta”: „Judecand dupa spatiul pe care vi-l consacra, in aceasta „cultura” Dvs. ati avea un rol mai „devastant” chiar decat al lui Evola”. Jesi face afirmatii stupefiante: Eliade ar fi un discipol nedeclarat („hot de mituri”) al marelui kabbalist din secolul al XVI-lea, Isaac Luria, vazut ca „fondatorul cel mai important al nihilismului modern”. Culianu se gandise sa raspunda, dar isi dadea seama ca ar fi fost „inutil: nici un ziar nu m-ar publica (iar prea „la dreapta” nici nu vreau sa incerc intrucat nu-mi place) „15. Si din aceasta scrisoare, si din cele care urmeaza, se vede limpede ca Ioan P. Culianu nu impartaseste valorile politice ale dreptei. Dupa o discutie a nedumeririlor pe care i le-a provocat lectura in manuscris a micro-romanului Nouasprezece trandafiri (mai cu seama conceptul de „libertate absoluta” si legatura dintre aceasta si „spectacol”), el revine, in scrisoarea din 17 mai, la capitolul consacrat de Jesi lui Eliade, „dezgustator si calomnios”. Urmeaza inca doua scrisori ale lui Culianu, fara un interes deosebit si, in sfarsit, raspunsul lui Eliade (dupa o intalnire la Paris), in care acesta regreta ca, „luandu-ne cu una si alta, n-am „discutat” 19 trandafiri. Am recitit-o de curand si, in afara de cateva inadvertente si stangacii (pe care sper ca le voi putea corecta), povestirea mi-a placut”. In raspunsul prompt al lui Culianu (11 august 1979) la aceasta scrisoare din 3 august 1979, gasim o declaratie de principii foarte semnificativa, pentru ca explica atitudinea adoptata de Culianu in studiul despre Eliade in limba franceza, ramas neterminat, intrerupt fiind in 198316: „Cat priveste 19 trandafiri: v-am spus ca mi-a placut foarte mult. Altceva eu nu pot spune, intrucat pozitia mea fata de tot ce produceti Dvs. e intrucatva speciala. In primul rand e cea a unui istoric, pentru ca tot ceea ce Dvs. scrieti, se rescrie in (tr-o) istorie. In acest caz, „judecatile de valoare” nu-si au rostul, ba chiar, acolo unde apar, ma jeneaza si le alung cat pot de repede. In al doilea rand, ceea ce scrieti Dvs. ma intereseaza in primul rand nu ca literatura, ci ca expresia a cu totul altceva, ca un mesaj care, din intamplare, este transmis in acest fel. Eu retin ca acest mesaj are, pentru cititor, un caracter personal: e drept ca mai demult, l-am priceput prost, dar n-am renuntat. Cred ca asta este lucrul cel mai important”.

            Ceea ce pare a propune aici Culianu e o hermeneutica istorica (fara judecati de valoare, in linie poate cu acel epoché recomandat de fenomenologi, cu acea suspensie a inclinatiilor, a parti-pris-urilor, a reactiilor aprobatoare sau dezaprobatoare), bazata pe o constiinta a dublei codificari a textelor (literare) eliadiene, care transmit un mesaj – un mesaj personal, dar bine ascuns, in asa fel incat nu-l poate intelege decat cititorul „initiat” sau, cu mari eforturi de a corecta intelegeri gresite anterioare, cititorul „autoinitiat” – cazul lui Culianu insusi. Hermeneutica istorica poate facilita o astfel de intelegere, dar n-o poate garanta; nimic n-o poate garanta, pentru ca incifrarea textelor eliadiene e de un tip special, in care precizia presupusa a mesajului se topeste mereu in ambiguitate, in amfibolii care sunt intentionat complicate de autor in asa fel incat sa fie imposibil de rezolvat. Desigur, toate acestea n-au nici o legatura, cum bine intuieste Culianu din pozitia sa de discipol, cu valoarea literara (o valoare pe care critici dintre cei mai fini au pus-o sub semnul intrebarii).

            Scrisorile care urmeaza (notez din nou unele goluri in epistolar, cateva scrisori ale lui Culianu lipsesc) consemneaza o comunicare din ce in ce mai apropiata si reciproc admirativa intre maestru si discipol, cu repetate eforturi ale lui Eliade de a-l ajuta pe Culianu sa-si publice lucrarile erudite (in paranteza, Culianu, in aceasta perioada, se pregateste sa se casatoreasca, primind felicitari calduroase de la sotii Eliade; acest episod, care s-a incheiat cu un divort peste cativa ani, nu pare a fi afectat creativitatea febrila a inca tanarului istoric al religiilor, care nu implinise 30 de ani). In scrisoarea din 6 decembrie 1979, Eliade il numeste pe Culianu unul din cei doi „corifei” ai istoriei religiilor, cel de-al doilea fiind Bruce Lincoln: „Bruce Lincoln mi-a scris cata placere i-a facut reintalnirea voastra la Roma. Intalnire simbolica, a celor doi corifei, speranta a disciplinei noastre”. Lauda nu e gratuita, o simpla formula goala. Bruce Lincoln, mare erudit, evreu, marxizant inca de pe atunci, a facut o frumoasa cariera, deloc eliadiana, ba chiar direct opusa fenomenologiei eliadiene a religiilor, publicand multe carti si devenind, finalmente, dupa un periplu universitar, „Caroline E. Haskell Professor of the History of Religions” la University of Chicago, unde-si luase doctoratul. Cartea lui cea mai recenta, Theorizing Myth: Narrative, Ideology, and Scholarship (The University of Chicago Press, 1999), a primit doua premii importante, cel al Academiei Americane de Religie (2000) si Gordon J. Laing Prize al editurii Universitatii din Chicago (2003). E una dintre dovezile ca Eliade aprecia, dincolo de ideologii, originalitatea in gandire, bogatia lecturilor, acel feu sacré al savantilor dedicati unei discipline, acea pasiune a cunoasterii, indiferent de directia (metodologica, politica) pe care o putea lua. Aceleasi criterii i se aplica si lui Culianu, care avea si el „focul sacru”, identificat cu cativa ani inainte, desi publicatiile lui la acea data nu erau covarsitoare, fie si doar din punct de vedere cantitativ.

            E momentul sa fac cateva precizari importante despre Eliade ca model si inspiratie pentru studentii sai. Ca profesor – o stiu de la numerosi fosti studenti ai sai de la Chicago, pe care i-am cunoscut cu diferite ocazii17 – Eliade, generos si ca erudit, si ca om, se straduia sa-i ajute pe toti studentii sai, fara nici un fel de discriminari ideologice sau de alta natura. Un Douglas Allen (stangist, protestatar impotriva razboiului din Vietnam), un Norman Girardot (specialist in religiile din China, dar cu putine publicatii de specialitate), un Burton Feldman (specialist in istoria receptarii si interpretarii miturilor si discipol declarat al lui Nicola Chiaromonte, identificat cu stangista Partisan Review) s-au bucurat in egala masura de stima, sprijinul si prietenia lui Eliade. In discutiile pe care le-am avut cu el in anii ‘70 si ‘80, el imi vorbea insa cu discernamant lucid despre fostii lui studenti, ale caror slabiciuni le percepea in ciuda simpatiei pe care o avea pentru ei, si totdeauna il cita ca pe cel mai dotat pe Bruce Lincoln (pe care n-am avut prilejul sa-l cunosc personal). Stia ca e marxist si materialist cultural, dar asta nu-l impiedica sa-i aprecieze calitatile de savant si sa-l vada, cum reiese din scrisoarea citata mai sus, ca pe unul dintre „corifeii” istoriei religiilor (categorie inalta in care nu-i includea pe ceilalti fosti studenti, chiar daca-i erau prieteni apropiati, ca Burton Feldman; categorie in care il includea insa pe Culianu, care nu-i fusese niciodata student propriu-zis).

            Politica nu-l interesa deloc si studentii lui se mirau ca nu citea niciodata ziare. Nici n-ar fi avut timp caci, savant pasionat, el incerca si reusea sa-si tina la zi informatia in materie de istorie a religiilor, domeniu interdisciplinar si chiar transdisciplinar, implicand lecturi din zone foarte diferite – de la antropologie la teologie, de la filosofie si filosofia cunoasterii la istorie si istoria ideilor, de la etnografie si folclor la beletristica, de la hermetism la Jung si alchimie. Gasea totusi timp, ca roman in pribegie, sa mai scrie din cand in cand articole in presa romaneasca din exil, meditatii despre cultura noastra si destinul ei in istorie (revenind la tema lui aproape obsesiva a „neamului fara noroc”), despre cate un prieten disparut (Alexandru Busuioceanu, Matyla Ghika, G. Racoveanu, Anton si Liza Zigmund-Cerbu) sau despre cate o comemorare (Mircea Vulcanescu ori Nae Ionescu, fata de care admiratia lui ramasese nestirbita)18. Dar pentru acestea isi „citeste” memoria, nu ziare cu informatii politice. Ca multi alti exilati, el isi traieste identitatea romaneasca in trecut, desi, dupa cum ne arata Jurnalul, e mereu curios sa afle ce se intampla pe plan cultural in Romania socialista, in „post-istoria” tarii ocupate la inceput de trupele sovietice, mai apoi auto-ocupata ideologic prin dictatura national-comunista a lui N. Ceausescu, dar cu o cultura subterana vie, care din cand in cand mai iesea si la suprafata.

            In corespondenta din 1980, Culianu mentioneaza (in scrisoarea 77) ca a „primit cartile lui Marino si Handoca – prima am si recenzat-o (lung). Sunt bune si utile”. Recenzia despre Hermeneutica lui Mircea Eliade de Adrian Marino, prima carte aparuta in Romania comunista despre Eliade, nu-i va fi atras lui Culianu aprecierile exilului romanesc parizian, care nu-l simpatiza pe Marino, banuit (pe drept? pe nedrept?) de coluziuni cu regimul comunist ce-i ingaduia, cu o frecventa suspecta, sa calatoreasca in Occident. Culianu, care nu proiecta astfel de suspiciuni asupra unei carti, preferand sa citeasca textul si sa-l judece fara prejudecati, era o rara avis independenta intelectual in exilul romanesc atat de dezbinat, de banuitor si de barfitor (ca astfel de banuieli isi greseau nu o data tinta, o dovedeste faptul ca liderii intelectuali ai exilului si-au plasat increderea in oameni care, cum s-a dovedit dupa 1989, n-au fost chiar atat de inocenti pe cat pareau). Nu a fost nici prima, nici ultima oara cand Culianu intra, fara sa anticipeze nimic, in moara de rumori rauvoitoare ale exilului. Iata un fragment din scrisoarea 80 (29 august 1980), in care scriitorul Culianu ii vorbeste maestrului despre necazurile sale, in legatura cu romanul de science-fiction Hesperus, judecat total neliterar, exclusiv pe baza de suspiciuni (nejustificate) si de barfeli cu intensa circulatie orala: „Cat despre literatura (…), din 1970 n-am mai publicat absolut nimic, desi am scris indeajuns de multisor. (…) Romanele poate nu erau grozave, dar cel predat D-lui Mamaliga era sigur publicabil. Nu stiu de ce unii au avut impresia ca era vorba despre un text… antisemit!!! [Caz interesant, in care virtualii antisemiti se temeau de un antisemitism pe care-l proiectau ei insisi si apoi il cenzurau in textele altora.] Paruit este probabil prea asediat de traduceri ca sa se ocupe de un text ca acesta. Nu am speranta ca o sa-i placa prea mult, fiind un roman de science-fiction. Leonid Mamaliga, ca si altii, e sensibilizat de isteriile lui Stamatu si de campania impotriva lui Marino, care s-a nimerit sa ma citeze elogios tocmai pe mine! Nici de aici nu sper nimic. Cunoscandu-le gusturile, nu mai trimit textul Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Nu cred ca le va placea”.

            Scrisoarea aceasta din 29 august 1980 e semnata „Carmen si Ioan”. In luna iunie, Culianu se intalnise cu Eliade la Paris si i-o prezentase pe viitoarea lui sotie, Carmen-Zoe (nascuta Georgescu si mama unui baiat de varsta scolara, Andrei, dintr-un mariaj anterior). Sotii Eliade nu putusera veni la nunta, dar urmau sa faca o calatorie, de mai multe ori amanata, la Groningen, in vara lui 1981, apoi in 1984 (vezi scrisoarea a 99-a). In perioada 1980-1984, mai multe dintre scrisorile lui Culianu par a se fi pierdut. Continutul lor poate fi doar banuit din raspunsurile lui Eliade. Din scrisoarea a 84-a (24 martie 1981), se poate deduce ca I. P. Culianu ii relatase cu amanunte disputele din emigratia pariziana pe seama lui Adrian Marino: „Povestea cu A. M. va inspira, probabil, un tanar romancier, neo-realist si ispitit de fantastic!”, scrie Eliade. In continuare, in acea perioada de sperante nobeliene, Eliade ii declara corespondentului sau: „Legenda Premiului Nobel e mai simpla: intotdeauna am declarat ca, daca voi primi aceasta „distinctie”, voi zbura imediat la Bucuresti, ca sa proclam identitatea mea de scriitor roman. Ti-o spun doar D-tale: ma voi duce la Cimitirul Belu si voi acoperi mormintele Tatei, Mamei, fratelui meu si al lui Nae Ionescu, cu florile lor favorite…”.

            In scrisoarea din 3 decembrie 1981, Eliade ii multumeste lui Culianu pentru scrisorile din 27 octombrie si 12 noiembrie 1981 (care iarasi lipsesc din epistolarul de fata; Eliade probabil nu pastra cu grija scrisorile discipolului sau). Urmeaza un pasaj important: „Iti sunt foarte sincer recunoscator pentru tot ce ai facut ca sa-mi „limpezesti situatia” in Italia. Dupa cum stii, nu mi-am dat niciodata osteneala sa raspund criticilor si calomniilor de acest fel. Pentru simplul motiv ca inteleg prea bine ca, deocamdata, nu se poate face nimic; si nu am dreptul sa ma supar: dupa cele sase milioane de incinerati, nu pot cere unui autor evreu sa fie „obiectiv”; traumatismul crematoriilor este inca prea virulent ca sa nu se lase convins de orice „informatie”. Poate unele lucruri se vor lamuri dupa publicarea vol. II din Autobiografie”. Lucrurile nu s-au lamurit, din pacate, dar trebuie retinut faptul ca Eliade recunostea ca „nu am dreptul sa ma supar” si ca, implicit, fata de enormitatea tragediei celor sase milioane de victime ale Holocaustului, acuzatiile personale care i se aduceau (fie ele neintemeiate sau exagerate) trebuiau acceptate in tacere de el insusi. Le era totusi recunoscator celor care incercau sa-i „limpezeasca situatia” din proprie initiativa si fara sa primeasca de la el vreo indrumare sau lamurire ajutatoare.

            Intre scrisorile 91 si 92, ambele ale lui Eliade catre Culianu (prima datata 29 noiembrie 1982, cea de-a doua datata 3 martie 1983 si intrerupta pentru a fi reluata la 28 martie), lipsesc iarasi cateva scrisori ale lui Culianu, care-i trimisese intre timp si manuscrisul fragmentar al noii sale carti in lucru despre Mircea Eliade l’inconnu19. Reactia lui Eliade: „Cartea (Introducere – sau Comentariu final) este foarte interesanta, chiar atunci cand nu-ti impartasesc opiniile (e.g. „Orthodoxia”)”. In ciuda unor asemenea dezacorduri, in adaosul din 28 martie, Eliade ii scrie lui Culianu: „Fara sa te intreb, te-am declarat executorul meu testamentar. Iti voi explica in iunie la ce m-am gandit. Tot in iunie vom discuta cartea. Cred ca ai staruit prea mult asupra momentului politic, care nu m-a interesat decat 2-3 ani, datorita exclusiv iubirii mele fata de Nae Ionescu. Iar despre literatura ai vorbit prea putin (i.e. in comparatie cu „politica”). M-am gandit la urmatoarea solutie: 1) in mai, voi reciti si adnota textul; 2) iti voi propune un numar de intrebari la care voi raspunde „concentrat” (cu trimiteri la unele texte din Jurnal), raspunsuri pe care le poti dezvolta in voie (dialogandu-le etc.) pentru ca le cunosti in buna parte. Astfel ca, la inceputul lui iunie, vom avea un material brut de Dialoguri. Sunt convins ca vom fi amandoi satisfacuti”.

            Increderea lui Eliade in Culianu atinge apogeul catre sfarsitul lui 1983, cand incepe sa-i propuna colaborari din ce in ce mai importante (revine la ideea Dictionarului de istoria religiilor, care ar aparea sub numele amandurora20) si, in aceeasi scrisoare din 21 decembrie 1983, ii prezice o cariera comparabila cu a sa proprie: „Esti deja unul din adevaratii istorici ai religiilor, unul din putinii de care disciplina noastra, in criza, are mare nevoie. Esti recunoscut ca atare de multi colegi si studenti; dar, ca si in cazul meu – de altfel norocos -, iti vor trebui inca 15-20 de ani ca sa fii proclamat de Academii si Universitati, si sa devii „popular” in marele public al diferitelor culturi”. Culianu insa, discipol nenorocos al unui maestru norocos, mai avea de trait mai putin de opt ani – cine ar fi zis?

            Trebuie remarcat, in aceasta corespondenta atat de interesanta, si un aspect al psihologiei lui Eliade, si anume marele sau narcisism. In epistola din 27 martie 1984, el ii scrie, pe un ton entuziast, lui Culianu: „Draga Ioane: Multumiri, si iarasi multumiri! Esti fantastic! In doua saptamani am primit trei articole despre M. E. („persoana importanta”…). Esti pe cale de a funda o mitologie, ridicand hermeneutica si istoriografia la prestigiul modelelor exemplare”. Culianu, pe de alta parte, admirandu-l cat se poate de sincer si de afectuos pe Eliade si fiindu-i recunoscator pentru sprijinul primit de-a lungul anilor, poate parea pe alocuri excesiv in expresia unor asemenea sentimente, poate dintr-o anumita graba, pentru ca mai ales recunostinta e totdeauna greu de pus in cuvinte bine potrivite si aluneca usor in hiperbola. Raspunzandu-i lui Eliade la scrisoarea din care am citat, Culianu scrie la 4 aprilie 1984: „Aveti oarecum dreptate: cu perseverenta, incerc si eu sa indrept marele mit romanesc (si nu numai) M. E. pe un fagas batut (de curand) de nenorocita noastra civilizatie occidentala. [Sensul, daca nu ma insel, ar fi: sa-l pun in acord cu cerintele a ceea ce azi am numi „corectitudine politica”.] Dar incerc, de asemeni, de a nu-l trada niciodata pe adevaratul M. E., care ramane, pentru mine, exemplul cel mai frumos al acestor vremuri tulburi…”. Un an mai tarziu, la 21 octombrie 1985, cand fusese invitat (la initiativa lui Eliade) sa tina trei conferinte in cadrul prestigioaselor Hiram Thomas Lectures, Culianu ii scrie maestrului ca una dintre conferinte urma sa fie bazata pe articolul sau Mircea Eliade et la nouvelle anthropologie, explicand: „„Nouvelle anthropologie” nu e deloc, pentru mine, ceea ce inteleg unii francezi; ci acea noua directie antropologica nascuta din epistemologia lui Kuhn si Feyerabend care v-a recuperat atat de frumos pe Dvs. – si o va face si mai bine in viitor. E vorba de situarea lui M. E. pe unul din locurile cele mai inalte din istoria ideilor contemporane. Pentru mine mai e vorba, bineinteles, si de un mic omagiu pe care cel din urma discipol al Dvs. vi-l poate aduce”. Nu stiu cat de mult il va fi incantat pe Eliade situarea intre Thomas Kuhn (teoreticianul paradigmelor stiintifice „incomensurabile” intre ele) si Paul Feyerabend (care in discursul sau Impotriva metodei incerca sa-l radicalizeze pe Kuhn si sa puna bazele unei epistemologii „anarhiste”), dar ideea „micului omagiu” din partea „celui din urma discipol” nu putea decat sa-l amuze, magulindu-l totodata. Prin obsecviozitatea ei exagerata – date fiind relatiile de la egal la egal care se stabilisera intre Eliade si Culianu -, formularea devenea jucaus-ironica. Lauda sub regimul jocului e, oricum, altceva decat flateria. Culianu era pe deplin constient de valoarea sa si, declarandu-se, cu falsa modestie, cel din urma discipol al lui Eliade, se juca, desigur, cu sentimentul propriei sale originalitati, schitandu-si programul viitor de a privi istoria religiilor prin prisma epistemologiei contemporane. Dar despre acest program nu e locul sa vorbesc aici.

            As incheia pe o nota oarecum frivola (legata de religie totusi), dar finalmente cu totul nefrivola. Culianu citise o carte „foarte speculativa, dar pasionanta”, Holy Blood-Holy Grail21, pe care i-o recomanda lui Eliade: „Sustine ca Isus ar fi avut un copil cu Maria Madgalena, iar acest Neam Regesc a continuat sa traiasca in Provence si mai exista si acum. Un Ordin misterios, Protocoalele Sionului, Victor Hugo, nimic nu lipseste din aceasta carte. (E Anul Victor Hugo; au aparut o gramada de carti interesante, pe care le citesc cu deliciu.)”. Culianu stia ca si lui Eliade ii placeau astfel de lecturi, cu teme gnostice, magice sau esoteriste, potential „populare”, stimulante pentru ceea ce as numi „imaginatia secretului” (din conversatiile pe care le-am avut cu Eliade in anii ‘70 si ‘80, am retinut ca era un cititor mai mult sau mai putin regulat al revistei Plančte scoase de Louis Pauwels ti ca aprecia Le matin des magiciens de Louis Pauwels ti Jacques Bergier, sau L’Homme éternel de aceiati, sau La gnose de Princeton. Des savants ŕ la recherche d’une religion de Raymond Ruyer). In Holy Blood-Holy Grail e intr-adevar vorba despre posteritatea lui Isus, de legaturile presupusilor lui descendenti cu casa regala a merovingienilor, de societatea ultrasecreta numita Le prieuré de Sion, care i-ar fi avut printre conducatorii ei pe Botticelli, pe Leonardo da Vinci si, mai recent, pe Victor Hugo, de cautarea legendarului Graal (ce n-ar fi un potir, cum se crede, ci proba secreta a casatoriei lui Isus cu Maria Magdalena). Acest material e prelucrat si adus la zi in romanul cu intriga politista al lui Dan Brown, The Da Vinci Code (Doubleday, 2003), un urias best-seller tradus deja in multe limbi si starnind anxietati in diferite comunitati teologice crestine, in asa masura incat au inceput sa apara carti savante al caror unic scop e sa refuteze vederile eretice din aceasta carte de pura fictiune, bazata pe un schelet (pseudo-) istoric22. Fenomenul – caci e vorba despre un adevarat fenomen – i-ar fi interesat si amuzat in mod sigur pe Culianu si poate si pe Eliade, care in orele de destindere nu se dadeau in laturi de la astfel de lecturi.

            Cine ar fi banuit, in 1983, ca Ioan P. Culianu avea sa devina, inainte de a implini 42 de ani, victima unui monstruos asasinat (determinat, fara indoiala, de un fanatism ideologic sau altul, de natura pseudo-religioasa) si centrul unei enigme politiste care pana azi n-a putut fi rezolvata? Moartea violenta a savantului aflat in pragul maturitatii creatoare, cand incepuse sa se desparta de maestrul sau decedat cu cativa ani inainte, va ramane un mister – un mister absurd si sinistru – chiar daca odata si odata vom afla cine si cum a pus-o la cale. Solutia crimei nu va sterge aura mitica din jurul figurii lui Culianu, aura despre care a vorbit prietenul sau, autorul Pendulului lui Foucault (un soi de enciclopedie a esoterismului in forma de roman, pe care Culianu o admira), Umberto Eco23.

            Acest epistolar, important pentru cercetatorii operei lui Mircea Eliade, are si meritul de a da o dimensiune umana, uneori uman-prea-umana, marelui, miticului erudit Ioan P. Culianu.

            Matei Calinescu.

            Cuvant asupra editiei.

            Volumul Dialoguri intrerupte cuprinde un numar de o suta opt scrisori schimbate intre Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu in perioada 4 august 1972 – 14 ianuarie 1986; saptezeci sunt semnate de Mircea Eliade, restul de treizeci si opt ii apartin lui Ioan Petru Culianu. Primele s-au pastrat intre hartiile lui Ioan Petru Culianu si se afla in arhiva familiei din Bucuresti. Dintre scrisorile trimise de Culianu lui Eliade, cele mai multe au fost descoperite de catre tanarul istoric al religiilor Eduard Iricinschi, in urma cercetarilor pe care, in cadrul unui program doctoral la Princeton University, le-a intreprins in vara anului 2003 in Arhiva „Mircea Eliade” de la Biblioteca Regenstein a Universitatii din Chicago. Eduard Iricinschi ne-a pus cu amabilitate la dispozitie copii ale acestor scrisori. Patru texte ale lui Culianu din fondul epistolar de acum (cele numerotate 43, 54, 57, 64) s-au pastrat in ciorne si se gasesc intre manuscrisele sale.

            Culianu i-a trimis mult mai multe scrisori celui pe care si-l alesese, inca dinaintea plecarii in Italia (4 iulie 1972), drept maestru indepartat al sau. O parte dintre ele s-ar putea sa existe inca, in cutii necercetate, la biblioteca chicagoana; multe insa, asa cum, dupa marturiile lui Ioan Petru Culianu, Eliade ii afirmase in decembrie 1985, ar fi ars in incendiul izbucnit la Meadville Theological Seminary… Si dintre mesajele expediate de Eliade lipsesc, dupa cum reiese din continutul textelor publicate, cateva carti postale ilustrate si doua scrisori – este posibil ca si aici golurile sa fie mai insemnate, dar ele nu se compara cu ceea ce ramane nevazut din corespondenta emisa de Culianu. Notele editorilor incearca in cateva randuri sa reconstituie, cu prudenta necesara si coroborand informatiile existente, o parte din continutul misivelor absente – rezultatele, desigur, trebuie privite ca propuneri, sub beneficiul incertitudinii.

            Relatia dintre Eliade si Culianu a fost una complexa, iar epistolarul pe care-l dam publicitatii acum, la multi ani de cand si unul si celalalt au „trecut dincolo”, se va constitui, credem, intr-o noua piesa importanta spre deslusirea acestei complexitati. Student la Bucuresti, Culianu a inceput sa-i scrie in 1970-1971 profesorului de la Chicago, probabil cu aceeasi fervoare cu care studentul Eliade, in 1926 sau 1927, ii scria lui Raffaele Pettazzoni sau se marturisea „il selvaggio ammiratore” al lui Giovanni Papini – deosebirea, esentiala pentru formatiunea si debuturile de cariera ale celor doi, fiind aceea ca Eliade scria dintr-o tara libera, in timp ce tanarul Culianu trimitea la inceput mesaje mai mult sau mai putin clandestine din inchisoarea generalizata numita Romania socialista. Scrisoarea care deschide volumul de fata este expediata de Eliade pe 4 august 1972, exact la o luna de la plecarea lui Culianu in exilul care avea sa fie (ca si propriul exil al lui Eliade, de altfel) fara intoarcere. Cei doi se intalnesc pentru prima data la Paris pe 3 septembrie 1974 si de atunci incolo se vor revedea in fiecare vara, cu exceptia celei a anului 1977, iar uneori nu numai in iunie, in preajma venirii lui Eliade in Europa, ci si in septembrie, inainte de reintoarcerea sa la Chicago. Culianu petrece in 1975 patru luni la Divinity School, cu o bursa postdoctorala, iar in martie 1986 este chemat, cu sprijinul lui Eliade, ca visiting professor si Hiram Thomas guest lecturer, la aceeasi facultate (la care din 1988 devine profesor pentru History of Christianity si History of Religions, iar din 1990 si chairman pentru History of Christianity Area). La trei saptamani de la sosirea lui Culianu in America, Eliade, bolnav, este internat la spitalul universitar Bernard Mitchell, unde se stinge din viata pe 22 aprilie 1986. Acesta ar fi, pe scurt, traseul de suprafata al relatiei dintre Eliade si Culianu, marcat de vicisitudinile vremurilor – ca sa nu spunem de „teroarea istoriei”, sintagma eliadiana cu care Culianu dialogheaza, mai ales in contradictoriu, asa cum face, de altfel, si cu multe alte subiecte specifice gandirii eliadiene, in toata opera sa – ce-i obligasera pe amandoi sa se instraineze de tara de origine.

            Titlul acestui volum a fost dat de editori, dar el se regaseste in cuprinsul „romanului epistolar” pe care-l constituie scrisorile schimbate intre protagonisti in rastimpul a paisprezece ani. In 1982, Eliade si Culianu pregateau o carte de convorbiri (proiectul ii apartinea lui Paul Goma, care conducea o colectie la Editura Hachette), iar profesorul ii scria lui Culianu: „Privitor la volumul cerut de Goma: sugerez acest titlu: Dialogues (…) interrompus. Cartea va fi semnata de amandoi (…). Alaturi de „credintele si ideile” mele, le vei exprima pe ale D-tale…”. Lucrarea nu s-a finalizat asa cum fusese planuita, „dialogurile” dintre cei doi s-au purtat insa, intre 1972 si 1986, in varii forme, intre care corespondenta are, desigur, un loc privilegiat.

            Transcrierea textelor s-a facut cu respectarea normelor ortografice actuale, operandu-se adica tacit mici modificari in ce priveste regimul ortografic – nu de putine ori sovaielnic – utilizat mai ales de Eliade. Am schimbat si/sau unificat, astfel, aceia, aceiasi in aceea, aceeasi, de aceia in de aceea, dela, pela in de la, pe la, asi al conditionalului-optativ in as etc. Am pastrat scrierea majusculata a lunilor anului, folosita peste tot in scrisorile lui Eliade, ca pe o consecventa „diferenta de generatie” ortografica.

            Pasajele adaugate de corespondenti pe marginea hartiei sau in randuri suprapuse au fost trecute in subsolul paginii, marcate cu (*), iar notele editorilor au fost date la finele fiecarei scrisori. Interventiile in text – completari de cuvinte, adaugarea unor semne de punctuatie – au fost incluse intre paranteze drepte (parantezele drepte situate intr-un pasaj aflat el insusi intre paranteze rotunde le apartin insa corespondentilor).

            Editorii isi exprima intreaga gratitudine fata de David Brent, care si-a dat cu maxima bunavointa acordul pentru publicarea acestui volum, si fata de tanarul doctorand in istoria religiilor Eduard Iricinschi, fara de cautarea asidua a caruia, in colectiile speciale ale Bibliotecii Regenstein, scrisorile lui Ioan Petru Culianu nu ar fi fost, in marea lor majoritate, scoase la lumina.

            Tereza Culianu-Petrescu, Dan Petrescu

            4 August 1972

            Stimate Domnule Culianu, Mi-a parvenit, in sfarsit, scrisoarea D-tale din 25 Iulie, tocmai cand ma intorceam de la Santa Barbara. Restul, nu stiu cand le voi primi. Am fost la Paris, m-am intors la Chicago doar pentru doua zile, apoi am plecat din nou etc. Voi relua alergatura la 1 Sept.

            Sunt foarte incurcat ca nu-ti pot fi de ajutor, cel putin deocamdata. Universitatile se redeschid pe la 1 Oct., cererile de bursa se discuta pe la Craciun, rezultatele se anunta in primavara – si prima bursa se incaseaza toamna. In privinta romanilor, studenti sau „post-doctorals”, lucrurile sunt si mai complicate, in urma acordului cultural USA-RSR. Guvernul roman trebuie sa-si dea consimtamantul. (De aceea s-au pierdut [,] in fiecare an, multe burse pentru ingineri, matematicieni etc.) Aici nu vad nici o posibilitate – in afara de „azilul politic” (care nu garanteaza decat intrarea in USA, nu si bursa sau mijloace de trai). Am auzit, insa, ca guvernul de la Bucuresti tolereaza ramanerea in strainatate chiar cinci ani dupa ce expira viza, daca se invoca, pro forma, un argument valabil. Toata speranta e sa poti supravietui, in Italia sau Franta, cu ajutorul unei burse „locale”. Cum? Nu stiu. Te sfatuiesc sa [-l] consulti pe bunul meu prieten, Prof. Mircea Popescu25, viale Marconi 437, 00146 Roma (care nu are legaturi cu guvernul RSR), sau pe A. Moretta-Petrasincu26, via Tor dei Conti 17, Roma (pasionat de India, avand legaturi cu Legatia). Arion Rosu27 (Rés. Les Grandes Coudraies, Bat. C, Porte 23 – 91 Git-sur-Yvette, France) a trecut si el prin mari greutati in Italia, cand a sosit din Israel.

            Iti urez, din toata inima, noroc – caci restul vine de la sine.

            Al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            18 Oct. 1972

            Stimate Domnule Culianu, Multumiri pentru scrisoarea din 7 Octombrie. Ma bucur ca, cel putin, deocamdata, nu esti „pe drumuri”. Sper ca lucrurile se vor imbunatati. Poti da numele meu Prof. Gombrich – dar esti sigur ca Warburg Institute acorda burse studentilor? Aici se auzise ca Institutul da scholarships etc. [,] numai cercetatorilor post-doctorat. In orice caz, incearca – si incearca oriunde altundeva. Am vorbit despre D-ta, in Sept., cu Arion Rosu (si el a trecut prin multe, un an intreg, in Italia). Acum lucreaza o teza despre manas – extrem de erudita (am citit Introducerea – un fel de studiu „history of ideas” despre manas, atat in India cat si in Occident).

            Ma intreb de ce n-ai putea lucra la Roma, cu Gnoli, Bussagli si ceilalti? Sau macar la Napoli, unde preda si polimath-ul A. Bausani?

            In scrisoarea din 4 Sept. imi vorbeai de „inner sense” ca „aproape gata”, si ma intrebai „daca ar putea fi publicata”. In interesul D-tale, si pentru a nu [-ti] periclita prestigiul stiintific de mai tarziu, cred ca e mai bine sa astepti. Chiar dupa versiunea abreviata si cu referintele necomplete pe care am citit-o, am impresia ca cercetarea trebuie continuata si adancita. Trebuiesc eliminate o seama de lucrari de a doua mana sau invechite. Exista o bibliografie considerabila (vol. Le Cśur, in „Études Carmélitaines” da cateva indicatii, apoi Massignon, Al Hallaj29; H. Corbin, L’homme de la lumičre dans le soufisme iranien30, ed. II, 1971) etc. Despre manas, hrdaya etc., in teoriile medicale [,] cf. Dasgupta, History, II, si o seama de studii recente ale lui J. Filliozat. Inutil sa continui. Ai nevoie de un centru important, cu biblioteci bune si „specialisti” (ca Bausani etc.).

            Iti trimit Noaptea de Sanziene.

            Urandu-ti noroc si mult curaj! – al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            7 Nov. 1972

            Draga Domnule Culianu, Intai si intai, rogu-te, nu te supara pentru cecul alaturat. Il vei utiliza cum vei crede de cuviinta, cumparandu-ti carti sau portocale.

            In privinta articolului, observatiile mele purtau numai asupra eventualei publicatii (intelesesem ca e vorba de un text pus la punct, pe care mi-l trimiteai ca sa vad la ce revista poate fi prezentat spre publicare). Pentru varsta D-tale, si conditiile in care ai lucrat in tara, articolul (ca si textele pe care le-am citit anul trecut) e destul de meritoriu. Nu am nici o indoiala ca, o data statornicit undeva, vei face progrese intr-un ritm prodigios.

            I-am scris lui Ioan Cusa sa expedieze Noaptea de Sanziene.

            Spune-mi ce alte carti ale mele (dar si ale altora…) te-ar interesa.

            Urandu-ti noroc si toate cele bune, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            13 Nov. 1972

            Draga Domnule Culianu, Scrisorile noastre s-au incrucisat, undeva deasupra Atlanticului.

            Alatur „recomandatia” ceruta33. Sper sa-ti fie de folos.

            Am sa-i scriu d-lui Poghirc34, poate imi da vreo sugestie.

            Cu urari de bine si noroc, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            5 Feb. 1973

            Draga Domnule Culianu, Am citit cu strangere de inima ultima D-tale scrisoare. Nu-mi inchipuiam ca vei fi obligat sa duci o asemenea viata infernala, ca sa obtii, in cele din urma, o viza pentru… Canada (unde ma intreb ce ai sa faci, cu cine vei lucra etc.). Pentru ca mi-ai cerut sfatul, ti-l dau, foarte sincer: daca exista cea mai mica sansa de a putea studia in Italia, fara a „face foame” si a-ti ruina sanatatea – profita de aceasta sansa. Chiar daca nu vei putea lucra de la inceput cu orientalisti de seama, vei reusi, cu timpul, sa intri in contact cu ei – si eu sunt gata sa le scriu, indata ce-mi vei comunica numele celor care te intereseaza. O diploma italiana, sau un an, doi de lucru cu un savant italian – conteaza in USA.

            Alternative: a) incearca sa treci in Franta; prietenul D-tale are experienta, te va ajuta sa obtii (nu o bursa [,] ci) un „ajutor” pentru studentii straini; b) daca totusi trebuie sa emigrezi in Canada, fa-o numai ca o etapa necesara trecerii in USA, unde exista, macar la inceput, posibilitati de a nu muri de foame (ma refer la organizatiile romanesti de ajutor pentru refugiati. Se ocupa o buna prietena a mea, D-na Brutus Coste36, 325 East 57 Str. New York, N. Y. 10022).

            Decide dupa cum te indeamna „inspiratia”… Iti urez, din tot sufletul, noroc!

            Al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. Sa-ti trimit Le Yoga la Latina, sau sa mai astept? Ai primit, de la Paris, Noaptea I-II?

            13 Iunie 1973

            Draga Domnule Culianu, Te rog sa ma ierti ca raspund doar la a treia scrisoare a D-tale, cea din 23 Mai. Am tot amanat sa-ti scriu, dupa ce primisem scrisorile din 7 si 17 Martie (destul de tarziu, de altfel, din cauza grevei postale). Dar m-am gandit adesea la D-ta, la faptul ca ai intampinat cele mai multe greutati din toti cei care au ales Occidentul in ultimii 15-20 de ani. L-am vazut pe Dl [.] Poghirc, si iarasi am stat de vorba despre D-ta. Ma bucur afland, din ultima scrisoare, ca ai gasit un „post”38 care, cel putin, te va impiedeca sa lesini de foame pe strazile Romei. Dupa Congresul de Ist. Rel. din Finlanda (22-30 Aug.) vom fi la Paris pana pe la 10 Oct., dar foarte probabil vom veni pentru o saptamana la Roma, unde sper sa te intalnesc.

            Noaptea de Sanziene (I-II) ti-a fost expediata asta iarna de la Paris, la adresa pe care o aveai atunci. Foarte probabil, s-a pierdut. Iti voi aduce, personal, un alt exemplar, in Sept. (Imi pare rau ca ai citit-o in traducere; este cartea mea romaneasca cea mai bine scrisa…).

            Lucrul cel mai important, poate singurul lucru important, este sa nu-ti pierzi curajul. Ai trecut prin atatea incercari, incat nu mai pot avea vreo indoiala asupra caracterului lor (sa spunem) „initiatic”39. Asadar, nu ma pot indoi nici despre „viitorul” D-tale. Indata ce vei patrunde in vreo institutie academica, fie ca student, fie cercetator, vei intalni oamenii care vor sti sa te judece si sa te ajute.

            Am auzit ca Mircea Popescu ar fi bolnav. E adevarat? Nu mai am de mult stiri de la el.

            Alatur un cec, pe numele D-tale. Daca ai greutati la incasare, rupe-l si comunica-mi pe ce nume sa-l fac.

            Iti ureaza multa sanatate si (in sfarsit!) putin noroc.

            Al D-tale cu prietenie [,]

            Mircea Eliade

            26 Iulie 1973

            Draga Domnule Culianu, Multumiri pentru scrisoarea din 26 Iunie. Ma bucur ca ai reusit sa te „mentii la suprafata” si ca n-ai pierdut speranta. Privitor la hartia de la Banca, am verificat, si vad ca cecul a fost incasat. (Alatur fotocopia). Asa ca, te rog, treci pe la Banca si incaseaza suma.

            Din nefericire, nu am reusit sa gasesc cele doua lucrari de care vorbesti. (Este vorba de eseul despre „lumina interioara”? Probabil ca nu. Pe acesta ti l-am inapoiat indata ce l-am citit). Textele nu sunt pierdute, pentru ca nu zvarl nimic din tot ce primesc – dar tocmai de aceasta arhivele mele sunt inutilizabile. Voi mai cauta.

            In speranta ca ne vom intalni in Sept. la Roma, iti urez vacante bune si multa sanatate. Al D-tale cu prietenie [,]

            Mircea Eliade

            15 August 1973

            Draga Domnule Culianu, Si de data aceasta raspund cu mare intarziere. Dar s-a intamplat ca m-am lasat antrenat in nenumarate treburi si maruntisuri – si ceea ce e mai grav, inca nu m-am lecuit de fobia (sau alergia) corespondentei, de care sufar de asta toamna. Maine plecam in Finlanda (Turku) si pe la inceputul lui Sept. vom fi la Paris. Ma voi consulta si cu prietenii de acolo. (Poti de pe acum scrie lui Virgil Ierunca, Boate Postale 255, Paris 19). Personal, cred ca romanu142 trebuie publicat in frantuzeste, dar cu indicatia „traduit du roumain”, care, se spune, ii asigura o anumita audienta (dupa scandalul cu Paul Goma). Asa au aparut, la Flammarion, cele doua volume de nuvele ale lui Tsepeneag (evident, ele au fost traduse din romaneste).

            Posta – daca i se mai poate spune asa – italiana e atat de bogata in surprize, incat nu stiu daca ai primit scrisoarea mea din 27 Iulie, cu fotocopia cecului incasat de Banca D-tale. In aceeasi zi i-am scris lui E. Costelli, si el n-a primit nimic. Sper ca ai fost mai norocos… Si sper sa ne intalnim la Roma in Sept.

            Cu cele mai sincere urari de sanatate si noroc, Al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            30 Oct. 1973

            Draga Domnule Culianu, Multumiri pentru vestea buna pe care mi-ai dat-o in scrisoarea din 20 Oct.44 In sfarsit, ai cativa ani de „siguranta” inaintea D-tale! Si norocul sa poti lucra cu Ugo Bianchi…

            Am renuntat cu parere de rau la calatoria proiectata, dar am fost nevoiti sa ne reintoarcem la Chicago zece zile mai devreme (ca sa putem asista la „onorificarea” unui coleg si bun prieten). La Paris, am avut marea bucurie de a sta (o saptamana) de vorba cu Sergiu Al [-] George. Ce om admirabil! Sper ca destinul se va indupleca, si ne vom mai intalni, pentru mai multa vreme.

            Nu stiu daca ai primit ultima mea scrisoare, in care iti sugeram sa traduci romanul in frantuzeste, ca sa aiba mai multe sanse de a fi publicat. (In aceeasi scrisoare, cred, iti expediam fotocopia cecului din Nov. 1972, aratand ca a fost incasat, in Martie 1973, de Istituto Bancario Sao Paolo di Torino).

            Subiectul de teza pe care l-ai ales45 e pasionant. Iti urez, din toata inima, succes! Dar si multa sanatate si noroc!

            Al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            30 Ian. 1974

            Draga Domnule Culianu, Primesc chiar acum scrisoarea D-tale din 16-17 Ian. (data postei, 19 Ian.: a „zburat” 11 zile! …) si raspund pe loc; altminteri, se va ingropa si ea in dosarele cu corespondenta, asteptand, asteptand… (Ti-am spus, cred, ca, periodic, sufar de fobia corespondentei).

            Ma bucur, si te felicit din toata inima, ca lucrezi atat de bine si de spornic. Ma bucur, de asemenea, ca ai renuntat la teza despre „Eranos”. Nu era un „subiect” pentru D-ta. S-ar potrivi mai degraba unui bio-bibliograf, cu oarecare interes pentru istoria ideilor controversate in lumea contemporana. Gnosticismu147, si radacinile lui, sunt cu adevarat probleme vrednice de a fi cercetate de un tanar cu pregatirea si orientarea D-tale. Astept, deci, cu mare interes articolele publicate (cele din tara) si pe cale de a fi publicate.

            Dupa Zalmoxis, am publicat La Nostalgie des Origines48(Gallimard, 1971), Australian Religions: An Introduction (1972) si Fragments d’un Journal (Gallimard, 1972). Pentru moment, nu mai dispun de nici un exemplar din ultima carte; indata ce voi primi altele (deja comandate), iti voi trimite. Expediez in pachet, cu posta aeriana, Nostalgie (in trad. italiana) si Rel. Aust. (in trad. franceza). Adaug cateva extrase. (Ai primit cumva, acum un an, „Spirit, Seed & Light”, in H [istory of] R [eligions]?). Despre samanism n-am mai scris nimic dupa adaugirile si corectiile introduse in editia II din Le Chamanisme. Am anuntat mai de mult un studiu despre samanismul la Indo-Europeni, dar inca nu e gata. L-am fagaduit pentru J [ourna] l of I [ndo-] E [uropean] Studies, dar sunt prins acum de altele, si nu stiu cand voi avea ragaz sa-l inchei.

            La Paris, cere [-i] te rog lui Cusa (prin Ierunca) Noaptea de Sanziene si Strada M [antu] leasa. Aici, nu mai am exemplare.

            Mi-a placut f. mult textul despre Dan Laurentiu si traducerea poeziei49. Posta e atat de dezastruoasa in Italia, incat nu stiu niciodata daca volumele expediate ajung la destinatie. Dar, sa speram! …

            Iti ureaza numai bine, al D-tale cu prietenie -

            Mircea Eliade

            26 Feb. 1974

            Draga Domnule Culianu, Sunt exasperat si (ceea ce mi se intampla mai rar!) descurajat de imoralitatea postei italiene. Ti-am trimis, cu avionul, doua pachete – unul cu extrase (unele, pe sfarsite), adaugasem si un studiu de al D-tale, pe care l-am gasit prin minune in niste dosare mai vechi. Nu mai indraznesc sa expediez nimic. Anunta-ma, te rog, cand vei fi la Paris (chiar inaintea mea – eu voi sosi pe la 15 Iunie, dar sigur voi fi toata luna Sept. si inceput de Oct.). Voi trimite lui Ierunca un cec la dispozitia D-tale, ca sa-ti poti cumpara cartile de care ai nevoie. Nu stiu, insa, cum sa fac cu extrasele…

            In privinta volumului omagial, e doar un „proiect” al prof. Impéy51. Voi afla de „dead-line” etc. in cateva saptamani. Il poti redacta in romana sau franceza, si va fi tradus. Nu e exclusiv despre scriitorul M. E. – dar in buna parte…

            Ma bucur ca lucrezi bine. Astept textele. Salutari lui Bianchi.

            Multa prietenie [,] dar – si mult noroc!

            Mircea Eliade

            27 Oct. 1974

            Draga Culianu, Nu-ti mai cer iertare pentru intarzierea cu care raspund celor trei scrisori ale D-tale53, ci „intru direct in materie”.

            1. Am trimis la Numen articolele54, si, acum in urma, corectia.

            2. Despoina mi-a placut foarte mult! Am recitit-o, deja, cu aceeasi incantare. Astept romanul. (Si ma tot gandesc la „nume”! … Sper sa gasesc ceva care sa ne placa la amandoi).

            3. Am trimis articolul despre M. E. lui Tacu55 (editorul Cahiers de l’Herne).

            4. Indata ce am primit „dosarul” D-tale l-am rugat pe Marghescu56 sa cerceteze pe unde se cuvine si sa afle ce trebuie sa fac, cu cine sa vorbesc. Azi, maine, vom sti – si-ti vom scrie; eu, pe scurt (deocamdata), el, asa cum trebuie…

            5. Inca n-am citit „Myth Pattern in Initiation…”57. Iti voi scrie, si spune unde il vom publica. (Ti-a cazut in mana Diss. Göttingen 1972: Wolf Dietrich Berner, Initiationsriten in Mysterienreligionen, im Gnostizismus u. in antiken Judentum?).

            6. Iti voi trimite din nou „Spirit, Light & Seed” si alte extrase, dar cu posta aeriana recomandat. Sper sa le primesti.

            Iti urez, deocamdata, multa sanatate si (putina) rabdare, dar sunt sigur ca toate se vor intampla dupa cum le doresti, si le dorim si noi, cestilalti…

            Al D-tale cu prietenie, Mircea Eliade

            8 Dec. 1974

            Draga I. P. Culianu, Aproape ca mi-e rusine de intarzierea cu care raspund scrisorilor D-tale – dar ce pot face? Ma aflu din nou intr-o perioada de fobie epistolara… Sper ca va trece si asta.

            Pe scurt: fii, te rog, sigur ca toate vor merge ca pe roate. Marg [h] escu are mana buna! Evident, voi garanta pentru D-ta acolo unde va fi nevoie. De asemenea, iti asigur banii de drum. Marghescu imi va spune la timp sub ce forma (cec, mandat postal etc.).

            Cele sase pagini din Carticica la care lucrezi mi se par, in orice caz, „stimulante” si originale. (Si limba engleza in care e scrisa e foarte buna; putine greseli). La § 02.00 as face observatia ca homo faber e contemporan cu homo religiosus.

            La inceputul lui Januarie vom fi la Paris (4 Place Charles Dullin) pentru sarbatorirea celor 25 de ani de casatorie. Ne vom intoarce la Chicago pe la 15-17 Januarie. Si speram sa te gasim aici59! …

            Cu urari de bine, noroc si sanatate – si pe curand!

            Al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            25 Iunie 1975

            Draga Ioan Culianu, Multe, sincere multumiri pentru scrisori, care-mi dau impresia ca suntem impreuna, si pe care le recitesc ca sa prelungesc convorbirile prea grabnic intrerupte. (Imi dau seama acum ca, incapatanandu-ma sa termin un capitol inceput de mult – aproape n-am avut prilejul sa stam pe indelete de vorba…).

            Cred ca n-am fost limpede in legatura cu cartea D-tale: „teza” mea era ca e preferabil sa debutezi cu o monografie61; dar, pe de alta parte, stiu ca o carte atarna greu intr-un curriculum, si intotdeauna mi-am indemnat prietenii si studentii sa publice carti. In al doilea rand, eram sub impresia ca mai mult de jumatate este sau va fi tiparita in reviste – si vad acum ca e vorba de mult mai putin. Deci, nu ezita: pregateste cartea de tipar. Cand va fi gata, trimite-mi o cópie ca sa scriu prefata.

            In privinta curriculum-ului: nu prea stiu ce sfat sa-ti dau. In orice caz, nu strica. Dar as prefera sa fie „incarcat” cu lucrurile in statu nascendi: diploma, cartea, studiile in curs de redactare. As vrea sa te vad scapat cat mai repede de teza si examene; intre altele, si pentru a-ti face o propunere de colaborare. Si anume: un Dictionnaire d’Hist [oire] des Religions62, la care ma gandesc de mult, si pentru care am scris multe articole (publicate in diverse Enciclopedii). L-am planuit pentru Gallimard (sau Éditions du Seuil [dar Gall. nu mi-a dat ingaduinta]). Insistand asupra termenilor (concepte, structuri, figuri) cheie (mit, ritual, magie etc.), si foarte scurt in tot ce priveste materialul (Indra, Osiris, Milarepa etc.). D-tale ti-ar reveni articolele care te intereseaza (gnosticismul, inceputurile crestinismului etc.) si majoritatea notitelor scurte (zei, mistici, reformatori etc.); acestea din urma, evident, compilate la repezeala caci, fiind succinte, nu implica nici o interpretare originala. Daca esti de acord, vom mai sta de vorba; poate, la toamna, la Paris. Volumul, nu prea mare (poate, ca cel al lui König), va fi semnat Eliade-Culianu – si sper ca va deveni indispensabil, va fi tradus in multe limbi si vom avea drepturi de autor importante! Trebuie anuntat destul de curand, ca sa-l adaugi la curriculum – si semnat contractul iarasi repede, astfel ca, orice surpriza mi-ar rezerva viitorul, D-ta sa-l poti duce la capat.

            …Dar vad ca m-am antrenat, cu acest proiect, si nu ti-am dat lamuririle pe care le asteptai. Deci:

            1) Nu stiu nimic despre volumul omagial pentru 1977. Poate e o „surpriza”. Sau, poate se confunda cu acel Cahier de l’Herne, la care ai trimis si D-ta un articol.

            2) Recenzia despre Storia, ed. 6, a intarziat, asteptand sa se incheie si Hist. d. Rel., ed. Pléiade. Dar, la intoarcere, in Oct., o voi scrie – discutand si alte lucrari recente (i.e. Hist. Relig. Widengren-Bleeker).

            …De data aceasta, mi-au trebuit vreo zece zile ca sa-mi revin, in urma celor sase ceasuri pe care „le-am sarit”, traversand Oceanul. Dar, in orice caz, am fost mai norocos ca D-ta: n-am fugit prin ploaie si, deci, n-am zacut cu febra! …

            Christinel iti trimite salutari si te invita la o mamaliga pripita!

            Iti strange mana cu prietenie si-ti ureaza noroc, al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. Articolul despre interpretarea lui Altizer a aparut intr-un vol. de omagiu pentru el. Iti voi comunica referinta exacta de la Chicago.

            Paris, 19 Sept. 1975

            Draga Culianu, Iarta-ma ca raspund atat de tarziu scrisorii din 3 Sept. Acum un ceas am primit-o pe cea din 13 Sept. (asta inseamna ca a pus sase zile, a fost, pesemne, transportata cu bicicleta…). Evident, poti sa anunti, in toate cererile de subventie pe care le vei face, proiectul dictionarului pe care-l vom face in colaborare. Iar o data la Chicago, iti voi trimite adresa Asoc [iatiei] Am [ericane] [de] Ist [orie] [a] Rel [igiilor] si fisa bibliografica a vol [umului] [lui] Altizer.

            Iti scriu in mare graba, pentru ca sunt hartuit si plictisit; – noroc ca mi-am venit in fire dupa o lunga raceala, complicata cu o indispozitie gastro-intestinala. Ne-am amanat plecarea pentru 10 Oct., probabil ca sora mea va fi operata aici, si vom sta cu ea in timpul convalescentei.

            Ma bucur ca vei petrece catva timp in India64. Cat de mult s-ar fi schimbat (Mare Putere, si inca atomica!), tot o fi mai ramas ceva.

            Amanarile lui Bleeker mi se par enigmatice – dar nu trebuie sa-ti bati capul.

            Importantissim = sa nu te mai obsedeze iminenta cadere a Italiei. Ai sa vezi mai tarziu ca, oricum ar iesi lucrurile, schimbarile politice nu prea au importanta. (In ceea ce te priveste personal, destinul ti-a indicat deja, de mai multe ori, in ultimii ani, ca vei fi aparat – si pastrat pentru mai tarziu…).

            Iti uram amandoi multa sanatate si noroc.

            Cu veche prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            10 Nov. 1975

            Draga Culianu, Cele mai sincere felicitari pentru Summa cum laude66! Am primit telegrama in ziua cand ma lecuisem de urmarile unui flegmon (il operase cu o saptamana mai inainte un doctor roman, aflat in trecere la Chicago…). De bucuria succesului D-tale se leaga si bucuria de a putea inghiti si altceva decat lichide…

            Azi dimineata am primit scrisoarea din 31 Oct. Ca de obicei, bogata in amanunte, pentru mine, stenice si reconfortante: sa asist, chiar din departare, la un santier multiform si febril, asa cum iti sta bine D-tale (si cum trebuie sa fie santierul oricarui expatriat responsabil, mai ales roman!). Ma bucur de tot ce faci si ai de gand sa faci in anul care vine. Ma bucur, de asemenea, ca vei termina cartea despre mine; cine stie daca va mai putea aparea dupa 1977-78! Tine-ma la curent si cu planurile privitoare la monografia istoric-rel [igioasa], a carei prima versiune am citit-o la Chicago. Indata ce e definitiv pusa la punct, scriu prefata – si o prezentam unui editor parizian. Cred ca si romanul are sanse sa fie publicat. Leonid Mamaliga imi spunea ca e dispus sa tipareasca „texte semnificative” in colectia lui, Caietele Inorogului.

            Despre mine: flegmonul m-a tinut inactiv in casa, o saptamana; am amanat deci primele doua „public Lectures” (Sham [anism] & Hallucinogenes); dar am putut corecta spaltele [sic!] vol [umului] de la Payot si Chicago U. Press (o noua colectie de eseuri). N-am avut inca timp sa parcurg dosarele Dictionarului. Te vom sarbatori, cu Marghescu si sampanie. Christinel iti trimite salutari prietenesti. Vorbim mereu de D-ta! … Cu prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            30 Dec. 1975

            Draga Culianu, Iti uram amandoi, si din toata inima, un An Nou fericit si spornic!

            Randurile acestea sunt cele dintai pe care le scriu din 19 Dec., de cand o gripa intestinala m-a redus la conditia de larva. Am pierdut aproape toata vacanta, bolind si dormind! … Si inca nu mi-am venit in fire…

            Mi-ar fi placut sa stam de vorba despre Incognito… Daca voi gasi un exemplar dactilografiat al ultimei nuvele (scrise asta-vara), Pelerina, ti-l voi trimite.

            Daca ai vreo carte interesanta de recenzat, sau daca vrei s-o obtii, scrie-ne. Am vrea sa-ti publicam recenzii68, in asteptarea articolului (pe care nu trebuie sa-l amani prea mult!).

            Trimite-mi, te rog, curriculum vitae, in mai multe exemplare (daca ai la indemana; daca nu, le vom multiplica aici).

            Pe la mijlocul lui Februarie vom fi, pentru vreo zece zile, la Paris.

            Inca o data, iti uram tot binele si toate bunatatile, si te imbratisam [,]

            Mircea si Christinel Eliade.

            P. S. Pe la 5-6 Jan., trimite romanul (versiunea romaneasca) lui L. Mamaliga, 4 rue du G-ral H. Berthier, Neuilly sur Seine.

            6 Feb. 1976

            Draga Culianu, Iarta-ma ca raspund atat de tarziu! O serie de „evenimente-surpriza” mi-au dat peste cap toate programele… Maine zburam – prin New York – la Paris. Sorbona mi-a facut onoarea de a-mi decerna un doctorat h.c. (in ziua de 14 Feb.), si vom sta vreo zece-douasprezece zile. Daca poti veni, ar fi admirabil! Mamaliga mi-a scris ca asteapta ms-ul romanului.

            Am dat la „revizia stilistica” curriculum vitae ti am scos zece cňpii. Una [i-] am trimis-o lui Chuck Long70, ca sa-mi sugereze la ce Universitati sa ma adresez. La intoarcere, voi multiplica o parte din materialul documentar pe care mi l-ai trimis, ca sa am la indemana „dosarul”, cand va fi nevoie.

            Primii cititori ai articolului „Experiences of Ecstasy” n-au fost prea entuziasmati. Punctul lor de vedere: prezinti, cum spun, numai status quaestionis; asteapta interpretarea pe care o anunti la sfarsitul articolului. La intoarcere, ne vom intalni, „editorii”, si vom decide. In orice caz, voi da articolul la „revizie stilistica”, si vom vedea unde va aparea.

            Ce te rugam, Christinel si cu mine, este sa nu-ti pierzi firea (sau „nervii”…) din cauza evenimentelor. Tragedia nu este pentru anul acesta. Si intr-un an, se vor intampla multe. Profita cat poti de „timpul liber”; o data intrat in cercul infernal al vietii universitare americane, nu vei mai regasi „timpul liber” decat in vacanta de vara.

            Iti urez curaj si multa sanatate. Cu prietenie si incredere, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            31 Martie 1976

            Draga Culianu, Iarta-ma ca n-am raspuns la celelalte scrisori. Credeam ca erai la Paris, cu M [ircea] M [arghescu]. Raspund insa pe loc scrisorii D-tale din 22 Martie. Singurul sfat pe care ti-l pot da este sa hotarasti dupa cum te indeamna inima. (Cum spunea Jung: urmeaza intotdeauna ce-ti indica „intuitia”). Fiecare program are avantagiile si dezavantagiile lui: la Roma72 ai trai mai bine, ai fi mai aproape de Tucci, Brelich etc., si ai avea un post universitar superior – dar… sunt toate celelalte, pe care mi le-ai insirat. Nu cred ca ai pierde prea mult timp predand limba si literatura romana. In curriculum, vei spune ca te-ai ocupat mai ales cu folclorul si cultura populara romaneasca etc. Dar, inca o data, alege dupa „inspiratia” D-tale. In orice caz, poti accepta postul pentru un an. Aici, eu am sperante – dar daca Charles Long va gasi ceva disponibil, nu va fi inainte de toamna 1977. Pana acum, nu mi-a dat nici un raspuns – sunt sigur ca se consulta si cauta. Mi se pare de neconceput ca dupa „raportul confidential” pe care i l-am facut despre D-ta, sa nu se zbata sa te aduca in USA. N-am scris, niciodata, despre un tanar savant asa cum am scris despre D-ta. Nu se poate sa nu reusim!

            Completarea (la Stat. quaest.) pe care mi-ai trimis-o este foarte utila. Voi vedea unde e mai nimerit sa publici articolul. Iti voi trimite un volumas aparut la Chicago UP.

            Iti urez multa sanatate si mult curaj. Al D-tale cu veche prietenie [,]

            Mircea Eliade

            16 Aprilie 1976

            Draga Culianu, Nu prea stiu la ce sa raspund mai intai! … Eu, in orice caz, am scris la Santa Barbara, trimitand si curriculum vitae. Astept raspunsul, ca sa vad despre ce este vorba. Chuck Long, probabil suparat ca am contramandat venirea pentru o luna (in Oct.), tace; dar il voi cauta la telefon.

            Daca Olanda74 e sigura, accepta. Vei putea pleca75(*) mai tarziu, indata ce vei primi o propunere mai interesanta. (In locul D-tale, eu as fi ales India, cu toate riscurile de a fi izgonit intr-o zi…). Important e sa nu te lasi terorizat de „momentul istoric” – si sa-ti continui lucrul. Am impresia ca „atmosfera” italiana ti-a ajuns insuportabila. Deci, daca vezi ca nu ai incotro, trebuie s-o parasesti – Olanda, India sau ce-o mai fi (mai tarziu).

            Vei primi, de la Payot, Histoire I76. I-am trimis cartea (adica, i-o trimite Payot) si lui Bianchi. Cred ca am indicat adresa cea buna (Via Todara 2, Bologna).

            Iarta-mi scrisul – si grafia! Am avut iar plictiseli gastro-hepatice, si abia imi revin.

            Christos a inviat!

            Al D-tale cu prietenie, Mircea Eliade

            1 Iunie 1976

            Draga Culianu, Multumiri pentru scrisori si pentru toate vestile bune pe care mi le comunici. (Pe cele rele, le uit…). Am citit cu interes articolul din Verifiche78; are un singur cusur: se termina prea abrupt. Ai fi putut continua si adanci concluziile… Dar despre toate astea vom sta de vorba la Paris, unde sosim cateva zile inaintea D-tale (pe la 20 Iunie).

            Panikar mi-a scris ca a trimis „dosarul” (comunicat de mine) la Fordham University. Nathan Scott incearca sa-ti obtina un post la Charlottenville (unde a decis sa se mute – deocamdata, pentru cativa ani). De la Chuck Long, inca nimic precis. Dar si el incearca.

            Toate astea, ca sa stii ca n-am stat cu mainile in san! (Am fost furios afland, zilele trecute, ca o Universitate a angajat un black, pentru ca e specialist in… Vodoo! L-a angajat ca assistent prof. HR! …).

            O rugaminte: imi poti procura o fotocopie dupa articolul meu „La concezione della libertŕ nella filosofia indiana”, aparut in Asiatica (revista pe care o edita Inst. Oriental al lui Tucci), 1938? Iti multumesc de pe acum. Daca poti, mi-l aduci la Paris.

            Cu cele mai bune urari (si incurajari!) din partea noastra, al D-tale sincer [,]

            Mircea Eliade.

            Paris, 15 Oct. 1976

            Draga Culianu, Iti multumesc pentru scrisori si, mai ales, pentru frunza din nucul D-tale pe care ai trimis-o. Sibylle, emotionata, a asezat-o alaturi de Evanghelii, pe masuta ei de noapte… (Inutil sa-ti mai spun ca durerile persista, chiar cu noul tratament chimic pe care l-a inceput acum doua saptamani).

            L-am cunoscut bine pe Raphael Girard. A venit sa ma vada la Hôtel de Sučde in vara 1950, cand mi-a adus cele cinci volume din Los Churtis ante el problema Maya. Era entuziasmat de Traité si Le Mythe de l’ét [ernel] ret [our] (din care s-a inspirat prea mult in reconstituirea „istoricitatii”, atunci cand a scris El Popolo-Vuh, fuentes históricas). R. G. era un om de afaceri elvetian, stabilit – pe atunci – de vreo 30 de ani in Guatemala. Devenise „americanist” fara voia lui, dar subiectul il pasiona si stia o suma de lucruri. Din pacate, a ramas pana la sfarsitul vietii un diletant. Desi a „vazut” mai bine si mai profund ca multi specialisti, numai W. Schimdt il aprecia (cf. lungul articol, elogios, pe care i l-a dedicat, in Anthropos, la aparitia cartii Popol-Vuh, fuentes). L-am intrebat odata pe Jul Tax ce-i reproseaza: „Amesteca lucrurile. Nu stii niciodata ce e adevarat si ce pune de la el…”, mi-a raspuns. Nici in USA [,] nici in Mezosi Sud-America, nu prea e luat in serios. (Dar asta nu inseamna ca e lipsit de valoare. Eu l-am utilizat, mai ales Los Churtis – in cursul despre religiile sudsi mezo-americane. Daca voi ajunge vreodata sa inchei „South-American High Gods”, III-IV, vei vedea ca il citez destul de des).

            Mi-am amanat plecarea pentru inceputul lui Nov. In sfarsit, am reusit sa inchei revizia For [gerons] & Alch [chimistes]; corectari, adaosuri (vreo 20 pag. dact.) si bibl. pusa la punct. Ma intreb insa daca, la varsta mea, merita sa pierd 15 zile ca sa pregatesc editia a II-a a unei carti concepute in tinerete…

            Sper [,] totusi, ca te voi vedea la Paris, in drum spre Groningen. Curaj, sanatate si toata prietenia!

            Mircea Eliade.

            P. S. Chiar acum am primit, si citit cu interes, recenzia din Aevum80. Multumiri! Uitasem sa-ti trimit salutarile si urarile de bine de la Christinel.

            M. E.

            P. P. S. Ma intereseaza articolul despre Popol-Vuh, asa cum ma intereseaza orice text al D-tale. Dar nu cred ca te-ar servi publicarea lui inainte de aparitia studiilor despre gnosticism, religiile indiene si metodologie. Nu trebuie sa sperii „specialistii” inainte de a te cunoaste, adica inainte de a te afirma intr-o „arie de cercetari” precisa.

            Evident, daca problema te „obsedeaza”, scrie articolul si publica-l in vreo revista din Italia. Va folosi la bibliografie. Dar in USA ar fi bine sa te impui, de la inceput, prin ceea ce esti mai tare!

            M. E.

            Paris, 5 Jan. 1977

            Draga Culianu, Multumiri pentru scrisoarea din 28 Dec. – si pentru cele pe care le voi gasi la Chicago in zece zile!

            Raspund telegrafic la intrebari:

            1) „Discursul” de la Acad. Belg. s-a amanat pentru 19 Feb.;

            2) Plecam la 14 Jan. la Chicago, Christinel se reintoarce pe la 25-26 Jan., iar eu la 10 Feb.;

            3) Brill va publica teza lui Douglas Allen82, dar nu se stie cand.

            4) Intre 6 Nov. si 22 Dec. am scris un récit83 de 125 pagini dactilo, pe care ti-l voi trimite, impreuna cu cele doua nuvele (Pelerina si Les Trois Graces) de la Chicago. A trebuit sa scriu aceasta cartulie ca sa ma apar – si sa o apar si pe Christinel – de deznadejdea provocata de agravarea situatiei lui Sibylle. (Chimio-therapia, extenuanta si dureroasa, inca nu-si arata roadele. Trebuie sa mai asteptam trei luni) … Desi, cum ai sa vezi, nici „subiectul”, nici „scriitura” nu au nimic de a face cu experienta noastra din ultimele patru luni… Mamaliga si Paruit vor citi Les Trois Graces la 8 Jan. Nu stiu cu ce rezultat. Cine rezista la 11/2 ceas de lectura?

            Ne bucuram ca ai acum „o casa” si esti mai linistit. Iti uram amandoi un An Nou fericit si fecund! Cu veche prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            Paris, 10 Jan. 977

            Draga Culianu, Citind Cronotassi85, gasesc cateva inadvertente.

            1930, l. 1: guerra civile = campania de desobedienta civila.

            1940: l. 3 „dopo la morte…”. Gresit. N [ae] I [onescu] a murit la 15 Martie 1940. Al. Rosetti imi „aranjeaza” (C. C. Giurescu era ministrul Culturii) postul de consilier cultural la Londra, unde plec la 10 Aprilie 1940. Transferat la Lisboa, 10 Februarie 1941 (chiar in ziua cand Anglia rupe relatiile diplomatice cu Romania, din cauza prezentei masive a trupelor germane).

            1942: in August, dupa o lunga audienta la Salazar, plec pentru zece zile la Buc. As putea spune ca aveam un „mesaj” pentru Generalul Antonescu. Pe „foarte departe”, Salazar ii spunea asta: forta D-tale e armata; atunci de ce-o distrugi la Cotul Donului si in Caucaz? In locul D-tale, eu as pastra cat mai multe divizii acasa, pentru mai tarziu… Salazar „a inteles ca am inteles mesajul” cand a aflat ca, a doua zi dupa audienta, luasem avionul pentru Bucuresti. Evident, Gestapoul si Serv. Secret roman m-au luat in primire de la aeroport. In audienta la Ica, am facut imprudenta ca i-am transmis „mesajul” pentru General. Asa ca, n-am mai ajuns sa-l vad pe „Conducator”. (De altfel, cinstit cum era, n-ar fi urmat sfatul lui S. si ar fi continuat sa participe cu entuziasm la campania din Rusia. In acea vara, probabil ca inca credea in victoria Germaniei)86.

            Nu cred ca e necesar de a aminti ca n [u l]-am putut vedea pe Mihail Sebastian. (Nu l-am [sic!] vazut nici pe Maniu87, Bratianu etc.).

            — 48… „ma non riesce…” De fapt, Puech si Dumézil mi-au propus integrarea, daca faceam cererea de nationalitate franceza. Asa ca, e mai bine sa suprimi fraza.

            Multumiri – si multa sanatate. Cu veche prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            Chicago, 13 Feb. 1977

            Draga Culianu, Maine la 2:00 zbor spre Paris. La 19 Feb. trebuie sa-mi tin „Discursul de Receptie” la Acad. Belg. (Cat timp am pierdut! Nu sunt bun la asemenea treburi…).

            Ultima D-tale scrisoare e plina de „semne”. Cine va indrazni sa le descifreze? Prezenta simbolica a „tovarasei” e cat se poate de „semnificativa”… Asa ca, te pomenesti ca te vedem „insotit”! In orice caz, lasa-te condus de inspiratie – nu judeca la rece!

            Am facut fotocopii dupa bibliografia critica, dar sunt la Tacu. Voi cauta si ti le voi trimite.

            Sper, pe curand! (Eu voi ramane la Paris pana pe la 10-12 Martie).

            Cu prietenie [,]

            Al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            Paris, 7 Martie 977

            Draga Culianu, Treburi si plictiseli fara numar (inevitabila raceala, texte inutile de terminat, „expeditia” la Bruxelles etc.) m-au impiedecat sa raspund scrisorilor D-tale din 8 si 25 Februarie. Incerc s-o fac acum, prea tarziu, caci intre timp a avut loc acea catastrofa, cutremurul de pamant care, cum spune Cioran, „intr-un minut, a ruinat Romania…” (El spune: „a distrus”, dar asta n-o pot crede). Nu mai am chef de nimic. Este deprimant sa constati, de 30 de ani incoace, cum ne urmareste nenorocul. Si aceasta noua tragedie (ca si inundatiile de acum cativa ani) verifica, spectacular, norocul lui Ceausescu: a scapat de incurcaturile pe care i le provocase [sic!] Goma si ceilalti „contestatari”; si, mai ales, a gasit justificarea haosului, saraciei si teroarei pe cel putin cinci ani de aici inainte…

            Ma bucur ca ai sa inchei curand cartea despre mine. Din cat am citit (pp. l-56, 102-08), mi se pare bine echilibrata, utila pentru nespecialisti si pasionanta pentru „specialisti”, pentru ca aduci atatea informatii in legatura cu „inceputurile”. Vom mai sta de vorba dupa ce voi citi restul. Eliberat de aceasta truda, sper ca te vei concentra asupra unuia din proiectele incepute. Cat am fost la Chicago (17 Jan. – 15 Feb.), n-am primit nimic de la Fordham University. Sper sa am vesti cand ma voi intoarce (inceput de Aprilie). Bine, cel putin, ca ai un contract care iti ingaduie sa traiesti omeneste (si, sper, sa faci economii!). Trecerea de la 2500 $ la 13000 – mi se pare „simbolica”: intre 1950 si 1956, aveam si eu o bursa Bollingen de 2400 $ – apoi, deodata, in toamna 1956, Chicago U. mi-a oferit 12000 $. Curand dupa aceea n-am mai avut problema zilei de maine.

            Caietul Herne va aparea, probabil, pe la 15 Oct. Intarzierea se datoreste, intre altele, si faptului ca nu pregatisem anumite texte si bibliografia. (Iti voi trimite saptamana aceasta paginile referitoare la biobibliografia critica).

            In afara de asta, tot vesti proaste: Sibylle e la spitalul lui Israel (marele cancerolog), dar pana acum sperantele sunt minime; Payot e nervos pentru ca cinci capitole din Histoire II sunt culese, si nu i-am dat restul (pentru simplul motiv ca, departe de manuscrisele, notele si bibliotecile din Chicago, n-am putut pune la punct decat doua capitole din opt…). Cartea nu va putea aparea inainte de Januarie-Feb. 1978. Toate planurile au fost rasturnate – dar ma incapatanez sa-mi pastrez optimismul.

            Multumiri foarte sincere pentru paginile din Limite90, care l-au entuziasmat pe Ierunca.

            De la Chicago iti voi trimite o novella scrisa in Nov.

            — Dec.

            Te imbratiseaza cu veche prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            3 Mai 1977

            Draga Ioan Culianu, Nu-ti mai cer iertare pentru intarzierea cu care raspund ultimelor scrisori! … Am gasit aici restul dactiloscriptului92, pe care l-am asteptat zadarnic la Paris. L-am rasfoit pe loc, dar de abia aseara l-am citit („cu atentie”!), de la prima la ultima pagina. Mi-a placut, te felicit, si iti sunt recunoscator! Cel putin in Italia, voi fi mai putin rastalmacit ca pana acum. (Sper sa apara si in engleza sau franceza). Mi-a placut, intai si-ntai, pentru ca, desi te stiu „eliadian”, n-ai cazut in pacatul hagiografiei (asa cum am facut eu, in Introducerea la editia Hasdeu, in 1936). M-au interesat indeosebi consideratiile despre Istorie (pp. 68 sq., 99 sq.), pe care trebuie sa le meditez mai pe indelete intr-o zi (ca si critica notiunii de „arhetip”, termen impropriu pentru ce voiam eu sa indic: modčl exemplar). Excelenta interpretarea „irecognoscibilitatii miracolului” (pp. 74 sq.). Sunt incantat ca ai subliniat importanta morfologiei lui Goethe (pp. 87 sq.). Pe Propp l-am descoperit mai tarziu, dar cu obsesiile morfologice si alchimice ale lui Goethe eram familiar din liceu. (Tot in liceu, dupa ce am citit Originea speciilor, in frantuzeste, si o biografie a lui Linnaeus – mi-am spus ca Darwin n-ar fi putut „vedea” istoria speciilor daca n-ar fi existat morfologia elaborata de Linnaeus; ar fi mai exact sa scriu: fundata axiomatic de L.; in fond, daca L. n-ar fi definit insectele: toate speciile care pot fi, morfologic vorbind, „sectionate” in trei parti: cap, corp, membre – cine ar fi „vazut” asemanarea intre un fluture, o albina, o plosnita si un tantar? Dar sa nu crezi, ca Doeing, ca de la 13-14 ani n-am mai „descoperit” nimic! …).

            Ar fi atatea altele de spus… Ma bucur mult ca stapanesti deja toate instrumentele care iti vor permite sa „aperi si sa ilustrezi” nefericita noastra disciplina. Personal, ca si Granet si Dumézil, n-am fost obsedat de metodologie – desi, cred, toti trei am incercat sa interpretam sistematic documentele. Acum, insa, traind momentul Crizelor (cu majuscula), istoricul (fenomenologul etc.) religiilor trebui sa infrunte the methodological challenge. Dar sa le [sic!] infrunte ca istoric al religiilor, i.e. cunoscand izvoarele si bibliografia a cel putin trei religii primitive si ale tuturor religiilor „istorice”. (Nu ca excelentul meu prieten, si fost elev, Ben Ray, care, in afara de ce-a invatat din cartile mele, nu cunoaste bine decat religiile Africii occidentale. E drept, citeste multa „antropologie teoretica” – desi il sfatuiam, pe vremuri, sa [-i] citeasca mai bine pe Hegel, sau Aristot…). Intrebat cine este „maestrul” sau „modelul” meu, raspund intotdeauna: R. Pettazzoni. Si apoi explic: am invatat de la el ce sa fac – nu cum sa fac (el este istoricist etc.). R. P. a incercat sa faca, toata viata, istoria generala a religiilor. Asta a fost marea lectie; de aceea in Italia exista cativa istorici ai religiilor, pe cand in Franta, in Germania, in Anglia nu mai exista niciunul. Din tanara generatie, deocamdata, esti D-ta si Bruce Lincoln. (Jonathan Smith are aproape 40 de ani…).

            Iti trimit tot astazi, prin posta aeriana, bibliografia critica; dar nu e nevoie sa complici bibliografia D-tale, care e destul de intinsa. Intamplator, la Paris, am aflat de cele vreo sase-sapte teze despre M. E. la Louvain; iar aici, am identificat inca vreo patru-cinci, toate in USA (dar nu [o] posed decat pe cea din urma, 15 Mai 1977: R. W. Kraay, Symbols in Paradise: A Theory of Communication Based on the Writings of M. E., Iowa Univ. Autorul, tanar si f. simpatic, a studiat electronica si apoi teologia; e si poet…).

            Cateva observatii: unele pagini sunt ca in Proust, fara paragrafe; e.g. pp. 11-12, 60-62 etc. Crezi ca in curriculum vitae trebuie mentionat episodul Maitreyi? Subsectia despre alchimie mi se pare cea mai putin reusita (dar nu merita sa-ti bati capul, pentru ca nu e o problema centrala). Miti, sogni e misteri a aparut anul trecut.

            …Sper sa termin Histoire II pana la 15 Iunie. Regret acum (dar e intotdeauna prea tarziu?) ca m-am inhamat la aceasta carte, utila (ca si Source-book) profesorilor si studentilor, dar mai putin „personala”. Daca ma incapatanez s-o inchei e pentru ca, sunt sigur, este ultima istorie universala pe care a redactat-o cineva, fara colaboratori, si chiar fara secretari. Cum ar spune Cioran: Atunci merita s-o inchei! …

            Te imbratiseaza cu prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            May 25 ‘77

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Din nou nu stiu daca va expediez scrisoarea bine. Oricum, sper s-o gasiti la Paris la venirea Dvs. Va urez o vacanta placuta si sper sa va revad daca veti mai fi in Paris la sfarsit de iunie.

            Trecerea mea la acea data, prin Paris, depinde exclusiv de prezenta Dvs. acolo, desi i-am promis lui L. Mamaliga ca voi participa la o sedinta a cenaclului D-sale. Dar aceasta nu ma entuziasmeaza in mod deosebit. Voi fi in drum catre Italia, iar calea cea mai scurta ocoleste Franta. Din pacate nu-mi pot ingadui anul acesta o vacanta propriu-zisa (ca anul trecut), fiindca trebuie sa scriu teza pentru Sorbonna. Cu regret a trebuit sa renunt la invitatia familiei Mamaliga. In Italia merg pentru a vorbi cu prof. Mancini94, editorul cartii despre M. Eliade, si pentru a intalni cateva persoane dragi, si voi sta numai zece zile.

            Este probabil ca in toamna voi ramane aici – nu am avut nici un raspuns de la Fordham, dar am aflat, cum v-am scris, ca ar fi ales o persoana fara post. De altfel, la paritate de salariu, nu as fi plecat de aici. Ma simt oarecum exilat, desi Olanda e o tara f. placuta, din cauza ca ma ocup de lucruri care ma intereseaza doar marginal. Desi am primit o propunere de lucru care m-ar readuce pe un fagas mai interesant, nu cred ca seful meu ma va lasa sa plec (trebuie sa tin seama de el, deoarece noul loc de munca ar fi tot aici la universitate, la sectia de italiana). De istoria religiilor nici nu poate fi vorba – nu sunt de ajuns de bun filolog. Nu cred, deocamdata, ca am pierdut „pari-ul”: totul va depinde numai de sanatate, adica de cantitatea de energie pe care o voi putea cheltui in anii urmatori. Mai depinde si de faptul daca voi reusi sa fac din teza cu Meslin95 o carte publicabila, ceea ce n-ar fi imposibil. Din pacate, informatia mea nu e chiar desavarsita (este, totusi, buna). Sper ca [h] ermeneutica sa permita o punere interesanta a problemei. Dar faptul ca va trebui sa scriu in franceza se anunta deja impovarator, intrucat am pierdut orice obisnuinta.



            Cum se mai simte D-na Sibylle? Sper mult ca este mai bine.

            Cu mult drag si cele mai alese sarutari de maini si salutari, Ioan Culianu

            13 Iunie 1977

            Draga Ioane, Plecam maine spre Paris, de aceea iti scriu in mare graba (ca de obicei, de altfel…). Vom ramane la Paris, probabil, toata vara. (Sibylle este destul de slabita; nu cred ca va putea merge pe Coasta, in luna August, asa cum planuisem – si nu vrem sa ne departam de ea).

            Sunt, deci, sanse sa ne intalnim la Paris. Daca lucrurile se indreapta, poate ne repezim in Olanda – si te vizitam.

            Evident, voi prezenta articolul la R [evue de l’] H [istoire des] R [eligions]. Sper sa am mai mult noroc decat la H [istory of] R [eligions] (unde articolul despre „Shamanism” n-a fost retinut, datorita – intre noi! … – lui Jonathan; de cand a gustat din „puterea administrativa” [a fost numit pe 1 Iulie Dean of the College], vrea neaparat sa si-o impuna pretutindeni. Pentru ca stie ca suntem prieteni si compatrioti, stie de asemenea ca nu voi face scandal… Pe de alta parte, sunt sigur ca voi putea prezenta, curand, un alt studiu al D-tale, care va fi acceptat cu entuziasm…).

            Trimit o parte din bibliografie – pentru ca sa te amuzi… Pe curand.

            Cu prietenie [,] al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. Toate au un sens (secret, fireste). Probabil ca trebuie sa mai ramai in Europa, si sa publici acolo carti si articole. Vei patrunde astfel mai repede in „viata academica” americana.

            June 21 ‘77

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Azi am primit scrisoarea expediata de Domnul Profesor [de] la Chicago, pe 13 iunie, pentru care multumesc f. mult! Intre timp, eu am scris si telefonat de nenumarate ori la Paris, ca sa aflu daca ati ajuns, dar n-am primit nici un raspuns. Asta m-a facut, din pacate, sa iau deja bilet de avion pentru Milano, unde voi pleca sambata 25. As dori nespus de mult sa va vad. Inteleg ca veti mai fi la Paris si in septembrie, iar daca cumva treceti prin Olanda as fi mai mult decat fericit daca ati putea sa-mi fiti oaspeti. Acest lucru este posibil, din pacate, numai pana la 1 august, deoarece dupa 1 aug. iau un apartament minuscul, in care abia am loc sa respir (economii!). Eu voi fi inapoi in Olanda in jur de 5 iulie.

            Ma bucura sa aud ca Doamna Sibylle este mult mai bine. Poate va veni si D-sa pe aici?

            Acum 5 minute (este ora 6) am sunat pentru a treia oara la Dvs., fara rezultat. Voi mai incerca si in zilele urmatoare.

            Am primit inapoi mss. de la HR, in acelasi timp cu un mss. de la Numen, dupa „schimbarea garzii” (Zwi Werblowski mi l-a trimis inapoi). Pe moment mi s-a parut o „infrangere”, dar acum inteleg ca va trebui in sfarsit sa scriu mai ingrijit. Articolul publicat in Numen are atatea greseli (si de ortografie!), incat m-am rusinat grozav de el. Doar lucrurile aparute in Italia au un aspect mai ca oamenii. In fine, sunt convins ca voi putea „produce” lucruri decente, si in scurt timp (timpul imi cam lipseste, dar am multe idei; din pacate nu prea sunt bine fizic, probabil din cauza schimbarii de clima).

            Olanda continua sa fie o tara amuzanta. Imi permit sa va impartasesc din experienta mea lingvistica, si a altor straini:

            Eu: cer la bar „un whisky fara pahar” (glas) in loc de „un whisky fara gheata” (ijs).

            Liliana Alexandrescu: cere studentilor ei „un prohab” (gulp) in loc de „ajutorul lor” (hulp).

            O asistenta de neogreaca: cere la macelarie „c…” (cuvantul romanesc cel mai urat) (hehakt) in loc de carne tocata (gehakt) (g in olandeza este un h gutural sonor = a).

            Un asistent de engleza: cere, la gara, „o fesa” (billetje) in loc de „un bilet” (biljet). (Se afirma ca ar fi homosexual).

            O muncitoare italianca (povestita de o terta persoana) afirma, la primirea salariului, ca va putea sa-si plateasca prostituata (hoer) si pe luna aceasta. Vorbea, natural, de chirie (huur) …

            Pentru a reveni la lucruri mai serioase: pe 28 iunie am intalnire cu editorul cartii despre M. Eliade, la Urbino. Mi-a spus ca va da mss. la tipar in luna august. Pot sa fie sperante sa iasa deja inainte de sfarsitul anului.

            Multumesc mult pentru bibliografie. Ma reconforteaza faptul de a vedea ca informatia mea (tot datorita Dvs.!) nu e depasita. Am mai adaugat cateva pagini la carte, mai bine scrise (o concluzie mai lunga etc.).

            A aparut in fine revista lui Sorin (Int [ernational] Journal of Rumanian Studies). M. Zamfir scrie ceva despre Iorga, M. Eliade, L. Blaga si Portugalia – dar art., marturisesc, este mizerabil.

            F.f. buna recenzia lui Marino la Histoire des croyances… in Tribuna (Cluj). Ati vazut-o? Observa lucruri pe care altii nu prea le-au observat.

            Meslin va transmite, deja de la inceputul lui mai, multe salutari. Sper sa-mi trec doctoratul in toamna. (Am inteles ca va datorez in totul facilitatile inscrierii, si va multumesc).

            Truda mea cea mai mare acum e sa invat sa conduc masina.

            Cu mult drag si cele mai bune urari de vacanta si de sanatate tuturor, Ioan.

            P. S. Am inteles de ce nu ati primit mss. cartii mele la Paris, dintr-o inscriptie a postasului pe plic: a crezut ca titlul in olandeza (De Hooggeleerde = Mult Prea Invatatul) era numele destinatarului. A scris: DE HOOGEBERDE?

            Padova, 29.6.77

            Mult Stimate Domnule Profesor, Mai intai va rog mult sa ma iertati ca folosesc o astfel de hartie (un indice dezafectat la cartea despre M. E…). Sunt singur in casa unor prieteni, si nu indraznesc sa deschid sertarele biroului…

            Urgenta cu care va scriu se explica astfel: ieri am vorbit cu directorul colectiei la Urbino, care era de-a dreptul entuziasmat de cartea mea. M-a intrebat care a fost impresia Dvs. personal [a], si i-am spus ca mi s-a parut, dupa o scrisoare a Dvs., de ajuns de pozitiva.

            M-a intrebat daca as putea obtine permisiunea Dvs. de a publica in traducere parte din scrisoare, si de aceea va scriu cat pot de repede. Daca la intoarcerea mea la Groningen voi gasi un bilet de incuviintare din partea Dvs., va voi trimite imediat textul batut la masina. Daca nu, va voi telefona oricum.

            Cartea va iesi sigur anul acesta: azi a fost trimisa la tipografie.

            Eu voi mai ramane in Italia pana la epuizarea resurselor. Incerc sa [-mi] urmez „inima” pana la capat, pentru ca simt ca asa trebuie. Ca de obicei, n-am nici [o] speranta in nimic, si totusi „sufar”. Nu stiu de ce. Oricum, simt in mine o mare incarcatura de forta, si „ard timpul” (Abhinavagupta).

            Cu mult drag si sarutari de maini Doamnei, precum si cele mai bune urari de vacanta, Ioan.

            P. S. Editorul mi-a cerut deja o alta carte, si i-am dat un mss. mai vechi. Colectia are un succes, daca nu f. mare, oricum deosebit (se si vinde!). Ba chiar am fost asigurat ca si cartea mea va „vinde” bine…

            Paris, 5 Iulie 1977

            Draga Ioane, Ne-am amuzat mult, cu Virgil, Monica si Marie-France, Ioan Cusa si I. Negoitescu (vezi ce public ales!), citindu-le experientele cu fonetica olandeza. Dar n-am stiut ce inseamna „prohab”. Ne-a lamurit Cusa, telefonandu-ne dupa ce consultase, acasa, unul din dictionare.

            Suntem, eu si Christinel, foarte incantati ca volumul va aparea in cursul anului. Evident, te autoriz (ez?) sa traduci si sa publici acele pasagii din scrisoare care ti se par utile.

            Acum o saptamana am inceput sa inregistrez pe banda o serie de Entretiens avec M. E. pentru editorul Belfond. (In colectia in care au aparut, mai de mult, Entretiens avec Eug. Ionesco etc.). De data aceasta am acceptat, pentru ca m-au asigurat ca pot modifica radical dactiloscriptul, ca-l pot, chiar, rescrie in intregime. Este, totusi, neobisnuit de greu, cel putin pentru mine. Prezenta dictafonului ma paralizeaza. Probabil ca pana la urma vom completa „convorbirile” prin corespondenta…

            Sibylle lupta greu cu chimiotherapia. De la 8 la 30 August vom fi cu totii la Toulon, intr-o vila, se pare, spatioasa si confortabila. Inainte si dupa aceste date ramanem la Paris.

            Salutari si vacante bune iti transmite Christinel.

            Te imbratiseaza cu prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            Groningen, 15.7.77

            Mult Stimate Domnule Profesor, Va sunt foarte recunoscator pentru autorizatia de a reproduce scrisoarea Dvs.

            Va trimit cu maxima urgenta, abia intors din Italia, fotocopia textului Dvs. si traducerea italiana. Am scos doar un pasaj privind „episodul Maitreyi” (p. 6). V-as ruga sa-mi scrieti daca doriti ca si altele sa fie scoase sau, eventual, daca nu aveti timp, va voi telefona eu.

            As dori nemaipomenit de mult sa va vad in septembrie. Daca este posibil, as vrea sa va prezint o mare admiratoare a Dvs., care mi-a fost studenta in Italia, si care a ajuns la Dvs. prin Evola. In afara faptului ca este foarte frumoasa, ca are 21 de ani si deci e extrem de distractiva, e de o inteligenta cu totul neobisnuita (Bianchi i-a facut o curte asidua, iar pana la urma a fost castigata pentru istoria religiilor). Inutil sa va spun ca ea explica desele mele calatorii in Italia, ca am fost (si pesemne mai sunt) foarte indragostit de ea, dupa o perioada lunga in care, ca profesor, am „rezistat tentatiei”101…

            Ultima calatorie in Italia a fost ingrozitoare, deoarece, desi evident curtea mea nu-i displacea deloc, mi-a comunicat ca ea este „o fata foarte normala”, iar eu „un geniu” (eufemism probabil pentru „anormal”), si ca nu am nici o sansa… Se vede ca imbatranesc, deoarece pana acum n-am avut mari infrangeri sentimentale. In fine, mai multe persoane mi-au prezis ca va veni timpul cand voi suferi si eu (si, realmente, a venit). Departe de a fi tanarul Werther, sunt totusi „intoxicat” de fetita asta, in sensul ca in fiecare dimineata ma trezesc cu gandul la ea si-mi dau seama ca toata noaptea am fost intr-o meditatie continua ca intr-un execitiu yoghic. Va scriu toate astea deoarece sunteti intr-un fel „responsabil”: mi-ati spus sa urmez „calea inimii”, si am facut asa cum mi-ati spus, impotriva prudentei si a evidentei. In fine, sunt tanar si sanatos, ma voi vindeca si de asta… Dar tot oscilez intre „inima” si „calea mainii stangi”, fara a alege (in sensul ca cele doua nu pot fi niciodata impreuna: calea mainii stangi anuleaza inima si viceversa. Cand am vrut sa trec in acest caz la calea mainii stangi, era prea tarziu, „inima” devenise deja hipertrofica, si m-am simtit mai degraba ca o pisica batuta sau plouata…). Va plictisesc daca va cer un sfat? Sa „distrug”, sau sa continui pe calea „inimii”, impotriva oricarui bun simt, stiind ca unica iesire nu este decat suferinta?

            In situatia asta (dar corpul se simte bine), trebuie sa renunt la vacanta ca sa scriu teza pentru Sorbonne. Visez numai stancile de la Carqueiranne102… In plus, venirea mea in septembrie la Paris depinde de solutionarea incredibilelor complicatii legate de pasaportul meu, pe care italienii nu vor sa-l reinnoiasca (deci depind de bunatatea autoritatilor olandeze…). S-ar putea ca dupa 27 august sa nu mai pot iesi din Olanda…

            Va rog sa transmiteti cele mai calde urari de sanatate D-nei Sibylle si cele mai alese sarutari de maini D-nei Eliade.

            Cu mult drag si multumiri, Ioan Culianu.

            Groningen, Jul. 21, ‘77

            Mult Stimate Domnule Profesor, Cerandu-va cu anticipare nenumarate scuze, indraznesc sa va plictisesc din nou cu o rugaminte. Daca va amintiti, in 1975 mi-ati dat un scurt interviu104. Era vorba sa se publice in Limite, dar apoi nu s-a mai auzit nimic. M-am uitat din nou la el, si il gasesc extrem de interesant. Mi-ati ingadui sa public traducerea italiana la sfarsitul cartii despre Dvs.?

            Va trimit, oricum, textul (ati vazut deja textul romanesc si n-ati avut nici o obiectie fata de corectitudinea transcrierii; textul italian e o traducere fidela).

            Cum va spuneam in ultima scrisoare (va cer scuze pentru toate amanuntele neconcludente din ea), as dori foarte mult sa va revad, pe Dvs. si pe Doamna Eliade. Voi veni neaparat la Paris, in septembrie. In august, daca primesc pasaportul, voi merge la Eranos-Tagung la Ascona. Seful meu a gasit banii necesari pentru a ma trimite acolo, iar eu, ingrat, intr-un prim moment i-am spus ca nu mai am timp sa ma duc (ceea ce e adevarat). Lucrarea de doctorat merge bine (am scris 3 pagini!): vreau neaparat s-o transform intr-un text publicabil, si de aceea imi dau toata silinta s-o scriu bine.

            Trec printr-o perioada de munca de ajuns de febrila (de obicei nu ma culc inainte de ora 4) si in afara de toate „tomurile bracuite” in nemteste, citesc cu mare entuziasm (pe furis!) cartile lui Evola. Entuziasmul se opreste evident la premise, deoarece imi definesc libertatea ca drept de a ma opune oricarei pretentii de posesiune a adevarului absolut. Dar cartile sunt bune si recunosc ca de cand sunt n-am facut altceva decat sa „calaresc tigrul”105. Ca tigrul era sa ma manance, asta este altceva: sunt din nou pe spinarea lui, si niciodata n-am fost instalat atat de confortabil… Ce e drept, as dori ca perioada asta de „cavaler al infinitului”, cum spunea Kierkegaard, sa se termine odata prin sinteza cu „inima”. Ceea ce iarasi va intreb: de ce sa urmez „calea inimii”, daca inima nu mi-a adus decat suferinta?

            Am primit o stranie scrisoare din Romania, de la George Balan, care imi aminteste de „Legaturile (noastre) mai presus de cele strict personale – le-as putea numi legaminte”, ba chiar imi cere si o fotografie… Eu i-am raspuns ca de mult am ales calea faustica, care ma impiedica sa ma opresc, sub pedeapsa damnarii, si ca Dvs. ramaneti exemplul meu cel mai bun. Pe de alta parte, eu ma rupsesem deja din Romania de „antroposofii” lui Balan (printre care roiau, cred, nebuni, arivisti si securisti), dupa o cvasi-cearta cu maestrul (relativa, nimic mai putin, decat la credinta in vise si la uzul carnii… Aveam 21 de ani, si treceam prin perioada de izolare „samanica” a mea, care a durat pana in 1973, urmandu-i, din fericire, o „renastere”…).

            Aici este un calm extraordinar. Atata vreme cat mai pot recurge la trecutul „ascetic”, adica pot impiedica mintea s-o ia razna, locul este ideal pentru a produce… Apoi, s-o vedea. Dar sunt ferm convins ca destinul meu este deschis, si ca deocamdata nici o previziune nu-mi poate stapani drumul.

            Cu mult drag si cele mai alese sarutari de maini Doamnei, Ioan Culianu.

            P. S. Am modificat o singura fraza in interviu, la p. 4, unde la intrebarea „unde este Graalul”, Dvs. vorbeati literal „de o lume dominata nu atat de marxism cat de politia secreta”. Mi-am permis sa inlocuiesc fraza cu: „controlul secret” (eliminand cu totul marxismul, deoarece cartea va aparea in Italia…). V-as ruga sa-mi spuneti daca sunteti de acord cu substitutia.

            Groningen, Aug. 10, ‘77

            Mult Stimate Domnule Profesor, Am semnat azi contractul privind cartea despre M. Eliade. Va cer iertare ca va deranjez din nou, cu privire la unele puncte din scrisoarea redactiei. Ei ma intreaba daca am contacte cu edituri straine pentru eventuale traduceri. Am raspuns ca nu, sfatuindu-i totusi sa se adreseze eventual la University of Chicago Press (dar banuiesc ca e, oricum, timp pierdut).

            V-as ruga mult sa-mi spuneti daca cumva cunoasteti vreo editura pe care cartea despre Dvs. ar interesa-o, in Franta sau in USA. Eu am raspuns ca este mai bine ca mai intai cartea sa iasa in librarii, dar intentia lor este de a prezenta cartea buna de tipar in octombrie la expozitia de la Frankfurt, unde se intalnesc toti editorii europeni. Daca cumva aveti vreo sugestie in sensul de mai sus, v-as fi extrem de recunoscator daca mi-ati putea-o comunica.

            Am comunicat pasajele de suprimat in scrisoarea Dvs. dar, oricum, le voi suprima in spalturi (mi-am amintit cuvantul „romanesc” pentru „épreuves”; nu stiu daca tot acesta se folosea mai de mult).

            Teza mea pentru Meslin inainteaza f. incet, din dorinta de a o face „acceptabila”. Sunt, evident, foarte obosit si parca „lichefiat” de munca. Ma simt usor ca ascetii care practica wo-wei si zboara pe nouri… Evident, in toata aceasta vreme, Ate, fata lui Zeus, se joaca cu mine – in sensul ca sunt f. distrat etc.

            Sper ca Doamna Sibylle este mai bine, si-i urez insanatosire cat mai grabnica, de care nu ma indoiesc. Mi-a spus-o prietenul meu, Capricornul Tui Sung, pe care-l port la gat de o bucata de vreme si care, traind la mari inaltimi, recepteaza mai usor mesajele zeilor…

            Cu cele mai dragi sarutari de maini Doamnei si salutari, ca si urari de buna vacanta si de sanatate, Ioan Culianu.

            P. S. Articolul meu despre „Imnul Perlei” a fost in fine acceptat de rev. Kairos107. Pentru traducerea germana mi-au fost ceruti… 455 guldeni! ($ 180!). Salariul meu pe o luna in Italia!

            Aug. 29, ‘77

            Dragi Domnule Profesor si Doamna, Vestea mortii Doamnei Sibylle m-a indurerat mult, intrucat speram, dupa ceea ce aflasem la telefon de la Dvs. la sfarsitul lui iulie, ca starea D-sale era mai buna. Va rog inca o data sa primiti cele mai sincere condoleante, laolalta cu asigurarea ca particip la durerea Dvs.

            Deoarece nu vreau sa va deranjez in nici un fel in aceasta perioada – afara doar daca va pot fi de folos cu ceva, in care caz va stau acum si totdeauna in intregime la dispozitie -, voi amana calatoria la Paris. Nu stiu daca mai sunteti acolo si daca m-ati putea eventual primi pe la sfarsitul lunii septembrie sau inceputul lui octombrie.

            In ziua de 24 august mai eram la Ascona – implicit gandindu-ma la Dvs., deoarece Ascona ma interesa in masura in care Mircea Eliade a participat la intalnirile de la Eranos. N-am fost total deceptionat, dar nici extrem de entuziast. In ultimele zile am tras chiulul plimbandu-ma cu barca pe lac sau colindand prin munti in mod foarte romantic. Locurile sunt foarte frumoase, ma voi intoarce la anul sa-mi petrec vacanta acolo (sper). In ce priveste Eranos, se cere, cred, o improspatare a sangelui. Nu stiu deocamdata daca merita sa ma mai duc in continuare acolo. L-am ascultat pe G. Scholem, l-am zarit de departe pe H. Corbin, aceasta a fost realizarea mai de seama.

            Acum ma lupt cu experientele extatice; s-ar putea ca lucrarea sa iasa de ajuns de bine, daca nu ma voi grabi prea tare. Dar si in acest caz sunt oricum hotarat s-o refac.

            S-ar putea ca incepand din octombrie sa primesc intregirea normei la sectia de italiana, in care caz voi preda in cateva luni un volum de eseuri despre filosofia Renasterii. Contractul meu a devenit, intre timp, permanent (de la 1 nov.), ceea ce inseamna ca probabil nu ma voi mai misca de aici pana si daca nu voi fi realizat ceva destul de bun. Am in santier un volum de analiza istorico-religioasa a folklorului romanesc si balcanic si un volum despre „orizontul imaginar al lui M. Eminescu”; apoi, mai marunt, un volumas despre un poet roman care-mi permite sa-mi dezvolt pasiunea pentru romantismul german si pentru Trakl109. De istoria religiilor am in santier mai multe lucruri. Cu cele mai alese sarutari de maini, salutari si urari de sanatate, Ioan Culianu.

            Paris, 11 Oct. 1977

            Draga Ioane, Am citit cu mult interes si multa bucurie scrisoarea din 1 Oct. Vestea ca teza111 „ameninta” sa se apropie de 450 de pagini m-a incantat. Singurul lucru de care trebuie sa tii seama: timpul. Scapa de ritualul tezei cat mai repede. Numai dupa aceea sa te gandesti la problema publicarii (revizuiri etc.).

            Plecam maine spre Chicago. Din fericire, n-am decat un Seminar saptamanal, cu Frank Reynolds: istoria disciplinei, de la Max Müller la Van der Leeuw. Sper sa inchei ultimele §§ din Histoire II. (Tipograful e in pragul neurasteniei…). In principiu, revenim la sfarsitul lui Martie. Iti voi vorbi atunci despre lunga agonie a Sibyllei.

            Te imbratisam amandoi cu prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            Thanksgiving 1977, 24 Nov.

            Draga Ioane, Posta merge halandala – la noi, sau undeva in Europa. Am primit alaltaieri, 22 Nov., scrisoarea D-tale din 8 Nov., cu articolul. Vestile cu aparitia mereu amanata a cartii sunt amuzante. Acelasi lucru se intampla cu Cahier de l’Herne; trebuia sa apara la 15-20 Nov., dar nu cred ca a intrat sub tipar, desi tot materialul era gata inainte de plecarea mea. (ŕ propos, am vazut anuntata, pentru Dec., cartea lui Guilford Dudley III, Religion in [on] Trial: M. E. & his Critics, 208 p., $ 12.50, Temple U. P. Iar Mouton, spune, va publica monografia lui A. Douglas113 inainte de sfarsitul anului). Eventuala trad. fr. a cartii D-tale – Ed. „Seuil” e preferabila lui Payot – ar fi binevenita (francezii nu prea stiu ce sa creada despre ansamblul scrierilor mele); evident, poti adauga acel capitol despre scriitor, dar nu te gandi la o „bibliografie completa”; ar lua prea multe pagini; pe de alta parte, exista un „project” – nu mai stiu in ce stadiu – aici, in USA.

            Am citit de abia astazi articolul „L’Eschatologie céleste” (de abia – pentru ca mi se intampla foarte rar sa pastrez necitit, 48 de ceasuri, un manuscris care ma intereseaza…). La o prima lectura, articolul mi-a placut foarte mult. Daca vrei, il trimit imediat lui A [ntoine] Guillaumont, la RHR. Dar poate ar fi bine sa precizezi, intr-un paragraf sau intr-o nota, ca originea greaca a „infernului celest” a fost sustinuta de F. Cumont (deja in Symb. fun., pp. 36 sq., dar mai ales in Lux perp., 191 sq.114), de L. Rougier (cu argumente discutabile, criticat de Cumont si Burkert), si, in special, de W. Burkert (Weisheit u. Wissenschaft115; am la indemana numai traducerea americana, Lore & Science in Ancient Pythagoreanism, Harvard U. P., 1972, pp. 357 sq.), cu admirabile argumente si cea mai recenta bibliografie. Reciteste paginile lui Burkert, te vor incanta… Un detaliu: citatul din Bulton, p. 151, ms. p. 8, sus, nu e clar; cred ca ai sarit un cuvant. (Intre noi fie vorba, meritele lui Bianchi sunt mai modeste; Simone Pétrement, Le dualisme chez Platon etc., a sustinut cam acelasi lucru inca din 1947…). Dar, inca o data, articolul e original, interesant si bine scris (desi ar fi bine sa-l revada un francez; ti-au scapat cateva inadvertente, e.g. p. 14, l. 10 de jos: „Rome a conquéri…”).

            Sper sa obtii repede pasaportul si, mai ales, sa inchei redactarea tezei. Si, trebuie sa inveti sa conduci. Masina iti simplifica viata – chiar in Europa.

            De abia astept sa ne revedem. Dar, cand? Nu inainte de Mai 1978. Soarta a facut sa nu ne intalnim in anul cand am petrecut 6-7 luni la Paris… Intre altele, as vrea sa te prezint lui Payot, oarecum oficial, caci contez pe D-ta sa ingrijesti noile editii din Traité etc., cand eu nu voi mai fi disponibil.

            Ce sa-ti mai spun despre noi, aici? Christinel a cazut bolnava (gripa?, bronsita?) de cum am venit; n-a iesit 15 zile. Dar a trecut si asta. Chiar astazi, de Thanksgiving, avem pe sotii Ricśur, Kitagawa ti John String – ti Chr. e agitata (curcanul! cate ceasuri trebuie sa-l tina la cuptor? …). Eu mai am de pus la punct inca doua capitole. Payot imi telegrafiaza nervos – dar nu e nimic de facut!

            Te imbratisam amandoi cu multa prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. Referintele bibliografice nu sunt citate conform „regulilor actuale”; e.g. n. 62: trebuie: „La femme céleste…” in Numen; „La passione…” in Aevum.

            3 ianuarie 1978

            Draga Ioane, Iti uram un An Nou fericit si „spornic”! Aceasta este inca o „bouteille ŕ la mer”, inainte de reintoarcerea la Chicago (6 Jan.). Ti-am mai scris din Yucatán si Copán117 (Honduras), insa se pare ca „ilustratele turistilor” sunt „des-timbrate” si incinerate… Guatemala este cea mai frumoasa tara din America. Te imbratisam, Christinel si Mircea E.

            17 Jan. 1978

            Draga Ioane, Cu intarziere – iti uram un An Nou fericit si norocos!

            Raspund pe loc scrisorii din 9 Jan., ca sa nu se repete povestea. (Cred ca nu ti-am mai scris din Noiembrie! …). Multumiri pentru articolul-recenzie si pentru completarile din scrisoare119. E adevarat, nuvelistica mea e din ce in ce mai criptica! Singura hermeneutica posibila ar fi ignorarea sensului (sau al [sic!] „simbolului”) si considerarea fiecarei nuvele ca un „Univers paralel”, cu structurile, morfologia si limbajul lui specific120. Dar despre asta ar trebui sa stam de vorba intr-o zi! … Cred ca faci o confuzie: Antim nu vorbeste despre Boddhisattva – ci numai Ieronim si cercul lui de „actori”. In privinta „petei de igrasie”, m-am gandit la „estetica mistica” a lui Rikyu, la wabi (vezi insemnarea din „Caiet de toamna”, Limite, Nr. 15, Martie 1976121).

            Trebuie sa recunosc: referinta la C. Z. C.122 nu ma incanta, pentru ca poate da loc la „confuzii”. (Asta ii reprosam si lui Scagno123: simpatia fata de Legiune a fost indirecta, prin Nae Ionescu, si n-a avut nici o influenta in gandirea si scrierile mele; a fost doar pretextul de-a-mi pierde Conferinta la Univ. din Bucuresti, si, mai ales, de a fi calomniat intre anii 1944-1968, in tara si in strainatate…). In privinta lui C. Z. C. nu stiu ce sa cred; a fost, desigur, cinstit si a izbutit sa trezeasca o generatie intreaga; dar, lipsit de spirit politic, a provocat cascada de represiuni (Carol II, Antonescu, comunistii) care a decapitat intreaga generatie pe care o „trezise”… Nu cred ca se poate scrie o istorie obiectiva a miscarii legionare si nici un portret al lui C. Z. C. Documentele la indemana sunt insuficiente. In plus, o atitudine „obiectiva” [ii] poate fi fatala autorului. Astazi, nu sunt acceptate decat apologiile (pentru un numar infim de fanatici, de toate natiile) sau executiile (pentru majoritatea cititorilor europeni si americani). Dupa Buchenwald si Auschwitz, chiar oamenii cinstiti nu-si mai pot ingadui sa fie „obiectivi”…

            Imi pare rau ca m-am antrenat in aceste „consideratii”, sumare si grabite. Iti trimit totusi paginile astea, ca sa-ti propun macar inceputul unei lungi discutii viitoare…

            Am petrecut vacanta de Craciun in Florida, cu Lisette124. N-a fost ca acum patru ani – soare si cald – dar m-am odihnit. Acum, de doua saptamani, din nou in zapada si gerul chicagoan.

            Ma bucur ca va aparea cartea. Sa speram ca va fi tradusa curand. Astept articolul – si-l voi expedia lui A [ntoine] G [uillaumont] la RHR.

            Iti uram sanatate – dar si toate celelalte!

            Cu veche prietenie [,] te imbratiseaza [,]

            Mircea Eliade

            13 Feb. 1978

            Draga Ioane, Am primit acum cateva ceasuri scrisoarea D-tale din 17 Dec.126, data postei: 20. XII.77. Desi ai indicat Via Air Mail – Luchtpost, scrisoarea a calatorit pe indelete, ca pe vremurile bune…

            Citind-o, am inteles cateva aluzii (enigmatice, acum 5-6 saptamani) din scrisorile anterioare. Sa incep cu o rectificare: L. Blaga nu mai era de mult ministru la Lisabona, cand am sosit eu de la Londra, in 10 Feb. 1941. Nu stiu cand a plecat; probabil prin 1940127(*). Cum ti-am mai spus, nu ma incanta „discutia” atitudinii (sau neatitudinii) mele politice – pentru ca, pentru a fi cinstita si exhaustiva, implica zeci, daca nu sute, de pagini – si nu am nici timp, nici tragere de inima pentru asa ceva. Repet: Scagno a facut o greseala lasandu-se antrenat in polemica cu Furio Jesi. Inca din 1938 am inteles (si am spus-o – dar numai prietenilor! …) ca „generatia noastra nu are destin politic” (asa cum a avut generatia parintilor nostri, care au facut „Romania Mare”). Daca as fi banuit ca intr-o zi te vor interesa asemenea lucruri, ti-as fi dat sa citesti, cand erai la Chicago, toate articolele mele publicate in presa din exil intre 1946-1960. Desi eram, ca toti ceilalti, „angajat”, si atacam regimul din tara – teza mea era urmatoarea: exilatii nu pot face nimic pe plan politic imediat; singura noastra „arma politica” este cultura; orice creatie romaneasca importanta constituie o sansa de „supravietuire a neamului”; dat fiind ca in tara (era epoca Roller si a „rusificarii”) istoria, filologia, istoria literara etc. sunt falsificate, este de datoria noastra (traiau pe atunci N. I. Herescu, Al. Busuioceanu, Gafencu, G. Nandris si mai erau Baldoviceanu, Turdeanu, Lozovan, Adamesteanu128 etc.) sa „facem stiinta”, spunand ceea ce savantii din tara nu mai erau liberi sa spuna.

            Dar, ca sa nu ma lungesc prea mult, trec la o alta „chestiune”: semnificatia politica pe care ai descifrat-o in cele doua nuvele. Iti marturisesc foarte sincer ca nu m-am gandit niciodata la asa ceva. Adrian, in orice caz, credea ca misiunea (politica a) poetului era sa „coboare printre lupi si mistreti”, sa-si recite versurile pe strada sau prin carciumi. Cand vorbea cu Orlando, nu-l interesa ca „are milioane”; incerca sa-l convinga ca poetul e singura speranta „politica”. In ceea ce [-l] priveste pe Albini, am aplicat si aici aceeasi tehnica din Mantuleasa sau Pelerina: prezentarea politistului in atitudini neutre, sau chiar „simpatice”, pentru a evita atmosfera de teroare realista si a revela o alta dimensiune a Universelor [sic!] concentrationare. (Cati Romani nu mi-au reprosat portretul „Anei Pauker”!).

            Si acum, pe scurt, sa raspund la scrisoarea din 25 Jan. Regret foarte sincer ca te-ai lasat prins in capcana multumind [u-i] lui Lavastine129. Nu banuiam ca numele lui este tabu! Incearca sa-ti precizezi „neutralitatea”, evitand discutiile cu Italienii (sau chiar cu Olandezii). Vocatia si destinul D-tale se indreapta spre „alte orizonturi”. Trebuie, cu orice pret, sa inchei teza si s-o publici. Astept noua versiune a articolului pentru RHR. Si, mai ales, speram sa te vedem amandoi la Chicago, in Aprilie. Noi vom fi, pentru trei saptamani (13 Martie-3 Aprilie), la Chapel Hill (Univ. of N. Carolina), invitati de Chuck Long.

            Te imbratiseaza cu veche prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            P. S.-14 Feb.

            Nu cred ca esti obligat sa publici explicatiile din Apendice II130. N-ai discutat scrierile mele literare, ca sa te poti concentra asupra celorlalte – atunci, de ce trebuie sa faci aluzii la Iphigenia sau Salazar? (Pe aceasta din urma am scris-o in speranta ca vom avea o presa mai buna in Portugalia…).

            1 Martie 978

            Draga Ioane, La repezeala, cateva randuri. Cuvantul a fost, pe rand, national-taranist (1926-29), carlist (29-31), pro-legionar (1933-34 – dupa care a fost desfiintat) pana in 1938; a reaparut numai trei luni – Ianuarie-Martie 938; apoi a reaparut inca o data (eu eram la Londra) sub Antonescu-Sima, Sept. 1940-Jan. 1941, director fiind P. P. Panaitescu; de data aceasta, ziarul era 100% legionar.

            Eu n-am fost nici antisemit [,] nici pronazist. In polemica cu Gh. Racoveanu, ŕ propos de De doua mii de ani, am scris doua articole in Vremea, „Iudaism si crestinism”. Etc. Etc. Dar nu mai rezist amintindu-mi cat sange rau mi-au facut aceste tampenii (calomniez, calomniez, il en restera toujours [quelque] chose! …). N-am raspuns si nu voi raspunde niciodata. In ceea ce [-i] priveste pe Jesi, Donini si ceilalti, imi amintesc fraza lui Cioran, in gara, la Paris, in toamna 1943, cand s-a pus trenul in miscare: „Sa-i spui lui Salazar sa ma pupe in cur! …”

            Scrie-i lui Tacou, pentru ca nu-ti cunoaste adresa. Vei primi, cred, exemplarul.

            Intre 13 martie-2 Aprilie vom fi la: Department of Religion [,] The University of North Carolina at Chapel Hill, Chapel Hill, N. C. 27514.

            Te imbratiseaza cu prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            Straussln. 8

            Groningen, 17 martie ‘78

            Mult Stimate Domnule Profesor, Azi primesc L’Herne si va felicit din toata inima! A iesit f. frumos (poza din India e nemaipomenita, si-mi desteapta fel de fel de nostalgii…) si ceea ce am citit din art. despre Dvs. e f. interesant (mai ales cele ale lui S. Vierne, G. Durand si cel despre raportul Kubrik-Eliade, pe care de fapt si eu l-am analizat inca in 1974 – poate va mai amintiti mss.; i-l dadusem D-lui Ierunca, dar el a gasit ca n-are „specific national”. Restul relativ „stiut”, afara de foarte interesantul art. al lui Ion Balu si de excelentul art. al Dvs. despre alchimie). Sunt cam multe greseli de tipar, iar mie mi-au redus art. la 1/3, ceea ce insa e perfect explicabil si nu-i mare paguba – fiindca voi scrie un capitol despre M. E. scriitor daca cartea mea se va traduce in franceza.

            Acum cateva zile, foarte trist ca v-am amarat cu toata povestea Donini & Cie, la care replicile mele au fost f. stangace, am telefonat ca sa retrag nota finala133 adaugata in extremis. Acolo explicam cu argumente ca n-ati fost nicidecum antisemit si ca n-ati fost filonazist, fiindca erati filosalazarian. Mai multe persoane mi-au spus insa ca ultima parte a argumentarii nu merge134, 135(*). Am telefonat, cum spuneam, si am avut surpriza (placuta) sa aflu ca volumul a aparut deja in librarii, fara nota respectiva. Il veti primi de indata ce-l primesc si eu. In fine, va mai trebui doar – in urma incercarilor mele avocatesti idioate – sa-i conving pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca ca n-am innebunit incercand sa iau apararea Garzii de Fier si nici acceptand stilul unui birou comunist de presa care ar incerca sa va „reabiliteze”… Vrand-nevrand, am fost contaminat de atmosfera italiana si o doza de perfidie s-a suprapus peste naivitatea mea funciara (care, insa, a ramas la fel de suparatoare…).

            Pe curand (dupa „vacanta”…) veti primi si versiunea, de asta data cam prea pedanta, a art. despre „Eschatologie céleste”. Este de presupus ca nu ma voi duce nicaieri, deoarece prin schimbarea de rezidenta am intrat in niste complicatii birocratice de nedescris si posed acum un pasaport de strain, care ma obliga sa cer viza la Amsterdam ori de cate ori vreau sa ies din Olanda… In fine, si aceasta se datoreaza in mod egal prostiei si grabei – deoarece am „ales” solutia asta numai ca sa nu trebuiasca sa-mi reinnoiesc din an in an séjour-ul la Milano. Dar nu stiam ca titlul de refugiat politic isi pierde valabilitatea in Olanda (unde, de o bucata de vreme, Inaltul Comisariat ONU nu mai are nici o putere). In fine, imi plang in pumni, dar n-am ce face… Ar fi trebuit sa consult un avocat, dar treburile pareau mai simple… In Italia, acum, haosul e de nedescris: a fost rapit Aldo Moro!!! Incep sa devin tot mai apocaliptic…

            Cu mult drag, sarutari de maini Doamnei si cele mai bune salutari si Hristos a inviat!

            Ioan.

            P. S. Sunt foarte bucuros ca vi s-au tradus, in fine, in franceza, articolele din tinerete. Drept sa spun, gasesc Cahier de l’Herne chiar mult mai bine si fericit facut decat ma asteptam, in tot cazul mult mai util pentru cunoasterea Dvs. decat Myths & Symbols136. Extraordinar de interesant art. nou „Le mythe de l’alchimie”!

            6 Aprilie 1978

            Draga Ioane, Ne-am intors ieri din North Carolina. Am petrecut trei saptamani intr-un proto-paradis, in plina primavara (la Chicago, zapada si ger) -, intr-o admirabila casa chiar in padure… Abia acum imi dau seama cat am pierdut acceptand catedra din Chicago – dar nu-mi pare rau. Probabil ca in protosi para-paradisuri as fi avut alte plictiseli; dar, mai ales, sunt sigur ca nicaieri n-as fi avut libertatea din Chicago…

            Am gasit volumul D-tale138, ne-a placut mult la amandoi; inca nu l-am parcurs, dar o voi face curand (de asemenea, voi citi cu interes „A Dualistic Myth…”139).

            Inutil sa-ti spun cat de incantat sunt ca prima carte scrisa de un roman despre mine este a D-tale! …

            Vom fi la Paris de la inceputul lui Iunie, si de abia astept sa ne intalnim. Vestea despre teza (definitiv incheiata la toamna) m-a linistit. Cand ne vom vedea am sa-ti arat programul despre: „Coincidentia oppositorum. The scholarly & litterary Worlds of M. E.”, colocviul care se tine la Notre Dame de la 12 la 14 Aprilie140. Din pacate, nu voi putea asista decat la ultima sedinta. Trebuie sa „pun la punct” l’état des questions la vreo zece paragrafe din Histoire II.

            La Charlottenville [i-] am vorbit lui Nathan Scott despre D-ta. Tocmai le pleaca profesorul de Ist. Rel., Denny141(*), islamist si generalist; si ar vrea un generalist tanar etc. Am inca exemplare din curriculum vitae de acum doi ani. Dar as vrea sa-mi trimiti lista ultimelor publicatii. (Nu uita ca, in fond, esti un istoric al religiilor si ca singurul loc unde se poate face ist. rel. este USA). Te imbratisam amandoi cu dor [,]

            Mircea Eliade

            13 Iunie 1978

            Draga Ioane, Este de necrezut, dar de abia azi noapte am incheiat ultima pagina a vol. II Histoire – si de abia de azi dimineata am inceput sa raspund la scrisori (pe foarte scurt! …).

            Am expediat saptamana trecuta articolul lui A. Guillaumont. I-am scris si il voi vedea la Paris.

            Noi zburam la 15 Iunie la New York, si la Paris la 20, unde ajungem a doua zi dimineata. Vom ramane o buna parte din Iulie. Dar planurile sunt inca „fluide”.

            Sper sa ne revedem curand!

            Te imbratiseaza cu prietenie [,] al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            26 iunie ‘78

            Mult Stimate Domnule Pofesor, Am primit scrisoarea Dvs. de la Chicago, in timp ce eu, deja de vreo luna, va scriam la Paris (unde veti gasi, cred, vreo patru-cinci scrisori inutile). N-am inteles bine daca abia acum ati terminat corecturile sau mss. Histoire II. Abia astept sa apara. Dar imi inchipui cata munca v-a fost necesara.

            Intre timp a venit mama144, si planuiam sa venim impreuna la Paris. Dar formalitatile m-au speriat, asa incat voi veni singur, dupa plecarea ei (17 iulie), cand si daca va pot intalni.

            Mama va transmite multe salutari si-si aminteste de Doamna Eliade, pe care a cunoscut-o la Petrosani (sau Lupeni?) in timpul razboiului, mi se pare. I-am spus ca Doamna Eliade isi aminteste doar de sora ei (Marioara), fiindca era personajul cel mai ciudat din familie (care, in vremea aceea numara, numai la Petrosani, vreo zece membri, mari si mici…).

            A aparut prima „recenzie” (de fapt, un articol despre M. Eliade) a cartii mele, datorata bunului meu prieten din Padova, Paolo Romanato. Intr-un numar ulterior din acelasi ziar va aparea si [un interviu al meu, de fapt un articol pe care l-am] redactat impreuna cu Paolo, si are un aspect foarte „urban”.

            Cartulia, desi foarte prost difuzata, se vinde totusi in unele locuri. Tot incerc terenul pentru a stabili contacte mai stabile cu vreo editura, unde as putea publica mai mult.

            Va multumesc f. mult pentru expedierea articolului catre Guillaumont. Intre timp am descoperit unele greseli de forma, cateva omisiuni de citate grecesti si o greseala de fond (care insa se poate corecta), privind cele doua ordini planetare („caldee” si „egipteana”). Pregatesc acum o recenzie mai lunga a cartii lui J. Flamant, Macrobe et le néo-platonisme latin etc. si un articol in italiana, „Ordine e disordine delle sfere. A proposito di Macrob. In S. Scip. I 12, 13-14”145, parte din teza (care va fi gata in septembrie). Inutil sa va spun ca am renuntat la orice vacanta, dar si asa pierd timp cu neplacerile vietii occidentale (masina la reparat etc.). Si ploua, ploua, ploua… (incat mama, care a visat pesemne urat, era sigura ca azi suntem in plina inundatie…).

            Cu cele mai dragi sarutari de maini si salutari, precum si urari de sanatate si vacanta placuta, raman in asteptarea emotionata a Histoire II, al Dvs., Ioan.

            Paris, 10 August 1978

            Draga Ioane, Ne-am intors azi din Proventa (o saptamana petrecuta la „mosia” lui Ioan si Ileana Cusa) si am gasit recenziile din Aevum – fara nici un rand. Imi inchipui ca, si de asta data, posta isi cam bate joc de noi. La sfarsit de Iunie, abia ajunsi la Paris, ti-am scris cateva randuri (pe aceeasi adresa), anuntandu-ti „programul” nostru pentru vara. Apoi, in mijloc de Iulie, ti-am telefonat (mai precis, Christinel ti-a telefonat) la numarul de la Universitate si, din nou, acasa. Fara succes. Intelesesem din ultima scrisoare ca vei veni pe la noi in a doua jumatate a lui Iunie. Ce s-a intamplat?

            Am fost cateva zile la „Decada Cerisy” despre L’Imaginaire. Maine plecam din nou, pentru trei zile, la „Decada Ionesco”. Voi „vorbi” si eu (asa cum am „vorbit” acum doua saptamani – adica, repetand ce-am spus de atatea ori).

            Apoi: 13-16 Sept., Stockholm, 23-25 Sept. Frankfurt. Restul timpului, pana la 2 Oct., la Paris. (La 15 August vine, pentru zece-douasprezece zile, un fost elev al meu, Prof. Jan Kim).

            Deci, cand ne vedem? Cu veche prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade.

            Groningen, 10 august 1978

            Mult Stimate Domnule Profesor, Imi ingadui sa va trimit cap. III din teza (aici in versiune italiana, pentru Aevum148). Banuiesc ca e lucrul cel mai bun pe care l-am scris pana acum.

            Dupa cum vedeti, teza inainteaza. Sper ca va fi gata pana in octombrie (nu va depasi 200-250 pp., de felul celor pe care le-ati vazut deja). Am gasit si pe cineva care va face corecturile.

            Nu stiu daca scrisoarea mea va va gasi la Paris. V-as fi extrem de recunoscator daca mi-ati putea da vreun semn cand va intoarceti, ca sa stiu cand as putea veni sa va vad. A trecut mai bine de un an si jumatate de cand nu v-am vazut, adica tocmai perioada petrecuta in Olanda…

            Mama mea a plecat de aici acum doua saptamani, dupa o perioada de sapte saptamani petrecute impreuna. Sper sa mai vina anul viitor149.

            Nu am multe noutati, decat ca prof. Vermaseren a fost de acord sa publice teza, dupa sustinere, in EPR0150. Altfel, ma zbat sa gasesc vreo editura pentru alte proiecte, in primul rand Antinomismul. Mai multe lucruri asteapta publicarea (un articol despre Eminescu sper sa va placa, iar unul despre „Pons subtilis”151 nadajduiesc sa va intereseze; am ajuns la concluzii ciudate: podul Cinvat din Vendidłd s-ar putea sa provina din reprezentari judeo-crestine, iar nu invers).

            Am lucrat si am citit foarte mult in ultima vreme. Beneficiez de o liniste in adevar exceptionala.

            V-am visat in dimineata de 6 august, de asta va scriu, fiindca m-am uitat in jurnal…

            Cu mult drag, si cele mai alese sarutari de maini Doamnei si salutari, Ioan

            13 sept. ‘78

            Prof. Dr. Mircea Eliade – Paris.

            Mult Stimate Domnule Profesor, Va multumesc din inima pentru primirea de la Paris, pentru mss. povestirii pe care mi l-ati dat sa-l citesc (si despre care eu n-am avut, din pacate, timp sa va vorbesc mai mult; insa stiti cat mi-a placut) si pentru cuvintele de raspuns ambasadorului care v-a decorat.

            Deoarece m-ati prezentat, i-am expus D-lui Tacu153 ideea de a face o carte mai lunga despre M. E. Am impresia ca ar fi cu totul altceva daca si Dvs. i-ati spune macar un cuvant, eventual prin telefon. Ceea ce eu pretind, mi-a spus, nu se face: anume un acord prealabil care sa-mi ingaduie sa nu fac munca de pomana. Ar trebui sa-i trimit mss. cu o cerere tip (! mai rau ca in Romania!) care ar fi luata in considerare de niste „specialisti” (pare-mi-se, doi la numar) si abia dupa aceea mi-ar putea da un raspuns. Evident, toate aceste paveze birocratice ar putea fi inlaturate prin cuvantul Dvs. si eventual prin recenziile f. favorabile la carte154. Eu i-am scris astazi ca daca lucrurile s-ar fi prezentat vreodata asa, as fi ramas nepublicat toata viata, si nici cartea despre M. E., nici cartea care va iesi la Brill nu ar fi aparut sau [nu] vor aparea. I-am scris ca, dupa evaluarea editurii italiene, cifrele de vanzare a cartii despre M. E. sunt foarte satisfacatoare si ca in Franta interesul pentru Dvs. este mult mai mare, deci si cifrele de vanzare ar fi mai mari. In fine, este evident ca fara un acord de principiu (nu neaparat contract), deoarece in momentul de fata am enorm de mult de lucru, n-as putea sa ma apuc sa remaniez cartea cu vaga speranta ca doi „specialisti” vor decide ca este buna…

            Va trimit un interviu155 (primul si, cred, ultimul de acest fel) luat de un prieten, in speranta ca anumite parti va vor placea.

            Multumesc mult Doamnei Eliade pentru primire, si-i sarut mainile cu caldura. Sarut mainile Doamnei Lisette si-i multumesc pentru minunatul disc cu Simfonia fantastica, prin care a „nimerit” una din bucatile mele preferate. Si D-relor Jacqueline si Jeanine. Multe si cordiale salutari D-lui Oani si D-nei Lily Perlea.

            Cu mult drag, Ioan.

            P. S. La receptia pentru „Légion d’Honneur”, am stat de vorba, dupa mai bine de doi ani, cu Marghescu, apoi am continuat, in prezenta lui V. Tanase. Regret foarte mult ca vreodata am spus lucruri rele despre el, deoarece in felul asta comportarea nedemna a fost a mea. Sper sa invat sa ma stapanesc mai bine, si va cer iertare.

            18 sept. 78

            Prof. Dr. Mircea Eliade – Paris.

            Mult Stimate Domnule Profesor, Indraznesc sa va deranjez iar cu o rugaminte. Nu va mai povestesc in ce mod, s-ar putea sa reusesc sa public in Franta o carte de popularizare despre filosofia Renasterii157. O scriu in romaneste ca sa mearga mai repede.

            Va trimit primul capitol (celelalte vor fi gata in c. trei saptamani si le veti primi la Chicago), cu rugamintea sa-mi spuneti daca va intereseaza si, in acest caz, daca ati fi dispus sa scrieti un cuvant de prezentare, pe care as tine foarte mult sa-l am pe prima mea carte „originala” (teza fiindu-va dedicata, nu va pot cere acest lucru). V-as ruga sa nu luati in considerare lipsa de perfectiune a bibliografiei; in Renastere sunt la mine acasa si-mi pot permite sa citez mai mult sursele. Capitolele ulterioare sunt insa mult mai informate si sub aspect bibliografic.

            V-as fi recunoscator daca n-ati spune nimanui, nici de carte, nici de rugamintea mea, mai ales nici unui roman.

            In plus, v-as fi foarte dator daca mi-ati putea da vreun raspuns privind articolul trimis d-lui Guillaumont, intrucat as avea posibilitatea sa-l traduc si public in alta parte, daca nu e considerat „suficient” pentru RHR.

            Cu mult drag si cele mai alese multumiri, Ioan.

            Sarutari de maini Doamnei Eliade si Doamnei Lisette Perlea.

            26 sept. [1978] Prof. Dr. Mircea Eliade – Paris.

            Mult Stimate Domnule Profesor, Ma grabesc sa va mai prind la Paris… Maine sper ca scrisoarea asta va pleca impreuna cu al doilea capitol din carte (c. 50 pp.), care inca nu e cel mai interesant. Al treilea, care este, va va parveni la Chicago.

            Intre timp am vazut Limite si va sunt cum nu se poate mai recunoscator, si Dvs. si D-lui Ierunca, pentru locul unde a aparut pagina mea (in fond, nu meritam atata…). In fine… Desi am devenit (poate ati vazut) tot mai incrancenat pe munca mea si pe dorinta ca aceasta munca sa devina cunoscuta, lasand la o parte multe prostii, erori si entuziasme care au trecut cu tineretea, faptul m-a induiosat mult. In fond, toata himera copilului de 17 ani cu un creier perfect care eram, bun la toate si mai ales la matematica, a inceput din lectura Comentariului la legenda Mesterului Manole. Si, la fel, toata formatia mea a fost o goana dupa cartile Dvs., apoi dupa cartile citate in cartile Dvs., acum dupa istoria Dvs. – iar acesta este singurul fapt care ma mai leaga de Romania.

            Recenzia la Histoire II159 merge greu, dar sper sa fie gata pana la sfarsitul lui octombrie, scadenta la care trebuie sa umplu Aevum de un nou „val” de recenzii, pentru urmatorii trei ani (scriam doi, fiind optimist…). M-am pus sa rescriu recenzia la In curte la Dionis, dar nu reusesc sa ma debarasez de propriile [mele? sale?] formule. Si, in plus, am atat de putin timp, incat e greu sa nu scriu prost. Din momentul in care voi preda teza la Paris si cartea la Brill, am de gand sa „dispar” intr-un fel, sa fug cateva luni si mai ales sa incerc sa meditez si sa scriu bine Antinomismul. Cel putin, acum, inteleg bine de ce nu pot scrie literatura: pentru ca n-am timp, pentru ca literatura cere migala. Sper ca mai tarziu voi mai scrie si sper sa va pun in mana candva primul volum tiparit de povestiri, ori primul roman tiparit. Nu credeam sa dureze atat, dar n-am ce face.

            In ce priveste cartea asta despre Renastere, unicul motiv pentru care as tine mult s-o public este ca numele meu sa inceapa sa fie cunoscut. Iar acest lucru ma intereseaza numai si numai fiindca un om care a publicat o carte publica mai usor o a doua, si mult mai usor o a noua. Dupa cum veti vedea, e vorba de „popularizare”, dar de nivel de-ajuns de serios (mult mai serios decat putea sa apara din cap. I). Daca voi avea inspiratie, cap. III – despre iubire, melancholie etc. la Ficino, va trebui sa fie foarte interesant. In ce priveste capitolul despre Leonardo, acum e f. erudit, iar cel despre Bruno este unicul in intregime bun. Asa cum va spuneam, cu tot respectul pentru Frances Yates, eu cred ca se poate merge mult mai departe in studiul lui Bruno.

            Nu sper, repet, ca lucrarea sa va placa in intregime; dar daca nu va displace, o sa va rog sa-i scrieti o pagina de introducere. Asta ar insemna pentru mine ca recunoasteti ca aveti in fata un om, nu pentru ceea ce a facut, dar pentru ceea ce spera ca va face.

            Nu stiu daca Doamna Eliade si Doamna Lisette s-au intors de la Roma. Oricum, le transmit cele mai calduroase sarutari de maini.

            Cu mult drag si… drum bun la Chicago!

            Ioan.

            Paris, 23 Sept. 978

            Draga Ioane, Numai dupa ce am ajuns acasa mi-am dat seama ca nu te-am prezentat lui Pidoux-Payot! Dar nu face nimic, o voi face la primavara. (Eu, in orice caz, i-am vorbit de D-ta ca [de] „editorul viitoarelor editii”; deocamdata, Payot le reproduce una dupa alta, fara sa tina seama de corecturile propuse; cf. ed. III din Histoire III161).

            La „receptia” de alaltaieri, l-am vazut pe A. Guillaumont. Mi-a spus ca i-a placut articolul (evident, vor fi mici ameliorari stilistice) si-l va publica in RHR, dar cam tarziu: in 18 luni! L-am asigurat ca „suntem amandoi” de acord… Il voi revedea, si vom pune la punct etapele (cui trebuie sa i te adresezi la RHR etc.).

            Meslin te-a laudat (tot la cocktailul Payot), dar (asa cum mi-ai spus deja) crede ca trebuie sa „stiintificezi” teza pentru colectia Vermaseren.

            N-am discutat inca problema cartii cu C. Tacou. O voi face la reintoarcerea de la Frankfurt (joia viitoare). In orice caz, sunt si alte posibilitati.

            La Stockholm, „mare succes”. Asijderea aici, la Paris, unde, vrajit de sotii Pidoux-Payot [,] am acceptat multe interviuri (cinci numai la France Culture!). Probabil ca ma vor da gata! Dar, daca supravietuiesc, am jurat sa nu mai accept nici un fel de „declaratii”.

            Entretiens162 va iesi foarte frumos. Cartea e buna si utila. O vei primi pe la 25 Oct. Te imbratiseaza cu prietenie, Mircea Eliade

            1 Oct. 1978

            Draga Ioane, Am incheiat adineaori cap. II din Jocari serio, si ma grabesc sa-ti scriu macar cateva randuri. Textul m-a interesat, mi-a placut, m-a instruit – si de-abia astept sa citesc urmarea. Alaltaieri seara am discutat cu V [irgil] Tanase „tactica editoriala”. Si eu, si el, ne-am gandit la colectia dirijata de Yves Bonnefoy la Flammarion. Eu ii voi vorbi, inainte de plecare (11 Oct.) lui Y. B., spunandu-i, intre altele, ca voi scrie prefata („teza” mea: cartea e pretioasa pentru ca reintroduce Renasterea italiana nu numai in contextul si orizontul helenismului si hermetismului, dar si in universul de semnificatii la care ai acces datorita Istoriei religiilor; dupa cate stiu, esti primul autor inarmat cu aceste instrumente de lucru…). Totusi, probabil, Y. B. imi va cere fragmente – sau capitole – din versiunea franceza. Il voi asigura ca le va primi; V. T. se va ocupa de rest.

            ora 8 seara.

            Dupa ce-am vorbit la telefon, inutil sa continui. Suntem deci intelesi: eu ii scriu lui Y. B. etc.

            Sunt sigur ca vei completa bibliografia. In orice caz (pp. 9-10), nu trebuie prezentat Paracelsus prin citatul lui Sherlock (Holmyard), cand ai la indemana excelenta monografie a lui W. B. (singurul care a examinat exhaustiv relatiile Paracelsus-gnoza-hermetism hellenistic). De asemenea, cred ca e inutil sa citezi de docta ignorantia dupa Cassirer, cand stiu cu cata dragoste si interes ai studiat acest text! (Poti doar adauga: cf. si comentariul lui Cassirer…).

            Te imbratisam cu prietenie [,]

            Christinel si Mircea Eliade.

            Groningen, 19 oct. ‘78

            Mult Stimate Domnule Profesor, Sper ca ati ajuns cu totii cu bine in America si ca… v-ati linistit putin! Desi urmaresc cu incantare faptul ca in ultimii doi ani interesul pentru Dvs. a atins, cred, apogeul (premiul Nobel nu m-ar mira deloc), totusi imi inchipui ca nu trebuie sa fie foarte confortabil pentru Dvs. Voi tine minte toata viata felul in care ati raspuns cu ocazia conferirii Legiunii de Onoare.

            In fine, va scriu ca sa ma scuz ca va mai dura circa doua saptamani pana ce cartea va fi gata. Dupa reinceperea cursurilor am avut ocazia sa inteleg ca olandezii au impresia ca vorbesc bine limba olandeza, deoarece am fost invitat la un numar impresionant de sedinte si grupuri de lucru altminteri foarte selecte (printre altele si la grupul de istoria religiilor, gratie D-lui Vermaseren, lui Drijvers si lui Kippenberg, ex-elev al prof. Colpe). De aceea cum ajung acasa cad zdrobit pe canapea, iar in ultimele zile nu prea am avut timp sa mananc. Ceea ce e bine si rau, fiindca din cele trei capitole prevazute, doar unul e in intregime gata, unul aproape, iar pentru al treilea (despre Luna in gandirea Renasterii, introdus ad hoc) mai am de citit o carte (groasa…). Pana maine dimineata trebuie sa predau un articol, pentru care trebuie sa citesc doua carti si sa recitesc patru povestiri. Sper f. mult ca al treilea capitol v-a parvenit si chiar… ca v-a placut, macar in parte.

            Mai trebuie sa va vorbesc despre o chestiune neplacuta, anume interventia D-lui Stamatu165 la Dvs., Leonid, Dl. Ierunca si Sorin insusi, interventie in care ma acuza nici mai mult nici mai putin ca as vrea sa-l „distrug” pe motive „politice” (!!!). A trimis la toata lumea o traducere a articolului, insotita de un comentariu de… 27 pp.! Traducerea nu merita comentariu, iar comentariul nu l-am citit. Printre „perlele” traducerii, spicuiesc: mushrooms e tradus prin „furnici” (poate prin asonanta cu „musuroi”…), Carmelite Friar, calugarul carmelitan S. Juan adica, e tradus cu „(doamna) Carmelita Friar” (de unde H. S. e revoltat ca-i atribui ei niste poezii ale lui San Juan) etc., etc. Dar chiar asa cum e, numai intr-o minte bolnava aceasta traducere ar fi putut destepta asociatiile pe care le-a desteptat: H. S. afirma, nici mai mult nici mai putin, ca eu scriu pentru a demonstra ca el e… „fascist”166, ca dispretuieste lumea (ori cine stie ce) etc., etc.

            Eu am ales o metoda asa-zis obiectiva exact pentru a nu-l jigni pe H. S., care e un mare poet, dar in ochii mei e asociat de un defect al meu personal: acela ca mie poezia lui nu prea-mi place. Oricum, insa, am schimbat (neputand retrage articolul, care e in tipografie) tot ceea ce l-ar fi putut leza, aducandu-i elogii, in schimb, pe care nu le-am adus niciodata nimanui. Iata deci un paradox si o inconsecventa: despre Dvs. n-am indraznit sa scriu ca sunteti „mare” ori „cel mai mare”, desi stiti ca o cred, fiindca in lumea universitara asta ar fi fost privit cu suspiciune. Despre H. S. am ajuns sa scriu ca e un mare poet, desi o cred numai pe jumatate, pentru a nu-l leza personal… Daca nici in urma acestei interventii in text nu va fi multumit, nu mai e nimic de facut, si-l voi uita complet.

            Trebuie totusi sa va dau un amanunt: am scris articolul in 1977, iar prima versiune a fost primita de Sorin, cred, in mai 1977. Pe atunci, nu citisem nimic altceva despre Garda de Fier decat teza lui Scagno, pe care insusi H. S. (care a citit-o si el la mare) a gasit-o excelenta… N-aveam, deci, nici un fel de „aperceptie”, ca sa spun asa. Am incercat mai demult sa-l conving cu blandete si dragoste pe H. S. ca din partea mea el putea sa fie si un membru al RAF, pe mine asta nu ma intereseaza deloc, fiindca apartenenta politica a cuiva intereseaza doar in cadrele in care face uz de ea. Mi se paruse ca a inteles asta…

            In fine, din fericire si Leonid si Dl. Ierunca au gasit ca interpretarea deliranta a lui H. S. nu se potriveste cu articolul meu. Leonid mi-a dat excelente sfaturi, pe care le-am urmat, cum sa dreg anumite parti in asa fel incat H. S. sa nu fie jignit. Cel jignit – si inca cu prisosinta – raman eu, deoarece H. S. nu mi-a scris mie nimic. Asadar, toata corespondenta sa calchiaza sistemul denunturilor pe care, mi se pare, l-a deplorat public intotdeauna, in ce priveste Romania „socialista”… Acum insa am impresia ca daca H. S. ar fi ramas acolo, lucrurile nu s-ar fi schimbat cu mult.

            I-am scris lui Leonid ca, in contrast cu aceasta atitudine in adevar suburbana, am fost profund miscat de marinimia Dvs. intr-un caz in care, intr-adevar, dadeam o interpretare cel putin in parte politica unor opere ale Dvs. Am realizat abia mai tarziu oroarea faptului, cand mi-am dat seama cu cine va alaturam. Sper ca ati inteles totul si m-ati iertat. Numai ca in acest caz buna mea credinta nu putea fi pusa la indoiala: vazut din perspectiva cuiva care intelegea si ceea ce am inteles eu ulterior, era vorba de riscul cel mai mare pe care l-am trecut in viata, acela ca Dvs. sa ma considerati fie un tampit (ceea ce inca n-ar fi fost rau), fie un ticalos (ceea ce ar fi fost mortal). Dupa toate aceste intamplari, teoria lui H. S. a gasit la inceput credit la Dl. Ierunca, care mi-a scris o scrisoare foarte rece. Citind insa articolul meu, a observat ca unicul repros pe care i-l putea aduce era acela de a nu fi in mod explicit favorabil. Versiunea care va aparea va fi, vai, prea explicit favorabila! E tot ce am putut face, intru linistea D-lui Stamatu.

            Cu mult drag, sarutari de maini Doamnei si cele mai calde urari de sanatate, Ioan

            1 Nov. 1978

            Draga Ioane, Raspund pe loc scrisorii din 23 Oct. In ultimele zile la Paris am incercat zadarnic sa-l gasesc pe Yves Bonnefoy la telefon (asta, ca sa „economisesc” o scrisoare! …). O data ajuns la Chicago, am fost antrenat in ciclul infernal (intre altele, doua zile la Billings, pentru un check-up. Rezultatele: sunt mai zdravan ca niciodata! …). Dar ii voi scrie lui Y. B. zilele acestea. Vreau sa te asigur: n-am nici o indoiala asupra cartii; cele trei capitole m-au convins ca merita sa apara, si cat mai repede (asta, ca s-o pot utiliza in vol. III, partea 2-a!).

            Ma bucur ca s-a lamurit „criza Stamatu”. (Cred ca omul e bolnav, dar nu e nimic de facut! …). Iti admir, si invidiez, activitatea scriitoriceasca. Incearca, totusi, sa nu te lasi antrenat in prea multe directii; asta, cel putin deocamdata, pana ce-ti publici teza. (Nu te-ai putea descotorosi de unele recenzii pentru Aevum?). I-ai scris lui A. Guillaumont? Cum ti-am spus, m-a asigurat ca studiul va aparea in 1979 – dar cu unele corectari (stil? continut? bibliografie?). In ceea ce [-l] priveste pe Tacou: i-am vorbit (la 13 Oct.) despre carte; mi-a raspuns ca el e de acord, dar nu poate (din principiu?) semna un contract inainte de a „vedea” (Ce? tabla de materii? cateva capitole? …).

            Nu-ti bate capul sa scrii si recenzia Convorbirilor cu Rocquet. Dar daca ai scris-o deja, trimite-i-o lui Sorin…

            Te imbratiseaza cu prietenie, al D-tale [,]

            Mircea Eliade

            22 Nov. 1978

            Draga Ioane, La intoarcerea din New Orleans (pe care ne-am invrednicit, in sfarsit, sa-l vizitam), am gasit scrisoarea din 15 Oct., cu „istoria” gripei. Sper ca ai scapat si din aceasta „incercare”.

            Scrisoarea catre Yves Bonnefoy a plecat la 11 Noiembrie.

            Vei primi in curand o „invitatie oficiala” din partea redactiei HR de a scrie un review-article169 despre cele mai importante lucrari de Ist. Rel. aparute in Italia in ultimii (sa zicem) 8-10 ani. Nu e nevoie sa fie lung: de la 10 la 20 p. dactil. Multe titluri le mentionezi doar. Scrii in ce limba vrei (ital., fr., engl.). Nu e nici o graba. Dead-line pentru numarul din Noiembrie 1979 este 2-5 Martie, iar inceput de Iunie pentru numarul Martie 1980. Cand vei scapa de teza si „Renastere”, te poti gandi si la un articol pentru HR. Alege o tema pasionanta! …

            Ma bucur ca articolul pentru RHR e pe cale…

            De cand am venit, n-am facut mare lucru; am pregatit doar textul Autobiografiei pentru trad. fr. (pe care o va intreprinde Grigorescu170) si o parte din J [urna] l 1970-77 (in sarcina lui Marie-France Ionescu). Nu am terminat nuvela! …

            Te imbratisam amandoi cu prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            Mult Stimate Domnule Profesor, Va multumesc din inima pentru ultima Dvs. scrisoare. Cum ma gandesc ca aceasta scrisoare va ajunge o data cu urarile de sarbatori, le repet si aici, si voi bea un pahar in sanatatea Dvs. si a Doamnei cu prietenii italieni (Padova) pe care-i voi avea aici de Craciun.

            Imi pare rau ca nu voi putea rupe in intregime traditia „bucatelelor” pe care vi le trimit: n-am prididit sa bat la masina Introducerea si ultimul capitol al cartii, de aceea va trimit numai cap. IV-VI inclusiv. Sper ca macar cap. V si VI sa va intereseze, poate in parte sa va si placa.

            Sunt foarte fericit ca, in fine, se rupe putin gheata cu History of Religions. Numar cartile pe care va trebui sa le citesc (dupa cum stiti, sunt cel putin doi autori italieni demni de acest nume pe care nu-i cunosc inca) si… sa sparie gandul! Voi merge in tot cazul la Milano, dar asta inseamna ca nu va pot trimite art. inainte de iunie.

            Bianchi a publicat la Brill o culegere f. interesanta a articolelor lui despre gnoza si mistere172, care costa… f [l]. 144! ($ 70!). De data asta n-o cumpar nici eu… Calculand dupa dimensiuni, cartea mea va costa c. $ 100! In fine, iertati-mi spiritul mercantil (din ultimii ani, de fapt…; e o compensatie pentru prima parte a vietii…).

            Imi vine in minte ca, buimac cam ca de obicei, am uitat asta-toamna sa cer adresa Doamnei Lisette; nu va mai deranjez rugandu-va sa mi-o dati, dar v-as fi recunoscator daca i-ati comunica cele mai calde urari de Sarbatori din partea mea. La fel si D-lui Kitagawa, daca ma tine minte (ii voi trimite curand un extras din Kairos173 care tot astept de mult sa apara; articolul a fost scris la Chicago…).

            Ma bucura f. mult ce-mi scrieti in legatura cu cele doua traduceri in franceza. Banuiesc, repet, ca acest „boom” M. E. din 1978 va duce in mod necesar la Nobel. Nu prea cred ca asta va intereseaza, dar mi se pare totusi ca acest „ultimate triumph” al recunoasterii umane ar insemna foarte mult – mai mult decat a insemnat acordarea lui catre Hermann Hesse in 1946, un Hesse care a avut curajul sa spuna adevarul in fata si unora si altora.

            In legatura cu Hesse, care a fost librar, ma gandesc totusi sa va spun ca am luat o hotarare in legatura cu „viitorul” meu: banuiesc ca peste nu mai mult de zece ani, daca voi mai trai, cand deci voi fi „in mezzo del cammin”, voi parasi activitatea universitara (poate voi face comert cativa ani, ori asa ceva; in fine, va voi povesti vreodata aceste planuri si motivul lor. Oricum, inainte de asta vreau sa ajung „cunoscut”). Toate astea sunt cam nebuloase, dar cred ca asa ar trebui sa fie; insa vom vedea.

            Pentru a ramane in tema: am impresia ca „adaptarea” mea la lume, care se pare ca nu vrea sa ma distruga, asuma forma somnului gnostic. Ma trezesc foarte des, in anumite scurte momente pe care, in micimea mea, le compar totusi cu satori, deoarece caracterul si efectul lor seamana perfect cu „descrierile” de atatea ori citite si reflectate. Totusi cred ca va veni un moment in care imi voi recupera autenticitatea in mod mult mai radical si plenar, acea autenticitate in fata mortii pe care am avut-o pana la 23 de ani, apoi am pierdut-o pentru a ma „adapta” ca sa pot realiza ceva la scara umana. De aceea, prevad ca in acel moment ma voi retrage intr-un fel din lume, desi nu stiu inca cum. Stiu ca toate acestea suna [ca] himerice. Dar daca – presupunand ca as fi putut sa va vorbesc real asa cum v-am vorbit ani la rand in imaginatie – v-as fi spus vreodata ca totusi, desi n-am nici o calitate practica, voi reusi sa strabat (nu stiu cum) distanta de la Bucuresti la Chicago, mi-ati fi spus ca nu se poate. La fel, toti oamenii pe care i-am intalnit mi-au repetat o lectie pe care n-am invatat-o: ca nimic din ce am facut nu se poate (nu ca as fi facut mare lucru; dar au fost lucruri care nu se puteau). De aceea, astept ca alte lucruri care nu se pot sa se implineasca, cu incetineala de moldovean, si totusi…

            Lucrul de care mi-e teama si pe care il detest in mine este hipercriticismul la care m-a obisnuit mediul universitar, mai ales din cei trei ani petrecuti la Milano; fiindca este distrugator, in sensul ca nu mai salveaza nimic, nici din jur si mai ales nici din mine. Voi incerca sa-l corijez cat mai mult. Dar cand ma uit la bogatia Dvs. de rabdare fata de oameni, mi se face o rusine ingrozitoare de egoismul la care am ajuns. In fine, sper ca toata aceasta „psychomachie” va avea ca rezultat vreun echilibru orientat pozitiv.

            In fine, am impresia ca v-am batut la cap ca in „timpurile bune”… Odata voi indrazni sa va rog sa aruncati in foc toate scrisorile pe care vi le-am trimis, sau sa ma lasati s-o fac eu insumi.

            9 Dec. 1978

            Draga Ioane, Raspund atat de tarziu scrisorii din 22 Nov., pentru ca, indata ce-am citit-o (si a citit-o si Christinel), scrisoarea a disparut printre dosare – si mi-a fost imposibil s-o gasesc, pana adineaori cand, cautand telefonul floraresei, ca sa-i trimit cei noua trandafiri lui Christinel, am dat de ea. Nu voiam sa-ti raspund inainte de a reciti scrisoarea, si a-mi reimprospata anumite detalii…

            Marturisesc ca intreg scenariul „masinii albe” ma impresioneaza si ma intriga in acelasi timp – pentru ca sunt sigur ca semnificatia profunda transcende sensul imediat, facil, al simbolismului „trecerii dincolo”; dar nu stiu in ce directie sa caut. Mai ales ca, in noaptea care a urmat lecturii scrisorii, am avut acest vis: te intalnesc la Bruxelles (unde erai profesor) si aflu ca ai intrat in posesiunea uriasei biblioteci a lui F. Cumont (in vis, uitasem ca biblioteca fusese daruita de F. C. Institutului Belgian din Roma); foarte fericit de aceasta sansa unica, iti spun: „Acum o sa dispui, la Groningen, de cea mai bogata informatie in istoria religiilor, si chiar in specialitatea D-tale”. Fara sa ma privesti (am vag impresia ca priveai in alta parte) si parca putin jenat ca „ma contrazici”, mi-ai spus: „Nu, biblioteca asta o trimit in tara, la Bucuresti…” Imi aduc aminte ca vestea m-a bucurat foarte, dar am uitat explicatia acestui gest (daca cumva mi-ai dat-o…).

            Vezi, dara, ca „synchronicitatea” masinii albe cu care te plimbai la Bucuresti se prelungeste in visul meu; f. probabil, imi spuneai ca ai sa duci chiar D-ta biblioteca lui F. C. in Romania…

            Te imbratisam amandoi cu prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. O scrisoare f. pozitiva de la Y. B.

            18 Jan. 1979

            Draga Ioane, Raspund cu intarziere la scrisoarea din 18 Dec., pe care am gasit-o aici acum vreo zece zile, cand ne-am intors din Yucatán (mai precis, din Guatemala). Impreuna cu sotii Ricśur am petrecut trei saptamani umbland „pe urmele civilizatiei Maya” (cum ar scrie un gazetar bine informat). Sper ca ai primit ilustratele din Chichén Itzá, Tikal si Cobán (sau Chichicastenango, nu mai tin minte…), desi am aflat mai tarziu ca, daca nu le predai direct la Posta centrala, asemenea mesagii nu ajung176 (pentru ca, zice-se, li se scot timbrele…).

            Deci, intai si-ntai, An Nou fericit si tot ce-ti doreste inima. Sa incep prin a-ti marturisi ca nu sunt de acord cu „defetismul” D-tale; imi place ca esti „modest”, dar n-ai dreptate ŕ propos de „un al doilea Cumont sau M. E.”. De unde ttai? Ai toate virtualitatile sa-i ajungi si sa-i intreci; iti mai trebuie si putin noroc (sa fii lasat in pace, ca sa-ti vezi de lucru). Judecand dupa traiectoria D-tale biografica de pana acum, eu sunt convins ca „norocul” nu te va parasi…

            Am citit cele trei noi capitole, care mi-au placut (dar poate nu atat de mult ca textul despre Ficino; e drept, eu am mare slabiciune pentru Ficino…). Pasionante mi se par observatiile despre G. Bruno. (Stiu ca bibliografia si notele vor fi elaborate. Totusi, un amanunt: p. 114, n. 40 etc., Meslin n-a prea inovat. Cam totul fusese discutat de G. Widengren ti M. E.; vezi bibl. Zalmoxis, pp. 37 sq.; Méph [istophélčles] et l’Andr [ogyne], pp. 60 sq.; lumina in grota, deja in legendele buddhiste, cf. M [éphistophélčs] et l’A [ndrogyne], pp. 39 sq. Supliment bibl. in Hist [oire…] II, p. 487). ŕ propos de „bibliografie”: mi se pare mie sau [il] citezi foarte rar pe Kristeller ti „tcoala” lui? (In 1977 au aparut trei Festschr [iften] O [skar] Krist [eller] aratand, cred, actualitatea operei lui). Dar cand speri sa inchei volumul? V. T.177 mi-a scris ca lucreaza, si [-i] va prezenta in curand o parte din ms. lui Yves Bonnefoy. Cred ca ar fi bine sa [-i] prezinte cel putin trei-patru capitole, daca nu mai mult. Cartea isi dezvaluie „intentiile” dupa vreo 80-100 pagini. (O observatie: nu ti se pare ca citezi, i.e. traduci prea mult din unii autori contemporani? E drept, unii din ei – e.g. Agamben – sunt inca necunoscuti de marele public).

            Inteleg, si aplaud, plictiseala D-tale fata de „modčlele” pe care le tot elaboreaza anumiti savanti, sperand ca vor putea transforma disciplina noastra (dar si a lor…) intr-o „stiinta”. Si te inteleg ca preferi cercetarile unui Colpe. In fond, de ce trebuie neaparat sa copiem modčlele ttiintifice sau sociologice? Pana la urma, tot „hermeneutica” mi se pare cel mai fertil approach. Cel putin, ne trudim sa descifram „sensurile” si „mesagiile” documentelor spirituale pe care le analizam. Stiu ca operatia aceasta nu este niciodata incheiata, si nici rezultatele la care ajungem fiecare din noi nu sunt „definitive”. Dar asta cred ca este conditia si destinul oricarei culturi – si mai ales a noastra, la sfarsitul sec. XX. Daca ar trebui neaparat sa avem un model, eu l-as alege pe Nietzsche. Era un mare filolog (ai rasfoit vreodata volumul lui Philologica din Opere Complete? Sau ai citit corespondenta cu E. Rohde, acele duioase scrisori din tinerete, cand isi ruga prietenul sa colationeze msse grecesti pentru articolele lui?). Si „interpretarile” lui F [riedrich] N [ietzsche], de la Geburt la Ecce homo!, au anticipat toate crizele omului modern, dar au si contribuit sa-l „creeze”…

            Te imbratisam cu prietenie [,]

            Christinel si Mircea Eliade.

            P. S. Pentru redactarea Prefetei, as avea nevoie si de ch. I-II, pe care le-am lasat la Paris. Imi poti trimite, mai tarziu, un exemplar, poate chiar in traducerea lui V. T.?

            P. P. S. Douglas Allen imi scrie din Londra ca in Catalogo dei libri in commercio 1976, a gasit: Leo Lugarini, Tema del sacro e la mentalitŕ arcaica. R. Otto e M. Eliade, Japadre (?!). Poti afla mai multe amanunte?

            14 Feb. 1979

            Draga Ioane, Te imbratisam amandoi pentru admirabilul text despre „Ingerii Popoarelor”179! …

            Iti scriu scurt, si in mare graba, pentru ca „sunt prins” (cum se spune) in micul roman (= récit) inceput asta vara. Am ajuns la pagina 200 (ms.) si vreau sa-l termin (dar, nu se stie…).

            Iti scriu mai ales ca sa te indemn sa nu intrerupi redactarea cartii despre Renastere. Cu orice pret, trebuie s-o publici (daca nu la Flammarion, la Payot). Revizia anumitor pasagii si completarile bibliografice etc. – le vei face mai tarziu. (Mai precis, dupa ce vei incheia lucrarea). De ce Thanase traduce atat de incet?

            Despre cele trei Festschriften P. O. Kristeller poti citi in J [ourna] l of the History of Ideas, XXXIX, Oct.

            — Dec. 1978, pp. 677 sq.

            Adaug, pentru a te amuza, un articol din New York Times; in primele zece randuri, o anecdota (probabil apocrifa) care anunta, totusi, reactivarea creativitatii mitologice in USA!!

            Te imbratisam [,]

            Mircea Eliade

            8 Martie 1979

            Draga Ioane, Multumiri pentru urarile de 9 Martie si pentru cele doua recenzii (din181 J [ourna] l [of] Roum [anian] Stud [ies]). Iti raspund atat de tarziu pentru ca abia acum cateva zile am incheiat micul roman, Nouasprezece trandafiri; a iesit mai mare decat prevedeam in August, cand l-am inceput; vreo 200 pagini dactilografiate. Iti voi trimite un exemplar pe curand.

            Mi-a placut mult Prefata la carte si ideea ultimului capitol; pacat, insa, ca, aici, „incarci” textul cu (mi se pare mie) prea lungi si „grele” blocuri din Hypnerotomachia. Am impresia ca erai grabit, ori „exasperat”, si voiai „sa scapi” de carte cat mai repede (cam asta se intampla cu multe carti ale lui Iorga…). Concluziile la care ajungi sunt prea importante ca sa risti „detasarea” cititorului dupa o pagina, doua citate in extenso; de ce nu incerci o versiune mai dramatica, rezumand, apoi citand cateva fraze, sau expresii etc., apoi un nou raccourci? E adevarat, Hypn. este un text foarte putin cunoscut si greu de inteles. Dar prea lungile citate obosesc, tocmai in momentul cand cititorul trebuie sa fie „pasionat” de ce te pregatesti sa-i spui… Daca n-ai chef acum, poti reface cele sase pagini mai tarziu. Important e ca ai incheiat cartea si ca [-i] poate fi prezentata lui Yves B.

            Ne pare foarte rau ca nu s-a rezolvat problema cetateniei; credeam ca vei putea veni oricand la Paris… In ceea ce priveste „review article” pentru HR182, nu e nevoie sa prezinti tot ce s-a publicat in ultimii 8-10 ani. Alege, iar restul (daca merita) indica-l in note bibliografice.

            Christinel si cu mine te imbratisam cu prietenie [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. Spune-i lui A. Marino ca i-am scris, si i-am trimis doua materiale la 14 Dec. Ii scriu din nou, c/o Sorin.

            Post-scriptum „bibliografic”183(*), ch. VII.

            In ce editie citezi cartea lui E. Wind, Pagan Mysteries? Ar trebui utilizata „revised & enlarged edition” din 1968 (paperback, N. Y. Norton). Am vrut sa verific nota 3 (Commento), unde indici Wind, p. 131; in ultima editie, este la p. 155, n. 7. Iarasi, n. 6; Valeriane, cit. Wind pp. 130-31 – se afla la p. 154.

            Desi e f. important, mi se pare ca citezi prea mult, in extenso, Hypnerotomachia. Nu crezi ca ar trebui rezumat, si reproduse numai pasagiile esentiale? Traducerea franceza pe care o utilizezi e obositoare (si nu numai prin grafie!). De ce nu folosesti Claude Popelin184(*), Le songe de Poliphile, I-II, Paris 1883 (o aveam la Bucuresti!), care cuprinde un comentariu f. bogat si inteligent? Erik Iversen, The Myth of Egypt & its Hieroglyphes in European Tradition (Copenhaga, 1968 – mi-a daruit-o autorul!), pp. 67 sq. reproduce cateva planse [,] dar mai ales arata cat de „successful” a fost Colonna, cati imitatori a avut etc. (si informatii bibliografice utile).

            Si un detaliu patriotic: in toamna trecuta a aparut la Belles Lettres un somptuos volum (excelent ilustrat etc.) de „compatrioata”185(*) noastra Emmanuela Cretzulesco (nu-mi amintesc precis titlul: ceva cu… Le songe de Poliphile…). Este nepoata Marthei Bibesco, fata contesei Madeleine Qumanta, si a lucrat la aceasta carte voluminoasa vreo 10-15 ani. O poti consulta cu folos pentru iconografie si informatie. Ipoteza e sugerata de sotul ei, Cretzulescu, matematician. Roger Caillois, Marcel Brion etc. erau entuziasmati.

            21 Martie 1979

            Draga Ioane, Cateva randuri, dupa ce am primit scrisoarea din 14 Martie.

            1. Ma bucur ca vei putea calatori usor, deci ca ne vom putea intalni la Paris dupa 21-22 Mai.

            2. De acord cu review-article din HR: il poti face exhaustiv, iar daca e scurt, cu atat mai bine!

            3. Sunt incantat sa aflu ca ce-am citit nu este ultimul capitol.

            4. Mentin observatia ca abuzezi de citate lungi; ma bucur ca le vei reduce.

            5. In ceea ce priveste „completarile bibliografice”, nu trebuie sa le iei prea in serios. Citindu-ti capitolul, mi-am adus aminte de lecturi si maruntisuri din tinerete. In loc sa le insemn, ca de obicei, in vreun Caiet-Jurnal, ti le-am comunicat D-tale.

            6. Stiam f. bine (mi-ai spus-o de la Paris) ca aparatul bibliografic va fi pus la punct mai tarziu. Nu asta e important – ci perspectiva in care situezi „Renasterea”, si care mi se pare nu numai originala, ci si stimulanta.

            7. Dar… (vei fi si D-ta de acord ca la 72 de ani incep sa sufar de mania „sfaturilor-persecutie”…) eu tot cred ca e bine sa pregatesti cartea pentru tipar; adica, sa [-l] presezi pe V. T. – sau pe oricare altul vei gasi – sa traduca cele sase-sapte capitole deja redactate. Astfel ca atunci cand vei incheia ultimul capitol si Concluziile, versiunea franceza sa fie aproape gata. Daca Y. B. nu e dispus s-o publice, voi incerca la Payot.

            Cu urari de sanatate si noroc, te imbratisez, Mircea Eliade.

            P. S. Ca sa vezi ce admirabil reactioneaza un poet (= scriitor!) la ceea ce facem in History of Religions, citeste La Quinzaine Littéraire din 1 Martie (recenzia lui Le Clézio).

            25 aprilie ‘79

            Mult Stimate Domnule Profesor, Mai intai, din inima, Dvs. si Doamnei Eliade, Hristos a inviat!

            Ma intorc dupa cinci zile petrecute la Paris si am multe sa va povestesc. Voi incerca sa fiu foarte succint, ca sa nu va plictisesc prea tare.

            1) Cartea (Renasterea): cu chiu cu vai, un capitol a fost tradus. I-a fost inmanat lui Bonnefoy abia ieri (24 aprilie), fiindca Y. B. a fost trei saptamani in USA. A incercat sa va gaseasca, dar n-a reusit. Y. B. n-a putut lua deci, inca, nici o hotarare.

            Daca el gaseste cartea interesanta, abia un prim pas e facut: Flammarion si fiul sau, unicii care au putere decizionala asupra colectiei, sunt ambii ff. bolnavi, deci necontactabili.

            Nu l-am vazut pe Y. B., abia intors din USA: n-ar fi avut rost. El i-a sugerat lui V. T. ca, la venirea Dvs. la Paris, daca va e posibil, sa ne intalnim toti trei. Eu astept sa-mi comunicati, Dvs. sau V. T., momentul in care veti fi disponibil pentru o astfel de intalnire.

            Ramane o alta posibilitate: cartea sa nu se publice in colectia lui Y. B., care nu e singura. Ideea acestei colectii imi apartine in intregime si nu cred ca a fost f. fericita, intrucat colectia e foarte incarcata.

            In sfarsit, sper ca pana la venirea Dvs. la Paris, sau imediat dupa, veti primi ultimul capitol si incheierea.

            2) Teza. Am vorbit cu Meslin care mi-a comunicat dorinta Dvs. de a participa la juriu. Va sunt infinit de recunoscator pentru acest enorm ajutor; in fine, nici nu stiu daca voi fi vreodata in stare sa „platesc” altora macar o infima parte din cate ati facut pentru mine.

            Acum c. zece zile mi-au fost descoperite primele fire albe de par… Nadajduiesc ca, o data tineretea trecuta, voi reusi sa devin mai intelept. Va marturisesc, totusi, ca descoperirea m-a si intristat…

            Revin la teza: sustinerea ei depinde in intregime de disponibilitatea Dvs. Dupa Meslin, daca eu ii voi livra mss. definitiv pe 1 sept., este imposibil ca sustinerea sa aiba loc pana la intoarcerea Dvs. in USA (in general, prima jumatate a lui octombrie). De aceea ar putea ramane pe la anul, la venirea Dvs.

            Va trimit in plic separat un text nou pentru volumul in memoria lui A. Brelich188. Veti primi in cel mai scurt timp (o luna, sper) si articolasul (scurt) despre HR in Italia.

            In incheiere, as vrea sa va intreb daca stiti cumva de unde provine si ce inseamna o amuleta rotunda pe care scrie, in scara [,] LATERA. In dreapta sus se afla o roata cu 6 (7?) spite si 2 aripi, in stanga jos un soarece alb. N-am reusit s-o identific, nici simbolurile nu-mi sunt clare.

            Cu mult drag si recunostinta, Sarutari de maini Doamnei si cele mai alese urari de sanatate, Ioan.

            Groningen, 11 mai 1979

            Mult Stimate Domnule Profesor, Sovai mult inainte de a va scrie. Dar cred ca e mai bine sa luati cunostinta de aceste povesti triste si tampite decat sa nu luati. Regret doar ca eu sunt cel care trebuie sa vi le aduca la cunostinta.

            In fine, Furio Jesi s-a dat definitiv pe fata: pare ca victima de predilectie a cartii sale Cultura di destra, [Milano,] Garzanti, 176 pp., 4500 lire, sunteti Dvs.

            Asta se poate deduce din recenzia (aparuta inainte de punerea in vanzare a cartii190) lui Enrico Filippini din cotidianul cel mai vandut in Italia, La Repubblica, din 4 curent, cu titlul „Quando Liala incontra Julius Evola”. Autorul, se poate citi printre randuri, considera pesemne terorismul din Italia ca o emanatie a „culturii de dreapta”. Judecand dupa spatiul pe care vi-l consacra, in aceasta „cultura” Dvs. ati avea un rol mai „devastant” chiar decat al lui Evola!

            Nu rezum consideratiile savantului, care sunt de o tampenie de nedescris. Astept sa citesc cartea. Dar, pe scurt, autorul afirma ca „profesorul M. E. ii dadea pe evreii romani pe mana SS-ului in vreme ce scria tratate f. serioase de istorie a religiilor”! Asta o sustine cu un citat (apocrif, nu ma indoiesc), dintr-un articol al Dvs. din 1937 (!). Ma abtin, oricum, sa-l transcriu. Ma intreb insa: de unde a capatat informatia asta (desigur falsa)191?

            Consideratiile ulterioare ies din polemica politica, pentru a intra pe domeniul istoriei religiilor. Dand o importanta excesiva problemei „retragerii zeilor” din religiile primitive p [ina] la gnostici, prezenta intr-adevar intr-un capitol din Tratatul Dvs., autorul afirma ca Dvs. ati fi… un discipol al lui Yish (?) ak Luria! (Va defineste chiar… „un hot de mituri”.) Dupa aceasta interpretare, ca si extremismul kabbalist, Dvs. ati fi avut ca scop proclamarea maximei: „Ucide si lasa-te ucis!” (dar, adauga el: „Mai ales ucide!”). Apoi vorbeste de Auschwitz etc.

            Daca lucrurile n-ar fi atat de tampit rauvoitoare, ca pasionat studios as replica amuzat: si-a gasit chiar in cine sa va „gaseasca nasul”! Am un deosebit respect pentru Luria, este fara indoiala fondatorul cel mai important al nihilismului modern, gandirea lui sta fara indoiala (inconstient) la baza Occidentului modern, dar nu vad absolut nici un raport intre Luria si Dvs.! O tampenie mai mare Jesi n-ar fi putut nascoci! Nu atat din cauza presupusului (de catre Jesi) Dvs. „antisemitism”, ci fiindca, dimpotriva, gandirea Dvs. e profund vitalista192. Nu adaug restul nenorocitelor si veninoaselor consideratii ale autorului: ar fi de ras, daca n-ar fi, in primul rand, inspaimantatoare!

            M-am gandit sa dau un raspuns, dar e inutil: nici un ziar nu l-ar publica (iar prea „la dreapta” nici nu vreau sa incerc, intrucat nu-mi place).

            Nu mai adaug nimic. Decat, poate, ca autorul ar fi trebuit sa mediteze mai mult pe seama raportului existent intre blandul, invatatul si piosul Luria, decedat in 1572 de ciuma [,] si autorii ultimului razboi. Numai ca raporturile astea, din cauza timpurilor nefavorabile, vor ramane vreme indelungata mai secrete chiar decat doctrinele cele mai secrete ale lui Luria insusi, de care pare-se ca Jesi a auzit ceva (cum am auzit si eu; exista doar un singur articol, din 1908, asupra lor).

            Cu mult drag, cu rugamintea sa uitati ca eu v-am adus la cunostinta toate aceste halucinatii, ca imaginea lor sa nu se suprapuna pe a mea, si cu cele mai alese sarutari de maini Doamnei, Ioan.

            May 17, ‘79

            Mult Stimate Domnule Profesor, M-am simtit „chemat” azi la Universitate, unde mai fusesem o data de dimineata si deci n-aveam ce cauta. In plus, aveam de terminat, urgent, cartea lui H. Lewy Chald [ean] Or [acles] & Theurgy. Am inteles cauza cand am gasit 19 trandafiri. Am citit mss. pe nerasuflate. Mi-a starnit un vartej de ganduri si emotii, care, de la re-re-lectura ultimului Dvs. volum sunt, partial, contradictorii. Pot spune, totusi, ca va inteleg mai bine, dar nu total.

            V-am mai expus nedumeririle mele (de fapt, nici nu mai stiu, fiindca majoritatea scrisorilor catre Dvs., cand sunt scrise intr-un moment de emotie, nu le trimit – asta de-acum de ani si ani). Trebuie totusi sa va spun ce inteleg si ce nu inteleg.

            Inteleg, din pacate fara nici o iluzie, ca „libertatea”, in epoca actuala, oriunde, este o pura himera. Inteleg, pe cat se pare, ca Dvs. considerati de-acum regimul socialist din Romania drept o damnatiune inevitabila. Considerati ca el nu se poate schimba, ca unica speranta e modificarea lui interna. Insa eu am impresia ca asistam acum la un fenomen f. interesant, care poate duce la multe, o „ascensiune a unei stari”, cum ar spune Weber. E drept ca toata istoria Romaniei n-a fost dictata decat din afara: asa s-a facut Unirea, asa a fost si cu 1877, asa si cu 1919, dupa ce se incheiase de fapt pacea de la Buftea. Unica puternica „ascensiune a unei stari” (fara nici o judecata de valoare!), intre cele 2 razboaie, n-a ajuns, in fapt, niciodata „la putere”! De aceea e posibil ca Romania sa nu fie capabila, prin forte interne, de a-si schimba situatia. Prin forte externe, acum, cu atat mai putin… Incep sa ma incurc in rationamente, de aceea ma intorc la ce voiam sa spun: inteleg ca libertatea formala apartine, pretutindeni, trecutului. Dar ce e „libertatea absoluta”? Ce legatura precisa, mai ales, are ea cu spectacolul? Ca orice biet interpret, ma zbat intre mai multe ipoteze:

            1) libertatea e posibila doar intr-un spatiu artificial. Dar in acest caz nu poate fi vorba de libertate absoluta;

            2) libertatea e posibila doar prin descoperirea unor noi zone ale constiintei. Dar aceasta e teza multor grupuri americane (Consciousness III cu teoreticienii lor) care, drept sa spun, cred cam ca si Essenienii ca atunci cand „raii” vor veni sa-i „manance”, ei vor invinge „razboiul” doar prin fortele lor mistice;

            3) libertatea e posibila doar daca se activeaza o anumita zona imaginara care produce ratiuni ludice de subzistenta (ma refer la scena din „filmul” lui Ieronim). Aceasta ultima ipoteza provine dintr-o amalgamare a primelor doua;

            4) libertate absoluta inseamna ca e posibila doar pe planul necontingent. Dar atunci ea se poate obtine doar printr-un act de credinta (intr-una din religiile traditionale sau in orice tip de doctrina supramundana).

            Cred ca sunt teribil de plicticos, dar e vorba de o problema, in adevar, vitala. Or, eu vreau sa inteleg ce spuneti Dvs., pentru ca eu cred ca stiti mai mult, mult mai mult ca mine!

            Intr-un anume punct va inteleg: cand spuneti ca „secretul” sta in anamneza. Aici va inteleg chiar foarte bine, fiindca sunt convins ca ori de cate ori am facut ceva bun, am facut-o amintindu-mi de o situatie in care existenta mea era plenar intelectuala, nefragmentata. Dar iarasi, cred, sau mai bine zis mi-e foarte teama ca acest „secret” il inteleg foarte putini, mi-e chiar teama ca am cunoscut in viata mea o singura persoana, excluse [fiind] cele de care vorbeam, care stia sa-l aplice, dar manifestarile sale ajunsesera la granita patologicului. Asta inseamna pur si simplu ca „secretul” nu mai putea fi transmis de acea persoana. Ca ea era redusa la solipsism.

            In fond, pare-se ca totusi va inteleg iarasi, nu stiu daca bine. Important e ca inteleg ceva. Ce ma tortureaza e legatura cu spectacolul. Poate voi intelege si asta vreodata.

            Va multumesc mult pentru aceste ceasuri de enigma. O sa le meditez din nou.

            Sunt nevoit, fiindca tot va scriu, sa va aduc la cunostinta un lucru neplacut. Cartea lui F. Jesi Cultura di destra, recenzata deja in paginile cotidianului italian de cel mai mare tiraj La Repubblica, inainte de a fi pusa in vanzare, va consacra, dupa cum am constatat din recenzie, un capitol dezgustator de calomnios194. Eu am mainile legate: nu cred ca cineva (vreun ziar) mi-ar publica raspunsul. Cand veti citi acele pagini, veti vedea ca, in anii trecuti, nu numai ca n-am exagerat greutatea „atacului”, ci chiar am subestimat-o.

            A. Marino mi-a trimis doua mici articole, pagini din cartea sa. Din pacate, al doilea cuprinde pasaje traduse aproape cuvant cu cuvant din cartulia mea despre Dvs. Stiu ca nu ma poate cita, dar se putea grabi mai putin, putea macar sa schimbe frazele! Oricum, faptul nu ma supara deloc, insa am impresia ca l-am supraestimat…

            Peste doua saptamani veti primi articolul despre „HR in Italy”.

            Va trimit primul articol despre Eminescu si gnostici (al doilea, care va iesi, sper, prin Germania195, e pe drum). Urmarea este mult mai interesanta.

            Am completat ff. mult din bibliografia cartii despre Renastere. Din pacate insa, situatia a ramas blocata asa cum o stiati din ultima scrisoare. Numai prezenta Dvs. o va putea „dezlega”. Pana la sfarsit de iunie voi incheia si ultimele capitole.

            V-as fi enorm de recunoscator daca mi-ati putea da de stire cand as putea veni sa va vad la Paris.

            Cu cele mai dragi salutari, multumiri si sarutari de maini Doamnei, Ioan

            12 iulie ‘79

            Mult Stimate Domnule Profesor, Va trimit un scurt rezumat al cartii, ca sa nu va deranjez de doua ori: azi primesc, in fine! recenzia la Histoire des croyances I… Va trimit si celelalte recenzii, fiindca printre ele veti intalni si alti (mai mult sau mai putin) prieteni, ca Bianchi, Flamant si Scarpi. In fine, nu stiu daca ati vazut deja cartea lui S. Lunais197 (care e cam proasta, dar nu lipsita de interes).

            Incerc cu disperare sa-mi pregatesc (deocamdata) efortul scrierii tezei. Sper ca va merge. Desi, desigur, pe vremea asta as fi preferat sa alerg pe vreo plaja. Numai ca am asa de putin timp (in cel mai bun caz, cateva zeci de ani), incat simt nevoia enorma de a ma grabi.

            Sper ca Dvs. veti intra sau ati intrat deja intr-o vacanta pe care v-o doresc cat mai placuta si mai insorita. Daca cumva treceti pe aici, as fi foarte fericit daca mi-ati da vreun semn, dar, evident, doar in cazul ca va ramane timp, ceea ce m-as indoi… Oricum, ii urez Doamnei Corina o sedere cat mai placuta si in Franta si aici.

            Cu mult drag, sarutari de maini si reinnoite urari de vacanta placuta la toata lumea, Ioan

            3 august 1979

            Mult Stimate Domnule Profesor, Sper ca intre timp ati primit plicul cu recenzia la Histoire I, care apare dupa trei ani de la predarea mss.! Ieri primesc, in fine, extrasele unui articol a carui publicare a durat… patru ani! (L-am scris in perioada de neuitat de la Chicago199!)

            Indraznesc sa va adaug cateva cuvinte, cu o rugaminte: deoarece nu mai e mult pana la sfarsitul lui august, iar eu nu am adresa D-lui Bonnefoy, v-as fi recunoscator daca, o data cu pagina de prezentare pe care aveti marea bunavointa de a o scrie, i-ati putea adauga si precizarea alaturata din partea mea. As ruga sa specifice in contract ca numele meu, in toate raporturile cu editura, este Culianu, in timp ce, din motive lesne de inteles, numele de pe coperta cartii ar trebui sa fie Couliano…

            Am o multime de noutati sa va comunic si de-abia astept sa va revad, in septembrie, cand va voi inmana si mss. tezei (Vermaseren se arata tot mai binevoitor; sper ca o va publica). Intre altele, daca nu aveti nimic impotriva si veti avea, Dvs. si Doamna, un moment liber, as fi foarte fericit sa va prezint pe cineva.

            In fine, pana la sustinerea tezei (anul viitor, cand veti veni in Europa; urmeaza sa discut cu Meslin), sper sa va pot inmana un nou mss., de c. 200 pp., intitulat (provizoriu) Mythologies roumaines. Ma gandesc ca poate Payot ar putea avea oarecare interes pentru subiect.

            In incheiere va urez din inima, la toti, consumarea placuta a vacantei.

            Cu cele mai alese sarutari de maini Doamnelor, salutari si multumiri, Ioan.

            P. S. Regret mult, dar am pierdut (daca am avut-o vreodata!) adresa Ioanei Andreescu si a lui Costin Miereanu. Imi pare rau, fiindca as fi vrut sa-i trimit Ioanei cateva extrase si sa continui discutia atat de interesanta inceputa prin bunavointa si sub auspiciile Dvs.

            Paris, 3 Aug. 1979

            Draga Ioane, Ma tot tineam sa-ti scriu; pe de o parte, ca sa-ti multumesc pentru ampla si frumoasa recenzie la Histoire, I201; pe de alta parte, ca sa-ti spun cat de rau imi pare ca, luandu-ne cu una si cu alta, n-am „discutat” 19 trandafiri. Am recitit-o de curand si, in afara de cateva inadvertente si stangacii (pe care sper ca le voi putea corecta), povestirea mi-a placut. Pe de alta parte, cam toti cei care au citit-o pana acum (Matei Calinescu, Ieruncii, Paruit), desi lauda anumite parti (niciodata aceleasi! …), ezita sau fac rezerve asupra altora. Asa ca somehow, somewhere, something is wrong! … Dar inca nu-mi dau seama ce… In orice caz, de aici inainte voi rezista ispitelor de a scrie povestiri lungi; ma voi reintoarce la „nuvele fantastice”.

            Este curios ca aceasta dorinta de concizie si chiar laconism in „literatura” ma incearca si in ceea ce priveste Histoire. Ma plictiseste faptul ca aproape nimeni (din toti cei pe care ii cunosc) n-a citit cartea in continuare, incepand cu inceputul. Evident, ii sperie numarul mare de pagini. Dar, in acest caz, „planul” meu a esuat. (Trebuia sa inteleg ca cititorii de azi nu mai sunt cei ai lui Gibbon! …). De aceea ma bate gandul sa pregatesc acum acel breviar de 300-350 pagini, in loc sa astept incheierea operei…



            Multumiri pentru rezumat; ii voi scrie lui Bonnefoy maine. Poimaine, plecam pentru doua saptamani la Ioan Cusa, in Provence. Curand dupa intoarcere (sfarsit de August, inceput de Septembrie), ne vom indrepta spre Olanda – si, de data aceasta, te vom vizita la Groningen… (Corina a plecat ieri la Amsterdam). Evident, te vom anunta cu multe zile inainte.

            Grigorescu a predat la Gallimard primul tom din Mémoire (la singular!): 1907-1937. Titlul (sau subtitlul) va fi titlul partii III (1932-1937): „Les promesses de l’équinoxe”. In schimb, traducerea lui Marie-France (J [ourna] l 1970-77) inainteaza anevoie… Iti uram vacante adevarate si te imbratisam [,]

            Christinel si Mircea Eliade.

            Groningen, 11 august [1979]

            Stimate Domnule Profesor, Va multumesc din inima pentru scrisoare.

            Imi pare bine ca nu v-a displacut recenzia, desi era cam prea „analitica”. Urmeaza cea la Histoire II, pe care o veti primi in cateva luni.

            Suntem fericiti ca veti trece pe aici si vom face tot ce putem ca sa va simtiti bine. Va rog numai sa ne telefonati cand sa venim sa va luam de la A’dam.

            Cat priveste 19 trandafiri: v-am spus ca mi-a placut foarte mult. Altceva eu nu pot spune, intrucat pozitia mea fata de tot ceea ce produceti Dvs. e intrucatva speciala. In primul rand, e cea a unui istoric, pentru care tot ceea ce Dvs. scrieti, se rescrie in (tr-o) istorie. In acest caz, „judecatile de valoare” nu-si au rostul, ba chiar, acolo unde apar, ma jeneaza si le alung cat pot de repede.

            In al doilea rand, ceea ce scrieti Dvs. ma intereseaza in primul rand nu ca literatura, ci ca expresie a cu totul altceva, ca un mesaj care, din intamplare, este transmis in acest fel. Eu retin ca acest mesaj are, pentru cititor, un caracter personal: e drept ca, mai demult, l-am priceput prost, dar n-am renuntat. Cred ca asta este lucrul cel mai important.

            Teza inainteaza, cu toate ca atentia mea e cam dispersata de lucruri mai importante. Dar sper ca pana la sfarsitul lunii va fi gata. Cred, chiar, ca nu va fi o lucrare proasta si, deocamdata, nu mi-e rusine.

            Cu cele mai dragi sarutari de maini si salutari, Ioan.

            Groningen, 3 septembrie 1979

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Multumesc din inima pentru telefon. Sunt foarte fericit ca va voi revedea saptamana asta.

            Va scriu inainte de a va telefona, fiindca prin telefon n-o sa va pot povesti prea multe… Ca intotdeauna, ce am de povestit suna cam romantic… Tot ce pot face este sa ma abtin de a fi prolix. Acum o luna jumatate, pe 19 iulie, am intalnit o fata, vazuta bine o singura data la varsta de 15 ani204, de care mi-am permis pe atunci sa fiu foarte indragostit. Pe atunci (19 iulie) era casatorita cu un olandez. Acum nu mai este si, de joia trecuta (30 august), stam impreuna.

            N-am putut sa va scriu prea multe la Paris, fiindca totul a luat o intorsatura rapida. Voi fi foarte fericit daca o sa vreti s-o cunoasteti sau, mai bine zis, sa ne cunoasteti impreuna.

            Cu toate evenimentele, sunt la capatul lucrului – imi mai raman de batut la masina cele 300-350 pagini ale tezei. Sper ca, in forma finala, sa nu va displaca.

            Nu mai am prea multe de adaugat, fiindca oricum sper sa va pot vorbi nu prea tarziu dupa ce veti fi gasit scrisoarea. Dar deoarece Doamna Eliade mi-a spus la telefon ca e cam suparata, am fost alarmat si m-am gandit sa va explic „surprizele” asa cum sunt: dupa cum vedeti, precipitarea timpilor a exclus orice posibilitate de a vi le comunica mai devreme. In plus, schimbarea e mare si buna, dar „neconsfintita”, ca sa zic asa, de legile vreunui stat, cel putin deocamdata. Cred ca de data asta n-o sa ma trageti de urechi ca sa-mi spuneti ca m-am pripit…

            Cu cele mai dragi sarutari de maini, salutari si urari de sanatate si sedere placuta prin aceste parti ale lumii, Ioan

            21 Oct. 1979

            Draga Ioane, Tot asteptam sa-mi vin in fire dupa neinteles-de-lungul jet-lag, ca sa-ti scriu si sa-ti multumesc pentru ultimele scrisori. Ma hotarasc s-o fac astazi, succint si la intamplare, sperand sa revin mai pe larg intr-una din zilele saptamanii viitoare.

            Pe scurt:

            1) Nici un semn de viata de la Yves Bonnefoy. Nici nu mi-a confirmat primirea textului meu. Christinel a incercat de mai multe ori la telefon; fara raspuns. Poate se afla in USA?

            2) Ne-au bucurat mult „succesele” D-tale de la Congresul din Roma206. La mai mare! … Si pentru ca „suntem in Italia”: imi poti procura (si trimite prin avion) cartulia pe care mi-a aratat-o A. Marino: Luigi Alfieri, Storia e mito: una critica a Eliade (Editrice Technico-Scientifiche, Pisa, 1978, L. 25000)? Iti multumesc anticipat.

            3) Cartea lui A. M. (Hermeneutica) a fost oprita. (Asa i-a telefonat sotia, pe la 15 Sept.). In schimb, Mircea Handoca imi scrie ca a primit primele corecturi la cartea (pe socoteala lui!) Bio-bibliografia lui M. E. (sau cam asa ceva). Inutil sa incercam a intelege ceva…

            4) Indata ce-mi revin, ii scriu lui Meslin (mi-a fagaduit o cronica pentru HR); cu aceasta ocazie, am sa-l intreb daca sfarsit de Mai-inceput de Iunie convine „examenului”.

            Am pastrat pentru ultima fraza bucuria noastra si felicitarile din inima pe care ti le trimitem afland de casatoria cu Carmen. Va imbratisam pe amandoi cu multa dragoste – si va uram, deocamdata, sanatate si noroc! …

            Christinel si Mircea Eliade

            6 Dec. 1979

            Draga Ioane, Nici nu mai stiu de cand nu ti-am mai scris! 208(*) Intre timp, am fost internat 4 zile la Billings Hospital, ca sa-mi fac toate analizele. Rezultatul: au descoperit un ulcer pe duoden, provocat de excesul de aspirine (8 pilule pe zi, in ultimele doua luni! …), pe care le inghiteam ca sa-mi potolesc durerile arthritice. Deci, regim destul de sever (fara cafea, fara alcool, si foarte putin tutun…) pana la 1 Ianuarie! … Evident, lucrul se resimte. Si tocmai acum am foarte multi studenti (la Seminarul pe care-l fac cu Wendy O’Flaherty). Ca sa ma pot reapuca de Histoire III, in 1980-81 nu voi tine nici un curs, si nu voi vedea studentii…

            Christinel si cu mine ne bucuram de iminenta casatoriei, si va felicitam de pe acum. Iti sunt recunoscator pentru dedicatia tezei (pe care o voi citi in vacanta de Craciun, in Florida). I-am scris chiar acum lui Meslin, propunandu-i pe Flamant. Noi vom fi sigur la Paris la sfarsitul lui Mai-inceputul lui Iunie. Imi pare rau ca din cauza distantei trebuie sa ami [n] i sustinerea tezei. Dar nu o poti da de pe acum la tipar?

            Multumiri pentru recenzia Histoire II. (Te rog, cand vei avea timp mai tarziu, sa-mi comunici lucrarile importante in l. germana pe care nu le-am consultat. Le voi utiliza la o noua editie).

            Nici o veste de la Bonnefoy. V. Tanase imi scrie ca Y. B. se afla inca in USA. Probabil ca traducerea sta pe loc; dar imi spuneai ca vrei sa refaci unele capitole. Constat, deocamdata, ca ai doua carti gata, si un roman, si ca imprejurarile te-au impiedicat sa le publici. In orice caz, ma bucur ca Mitologia romaneasca inainteaza.

            Ce vesti de la Guillaumont? Fagaduise sa publice articolul in R [evue de l’] H [istoire des] R [eligions]. Dar, cand?

            Iti trimit, in plic separat, contributia critic-bibliografica corectata si redactilografiata pentru HR. Ceilalti „editors” propun sa renunti la unele pagini (despre invatamantul HR in Italia).

            Ai reusit sa gasesti cartea de care-ti vorbeam in ultima scrisoare? (Luigi Alfieri, Storia e mito. Una critica a Eliade. Editrice Technico-Scientifiche, Pisa, 1978).

            Bruce Lincoln mi-a scris cata placere i-a facut reintalnirea voastra la Roma. Intalnire simbolica, a celor doi corifei, speranta disciplinei noastre! …

            Christinel si cu mine va imbratisam pe amandoi, cu dragoste si prietenie, urandu-va tot norocul – si sa fie intr-un ceas bun!

            Mircea Eliade

            22 Dec. 1979

            Draga Ioane, Foarte pe scurt, caci plecam maine la New York, iar la 27 Dec., cu Lisette, la Palm Beach (soare! soare! …). Yale imi cere sugestii pentru o catedra de „senior” in HR. Am dat trei nume: Girardot (pentru ca din Iunie nu mai are post), Lincoln si D-ta. I-am asigurat ca voi incerca sa te conving sa lasi Groningen (unde ai „tenure”) si sa te stabilesti in USA. I-am scris si lui Meslin (fara sa precizez: Yale) ca exista posibilitatea de a veni aici, intrebandu-l daca nu e prea tarziu sa-ti iei examenul in Iunie. In fond, s-ar putea sa ai dreptate: Vermaseren poate cauta un motiv sa nu-ti publice cartea. De aceea, trebuie sa ne grabim.

            Evident, Yale nu e sigur. De obicei, candidatul vine pentru un „interviu” de cateva ceasuri. Dar, in orice caz, numele D-tale exista de-aici inainte „la dosar”.

            Multumiri pentru indicatiile bibliografice. Sper ca odata sa pregatesc o noua editie din Histoire II; s-au strecurat prea multe greseli de tipar si chiar greseli pur si simplu!

            Va uram la amandoi un An Nou fericit, si va imbratisam cu prietenie [,]

            Mircea Eliade

            25 Jan. 1980

            Draga Ioane, Ma grabesc sa-ti expediez „scrisoarea de recomandare”211. Sper ca am facut-o cum trebuie…

            Pe foarte curand, o scrisoare mai lunga – si un exemplar din nuvela pe care am terminat-o acum doua saptamani.

            Si, mai ales, pentru ca nu mai stiu ce-ai primit si ce s-a ratacit – inca o data, cele mai sincere urari de fericire si mult noroc.

            Va imbratiseaza pe amandoi [,]

            Christinel si Mircea Eliade

            19 Feb. 1980

            Draga Ioane, De-abia asteptam sa ne intalnim, ca sa ne povestesti [,] cu de-amanuntul, ceremonialul de la Biserica si scenariul de la restaurant, si, mai ales, sa ne imiti pe magister ludi obosit (si neobosit…).

            Ma bucur ca ai reluat cartea despre Renastere (de la Bonnefoy, nici o veste – dar nu suntem grabiti…).

            Privitor la articol: l-am rugat pe L. Sullivan sa rezume inceputul (istoria disciplinei in Italia), ca sa nu mai pierzi timp D-ta. (Nu stiu cat e de „mare” Jonathan, dar e invizibil. Pe la „redactia HR” n-a mai dat de vreo doi ani…). Articolul va aparea in 1980; vei primi corectura in pagina. Te rog, gandeste-te de pe acum la studiul viitor (in legatura cu unul din „domeniile” pe care le parcurgi cu atata voie buna). Pentru nr. 1-2 Anul 20 (numar dublu, 196 pagini), am scris un eseu: „History of Religions and „popular cultures”„, cu exemple mai ales romanesti.

            …Incolo, abia astept sa scap de Joint-Seminar (15 Martie) si de un text promis eternei Ruth Nanda Anshen, ca sa ma intorc la „uneltele mele” (desi, mi-e teama, fara entuziasm…).

            Foarte interesanta recenzia la In curte la Dionis213; iti multumesc, si sper ca vei primi de la Sorin (dupa ce o va primi el), ultima nuvela: Dayan.

            Va imbratisam pe amandoi cu multa prietenie [,]

            Christinel si Mircea Eliade

            29 febr. ‘80

            Mult Stimate Domnule Profesor, Scrisoarea Dvs. din 19 curent ne-a produs mare bucurie.

            Incep prin a va trimite cele mai dragi si calde urari de sanatate si de activitate bogata pentru ziua Dvs. care se apropie (le vom trimite si pe alte cai).

            Abia asteptam sa va revedem si sa va povestim cate si mai cate, cu poze si „docomente”… Multumesc mult pentru vestea despre articol. Eu intelesesem de la B. L. (convorbire la Roma) ca toate „firele” sunt tinute de J. S., care ar putea crea dificultati… Nu e prima oara ca inteleg prost…

            In ce priveste un subiect viitor, indraznesc sa va trimit alaturat un articol care va aparea intr-un volum colectiv editat de H.- G. Kippenberg215 si care a suscitat lungi (si interesante) discutii aici. Credeti ca ar fi cazul sa reiau si sa adancesc anumite subiecte? Abia astept sa citesc eseul Dvs. „History of Religions and „popular” cultures”!

            Si eu mi-am intrerupt activitatea pentru a livra doua contributii, pentru volumul in onoarea lui G. Quispel si pentru Congresul de la Louvain216, unde voi si „conduce” discutiile o dupa-amiaza (Le pré-dualisme juif). Este evident ca, nefiind iudaist, indrazneala mea e cam mare; dar, cunoscand documentele si discutiile, cred ca am dreptul sa ma amestec. De altminteri, am impresia ca ipoteza „mea”, primita cu foarte mult interes, intruneste acum multe sufragii.

            In ce priveste teza, M. J. V. mi-a rezervat o mare surpriza: o vrea reluata, adancita si… publicata in patru volume, in engleza, primul urmand sa intre la tipar in octombrie. Sunt ferm hotarat ca dupa publicarea primului volum sa public si textul actual al tezei, intrucat proiectul lui M. J. V. e atat de filologic, incat nu va putea fi terminat inainte de 20 de ani… Cu multe multumiri, va comunic ca al treilea membru in jury va fi J. Flamant.

            Am avut aici vizita D-lui Poghirc, devenit „de-al nostru”, care ocupa la Bochum postul raposatului O. Buhociu. Eu sper sa reusim sa-l invitam pe aici.

            Nu prea inteleg la ce se refera „lipsa Dvs. de entuziasm”: la Histoire III? Nu stiu care sunt motivele acestei „lipse de entuziasm”, dar ma gandesc ca aceasta carte monumentala ar trebui sa apara in ciuda sau tocmai pentru enorma ei dificultate.

            Astept cu nerabdare nuvela de la Sorin.

            In incheiere, va comunic ca ziarul italian La Repubblica din 21 ian. 1980 publica, sub semnatura lui G.- C. Marmori, o foarte elogioasa recenzie la traducerea Histoire I, sub titlul „Eliade e il suo mosaico”217. Nici urma din murdarele insinuari publicate nu de mult de F. Jesi (intre altele, in paginile aceluiasi cotidian).

            Cu cele mai alese sarutari de maini, salutari si urari respectuoase de bine si sanatate de la.

            Carmen si Ioan.

            Apr. 18, ‘80

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Am aflat ca Domnul Profesor a avut suparari cu ochii – si ne pare tare rau. Speram ca nu e nimic grav si-i uram insanatosire cat mai grabnica.

            De asemeni, tragem nadejdea sa va vedem cat mai curand.

            Abia asteptam sa citim povestirea de la Sorin si Liliana!

            Am primit cartile lui Marino si Handoca – prima am si recenzat-o219 (lung). Sunt bune si utile.

            Nu vreau sa va obosesc mai mult.

            Cu cele mai dragi sarutari de maini, salutari si calde urari de sanatate, Carmen si Ioan

            25 Aprilie 1980

            Draga Ioane, Am primit ultima scrisoare (18 Aprilie) si vreau sa te linistesc. Este vorba de o cataracta la amandoi ochii care va trebui operata la vara (in Germania). Pana atunci, sunt obligat sa limitez lecturile si, mai ales, corespondenta („concentrarea” ca sa scriu lizibil imi oboseste ochii; notele [pe] care le iau pentru mine, chiar manuscrisele, le „zvarl pe hartie” fara prea mare efort).

            Meslin mi-a scris: data e la 17 Iunie. Probabil ca ai primit, de la Gallimard, Mémoire I – si, de la HR, manuscrisul „editat” (cu fel de fel de intrebari).

            Am trimis f. tarziu Dayan lui Sorin. De aceea nu ti l-a trimis inca.

            Intre noi fie zis: „morfologia betesugurilor” e curioasa: intai arthrita (care-mi mutileaza grafia) si ulcerul de duoden (provocat de excesul de aspirina ca sa scap de durerile arthritice); apoi, vederea (as putea-o compensa dictand – dar sunt incapabil sa ma „concentrez” fara un creion in mana…). Exit the King? (ŕ propos, Rodica ti Eugen Ionescu vor fi aici intre 16-23 Mai).

            De-abia astept sa ne reintalnim la Paris! Christinel si cu mine va imbratisam pe amandoi [,]

            Mircea Eliade

            5 iulie ‘80

            Mult Stimate Domnule Profesor, Mai intai de toate, va multumim din inima, Dvs. si Doamnei, pentru frumoasele intalniri din Paris. Va mai multumesc si pentru faptul ca, datorita marii Dvs., miscatoarei Dvs. disponibilitati pentru mine, mi-am vazut, in sfarsit, visul cu ochii: am dat un doctorat cu Dvs.222!

            Conform cu „semnele”, sper sa-l dau si pe ultimul. De aceea m-am grabit sa-i scriu lui M. Meslin, cu rugamintea de a ma accepta la „Doctorat d’État”. Daca el nu e disponibil, voi incerca in alta parte. Dupa cum stiti, am avut zile grele din cauza mutarii – de aceea n-am putut sa fac mai devreme notele pentru articol, pe care vi-l trimit alaturat. Celalalt, mult mai scurt, l-am facut in schimb de cum am ajuns si l-am trimis D-lui Guillaumont, amintindu-i ca l-ati apreciat (articolul) favorabil.

            Imi pare rau ca insistenta mea, in teza, asupra „greselilor” facute de reprezentantii „religionsgeschichtliche Schule” v-a contrariat. Eu am crezut intotdeauna ca problema surselor si originilor istorice nu v-a interesat in primul rand. In ce ma priveste, iudaismul ma preocupa mai ales pentru ca descopar in el originile nihilismului, care reprezinta, dupa cum spunea Heidegger, „destinul culturii occidentale”. Eu strang, asadar, material, pentru o partiala „teorie a civilizatiei occidentale” – desi o astfel de formula suna cam pretentios. Pana acum ea s-a concretizat in vreo zece articole, majoritatea inca in curs de aparitie.

            Voi incerca sa termin cat mai repede (si bine!) cartea despre Renastere, fara a mai conta pe terte persoane si promisiuni nesigure. Acum insa trebuie sa trimit cartea (nescrisa!) in Italia223 si, pana in octombrie, sa-i dau D-lui Vermaseren mss. reelaborat si redactat in engleza al cartii224. Peste cateva luni vreau sa-mi adun in volum si parte din articolele publicate in Italia. Din pacate, nu mai am deloc timp pentru literatura, dar poate ca vreodata voi mai avea o sansa.

            Ieri, privind prin noua casa, a carei organizare se apropie de sfarsit, m-am gandit ca veti avea o sedere de-ajuns de confortabila aici. Am fi foarte fericiti daca nu ne-ati ocoli la venirea in Olanda. Mai jos aveti adresa si noul numar de telefon.

            Cu cele mai alese sarutari de maini Doamnei, salutari, multumiri si urari de sanatate de la Zoe si Ioan.

            Kometenstraat 14

            NL – 9742 ED GRONINGEN.

            Tel. (050)-717887

            Groningen, 29 august 1980

            Mult Stimate Domnule Profesor, Va trimit alaturat romanul226 promis, cu parere de rau ca nu vi-l pot inmana direct, in Olanda. Noi va asteptam cu multa dragoste si facusem deja toate pregatirile.

            Trec peste preliminarii, pentru a va ruga foarte mult, daca romanul nu va displace, sa ma ajutati sa-l dau la vreo editura. Sunt de-acum vreo cincisprezece ani de cand bat la masina, cu multa indarjire, tone intregi de coli de hartie. Ma uit de pilda la cartea despre Renastere: vreo mie de pagini scrise, vreme de zece ani, din care a fost publicat pana acum doar un articol de cinci pagini. E drept, multe erau productii grabite, altele necorespunzatoare cu ansamblul, totusi eu acuz, pentru proasta difuzare a productiilor mele, si o mare doza de lipsa de noroc. Cat despre literatura, sa nu mai vorbim: din 1970 n-am mai publicat absolut nimic, desi am scris de-ajuns de multisor. Printre povestirile din exil, cel putin patru erau foarte onorabile. Romanele poate nu erau grozave, dar cel predat D-lui Mamaliga era sigur publicabil. Nu stiu de ce unii au avut impresia ca era vorba despre un text… antisemit!!!

            V-as ruga mult sa-mi indicati cui sa-i mai trimit noul roman. Eu am facut cinci cňpii: pentru Dvs., Tanase, Barbaneagra, Mamaliga si Paruit. V-as fi foarte recunoscator daca mi-ati putea transmite adresa lui Alain Paruit, pe care n-o am. Credeti ca textul romanesc ar mai trebui transmis cuiva?

            Cand voi avea putin timp, voi face eu insumi o traducere italiana. Dar oare nu s-ar putea gasi cineva interesat de text care sa-si ia sarcina unei traduceri frantuzesti? In Tanase nu sper deloc: nu are timp si nici nu apreciaza nimic altceva decat onirismul in literatura si structuralismul in rest. Paruit este probabil prea asediat de traduceri ca sa se ocupe de un text ca acesta. Nu am speranta ca o sa-i placa prea mult, fiind un roman de science-fiction. Leonid Mamaliga, ca si altii, e sensibilizat de isteriile lui Stamatu si de campania impotriva lui Marino, care s-a nimerit sa ma citeze elogios tocmai pe mine! Nici de aici nu sper nimic. Cunoscandu-le gusturile, nu mai trimit textul Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Nu cred ca le-ar placea.

            Cam aceasta cu romanul.

            Alaturat va mai trimit si o lista de subiecte pe care le-as putea aborda pentru Enciclopedia pe care o editati227. Va sunt foarte recunoscator ca v-ati gandit la mine. Am insemnat cu negru articolele pe care le-as putea eventual redacta, cu rosu pe cele pentru care sunt relativ competent, cu un = la margine pe cele in care imi recunosc mai multa competenta; am incercuit cu rosu cifra corespunzatoare articolelor pe care cred ca le-as face bine. Total, 45 de cuvinte. Va rog mult sa selectati ce mi se poate acorda si sa-mi indicati, din oficiu, ce credeti ca as mai putea face, eu obligandu-ma sa ma achit foarte constiincios de datorie.

            In ce priveste cartea despre Renastere, saptamana viitoare voi extrage din ea un foarte lung articol pentru o revista italiana, cu titlul „Magia spirituale e magia demonica nel Rinascimento”228. Sper apoi s-o termin in cateva luni si sa v-o trimit la Chicago.

            De curand am primit, in fine, contractul pentru Religie si Putere, care va fi gata pana la 30 oct.

            In ce priveste cartea pentru EPRO, mi-am blocat deocamdata toate planurile, fiindca D-l Vermaseren229 a fost foarte grav bolnav (desi, se pare, era numai o forma de gripa). Ma voi grabi totusi s-o termin.

            Dupa cum vedeti, sper ca, dupa 30 de ani, sa mai pot inca realiza macar o parte din ceea ce, cu putin noroc, ar fi trebuit sa realizez inainte.

            Carmen, la randul ei, invata de zor pentru un examen.

            Ne pare bine la amandoi ca, dupa cum spuneati la telefon, cataracta nu va mai supara atat de tare. Dar regretam mult ca nu ati terminat acele operatiuni dentare, ceea ce va impiedica sa ne faceti vizita promisa. La anul, insa, venim noi si va luam (evident, nu va amenintam prea tare: numai daca vreti!).

            Am inteles ca ati avut vreme buna la mare, ceea ce, pentru noi cei de aici, pare o minune…

            Unicele noastre miscari au constat in niste scurte excursii prin Germania, pentru a face cumparaturi, pentru noi si in vederea venirii Dvs. (intre altele, va pregatisem un vin romanesc de export care – mirabil! – este in adevar exceptional!).

            In asteptarea revederii, va uram multa, multa sanatate la amandoi si va lasam cu dragi si calde sarutari de maini si salutari, Carmen si Ioan.

            P. S. Daca credeti ca e oportun sau necesar sa ma prezint singur la o editura, as putea eventual sa vin pana la Paris, desi in perioada aceasta orarul meu e cam incarcat.

            25 sept. 1980

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Mi-a parut tare bine sa vorbesc cu Doamna Eliade la telefon, mai putin bine sa aflu de sacaielile cu sanatatea. Si noi am trecut prin stari pre-gripale, datorita timpului, vesnic in schimbare.

            Imi pare rau ca n-am venit la Paris, ratand ocazia sa va vedem inainte de plecare. Dar distanta nu e indiferenta si, in plus, amandoi avem tare mult de lucru: Carmen cu un examen „mare” in octombrie, eu cu cartea pentru Brill, in speranta ca Prof. Vermaseren isi va relua, in curand, activitatea. In plus, datorita amenintarilor care planeaza in aer, cred ca singurul remediu impotriva „nervilor” este munca. Apoi s-o vedea ce se alege…

            Am terminat un articol lung (50 pp.) in care-mi clarific singur niste probleme legate de magia Renasterii231. Este un preliminar la carte, de care ma voi apuca de indata ce o termin pe cea de fata.

            In privinta romanului care, desi scris grabit, nu v-a displacut, n-am primit inca vesti, nici de la Dl. Mamaliga, nici de la Tanase. Poate daca descoperiti adresa lui Paruit, veti avea candva bunavointa de a mi-o trimite. Nu vreau sa apelez nici la Tanase, care e certat cu Paruit, nici la Dl. Mamaliga, ale carui opinii nu le cunosc inca.

            In plus, incepem acum sa regretam afacerea cu casa, care e cam prea mare (ergo, greu de incalzit) si ne gandim deja sa cautam altceva, de dimensiuni mai modeste. Oricum, pana nu se va clarifica situatia de aici (reorganizarea generala a universitatilor), nu prea stim ce sa facem. Nu prea stiu nici incotro sa ma uit: la Yale, cum era de asteptat, desi n-am fost respins, n-am fost nici retinut pentru interviu. In Franta nu e nimic de sperat. In Germania la fel. In Italia… In Olanda lucrurile merg tot mai rau, asadar o schimbare de institutie nu e de inchipuit in momentul actual. Toate acestea au o parte negativa, dar si una pozitiva, in sensul ca ne obliga sa tragem din greu. In fine, nu va mai plictisim cu aceste probleme, deocamdata fictive.

            Ii las loc lui Carmen sa va transmita gandurile ei si va imbratisez cu mult drag, urandu-va din inima multa sanatate si… drum bun catre Chicago!

            In asteptarea revederii de la anul, va saruta mainile si va saluta, Ioan.

            P. S. Cand cartea cu Renasterea e gata, sa va expediez mss-ul?

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Imi pare tare, TARE rau ca nu ati putut veni sa ne vizitati in vara aceasta. Speram ca la anul veti veni totusi si va vom astepta cu mult drag, dandu-ne silinta sa va „rasfatam” din toate punctele de vedere. Intre timp vom mai aranja casa – incetul cu incetul – in asa fel incat sa nu fiti siliti sa gazduiti in casa „spartana” a savantului meu sot. M-am bucurat tare mult sa aflu ca v-a placut cartea lui Ioan – am pus si eu o bucatica de suflet in ea, asistand de foarte aproape la elaborarea ei232(*) si la „chinurile facerii”. Ma alatur intru totul criticii Dvs. in ceea ce privesc [sic!] „barbarismele” – nici mie nu-mi place stalcirea lbii noastre si schimonosirea ei (aici nu e cazul decat intr-o f. mica masura) dupa tipare occidentale, voit sau nevoit. As vrea tare mult ca aceasta carte sa aiba succes, mai ales ca reprezinta o cotitura in activitatea de scriitor a lui Ioan. Mie mi-a placut foarte mult ca vrea sa spuna ceva, ca gasesti lucruri la care te poti gandi si dupa ce inchizi cartea. Sper f. mult sa nu fiu subiectiva in aprecierile mele. Cu multa dragoste, Carmen.

            P. S. Daca cumva mai aveti prilejul sa vorbiti cu M. Meslin, poate i-ati putea aminti ca a acceptat formal sa conduca teza mea de Doctorat d’État. Deocamdata n-am primit de la D-sa nici o veste (despre inscriere etc).

            [Ioan]

            P. P. S. Cred ca laudele si multumirile lui Ioan sunt de prisos. Ceea ce este adevarat este faptul ca sunt o dusmanca inversunata a productiilor lui literare anterioare (cat am citit!) fiindca consider ca sunt sub nivelul lui, sub posibilitatile lui de scriitor.

            Ne cerem scuze pentru aceasta scrisoare „tarcata” si va reamintim ca am vrea tare, tare mult sa ne vizitati, sa ne trimiteti o lista cu preferinte [le] culinare ale D-nei Eliade, in special, spre a le putea indeplini pe masura talentelor mele.

            [Carmen]

            Paris, 2 Oct. 1980

            Draga Ioane, Sacaielile de sanatate continua; dupa cum vezi, scriu cu greutate. Plecam poimaine la New York, iar la 8 Oct. vom fi la Chicago. Dupa primul „Joint-Seminar” din 11 Oct., ma internez la Billings Hospital; cu orice pret trebuie sa „rezolv” problemele arthritei (= guta) si a [le] ulcerului duodenal…

            Romanul: L. Mamaliga mi-a spus ca i-a placut, dar ca are o seama de observatii (stil, etc.). Adresa lui Paruit: 34 rue Clisson, Paris 70013. Tel.: 584-8429.

            „Cariera”: concentreaza-te asupra celor doua carti: Brill si Renasterea (daca Y. B. ezita, o prezentam la Payot; trimite-mi mss-ul la Chicago, ca sa pot scrie Prefata). Incearca sa ramai cat mai mult la Groningen. Apoi, cu 2-3 volume si 100 de articole, se va gasi sigur ceva in USA.

            N-am izbutit, inca, sa vorbesc (la telefon) cu M. M. Asta-seara, sau maine.

            Ne-a parut rau ca n-ati putut veni la nunta. Sa va convingeti cat e de adevarata zicala: „Fa-ma, mama, cu noroc – si arunca-ma in foc!”… Cinci ceasuri pe vaporasul „Normandie”, sampanie si supeu pentru 100 persoane – si „Paris by night” vazut din mijlocul Seinei…

            Pe Carmen si pe D-ta, Ioane, te imbratisam cu dor [,]

            Christinel si Mircea Eliade

            14 Nov. 1980

            Draga Ioane, Am inceput tratamentul „arthritei-rheumatoide” de cum am sosit. Ceva progrese – dar scriu inca greu, si ilizibil. In cateva saptamani, daca mainile nu-si recapata macar 60% din posibilitatile normale, incep tratamentul „ultim” (…descoperit), cu saruri de aur. Intr-un fel, ne intoarcem la aurum potabile…

            Dupa cum iti inchipui, am lucrat f. putin.

            Articolul „HR in Italy” va aparea in Nr. 3, Feb. 1981. Celalalt235, „circula” pe la „Editori” (J. Smith, Betz). Te voi tine la curent.

            Ma tot intreb de ce Verm [aseren] tine mortis sa traduci cartea in englezeste. Cei care o inteleg, o pot citi si in frantuzeste. Ca sa se mai piarda timp, sa mai treaca inca un an, poate doi, poate trei? Ai atatea carti gata – in sertare! Va imbratisam pe amandoi, Christinel si Mircea Eliade.

            P. S. Avem nevoie de recenzii scurte (doua-patru pag. dactil.) si cat mai multe, despre carti din Europa, de preferinta bune: de ce nu ne rezervi si noua cateva? In franceza sau engleza.

            24 Martie 1981

            Draga Ioane, Multumiri pentru scrisori si pentru felicitare. (Un 9 Martie destul de melancolic, datorita arthritei-rheumatismale si, mai ales, drogurilor pe care le ingurgitez – de altfel, fara rezultat!). Tot amanam scrisoarea – si din „lasitate” (fizic, nu rezist decat 10-15 minute; trebuie, apoi, sa-mi „odihnesc” mainile un ceas…), si pentru ca voiam sa-ti comunic cateva observatii ale lui Betz, in legatura cu articolul pentru HR237. Nu le gasesc acum, asa ca ti le voi trimite mai tarziu. (Lui B. i se pare ca textul arata mai mult a capitol de carte decat a articol – dar asta e o prostie…).

            Sunt fericit ca lui Paruit i-a placut romanul (intotdeauna l-am considerat mai destept decat multi altii, scriitori sau critici romani). Voi scrie cu bucurie prezentarea – si Prefata. Deocamdata, am nevoie de: titlu (l-am uitat!) si un rezumat in cateva randuri. Voi adresa scrisoarea lui Guilloux, dar i-o voi trimite lui Paruit, ca sa i-o predea personal, impreuna cu manuscrisul (si, verbal, va adauga si impresiile lui).

            In privinta vol. Renasterea, indata ce va fi pe 3/4 gata, il duc la Payot (inceput de Iunie). Evident, dupa ce voi scrie – pentru ultima oara – lui Y. B. daca il mai intereseaza. Un singur lucru conteaza: sa pui la punct cat mai repede primele patru-cinci capitole.

            Povestea cu A. M. va inspira, probabil, un tanar romancier, neo-realist si ispitit de fantastic! …

            Legenda Premiului Nobel e mai simpla: intotdeauna am declarat ca, daca voi primi aceasta „distinctie”, voi zbura imediat la Bucuresti, ca sa proclam identitatea mea de scriitor roman. N-am precizat nimanui ce voi face la Bucuresti. Ti-o spun doar D-tale: ma voi duce la Cimitirul Belu si voi acoperi mormintele Tatei, Mamei, fratelui meu si al lui Nae Ionescu, cu florile lor favorite…

            Speram f. mult sa ne revedem in vara asta. Vom gasi solutia. Am enorm de spus – in legatura cu Enciclopedia si alte proiecte. (Deocamdata, am pus la punct „blocul” […]238; D-tale ti-am rezervat articolul „Thracii” (si „Getii”), circa 20 pag. dactil.).

            Christinel si cu mine va imbratisam pe amandoi si o imploram pe Carmen sa te apere de ispitele articolelor si recenziilor, si sa te oblige (prin farmece) sa pui la punct cartile! Cu veche prietenie, M. E.

            12 Mai 1981

            Draga Ioane, Multumiri, si felicitari, pentru Iter240…!

            I-am scris lui Gnoli ca nu pot participa. Sarurile de aur mi-au redus „nivelul mental” la 10% si mainile imi sunt tot atat de boante! …

            Articolul pentru HR e „programat” pentru Mai 1982. Vei primi traducerea ca s-o verifici.

            Ma bucur ca Flammarion a acceptat cartea. (V. T. e un om curios…). Te sfatuiesc sa nu-ti retragi manuscrisul, decat daca termenul de publicare e prea indepartat. Eu sunt sigur ca Payot iti ia cartea, dar pentru ca ai asteptat atata la Flammarion, sa nu riscam o alta perioada de asteptare la Payot.

            Voi preda Hesperus lui Guilloux, indata ce sosesc la Paris.

            Arthrita e tot atat de agresiva (dupa 20 de injectii cu saruri de aur!) si ma simt sleit de puteri (mai ales „mintale”). Trebuie sa stam de vorba pe indelete, sa vedem cum am putea „salva” vol. III.

            Va imbratisam pe amandoi cu prietenie [,]

            Christinel si Mircea Eliade

            3 Dec. 1981

            Draga Ioane, Multumiri pentru scrisorile din 27 Oct. si 12 Nov., si pentru carte (pe care n-am citit-o inca). Iti sunt foarte sincer recunoscator pentru tot ce ai facut ca sa-mi „limpezesti situatia” in Italia242. Dupa cum stii, nu mi-am dat niciodata osteneala sa raspund criticilor si calomniilor de acest fel. Pentru simplul motiv ca inteleg prea bine ca, deocamdata, nu se poate face nimic; si nu am dreptul sa ma supar: dupa cele sase milioane de incinerati, nu pot cere unui autor evreu sa fie „obiectiv”; traumatismul crematoriilor este inca prea virulent ca sa nu se lase convins de orice „informatie”. Poate unele lucruri se vor lamuri dupa publicarea vol. II din Autobiografie243(*).

            …Dar m-am intins prea mult, si trebuie sa-mi economisesc mana dreapta (3-4 pagini pe zi, pe jumatate ilizibile). Deci, la repezeala, sa vorbim despre altele (am atatea sa-ti spun!). La p. 233 ma refeream in special la Henry Perset si Cornelius Bolle (studentul meu in anii 1957-60). D-ta esti, in aceasta privinta, unic! Rezervele pe care le faceai erau indreptatite. Cartea D-tale este admirabila; ti-am reprosat doar (ca si in alte lucrari pe care le citeam pe masura ce le scriai) lungimea citatelor. (Desi ma intreb, acum, daca aveam dreptate; este bine ca cititorul sa fie informat direct…).

            I-am scris de curand lui Payot, in legatura cu situatia (dezastruoasa!) a volumului III-1 Histoire. Inca de asta-vara i-am spus ca esti legatarul meu universal in tot ce priveste cartile mele, incheiate sau nu. Ii voi scrie dupa primirea ultimelor capitole din Eros, insotind scrisoarea cu Prefata.

            Trimite [-i] Rel [igione] e Potere lui Bruce244(*); il voi ruga sa scrie recenzia pentru HR. L-am cunoscut pe Grotannelli; se intorcea de la colocviul organizat de Bruce.

            Sunt f. mahnit de moartea lui Al-George.

            — La 59 de ani, dupa Congresul din Benares…

            Cu sanatatea n-o duc faimos. Am reinceput injectiile cu aur, care ma idiotizeaza. Sa speram ca va trece si asta!!

            Christinel si cu mine va imbratisam cu mult dor! Sa nu se supere Carmen ca nu i-am scris…

            Mircea si Christinel

            26 Jan. 1982

            Draga Ioane, Doar cateva cuvinte ca sa-ti spun ca am primit manuscrisul si voi scrie Prefata indata ce voi reciti cateva capitole. Alatur scrisoarea (neasteptata!) de la Gallimard.

            Sper sa scriu articolasul pentru Noomen.

            Christinel a inceput un tratament radioactiv si suntem amandoi preocupati (ce fel de reactie va avea?), dar increzatori. Un amanunt semnificativ: in ziua cand C. a intrat in Clinica, am pierdut verigheta; am gasit-o exact dupa o saptamana, cand s-a intors acasa! …

            Va imbratisam pe amandoi cu multa dragoste [,]

            Christinel si Mircea Eliade.

            P. S. In cateva saptamani vei primi de la Free Press-Macmillan (Enciclopedia) invitatiile pentru primele contributii: Rel. geto-thracice, o parte din Gnosticism etc.

            5 Feb. 1982

            Draga Ioane, Raspund pe loc scrisorii din 26 Ianuarie (zece zile de la Groningen la Chicago! …). Aseara am terminat de citit Eros & Magie; ultimele capitole sunt inca si mai pasionante! Ajungi la rezultate senzationale! … Voi scrie Prefata zilele acestea, si ti-o trimit direct (2 cňpii). Te previn ca va fi sub-mediocra, dar n-are nici o importanta. Cartea trebuie sa apara, cat mai curand. (Sub-mediocra – nu pentru ca n-as avea timp etc., ci pur si simplu pentru ca tratamentul cu aur m-a imbecilizat; si tare mi-e teama ca „revenirea la normal” va mai cere timp…).

            Imediat dupa, voi redacta Prefata pentru roman. (Il anunt deja pe Paruit astazi; ii voi trimite si lui o cňpie). In sfartit, pentru ca tot trebuie sa-i scriu lui Pidoux-Payot, il voi intreba ce se intampla, si-i voi reaminti cine esti (si nu numai pentru mine!).

            Pana acum, Christinel suporta f. bine tratamentul radioactiv (care va dura inca 5-6 saptamani).

            Va imbratisam pe amandoi cu mult dor [,]

            Christinel si Mircea Eliade

            11 Feb. 1982

            Draga Ioane, Iata cele doua Prefete. Amandoua sunt proaste – dar sper sa-si implineasca rolul lor „magic”, si sa grabeasca publicarea cartilor.

            Pana acum, Christinel suporta destul de bine tratamentul.

            Va imbratisam pe amandoi cu mult dor [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. N [u i]-am trimis un „carbon” lui Paruit. Dar in viitoarea scrisoare il anunt ca asa-zisa Prefata exista.

            7 sept. ‘82

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Mi-a parut tare bine sa va aud la telefon si am fost tare bucurosi ca starea sanatatii Doamnei se imbunatateste pe zi ce trece.

            Astept cu nerabdare ca Unseld249 sa se manifeste: e o dorinta permanenta de a relua cu totul altfel cartea despre M. E., de a o largi si purifica de multe elemente care aveau sens numai in contextul italian.

            In pachet separat pleaca spre Dvs. dictionarul roman-francez, francez-roman pentru Doamna Eliade. Alaturat, va trimit contributia mea la congresul „Gnosis und Politik”250, care sper sa va amuze. La congres va participa si Dl. Cioran, cu care sper sa fac cunostinta.

            Vara asta am stat lipit de scaun, producand diverse lucruri de mult amanate. Din pacate, mi-a lipsit „inspiratia” pentru a scrie literatura: am reinceput un roman amanat, dar, vazand ca dupa doua saptamani nu reusesc sa trec de 70 de pagini, l-am lasat balta.

            Am rasuflat usurati afland de sfarsitul favorabil al aventurilor lui Virgil T [anase]. „Cazul” ne-a framantat mult, cauzandu-ne nu putine nopti nedormite, cand ne intrebam daca traieste sau nu… Abandonasem ipoteza optimista, fiindca absenta se prelungea. Iata insa ca traieste!

            Am petrecut vara asta „la camin” si in mare sobrietate, intrucat casa continua, cu ravna, sa ne absoarba multe resurse (anul acesta a trebuit vopsita pe dinafara). Ne pare rau ca nu ne faceti o vizita, pentru a profita de confortul aparut intre timp, incomparabil cu ce v-am putut oferi anul trecut251.

            De la 1 oct. ma voi apuca numai de redactarea articolelor pentru Encyclopedia of Religion, pentru care am strans material toata vara, plonjat in lectura unor texte gnostice din care, dupa doua ceasuri, ieseam K. O. si ma apucam de alte lucruri. Nu pot sa va dau vesti bune in legatura cu cartile „in curs de aparitie”: nici la Flammarion, nici la Brill, situatia n-a progresat deloc. Dl. Y. Bonnefoy m-a invitat sa colaborez la un Dictionnaire des Poétiques cu vreo 4 articole252, f. interesante ca subiect.

            Carmen va transmite cele mai calde si respectuoase salutari si urari de sanatate, iar eu sarut mainile Doamnei si va transmit cele mai alese salutari, Ioan

            29 Nov. 1982

            Draga Ioane, Iarta-ma ca raspund atat de tarziu caldelor scrisori din ultimele saptamani. Am trecut printr-o perioada penibila (arthrita agravandu-se, am reluat tratamentul cu aur, si consecintele au fost: depresiune, somnolenta si toate celelalte…).

            Privitor la volumul cerut de Goma254: sugerez acest titlu: Dialogues (poate cu precizarea: interrompus). Cartea va fi semnata de amandoi: M. E.-I. P. C. Alaturi de „credintele si ideile” mele, le vei exprima pe ale D-tale. Dupa prezentarea masiva de la inceput, urmeaza „dialogurile”, pe temele pe care le socotesti interesante. Sunt sigur ca iti aduci aminte de atatea convorbiri ale noastre din anii trecuti, incat dispui deja de un „material brut” important. Din pacate, nu vom fi la Paris decat pe la sfarsitul lui Mai, inceputul lui Iunie.

            Nu prea am noutati (in nici un caz, nu prea bune). N-am incheiat inca acel capitol buclucas din Histoire III, care nu este de altfel decat penultimul. Restul cartii este cules. Iti inchipui „seninatatea” cu care lucrez (acele 2-3 ore pe zi, de 4-5 ori pe saptamana). Encicl. ma plictiseste, pentru ca imi mananca mult timp – dar sigur ca indatoririle mele de „Editor in Chief” se vor incheia curand.

            Christinel si cu mine va imbratisam pe amandoi cu mult dor [,]

            Mircea Eliade.

            P. S. La Univ. of Chicago esti invitat oricand vei sosi in USA.

            [P.] P. S. Am primit a treia circulara. Dar nu era vorba sa colaborez prin articolul „Insula lui Euthanasius”255?

            3 Martie 1983

            Draga Ioane, Iarta-ma ca raspund atat de tarziu! Pe de o parte, depresiunea provocata de injectiile cu aur, pe de alta parte nevoia de a termina cu orice pret ultimul capitol din Hist. III, 1 – mi-au redus imens posibilitatile de lucru. Orice pagina scrisa (nu mai vorbesc de „gandire”) imi este un chin. Asteptam sa termin – ca sa stam de vorba pe indelete. Dar sfarsitul capitolului se prelungeste mereu. Asa ca, pe scurt, situatia ar fi cam urmatoarea: (1) Cartea (Introducere – sau Comentariu final) este foarte interesanta, chiar atunci cand nu-ti impartasesc opiniile (e.g. „Orthodoxia”). Ce mi se pare mai putin util sunt […]257

            28 Martie.

            Draga Ioane, da-mi voie sa te imbratisez pentru ingereasca rabdare cu care ai indurat lunga mea tacere. Ce iti voi scrie acum, despre starea (ca sa nu spun sanatatea) mea te rog sa ramana intre noi. Depresiunea continua, si, ca sa scap de ea ar trebui sa incep un tratament care „imi va suspenda orice activitate responsabila”. Nu o pot face inainte de a lichida anumite lucrari in curs. Am incheiat, cu chiu cu vai (si cat se poate de prost), Hist. III. Imi ramane: de scris o prefata de 2 pag. (dar oare nu e prea lunga?!), de corectat „page-proofs” ale ultimelor 3 capitole si a [le] „État des Questions”; de improvizat o conferinta pt. 8 Mai (Study Conference, Chicago, unde vor veni si Meslin si Bianchi etc.), mai precis de compilat fragmente din doua conferinte oarecum interferente258, de acum cativa ani. La sfarsitul lui Aprilie, o noua intalnire a Enciclopediei, cu Annemarie Schimmel, care a acceptat sa faca parte din Editorial Board. Dupa 10 Mai, cand se incheie Study Conference, sunt liber sa incep tratamentul.

            Cum ti-am marturisit de la inceput, si cum iti dai prea bine seama, scriu cu f. mare greutate. Solutia nu este dictafonul, ci „scrisul cifrat”, pe care, cu ajutorul meu, numai Christinel il poate intelege.

            Alatur fotocopii a [le] unor pagini dintr-o scrisoare (din Jan.) catre Payot259. Fara sa te intreb, te-am declarat executorul meu testamentar. Iti voi explica in Iunie la ce m-am gandit. Tot in Iunie vom discuta cartea. Cred ca ai staruit prea mult asupra momentului politic, care nu m-a interesat decat 2-3 ani, datorita exclusiv iubirii mele fata de Nae Ionescu. Iar despre literatura ai vorbit prea putin (i.e. in comparatie cu „politica”). M-am gandit la aceasta solutie: 1) in Mai, voi reciti si adnota textul; 2) iti voi propune un numar de intrebari la care voi raspunde „concentrat” (cu trimiteri la unele texte din Jurnal), raspunsuri pe care le poti dezvolta in voie (dialogandu-le etc.), pentru ca le cunosti in buna parte. Astfel ca, la inceputul lui Iunie, vom avea un material brut de Dialoguri. Sunt convins ca vom fi amandoi satisfacuti.

            Cerandu-ti inca o data iertare, te imbratisez cu vechea prietenie. Si, impreuna cu Christinel, va mai imbratisam cu dor – si pe curand!

            Mircea Eliade.

            P. S. Imi poti trimite, repede, un curriculum vitae si o bibliografie? Si un Iter.

            21 Dec. 1983

            Draga Ioane, Am incercat de doua ori sa va telefonam. Fara succes. De altfel, in afara de bucuria de a va auzi glasul, nu cred ca ti-as fi putut spune mult. (E absurd, si revoltator, ca singurul prieten caruia am atatea de spus, si de intrebat [sic!], imi este inaccesibil 10-11 luni pe an!). Cum arthrita nu cedeaza, voi scrie scurt, despre multe si variate „probleme”, fara nici o ordine.

            1. Multumiri pentru Libra (singura critica: n-ai imprimat titlul si pe cotor; in raft, risca sa para un caiet…). Articolul tau m-a interesat enorm261; va trebui, odata, sa reiei problema (in special, criticile de ordin „metodologic”), intr-o cartulie… Imi inchipui ce bataie de cap ti-a dat traducerea atator texte. Dar ai obtinut un Festschrift pasionant. (W. Noomen mi-a scris o f. draguta scrisoare de multumire). Citesc acum articolul lui Sorin262. Am citit deja vreo alte 4-5 articole, unele (A. Dutu, Metzeltin) „stimulating”.

            2. Am citit cu interes textele lui H. Witte. Dar crezi ca ar fi dispus sa redacteze o „sinteza” de 30-35 pagini (format Payot, cu alte 8-12 pp. „État des Questions”), centrate asupra problemelor specifice HR (morfologia si functia figurilor divine majore, structura mitologiilor, sistemele rituale etc., etc.)? Asta, ca sa pastram (oarecum) unitatea Istoriei…

            3. N-am uitat de fotocopii. Huliganii (ed. III, corectata asta vara) se afla la Paris. Indata ce A. Paruit ma va anunta ca nu are nevoie urgenta, [o] voi ruga pe Giza sa ti-l expedieze. (Acasa – sau la Universitate? in orice caz, pachet recomandat). Cum ti-am spus, cred, de mai multe ori, Lumina… este ilizibila. Incepusem (in vara 1945) sa „corectez” un exemplar – dar a trebuit sa renunt. Daca ai absoluta nevoie, ti-as trimite (avion, recomandat) acest exemplar. Dat fiind ca e legat, s-ar faramita hartia (veche, proasta) cu prilejul fotocopierii.

            4. O intrebare, al carei raspuns poate intarzia: as vrea sa adun intr-un volum de circa 300 pp. o selectie de Scripta minora („High Gods of S. America”, „Popular Culture & HR”, alte cateva texte mai scurte, o parte din „Critical Reviews” publicate in HR – plus articolele din Critique si, poate, 2 studii din Zalmoxis – acestea din urma, corectate si elaborate). Stiu ca Brill accepta, in principiu, Opera minora, dar insista sa reproduca fotografic studiile. Daca ar fi aparut toate in HR, as fi acceptat. Dar Critique, Zalmoxis etc.? In plus, unele texte trebuiesc revazute. Spune-mi ce crezi, si cui sa ma adresez. (Dar, inca o data, nu e nici o graba).

            5. In re: Encyclopaedia. Ai primit, sper, invitatia pentru „Magic: Mediaeval & Renaissance”, 2500 words. Si, probabil, „Sexuality” (5000 words) pe care l-am redacta impreuna. (Alatur fotocopia263. Nu tine seama de dead-line). Daca preferi sa-l scrii singur, cu atat mai bine! Colaborarea mea s-ar reduce, in orice caz, la un dosar cu pasagii in care am atins aceasta problema, si pe care le-ai utiliza, rezuma, modifica etc.

            6. Din fericire, acest ultim punct e doar un proiect; dar e bine sa-l discutam. Iti amintesti de planul nostru de acum vreo 8-10 ani: un Dictionnaire de l’Histoire des Religions (sau cam asa ceva). Acaparat de Histoire si de Encyclopaedia, n-am mai vorbit de el. Dar, din motivele pe care le voi aminti indata, nu cred ca avem dreptul sa renuntam definitiv la acest Petit Dictionnaire. Ar putea avea vreo 4-600 pagini format Payot. Ne-am concentra asupra „ideilor, formelor, structurilor”, si asupra marilor ansambluri (Mediterana, India, Oceania etc.). Cam in genul lui Franz König; dar cu superioritatea de a fi elaborat 30 de ani mai tarziu, si numai de doi autori. Avantajul: se poate lucra la el in „les heures creuses” (bunaoara, o data fixat numarul de cuvinte pentru religiile egiptene, un mare numar de divinitati ar fi prezentate in Dict. doar prin cateva cuvinte, urmate de indicatia: vezi Egipt, §…). In buna parte, asemenea liste pot fi selectate din Traité si Histoire (ca sa nu se spuna ca prea ne inspiram din alte surse! …). Cu timpul, am dispune de cateva sute de fise, clasate alfabetic. Iar de cate ori avem „inspiratie”, atacam o „problema”: tu, Gnoza, eu „Initierea” sau samanismul etc. Evident, lista temelor majore o vom alcatui impreuna (mai precis, o vom discuta intr-o intalnire, la vara).

            De ce spun ca, desi nu e urgent, e foarte important: Dict. ar deveni repede best-seller, si va fi tradus, ca si Histoire, in 8-10 limbi; Payot ar fi incantat, si ar pregati pe loc contractul; in caz ca, „pe parcurs” (fereasca Dumnezeu!), as fi incapacitat, ai incheia singur Dictionarul, dar ar aparea sub numele amandurora. O asemenea compilatie are meritul ca „ia in serios creatiile religioase” si deci se inscrie in „curentul pozitiv” din ultimii 30 de ani, in care am jucat si eu un rol. (Si inca ceva, care poate nu prea te intereseaza, dar care imi sta pe inima: esti deja unul din adevaratii istorici ai religiilor, unul din putinii de care disciplina noastra, in criza, are mare nevoie. Esti recunoscut ca atare de multi colegi si studenti; dar, ca si in cazul meu – de altfel, norocos -, iti vor trebui inca 15-20 de ani ca sa fii proclamat in Academii si Universitati, si sa devii „popular” in marele public al diferitelor culturi. Si nu prea avem timp de pierdut! Colaborarea noastra la o opera utila ar putea accelera procesul…).

            22 Dec.

            Ti-am fagaduit o scrisoare scurta, si iata ce-ti trimit!

            Caut „contributors” pentru aceste articole: „Kingdom of God” (6000 cuvinte), „Life” (4000), „Love” (7500), „Purity & Impurity” (5000), „Sacrilege” (5000). Numarul cuvintelor poate fi modificat – in plus sau minus. Daca te intereseaza vreun articol, sau cunosti pe cineva exceptional – scrie-mi un cuvant.

            Nu stiu daca ati aflat ca Christinel a fost operata de hernie acum 3 saptamani. Totul – perfect. Plecam in Florida la 27 Dec., si ne intoarcem la 6 Jan.

            Va uram la amandoi cel mai prielnic An Nou, si va imbratisam cu dragoste, Mircea si Christinel

            9 ian. 1984

            Draga si Mult Stimate Domnule Profesor, Un mic adaos scrisorii mele de ieri:

            Am stat astazi de vorba cu Hans Witte, expunandu-i proiectul Dvs. privitor la vol. IV din Histoire. Hans Witte s-a declarat foarte onorat sa intocmeasca o contributie despre religiile africane. Se considera in stare sa o faca si doreste sa o faca. Din partea mea nu pot decat adauga ca este cel mai brillant africanist pe care l-am citit265(*) – veti vedea, de altfel, volumul sau despre Yoruba care va aparea in curand. M-a intrebat daca exista un contract si cand trebuie predata contributia. I-am spus ca nu stiu inca si ca un contract nu pare sa existe. M-a intrebat care e rolul meu si i-am spus ca sunt un fel de coordonator pur material – desi, deocamdata, aceasta e prima incercare de „coordonare”…

            Cu mult drag si cele mai bune urari de sanatate la amandoi, Ioan

            24 Feb. 1984

            Draga Ioane, Multumiri (ca de obicei!) pentru scrisorile din 8 si 19 Jan., ca si din 15 Feb., si pentru articolele si studiile care le insoteau. Si tot ca de obicei, raspund telegrafic.

            1. N-am apucat inca sa [-i] scriu lui Payot, dar va fi sigur de acord.

            2. Am utilizat numele savantilor olandezi propusi. Sper ca intre timp au primit invitatiile de colaborare.

            3. Sunt de perfect acord cu ce-i scrii referitor la „criticii” mei. Duerr a avut dreptate sa-i includa. (Chicago UP – la cererea lui Duerr – studiaza posibilitatea unei selectii. Ce articole ai sugera267?).

            4. Raspunsul lui Brill e superb! (Il voi inrama, si-l voi expune in salonul din Charles Dullin)268. Ai avut dreptate: olandezii nu ma iubesc. (Eu, in schimb, am propus de la inceput numele lui van Baaren, […]269etc. printre colaboratorii europeni la Enciclopedie). Dar Scripta minora nu constituie o problema: o parte din articole le-am introdus in volumul Brancusi et les mythologies (Gallimard), pe care-l va edita Paruit. El va traduce cateva texte romanesti; studiile in englezeste vor fi traduse de „echipa Gallimard” – pe care nu o cunosc.

            5. Iarta-ma ca ti-a cazut pe cap si articolul pentru „Medalie”270. I-l cerusem lui Ierunca. (Dar nu crezi ca e prea bogat si prea lung pentru „Buletinul” lor? …). Mi-a placut mult si articolul din Aurores271.

            Am lucrat prost si putin, pentru ca scriu greu. In plus, sunt inca sub efectul „aurului”, adica „depresiv”. Adriana B [erger]272 ma ajuta sa clasam hartiile si corespondenta. Extenuant!

            Ti-am spus, cred, ca o buna parte din biblioteca de aici o voi darui-o Universitatii. Daca te intereseaza anumite carti, trimite-mi lista – si le voi pune deoparte (deocamdata; vor fi expediate mai tarziu).

            Christinel va fi operata de „hernia stanga” la 1 Martie. Operatia din Decembrie („hernia dreapta”) a reusit perfect. Speram amandoi ca astfel se vor incheia plictiselile.

            Nu voi putea asista la Conferinta de la Brown. Sunt prea obosit (si fizic, si mental) ca sa pot face fata… Acele 2-3 ceasuri de lucru pe zi, la care am fost redus, prefer sa le consacru Autobiografiei.

            In principiu, ne intoarcem la sfarsitul lui Mai, inceputul lui Iunie. Am acceptat premiul „Dante Alighieri”, dar nu stiu daca vom putea fi la Viena si Florenta in a 2-a jumatate a lui Mai. Christinel si cu mine va imbratisam pe amandoi cu mare dor, Mircea

            27 Martie 1984

            Draga Ioane, Multumiri, si iarasi multumiri! Esti fantastic! In doua saptamani am primit trei articole despre M. E. („persoana importanta”…). Esti pe cale de a funda o mitologie, ridicand hermeneutica si istoriografia la prestigiul modčlelor exemplare…

            Am primit – si-ti multumesc si pentru aceasta truda – „Prefata in chestiune”. Dar nu sunt de acord cu ultimul paragraf: anumite observatii, utile intr-o discutie academica, nu-si mai au rostul intr-o carte… Voi modifica textul, si-l voi trimite lui Payot (vei primi, evident, fotocopia). Payot mi-a scris de curand, incantat de proiectul nostru – si de faptul ca voi scrie Prefata. Ii raspund chiar azi; singurul lucru important este ca volumul sa fie trimis cat mai curand la tipografie. (Prefata nu va trece de doua pagini de tipar).

            Christinel este inca in convalescenta. A doua operatie de hernie a provocat o usoara infectie, si a trebuit sa se indoape cu antibiotice.

            Pregatesc sumarul vol. IV, cu numele si adresele colaboratorilor. Pentru religiile africane, m-am hotarat sa-l invit pe olandezul pe care mi l-ai recomandat: 40 pagini de carte, plus 8-12 pagini „État des Questions”. Sa-i adresez o invitatie oarecum „oficiala”? Evident, Payot ii va trimite contractul. O singura problema, inca nerezolvata: ultimele doua capitole ar trebui sa prezinte creatiile religioase274(*) pe intreaga planeta, de la Iluminism la „God-is-dead theology”. O buna parte din acest finale l-as scrie eu. Ti-ai lua raspunderea pentru rest? (Nu uita ca am citit Religione e Potere). Am putea discuta toate astea in Iunie, la Paris.

            Va imbratisam pe amandoi cu multa dragoste, Christinel si Mircea

            4 aprilie 1984

            Draga si Mult Stimate Domnule Profesor, M-a bucurat foarte mult primirea scrisorii Dvs.! Si am inregistrat cu aceeasi bucurie ca parca scrisul v-a revenit la normal! Indraznesc sa sper ca tratamentul la care ati fost supus in ultimii ani si-a dat efectul asteptat.

            In aceeasi ordine de idei, ne pare bine ca a doua operatie a Doamnei Eliade a reusit atat de bine – si suferim alaturi de D-sa pentru neplacerile postoperatorii, care acum, sper, sunt o amintire (indepartata).

            Aveti oarecum dreptate: cu perseverenta, incerc si eu sa indrept marele mit romanesc (si nu numai) M. E. pe un fagas batut (de curand) de nenorocita noastra civilizatie occidentala. Dar incerc, de asemeni, de a nu-l trada niciodata pe adevaratul M. E., care ramane, pentru mine, exemplul cel mai frumos al acestor vremuri tulburi…

            Fiind vorba de astfel de vremuri: nu va imaginati cata cheltuiala de nervi si energie ma costa acum reforma universitara olandeza si incercarea de a nu fi maturat de ea! In tot cazul, eu nu mai am aici nici un viitor (admitand ca nu voi fi dat afara). Aproape imi pare rau ca nu pot trece pe non-activ, in asteptarea pensiei: la 43 de ani as fi putut s-o fac! Si, cu toate acestea, statistic vorbind, sunt omul cel mai „productiv” din facultate!

            Iertati-ma pentru aceste reflectii – nicidecum pesimiste, de altfel, ci numai usor amare…

            Revenind la lucruri importante:

            Macmillan ma intreaba daca vreau sa colaborez la articolul Dvs. „Sexuality”, si le-am raspuns ca as fi deosebit de onorat. Le-am scris de asemeni ca, daca, bineinteles, este disponibil, as face si art. „Love”.

            Imi pare rau ca a mai trebuit sa va obositi cu prefata pentru volumul de la Payot. Eu speram ca versiunea trimisa era conforma celor spuse de Dvs. Oricum, va mai exprim inca o data recunostinta pentru a 1001-a dovada de bunatate pe care mi-o dati.

            Sunt entuziasmat de partea pe care mi-o rezervati in acel „rest” al finalului magistralei Histoire des croyances. Si, bineinteles, sunt putin ingrijorat de propria mea incompetenta…

            Am comunicat lui Hans Witte ca l-ati ales drept colaborator pentru „Religions africaines” la Histoire si a fost fericit si miscat. Veti primi foarte curand un foarte elegant volum al lui, intitulat Ifa and Esu. Iconography of Order and Disorder.

            Am avut o foarte interesanta si lunga sedinta pe baza unuia din articolele mele care v-au parvenit (tema: M. E. despre simbolurile religioase). S-au confruntat – de prisos sa va mai spun! – diferite puncte de vedere. In fond, nepotrivirea de idei dintre mine si catedra de istoria religiilor de aici este atat de mare, incat, cu toate gentiletile reciproce, nu se va ajunge nicicand la o adevarata apropiere. Sedinta M. E. (peste trei ore!) a fost cea mai animata de pana acum!

            De la Paris imi sosesc zvonuri, legate de Die Mitte der Welt, ca iarasi am facut o stangace si nepotrivita incercare sa va… „apar”276… Am transmis ca ar fi cazul ca tematorii sa citeasca articolul lui Zwi Werblowski. Sunt convins ca aceasta este calea corecta si justa. De aceea m-am bucurat ca Bulletin des Monnaies et Médailles a acceptat in intregime si neschimbat textul despre M. E.

            I-am scris de curand D-lui Meslin, ca sa-l intreb daca, la venirea Dvs. la Paris, ar fi dispus sa tina o alocutiune inaugurala pentru sectia de Sciences Religieuses a Centre Roumain de Recherches. De data asta va promitem ca vom inchiria pentru Christinel si Dvs. o limuzina luxoasa ca sa va transportam prin Paris fara hurducaturi. Am putea incheia sedinta la Relais Saint Germain, sau oriunde credeti Dvs. mai bine.

            Sunt foarte entuziast de proiectul Dictionarului de la Payot. Imi va da, in fond, prilejul de a trece in revista toate punctele majore ale istoriei religiilor. Marturisesc ca multe din ele nu le cunosc inca decat prin Mircea Eliade…

            Nu cred ca pot veni in mai la Brown. Situatia de aici e prea precara pentru a putea lipsi macar o zi.

            Nu peste mult (28 aprilie) speram sa va auzim vocea la amandoi – daca vom telefona la vremea cuvenita. Si speram ca Doamna va fi pe deplin restabilita.

            Cu multa dragoste si urari de sanatate la amandoi, si din partea lui Carmen, bineinteles, Ioan.

            P. S. Am corectat épreuves (peste 400 pp.!) la Éros et Magie. Sunt cam lipsit de modestie – dar cartea are parti foarte interesante (o spune si Mircea Eliade in Prefata sa…)

            9 mai 1984

            Draga si Mult Stimate Domnule Profesor, Ne-a parut deosebit de bine sa va auzim la telefon, iar vestile asupra imbunatatirii starii sanatatii Doamnei ne-au bucurat mult.

            Va deranjez din nou, la insistenta lui Paul Goma, pentru un amanunt administrativ. Cum a ramas stabilit, interviul cu Mircea Eliade scriitorul ar putea sa se faca in vara aceasta. Paul Goma insista in tot cazul sa se incheie contractul, iar aceasta nu se poate face decat pana la 28 iunie (datorita plecarii directorului colectiei). Or, contractul se va face pe numele Dvs. (intrucat Dvs. sunteti intervievatul). De aceea Goma va roaga neaparat sa-i expediati, sau sa luati cu Dvs., o dovada ca platiti taxele in USA. Altfel, spune el, v-ar fi percepute de doua ori taxele, in Franta in masura de 50%.

            Abia asteptam sa va revedem pe amandoi in iunie la Paris. Dupa cum v-am spus, avem de gand sa inchiriem o masina mai mare, pentru a va putea transporta decent, de data asta, daca va fi cazul.

            Pe 28 iunie voi lua parte la Masa rotunda de la München despre ortodoxie. Imi pare ca un numar tot mai mare de oameni imi impartasesc, intr-o masura mai mare ori mai mica, ideile cu privire la rolul economic-social-politic funest al ortodoxiei in istoria romana. Ca dovada ca autoritatile se tem de acest punct de vedere, notoriul securist Dan Zamfirescu a publicat un articol de „aparare a ortodoxiei” in noua revista a D-lui C. Michael-Titus (patriot mare). Evident, nu e vorba aici de valorile spirituale ale ortodoxiei, ci de roadele ei istorice (Arbeitsethos, etica sociala, etica politica), care sunt cu totul altele decat in cazul catolicismului, dovada Polonia de azi. Saraca Romanie, care va avea de recuperat nu zeci, ci sute de ani intarziere asupra Occidentului, datorita marii sale vecine pravoslavnice! Dar astea sunt vechi, si teoretice, amaraciuni.

            Imbratisandu-va cu multa dragoste, va uram din inima sanatate si visam la apropiata revedere278 cu amandoi, Ioan si Carmen.

            Groningen, 18 sept. ‘84

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, In calitatea mea de sergent ocupat cu detaliile primirii Dvs., care ne-a produs, dupa cum sper ca v-ati dat seama, o nemasurata bucurie, ma gandesc ca totusi unele lucruri nu au fost perfecte. De exemplu, cand Doamna dorea tigari, ar fi trebuit sa alerg sa le procur; iar cand Dl. Profesor a dorit volumul Die Mitte der Welt, la Amsterdam, as fi avut (cred) timp sa ma duc sa-l caut. Toate aceste – si alte – imperfectiuni ale primirii ma fac sa insist ca sa reveniti mai repede la Groningen, unde vom incerca, de data asta, sa va primim fara imperfectii.

            Cum nu va voi revedea decat dupa 4 octombrie, dupa ce, nu ma indoiesc, veti fi avut o sedere placuta in Italia pentru premiul L’Elba, va trimit totusi aceasta scrisoare, in speranta ca va va parveni inaintea plecarii.

            Scopul ei este, in primul rand, sa va multumeasca la amandoi din inima pentru prefata atat de frumoasa la Expériences de l’extase – scrisa de Dl. Profesor si batuta la masina de Doamna Eliade. Va sunt adanc recunoscator pentru vorbele bune si sper ca, vreodata, sa le adeveresc (dupa cum stiti, eu cresc tare greu…).

            In al doilea rand, va trimit cateva pagini a caror lectura, sper, va va amuza.

            In al treilea rand, bonul de comanda al revistei Dialogue – oare n-ar fi fost mai bine s-o comand eu pentru Dumneavoastra?

            In penultimul rand, as vrea sa va spun ca Dl. Meslin a acceptat, in principiu, propunerea de a fi prezident al Asociatiei prietenilor lui Mircea Eliade280. Ramane acum sa formulam foarte atent si precis statutul si scopul acestei Asociatii, in stransa colaborare cu Dvs. Lucrul va suferi oarecare intarziere, din motivele pe care vi le voi expune mai jos.

            In ultimul rand, imi cer iertare ca n-am redactat inca cele 5-10 pagini, pe care le am de mult in minte, cuprinzand lucrurile despre care, in vreo trei zile, as dori sa mai vorbesc cu Dl. Profesor pentru cartea Mircea Eliade (scriitorul). Stiu, sau banuiesc, ca ideea acestei noi carti va cam plictiseste. Totusi eu – si nu numai eu – avem impresia ca nu ar fi inutila, dat fiind interesul suscitat in ultima vreme de scriitorul Mircea Eliade, o vreme pus in umbra de marele exeget al miturilor.

            Intarzierea se datoreaza in intregime dorintei de a incheia cat mai repede prima versiune a romanului fantastic la care scriu (Tozgrec281). Din cauza vizitelor unor romani in Olanda si Germania, lucrarea a suferit de intreruperi repetate. Acum, din pacate, a reinceput si anul universitar, cu toate problemele sale acute (vom mai rezista? cat timp vom mai rezista? cum? etc.).

            In tot cazul, voi veni la Paris cu paginile redactate, in speranta ca veti gasi putin timp pentru mine. Vi le voi inmana deja la sosire, ca sa aveti timp sa le cititi. Stiu – intuiesc mai bine spus – ca ideea acestei carti nu va este tocmai agreabila. Va asigur insa ca aceasta carte nu va avea absolut nimic in comun cu acea introducere pe care v-am trimis-o anul trecut. Ea a fost oarecum „topita”, intr-o forma mult superioara, cred, in articolul din Bulletin des Médailles. Acum ar fi vorba numai si numai de scriitorul M. E., de situarea in context istoric a romanelor sale „realiste” si de o discutie pe seama literaturii sale fantastice.

            Ma opresc, multumindu-va inca o data din inima – si in numele lui Carmen si, bineinteles, al lui Andrei282 (care, dupa parerea mea de sergent, a beneficiat cam mult de bunatatea Dvs.!) – pentru minunatele zile pe care ni le-ati oferit la Groningen. Speram ca vizita Dvs. se va repeta cat mai curand si, poate, va dura ceva mai mult – cat sa ne dati timp sa eliminam toate imperfectiunile primei primiri.

            Cu mult drag, Ioan si Carmen.

            P. S. – 19 sept.

            Am primit acum tocmai o scrisoare de la Flammarion (cu coperta cartii Éros et Magie, de-ajuns de frumoasa), in care ma anunta ca prezentarea va avea loc abia pe 7 noiembrie! Iata, dintr-o data, mai multe proiecte care cad. Daca si Payot va urma pe Flamm., inseamna ca eu voi veni abia in noiembrie la Paris. Din pacate, Dvs. veti fi deja plecati. Inseamna ca si discutia pentru carte se va realiza abia la anul…

            Paris, 21 Sept. 1984

            Draga Ioane, Raspund pe loc scrisorii din 18 Sept. Intai, ca sa va spun ce bine m-am simtit la voi. Al doilea, ca sa-ti multumesc pentru articole (in afara de „Geomantie”284, pe care inca nu l-am citit; despre Liiceanu-Noica285, despre Duerr – pagini excelente). Al treilea, ca sa-ti propun o „solutie provizorie” cu privire la carte. Chiar daca nu vei putea veni la Paris, trimite-mi prima serie de intrebari. As putea schita raspunsurile fie aici, fie (foarte probabil) la Chicago. Raspunsuri succinte, cu referinte la discutiile din trecut sau la anumite texte imprimate (interviuri, Jurnal, Autobiografia etc.). In orice caz, la Chicago, [i-] as putea dicta lui Christinel, dupa notele mele, raspunsuri mai lungi, sau sugestii pentru eventuale intrebari.

            In alta ordine de idei: Petru Cardu, roman din Jugoslavia, a venit sa-mi ia un interviu pentru Polya („cea mai buna revista”, zice el). Ar vrea sa-mi consacre un intreg numar, 180 pag. dactilografiate. Dar imi cere cateva articole, deja publicate, in orice limba, despre M. E. (literatura si Ist. Rel. etc.). Ma gandesc sa-i trimit (de la Chicago) articolul tau din Bulletin, impreuna cu cateva texte semnate „de straini” (asta impresioneaza, mi-a marturisit P. Cardu).

            Inca o data, multumiri pentru ospitalitate: vom reveni, si inca de cat mai multe ori!

            Christinel si cu mine va imbratisam pe tustrei. Vom telefona dupa Isola Elba.

            Cu tot dragul [,]

            Mircea

            16 Nov. 1984

            Draga Ioane, Am primit zilele trecute cele doua carti287 – si nu pot striga decat: Ura! (de mai multe ori, pana ma inec si incep sa tusesc…). In sfarsit! Uneori, simteam ca-mi pierd rabdarea (asa cum mi-am pierdut-o cu Yves Bonnefoy).

            Daca editorii n-au aranjat deja traducerea italiana, roaga-i sa le trimita (precizand ca o fac la cererea mea) cate un exemplar la.

            Editoriale Jaca Book

            19 Via Aurelio Saffi

            200123 Milano – mai precis directorului Editurii, Sante Bagnoli – si lui David Brent, University of Chicago Press. (Acestuia din urma i-am aratat deja volumele).

            Evident, trebuie sa te astepti, de-aici inainte, si la inevitabilele gelozii si intrigi. (Un exemplu, dar ramane intre noi: asta primavara, Betz incerca totul ca Facultatea noastra sa-l retina pe Kurt Rudolph. Din intamplare, i-am dat sa citeasca Psychanodia. Betz a crezut ca „uneltesc” contra lui K. R., prezentand un „concurent” la care nu se astepta288(*) – si a gasit cartea „insuficient documentata”…).

            De cand am venit in USA n-am facut mare lucru. Noroc ca aveam de citit cateva kilograme de manuscrise expediate recomandat de Encyl. of Rel. Ai vazut cumva Dictionary of Religions (ed. by John R. Hinnels – Penguin)?

            Cartea lui Tokarski289 are 180 pagini, dar vreo 50 sunt bibliografie.

            Christinel si cu mine va imbratisam pe tustrei [,]

            Mircea

            3 feb. 1985

            Draga si Mult Stimate Domnule Profesor, Iata, cu o intarziere pentru care nici nu mai indraznesc sa ma scuz, doua materiale care va sunt destinate.

            Sa incep cu articolul: este „First draft” pentru articolul comun „Sexuality”291. V-as ruga sa-l vedeti si sa-l schimbati dupa cum credeti. Ca „First draft”, l-am trimis deja D-lui Moon292 de la Encyclopedia of Religion, intrucat s-a aratat cam nemultumit ca depasisem dead-line cu trei luni. Am vrut sa-l linistesc…

            Al doilea material, scris lizibil de mana (intrucat caracterele romanesti erau inchise in Institut si n-am vrut sa pierd si mai mult timp batandu-l la masina), este schema convorbirii pentru carte. Oricand veti avea cateva ore libere, vom putea completa aici lucrurile pe care nu le-am discutat niciodata. Goma, tot pentru a fi „linistit”, a primit si el o fotocopie.

            Cu ocazia unor interviuri pentru cartile aparute (mai ales Éros et Magie), am fost de doua ori in Paris. Ultima oara l-am vazut pe Dl. Pidoux-Payot, care era foarte nelinistit in privinta vol. IV. Din pacate, n-am putut sa-i dau nici o veste. Si amicul Hans Witte era cam agitat, vrea sa-si „programeze” cercetarile pe urmatorul an. Ati avut cumva timpul de a lua o hotarare? De indata ce ma veti anunta, voi face tot ce credeti de cuviinta pentru a va usura sarcina. Ulterior, Payot mi-a scris ca sa-mi ceara din nou vesti despre vol. IV din Histoire. Le-am scris ca a avut loc la Chicago o sarbatorire grandioasa a Dvs.293, care nu v-a lasat timp pentru altceva.

            In privinta Dictionarului, l-am linistit: cred ca ar ajunge o ora ca sa discutam principiul (daca credeti, pot sa va prezint un plan deja), dupa care manuscrisul va fi gata in iunie anul viitor. (Nu se poate mai devreme, intrucat pana in ianuarie 1986 trebuie sa termin opus magnum al meu cu istoria gnozelor dualiste; altfel nu-mi mai pot da Doctorat d’État…)

            In privinta „Asociatiei Mircea Eliade”294 s-au ivit noi intrebari si puncte de vedere. Dl. Meslin mi-a scris, intrebandu-ma daca n-ar fi mai bine ca „Fondul M. E.” sa fie situat mai central – adica in Paris. Evident, si eu sunt de aceeasi parere, dar exista trei conditii: sa fie pastrat aparte de orice biblioteca, sa fie pastrat cu sfintenie si sa nu poata fi imprumutat. Dl. Meslin a sugerat ca ar putea obtine el locul la Sorbona. Ramane ca Dvs. sa decideti totul. In cazul ca Fondul ar fi in Paris, la loc sigur, atunci Asociatia trebuie inregistrata in Franta. Statutele, deci, trebuie redactate din nou, conform legii franceze. Desigur, eu personal as putea prelua fondul, pastrandu-l cu sfintenie. Cred, pentru motivele pe care vi le-am insirat altadata, ca o Asociatie e totusi mai sigura din punct de vedere legal, prezentand in afara mai mari garantii de obiectivitate, chiar daca inlauntru e, uneori, mai „clatinatoare”.

            Acestea sunt parte din lucrurile care, mi-e teama, cer din partea Dvs. o rezolvare – mai mult sau mai putin urgenta. Abia astept sa reveniti in Europa, unde, sper, totul va gasi repede solutii optimale.

            In ce priveste „presiunea” externa, cred ca Payot este primul „nerabdator”; poate veti avea grija sa ne comunicati hotararile in legatura cu Histoire IV. Eu va stau intotdeauna si imediat la dispozitie (mi-e teama ca nu v-am spus totdeauna acest lucru, dar v-as ruga sa-l credeti; in principiu, tot ce fac poate fi amanat pentru a da prioritate lucrurilor dorite de Dvs.; singura exceptie e Dictionarul, intrucat as vrea sa redactez mss. si doar sa vi-l prezint pentru revedere si corectare; pentru asta am nevoie de trei luni complet libere). Va rog nu aveti nici o retinere in privinta mea, voi face tot ce doriti in cel mai scurt timp posibil.

            Ne-a facut mare bucurie sa va auzim glasurile la telefon; sa auzim ca sunteti sanatosi, ca sarbatoarea din Chicago a fost extraordinara, ca ati petrecut bine vacanta in Florida.

            Carmen si cu mine ii uram Doamnei Eliade multa sanatate. Andrei si cu mine ii sarutam mainile si o asteptam ca sa mancam Krupuk de la chinezi. La amandoi, va transmitem toata dragostea noastra, va uram multa sanatate, si va asteptam cu nerabdare la Paris si la Groningen, unde veti fi primiti, va asigur, mult mai bine decat anul trecut. (Masuri de pregatire au si fost luate, cel putin in mintea mea, pentru ca, de data asta, sa nu va mai lipseasca chiar nimic.)

            Cu mult drag, Carmen si Ioan

            14 Feb. 1985

            Draga Ioane, M-a bucurat mult scrisoarea din 3 Feb. (primita ieri) si „anexele”. Azi voi raspunde doar la cateva „probleme”; partea a doua, saptamana viitoare, din Florida (unde plecam maine – goniti de ger – si ne intoarcem la 25 Feb.). Am avut o iarna proasta (eu, cred, din cauza injectiilor cu aur – am deja 2 grame si 500 miligrame, dar rheumatologul vrea sa continui). Oboseala fizica, depresiune, abaissement du niveau mental si alte plictiseli. Am stat doua zile la Clinica si pentru un check-up radical (mai ales inima, pieptul si stomacul). Se pare ca nu am nimic serios. Dar eu nu cred (aurul! …), si voi consulta un rheumatolog celebru, in Florida, sa vad ce se poate face… Ma intereseaza un singur lucru: sa evit o „senilitate precoce” (stiu ca ma laud, dar…) si sa pot scrie (i.e. – sa recapat flexibilitatea mainii drepte).

            Acum, pe scurt:

            1) Il voi linisti pe Pidoux-Payot. Am primit deja capitolul despre Japonia, a [l] fostului meu elev, Manabu Waida. Excelent; 40 p. text, + 5 p. foot-notes, + 12 p. critical bibliography. La 1 Iunie voi primi capitolele despre Sud-America si Mezo-America, iar in timpul verii, cap. China medievala etc. Imi ramane de ales colaboratorul pentru Nord-America; vreau sa fie, ca si ceilalti, din „Chicago school”.

            2) Imi cer iertare profesorului Witte; ii voi scrie indata ce ma intremez, dar te rog comunica-i de pe acum de ce este vorba: religiile africane, circa 40 p. text (distribuite in sapte pana la zece „paragrafe”, ca in Histoire) + 7-8 pp. foot-notes, + 12-15 pp. bibliogr. Oarecum, in „stilul” cartii: problemele centrale, creativitatea diverselor culturi (restul informatiei, in bibliografiile critice respective). As prefera, in franceza (sau, daca alege limba engleza, va accepta sa prepare, in timp util, versiunea franceza? Cartea trebuie sa apara intai la Payot). Dead-line: Septembrie 1985.

            3) Chicago U. P. mi-a cerut Expériences de l’extase, si le-am dat exemplarul meu. Sunt sigur ca vor fi incantati.

            4) Foarte bun textul Sexuality296. Il voi reciti, pentru eventuale adaosuri. Daca nu va fi nevoie, te rog sa accepti sa-l semnezi singur. (Miss Beverly Bell297 mi-a trimis manuscrisul: „you may change it as you will…” – dar daca nu e nimic de schimbat?).

            5) Inca n-am citit elementele pentru dialogul nostru.

            Ma opresc aici.

            Va imbratisam pe toti trei si va uram numai bine, Christinel si Mircea

            11 martie 1985

            Dragi Domnule Profesor si Doamna, (Scriu la masina ca sa scriu citet.)

            Am fost foarte fericit sa va aud vocile la telefon, ceva mai putin sa aflu ca sunteti „binisor” iar nu bine, asa cum va dorim din inima, sperand ca o data cu primavara, si probabil cu schimbarea definitiva a climatului299, multe lucruri va vor necaji mai putin. Abia asteptam sa va revedem pe aceste meleaguri, ba chiar aici de unde va scriu.

            Va multumesc pentru aprecierile la adresa articolului „Sexuality” si va rog sa adaugati, modificati etc., tot ce credeti necesar.

            I-am comunicat D-lui Pidoux-Payot ca lucrul la vol. IV avanseaza in ritmul prevazut, iar lui Hans Witte i-am comunicat toate datele din scrisoarea Dvs. privind articolul despre religiile africane. Va lua direct legatura cu Dvs., pentru a va confirma cele de mai sus. Sper ca veti fi multumit de rezultat, Hans Witte scrie foarte bine. (Rara avis in terris Hollandiae!)

            V-as ramane indatorat daca mi-ati spune ce asteptati de la mine, in cazul in care prevedeti vreo colaborare a mea la volum. Asta-vara imi spuseserati ceva despre religiozitatea europeana de la Renastere pana acum, fara a stabili dimensiunile si dead-line. Daca nu ati schimbat planul ansamblului, v-as fi recunoscator daca ati vrea doar sa-mi precizati dead-line-ul, pentru a-mi face timp.

            Cat despre Dictionar, cred ca planul este clar, dar ar fi nevoie de cateva zeci de minute de discutie pentru a stabili articolele „mari”, dupa care, incepand cu ianuarie 1986, voi lucra la first draft care va va fi prezentat prin luna mai, astfel incat manuscrisul sa fie gata in iunie.

            Desi in Franta (si in Olanda) volumul Éros et Magie nu a suscitat (inca?) vreun interes deosebit, drepturile au fost achizitionate de University of Chicago Press si de Mondadori. Expériences de l’extase a fost respins de Chicago U. P. De o bucata de vreme tot tin o gramada de conferinte pe temele cele mai diferite si-mi termin lucrarile restante. Sper ca de la 1 aprilie situatia sa se imbunatateasca, ca sa-mi pot incheia „opus magnum” cu gnoza. (Harvard mi-a respins o cerere de bursa intrucat nu aveam inca Doctorat d’État… Dar m-au sfatuit sa incerc din nou, dupa…)

            Nu avem nici o noutate spectaculara sa va dam.

            Sper sa-l invitam prin mai pe Barbaneagra la Groningen, cu ciclul de filme care, in Franta, a avut un succes deosebit.

            Prin octombrie-noiembrie, probabil, il vom invita si pe Meslin. Cu riscul de a va plictisi: ati stabilit ceva privind „fondul Eliade” (Meslin sugera sa-l plasati, in siguranta si separat de orice biblioteca, la Sorbona)? Daca cumva lucrurile astea va plictisesc prea mult, il voi prelua eu in tot cazul, dupa care vom vedea care e cea mai potrivita forma pentru a-l face public si accesibil. Sper ca nu-mi luati in nume de rau toate aceste demersuri; ele erau menite de a asigura fondului o acoperire juridica care sa-l puna la adapost de arbitrariul situatiilor si persoanelor, chiar daca din randul ultimelor face parte si subsemnatul. Pana cand nu vom afla hotararea Dvs., nu putem proceda la intocmirea definitiva a statutelor Asociatiei – si, bineinteles, aceasta nu va fi facuta decat daca si Dvs. insiva ii vedeti necesitatea sau utilitatea. (Iertati-mi insistentele; desigur, va fi timp destul sa discutam toate acestea la revenirea Dvs. in Europa.)

            Carmen lucreaza din plin la teza ei de doctorat si ne-am consfatuit serios cu privire la numele pe care l-ar avea un copil, daca l-am face; pentru o fata nu a existat nici un dezacord: s-ar numi Christinel (cu h). Desigur, trebuie tinut seama si de urmatorul fapt: ca nu vom face copii… (aut liberi aut libri). Andrei isi aminteste cu drag de Dvs. (et pour cause, as indrazni sa adaug, daca as vrea sa fiu malitios cu privire la functionarea memoriei copiilor…). De o bucata de vreme e la gimnaziu, cu latina si greaca, dar ocupatia lui principala au ramas jocurile la computer (daca va mai amintiti acele forme de ordalie initiatica pe ecran).

            Orasul acum e cam posomorat, dar cred ca nu ramane in urma fata de Chicago. Daca cumva n-ati citit-o, va recomand o carte, foarte speculativa, dar pasionanta: Michael Baigent et alii, Holy Blood-Holy Grail (1983). Sustine ca Isus ar fi avut cel putin un copil cu Maria Magdalena, iar acest Neam Regesc a continuat sa traiasca in Provence si mai exista si acum. Un Ordin misterios, Protocoalele Sionului, Victor Hugo, nimic nu lipseste din aceasta carte. (E Anul Victor Hugo; au aparut o gramada de carti interesante, pe care le citesc cu deliciu.)

            Inchei aici imbratisandu-va cu multa dragoste, si din partea lui Carmen, si urandu-va la amandoi multa si statornica sanatate, Ioan.

            Groningen, 23 aug. 1985

            Mult Iubiti si Stimati Doamna si Domnule Profesor, Va scriu cateva randuri din climatul dublu febril al pregatirii „opus magnum” al meu si a casei pentru primirea Dvs.; si, bineinteles, a cartii despre M. E. Cred ca totusi redactarea ei definitiva o voi lasa pentru primele luni ale anului viitor. Si iata de ce: am promis ca voi termina pana la 1 oct. un articol despre „Mircea Eliade et la nouvelle anthropologie”. M-am hotarat ca, in versiunea engleza, acest articol sa fie si una dintre cele trei Hiram Thomas Lectures pe care am avut onoarea de a fi invitat sa le tin la Chicago301. Vreau ca acest text sa fie deosebit de frumos. Il voi cizela, deci, mai mult ca de obicei. „Nouvelle anthropologie” nu e deloc, pentru mine, ceea ce inteleg unii francezi; ci acea noua directie antropologica nascuta din epistemologia lui Kuhn si Feyerabend care v-a recuperat atat de frumos pe Dvs. – si o va face si mai bine in viitor. E vorba de o situare a lui M. E. pe unul dintre locurile cele mai inalte din istoria ideilor contemporane. Pentru mine mai e vorba, bineinteles, si de un mic omagiu pe care cel din urma discipol al Dvs. vi-l poate aduce. In speranta ca, la Chicago, il voi putea face public in prezenta Dvs., desi, ca sa spunem asa, e vorba mai mult de istoria ideilor decat de istoria religiilor.

            Va asteptam aici cu multa dragoste si nerabdare; Andrei a declarat de curand (pentru el in romana toate substantivele si adjectivele sunt masculine, intrucat le-a auzit intai cand ii erau adresate lui) ca D-na Eliade este „eroul lui”… Vom incerca sa-i facem o primire pe masura.

            Cu cele mai calde sarutari de maini Doamnei, salutari si urari de sanatate, Carmen, Andrei & Co.

            Groningen, 21 oct. 1985

            Dragi Domnule si Doamna Profesor, Va trimit alaturat articolul promis despre M. E. – e o prima schita, foarte sumara, a ceea ce as vrea sa spun in prima conferinta la Chicago. In versiunea franceza, anumite lucruri sunt neclare – le voi clarifica pe toate in mult mai intinsa versiune engleza.

            Andrei va trimite si el un desen executat pentru Dvs. special, cu multe multumiri (putem spune ca, la varsta lui, e cel mai bine platit artist din lume…).

            Desenul are nevoie de explicatii:

            Cavalerul din stanga, al carui scut se vede la extrema stanga, este Mircea Eliade. El duce o lupta spirituala (simbolul cartii de pe scut) impotriva comunismului (cavalerul cazut din mijloc, pe care scrie SU = Soviet Union). La dreapta se afla personificarea Europei de Est, pe care Cavalerul Mircea Eliade o elibereaza din robie. (Europa de Est spune: Oh, I am free.) Doamna Eliade este cu spatele la public, in primul plan, si rosteste propozitia: My hero! (ne intrebam daca e vorba de Cavalerul Mircea Eliade sau de artistul insusi?). In spate ma aflu eu, pajul Cavalerului M. E., rostind, intr-o engleza foarte aproximativa, propozitia: Look, it’s Mrs. Eliade!, care serveste pentru a identifica personajul din primul plan. Dupa cum vedeti, artistul a lucrat cu ravna si cu skepsis, manat din urma de biciul sergentului (eu), nemultumit de ritmul mult prea incet in care a lucrat.

            Noi toti ne gandim cu drag la Dvs. si eu am scris cu drag si ravna articolul alaturat, care insa are nevoie de mult mai mult spatiu si de multe explicatii. (Intr-adevar, mi-am dat seama ca, in partea din urma, un cititor neavizat ar putea crede ca eu compar calitativ pe M. E. cu Duerr, ceea ce e departe de a fi cazul.) Sunt foarte interesat sa vad ce credeti despre demonstratia mea.

            Speram ca voiajul Doamnei la Lourdes s-a desfasurat cu bine si folos. Va uram din inima la amandoi multa sanatate si calatorie placuta la Chicago.

            Cu multa dragoste, Ioan.

            Groningen, 5 dec. ‘85

            Dragi si Stimati Domnule Profesor si Doamna, Iata – inaintea traditionalelor urari, care vor urma – o ocazie placuta sa ma adresez Dvs., cu rugamintea ca Dl. Profesor sa accepte de a face parte din Comitetul de Onoare al Ligii Indo-Europene304.

            Liga nu are un presedinte, ci doar acest comitet de pari, care – ma grabesc s-o spun – nu au nici o obligatie.

            Trebuie totusi sa va spun ca, spre durerea mea, si I. C. Dragan a fost invitat (nu de mine, bineinteles!) a face parte din comitet – dar nu are absolut nimic de spus in treburile stiintifice ale ligii si revistei. Pentru noi toti, v-am fi deosebit de recunoscatori daca ati accepta aceasta functie onorifica si care – inca o data – nu implica nici o raspundere.

            Eu personal l-am invitat si pe Dl. Profesor Dumézil – sa vedem ce va raspunde.

            Astept cu mare nerabdare sa va revad cu bine si ma pregatesc temeinic pentru toate.

            Cu multa dragoste, sarutari de maini Doamnei si multe urari la amandoi, si de la Carmen – bineinteles, ca si de la Andrei, Ioan.

            Groningen, 14 ian. 1986

            Dragi Doamna si Domnule Profesor, Convorbirea telefonica de alaltaieri m-a cam nelinistit – n-am vrut sa va pun mai multe intrebari ca sa nu-l alertez inutil pe Dl. Poghirc, care nu stie nimic despre problemele pe care le-ati avut cu sanatatea. Sper din inima ca sunt trecatoare si ca toata vigoarea vi se va intoarce o data cu primavara. Sunt tare fericit ca voi fi si eu acolo, pe langa Dvs. Certificate of Eligibility ne-a fost trimis cu incepere de la 1 aprilie, deci nu voi putea veni, asa cum doream, pe 25 martie306. De asemeni, e putin probabil ca Andrei si Carmen vor mai veni in vacanta, datorita cantitatii enorme de lucruri pe care trebuie sa le terminam pana la sfarsitul anului (Thčse d’État; Dictionnaire des Religions; cartea despre M. Eliade; iar Carmen: teza ei de doctorat, pana la 1 sept. 1987).

            Andrei ii trimite Domnului Profesor cateva timbre, iar „eroului” sau, D-na Eliade, respectuoase sarutari de maini. Noi ne gandim cu multa dragoste la Dvs. si va uram din inima multa sanatate si putere. Abia asteptam sa va revedem. Imi inchipui ca eu voi astepta sa va depun (cu masina) in avionul catre Paris, apoi voi zbura direct la Amsterdam, in jur de 15 iunie. Intre timp, voi avea din nou privilegiul de a va vedea mai des307.

            Sunt stupefiat de povestea cu incendiul (desi Chicago imi ramane in amintire ca oras al incendiilor)308. Se stie cauza? Va vom telefona in curand pentru a afla amanunte.

            Cu cele mai dragi urari de bine si sanatate, Ioan.

            P. S. De la 1 ianuarie am fost numit Associate Professor sau conferentiar la Litere. Peste cativa ani, posturile vor deveni, probabil, de profesor plin – daca nu cumva am sansa de a ma muta intre timp.

                                                                                      SFARSIT

            1 Citat din scrisoarea lui Eliade catre Culianu (a 93-a din prezentul epistolar), din 21 decembrie 1983. Eliade se plangea ca nu poate sta de vorba cu tanarul sau prieten, profesor pe atunci la Universitatea din Groningen, Olanda, decat in perioadele de vacanta, cand venea de la Chicago la Paris, unde petrecea o luna-doua pe an: „E absurd, si revoltator, ca singurul prieten caruia am atatea de spus, si de intrebat, imi e inaccesibil 10-11 luni pe an!”, scria Eliade. Inca din 1981, Eliade, in varsta de 75 de ani si a carui sanatate era de pe atunci destul de precara, ii scrisese editorului sau parizian Payot ca tanarul Culianu este „legatarul meu universal in tot ce priveste cartile mele, incheiate sau nu” (scrisoarea a 86-a din 3 decembrie 1981). De notat ca, in 1983, Culianu lucra la o noua versiune mult amplificata, de fapt o noua carte in raport cu monografia sa in limba italiana despre Eliade din 1978, in limba franceza de data asta, sub titlul Mircea Eliade, l’inconnu (pentru traducerea romaneasca a acestui volum, ramas neterminat, vezi I. P. Culianu, Mircea Eliade, Bucuresti, Nemira, 1995, ed. a II-a 1999, care cuprinde si monografia din 1978, si alte scrieri ale lui Culianu despre Eliade).

            2 In legatura cu aceasta scrisoare, vezi comentariul din cartea mea Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflectii (editia a II-a, revazuta si adaugita, Iasi, Polirom, 2002), pp. 16, 42-46, 222.

            3 Am povestit acest episod in cartea mea Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade, editia citata (vezi supra, nota 2), pp. 89-91.

            4 Cartea lui Culianu despre Eliade urma sa apara in 1978.

            5 Este vorba despre teza inceputa sub directia lui Michel Meslin la Sorbona, care avea sa fie sustinuta la 17 iunie 1980 si sa stea la baza a doua carti: Psychanodia (Leiden, E. J. Brill, 1983) si Expériences de l’extase (Paris, Payot, 1984).



            6 Este vorba despre ministrul de Externe, Mihai Antonescu, caruia i se spunea „Ica” Antonescu.

            7 In Jurnal, in iulie 1974 („Fara data”), intr-o insemnare prilejuita de moartea lui Evola, Eliade ii reproseaza acestuia ca l-a citat in autobiografia sa, unde „amintea si de vizita la Bucuresti in 1937, scriind, intre altele, ca in „cercul lui Codreanu” l-a intalnit si pe „faimosul istoric al religiilor de mai tarziu, M. E.”. Am avut impresia, probabil nejustificata, ca incercase sa spuna: uite, au mai fost si alti pasionati de extrema dreapta, si ei, acum, dupa razboi, pot publica, sunt discutati etc. Eu, Evola, de ce sunt inca sabotat, ignorat de marea presa etc. Amanuntul acesta m-a mahnit si totodata m-a iritat. Nu i-am mai scris de atunci. Dar am continuat sa-l citesc – si cu acelasi interes.”

            8 In anii ‘90, Claudio Mutti, guénonist si evolian, a scris o seama de lucrari despre Miscarea Legionara din Romania si despre intelectualii care au imbratisat-o, nu putini dintre acestia fiind si adepti ai „traditionalismului”. Vezi, in traducere romaneasca, Mircea Eliade si Garda de Fier (Sibiu, Puncte Cardinale, 1995), Penele Arhanghelului. Intelectualii romani si Garda de Fier (Bucuresti, Anastasia, 1997) si, mai recent, Guénon in Romania. Eliade, Valsan, Geticus si ceilalti (Bucuresti, Vremea, 2003; Geticus era pseudonimul sub care scria Vasile Lovinescu, fostul primar legionar al Falticenilor, iar mai tarziu, in perioada finala a ceausismului, autor al unor interpretari esoterico-traditionaliste ale scrierilor lui Mateiu I. Caragiale si ale lui Ion Creanga).

            9 Vezi Mircea Eliade, Jurnal, volumul I, Bucuresti, Humanitas, 1993, pp. 585-586.

            10 Vezi in cartea mea Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade, editia citata, discutia micro-romanului Nouasprezece trandafiri si a povestirii Un om mare, pp. 47-75. O orientare similara, ce refuza sa ignore istoria, acceptand toate dificultatile si provocarile pe care le implica acest refuz, gasim si la Dan Petrescu, in articolul „Ioan Petru Culianu si Mircea Eliade: prin labirintul unei relatii dinamicet”, in Ioan Petru Culianu. Omul si opera, volum coordonat de Sorin Antohi (Iasi, Polirom, 2003), pp. 410-458, precum si in analiza minutioasa a povestirii „Un om mare”, publicata deocamdata doar fragmentar in revista ieseana Timpul.

            11 Roberto Scagno, actualmente profesor la Departamentul de Romanistica al Universitatii din Padova, prieten cu I. P. Culianu, sustinuse in 1973 la Torino o teza de licenta despre Eliade: Religiositŕ cosmica e cultura tradizionale nel pensiero di Mircea Eliade.

            12 Philippe Lavastine, esoterist, traducator in franceza al lui P. D. Ouspensky (Fragments d’un enseignement inconnu, Paris, Stock, 1949), de mai multe ori mentionat in Jurnalul lui Eliade, avea reputatie de colaborationist pentru ca publicase in ziare oficiale ale guvernului de la Vichy, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

            13 Vezi Francisco Veiga, Istoria Garzii de Fier. 1919-1941. Mistica ultranationalismului, Bucuresti, Humanitas, 19952, p. 189.

            14 Vezi Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: l’oubli du fascisme. Trois intellectuels roumains dans la tourmente du sičcle, Paris, PUF, 2002; Daniel Dubuisson, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade, editie augmentata, Iasi, Polirom, 2003 etc.

            15 Despre Furio Jesi, Eliade noteaza in Jurnal, la 6 iunie 1979: „Dintr-o scrisoare a lui Culianu, retransmisa de la Chicago [Eliade se afla la Paris], aflu ca Furio Jesi imi consacra un capitol de calomnii si injurii in cartea lui recent aparuta, Cultura di destra. Aflasem mai de mult ca Jesi ma considera antisemit, fascist, garde de fer etc. Probabil ca ma acuza si de Buchenwald. Si totusi s-a angajat sa traduca Histoire pentru Rizzoli. (…) Si, deodata, atacul perfid din Cultura di destra. (…) Mi-e indiferent daca ma injura (n-am sa-l citesc si deci nu-i voi raspunde)” – Mircea Eliade, Jurnal, volumul II, 1970-1985 (Bucuresti, Humanitas, 1993), p. 383. Intr-o alta insemnare, din 23 iulie 1979, Eliade relateaza ce-i spune C. Poghirc, profesor la Padova, „de campania contra mea in Italia, provocata de F. Jesi. Scopul: eliminarea mea dintre favoritii Premiului Nobel” (p. 389).

            16 Vezi traducerea in limba romana a acestui studiu in I. P. Culianu, Mircea Eliade (Bucuresti, Nemira, 1995, ed. a II-a 1998), pp. 153-266.

            17 Una dintre ele a fost colocviul Mircea Eliade, organizat de Norman Girardot la Universitatea Notre Dame din South Bend, Indiana, in 1978, din care a rezultat volumul Imagination and Meaning: The Scholarly and Literary Works of Mircea Eliade, editat de Norman Girardot si Mac Linscott Ricketts (The Seabury Press, New York, 1982).

            18 Vezi Mircea Eliade, Impotriva deznadejdii. Publicistica exilului, editie ingrijita de Mircea Handoca, cu o prefata de Monica Spiridon (Bucuresti, Humanitas, 1992).

            19 Vezi supra, nota 16.

            20 E vorba despre un proiect ce va fi realizat postum, de catre Culianu, care a redactat singur Dictionnaire des religions (Paris, Plon, 1990), semnat Eliade/Culianu; editia engleza, pregatita impreuna cu Hillary Wiesner, va aparea sub titlul The Eliade Guide to World Religions in 1992 si va fi retiparita sub titlul The HarperCollins Concise Guide to World Religions in anul 2000.

            21 Vezi Michael Baigent, Henry Lincoln, Richard Leigh, Holy Blood-Holy Grail, New York, Dell, 1983.

            22 Vezi articolul „Defenders of Christianity Rebut „The Da Vinci Code”„, in The New York Times din 27 aprilie 2004.

            23 Vezi Umberto Eco, „Crima la Chicago”, in Ioan Petru Culianu. Omul si opera, volum coordonat de Sorin Antohi (Iasi, Polirom, 2003), pp. 322-331.

            24 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS, AN INTERNATIONAL JOURNAL FOR COMPARATIVE HISTORICAL STUDIES, Editors: Mircea Eliade/Joseph M. Kitagawa/Charles H. Long/Jonathan Z. Smith, Editorial Assistant: Robert D. Pelton, Book Review Editor: David L. Carrasco, Editorial Office: Swift Hall, University of Chicago, 1025-35 E. 58th Street, Chicago, Illinois 60637, Publisher: University of Chicago Press. Plic-tip Via Air Mail, cu antetul HISTORY OF RELIGIONS, Swift Hall, University of Chicago, 1025-35 E. 58th Street, Chicago, Illinois 60637. Stampila cu data postei Chicago, 4 august 1972, destinatar Eg. Signore Ioan Petru Culianu, presso Massimo Mensi, Via Sant’Agostino 7, Firenze, Italy. Tanarul I. P. Culianu plecase din Romania in Italia la 4 iulie 1972, asadar prima scrisoare a lui Mircea Eliade a fost scrisa la o luna dupa sosirea lui in Occident.

            25 Mircea Popescu (1919-1975), critic literar, a tradus poezie si proza romaneasca in italiana. Ramas in Italia inca din anii razboiului, a fost profesor de filologie romanica la Universitatea de Stat din Roma. Secretar al Societatii Academice Romane intemeiate in exil, cu sediul la Roma, redactor al Revistei Scriitorilor Romani (München), a colaborat la principalele reviste ale diasporei romanesti.

            26 Scriitorul Dan Petrasincu (1910-1997) isi ia in Italia, unde se stabileste din 1951, numele de Angelo Moretta. In exil se pasioneaza de studiul gandirii indiene (publica Lo spirito dell’India, 1960, Gli dei dell’India, 1966, Il Daimon e il Superuomo, 1972, s.a.) si frecventeaza cercuri guénoniste. Face dese calatorii in Romania inainte de 1989.

            27 Indianistul Arion Rosu (n. 1924), stabilit in Franta din 1965, era deja pe atunci cercetator la CNRS; dupa studii clasice, lucrase in Romania cu Sergiu Al-George, impreuna cu care si tradusese din Upanisade, inainte de arestarea acestuia o data cu „lotul Noica”. Inainte de a se stabili la Paris, fusese cateva luni bibliotecar la Universitatea Catolica din Milano.

            28 Hartie alba cu antetul The University of Chicago, Committee on Social Thought, Chicago, Illinois 60637. Plic 3/4 A4, cu antetul The University of Chicago, Chicago 37, Illinois, The Divinity School, cu autocolanta Via Air Mail. Stampila postei Chicago, 19 octombrie 1972, destinatar Mr. Ioan Petru Culianu, c/o Enzo Roscini, Via dei Tornitori 10, 06100 Perugia, Italy.

            29 Louis Massignon, La passion de Husayn Ibn Mansűr Hallaj. Martyr mystique de l’Islam exécuté ŕ Bagdad le 26 mars 922. Étude d’histoire religieuse, Paris, Gallimard, 1975, IV vol. (initial, teza de doctorat a lui Massignon).

            30 Titlul exact este L’homme de lumičre…, editia a II-a, Chambéry, Éditions „Présence”; Paris, Librairie de Médicis, 1971.

            31 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila cu data postei Chicago, 7 noiembrie 1972, destinatar Mr. Ioan Culianu, c/o Roscini, Via Tornitori 10, 06100 Perugia, Italy.

            32 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 14 noiembrie 1972, destinatar Mr. Ioan Culianu, c/o Dr. Roscini, Via Tornitori 10, 06100 Perugia, Italy.

            33 In acelasi plic, se afla si urmatoarea scrisoare de recomandare, dactilografiata pe o pagina cu antetul THE UNIVERSITY OF CHICAGO, COMMITTEE ON SOCIAL THOUGHT, CHICAGO, ILLINOIS 60637, cu data, semnatura si unele corecturi scrise de mana: „November 12, 1972. To Whom It May Concern: The purpose of this letter is to recommend Mr. Ioan Culianu, a young Romanian scholar, presently living in Perugia, Italy. Although I have not had the opportunity to meet Mr. Culianu, we have exchanged a number of letters in the last five months, and I have had the privilege to read some of his as yet unpublished articles on different problems related to the history of religions, Indian philosophy, neo-platonism in the Italian Renaissance. For his age, Mr. Culianu is an unusually well prepared scholar and I have no doubt that he will have a significant career, if he can find the necessary means to continue his work in a good University, in Italy or elsewhere. I strongly recommend him for any support that can be found. Sincerely yours [,] Mircea Eliade. Sewell Avery Distinguished Service Professor, and Professor, History of Religions and Social Thought, University of Chicago”.

            34 I. P. Culianu ii fusese student profesorului Cicerone Poghirc la Universitatea din Bucuresti, unde acesta indeplinea si functiile de prodecan la Limbi Romanice, Clasice si Orientale si de presedinte al Asociatiei Romane de Orientalistica, a carei fiintare (intr-o noua forma a ei) se poate spune ca i s-a datorat in buna parte (resuscitata in 1968, Asociatia si-a incetat oficial activitatea in 1979, in anul ramanerii definitive a profesorului Poghirc in exil). In timpul ultimilor doi ani de facultate, Culianu s-a ocupat cu titlu benevol, la rugamintea profesorului sau de greaca si latina, de biblioteca Asociatiei, al carei sediu se afla la ultimul nivel al Universitatii, la Litere. Tanarul Culianu i-a purtat intotdeauna admiratie si recunostinta profesorului si indrumatorului sau, clasicist si lingvist erudit, cercetator al substratului lingvistic si mitologic traco-dacic si deopotriva figura luminoasa a trecatoarei, dar intens traitei perioade de „liberalizare” 1968-1971, profesor de care in exil avea sa-l lege in anii urmatori o fructuoasa colaborare la Centrul Roman de Cercetari din Paris (incepand din 1982), precum si, mai tarziu, colaborarea la mai multe articole despre religia traco-daca pentru The Encyclopedia of Religion (New York, Macmillan, 1987) coordonata de Eliade. Culianu i-a dedicat studiul „L‘„anéantissement sans nulle compassion” dans la nouvelle Moara cu noroc…” (Kurier, Bochum, 13/1987; tradus in Ioan Petru Culianu, Studii romanesti I, Bucuresti, Nemira, 2000, pp. 138-152), iar profesorul Poghirc a scris despre volumele Eros si magie… si Experiente ale extazului (Lupta, Paris, 28/1984).

            35 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 6 februarie 1973, destinatar Mr. Ioan Petru Culianu, c/o AAI – CIME, 04100 Latina, Italy. Tanarul exilat a stat cinci luni, intre 11 noiembrie 1972 si 6 aprilie 1973, in lagarele de refugiati de la Trieste si Latina, experienta extrem de dura pentru el. Din martie 1973, obtine o noua bursa (mai curand simbolica material, dar importanta moral) de la Universitŕ per Stranieri din Perugia, unde se deplaseaza frecvent, iar de la inceputul lunii aprilie este angajat drept collaboratore alla ricerca la Istituto Europeo per l’Unificazione del Dirito del Lavoro, la Roma, unde se si muta. Slujba propriu-zisa presupunea o munca de traducere (texte de drept international al muncii, pe care le traducea din engleza, franceza sau germana in italiana) si de secretariat.

            36 Tantzi si Brutus Coste au fost prieteni apropiati ai lui Mircea Eliade. Brutus Coste (1910-1984) s-a aflat, ca diplomat, la Lisabona, in acelasi timp cu Eliade. Stabilit in America, consilier al generalului Nicolae Radescu in exil, l-a ajutat mult pe Eliade in perioada de inceput a sederii sale in Franta (il ajutase si la Lisabona, dupa ce Eliade fusese scos din post de guvernul de la Bucuresti), sprijinind si planurile de unire cultural-politica romaneasca nutrite de Eliade (v. si infra, n. 128)

            37 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 14 iunie 1973, destinatar Mr. Ioan Petru Culianu, Piazza Re di Roma, 3, Sc. C, Int. 7, 00183 Roma, Italy.

            38 V. supra, n. 35.

            39 Eliade proiecteaza aici asupra biografiei lui Culianu propria sa maniera de a-si interpreta viata – si anume, ca pe o suita de incercari initiatice, ale „labirintului”, adica tot atatea morti simbolice, urmate de cate o „renastere”: de pilda, la 9 martie 1971, cand implineste 64 de ani, contracteaza o pericardita de la o infectie a laringelui, care-l tintuieste 25 de zile la spital – „o incercare initiatica, din care m-am trezit renatus!”, ii va scrie el, intre altii, lui Adrian Marino, la 18 mai 1971 (v. Mircea Eliade, Europa, Asia, America… Corespondenta, vol. II, I-P, Bucuresti, Humanitas, 2004, p. 195). Deprinderea aceasta, de a justifica raul ca prodrom al binelui, face parte din lectia indiana: intr-adevar, in India Eliade devine atent la „optimismul camuflat” al spiritualitatii indiene, adica la „credinta ca un exces de suferinta starneste setea de eliberare, ca, in fond, cu cat te simti mai „pierdut”, cu atat esti mai aproape de „mantuire”, adica de eliberare” (Memorii, Bucuresti, Humanitas, 19972, p. 194). In destinul sau, pare ca „imprudentele si erorile savarsite in tinerete” (ib., p. 426) i-ar fi fost faste, cf.: „…fara acea felix culpa (discipolul lui Nae Ionescu), as fi ramas in tara. In cel mai bun caz, as fi murit de tuberculoza intr-o inchisoare”, reflecta el la 29 august 1985 (v. Jurnal, vol. II, 1970-1985, Bucuresti, Humanitas, 1993, p. 518). De aici si atractia sa pentru gnoza, in masura in care miscarea de despiritualizare progresiva descrisa de aceasta se inverseaza la un moment dat, sub un impuls divin (v. H. Leisegang, La Gnose, Paris, Petite Bibliothčque Payot, 1971, p. 29), tema exploatata in nuvela Podul. Imaginarul romantic va recupera de la gnostici aceasta „curba redemptionista”, care „descrie totdeauna o urcare pornind de la o cadere, o rascumparare pornind de la o vina” (cf. Gilbert Durand, Figuri mitice si chipuri ale operei, Bucuresti, Nemira, 1998, p. 243). Nesesizarea acestei dialectici abrupte inutilizeaza, de altminteri, cu totul cartea lui Stefan Borbély, Proza fantastica a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic (Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 2003), pentru ca ea este cruciala in intregul complex viata-opera eliadian. Astfel, tot aici se articuleaza si tema nenorocului-sansa (Ieronim in Uniforme de general: „Nu trebuie sa ne fie frica de destine tragice si de nenoroc. Astea sunt conditiile prealabile ale geniului nostru creator”; v. si jocul noroc/piaza-rea din Ivan, mesajul constand in amintirea Fericirilor din Pelerina etc.), extinsa la mari comunitati etnice: astfel, in 1953, Eliade se intreba asupra unui eventual „rezultat pozitiv” al terorii milenare exercitate de istorie asupra romanilor (v. culegerea Impotriva deznadejdii, Bucuresti, Humanitas, 1992, pp. 174-175), iar un an mai devreme glosa suferintele evreilor, cam in stilul lui Nae Ionescu: „…toate aceste suferinte au fost necesare (…) tragedia poporului ales a fost necesara; altminteri, cuvantul Domnului n-ar mai fi putut ajunge pana la noi” (ib., p. 125). Desigur, aventura sa legionara l-a facut sa exalte jertfa drept conditie a mantuirii neamului, mai tarziu, in interpretarile-i la Miorita si la legenda Mesterului Manole, gasind-o de-a dreptul creatoare. In felul acesta, raul capata la el un rol indispensabil in economia binelui. Interesant este ca, incercand sa-si aplice teoria „tot raul spre bine” in politica, Eliade va primi o replica memorabila de la Salazar, pe care, din pacate, nu o constientizeaza deplin, desi o noteaza in jurnal: in intrevederea pe care i-o acorda la Lisabona, la 7 iulie 1942, Salazar e intrebat de Eliade daca nu cumva descompunerea structurilor demo-liberale din Portugalia a avut si un efect bun, facand posibila revolutia, astfel ca Statul Nou s-ar fi infatisat ca o consecinta fatala a descompunerii respective; iata raspunsul lui Salazar, decisiv in laconismul sau: „…raul nu e creator”, din disparitia a ceva mort nu rezulta cu necesitate aparitia a altceva nou si viu – in Franta, democratia in descompunere n-a provocat, in absenta unor germeni de noua ordine sociala, vreo revolutie, ci doar „marasm si indiferenta” (v. Mircea Eliade, Diario portugués, Barcelona, Editorial Kairós, 2001, pp. 38-39).

            40 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 27 iulie 1973, destinatar Monsieur Ioan Culianu, Piazza Re di Roma, 3-C7, 00183 Roma, Italy.

            41 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 19 august 1973, destinatar Mr. Ioan Petru Culianu, Piazza Re di Roma, 3-C7, 00183 Roma, Italy.

            42 Din perioada petrecuta de Culianu la Milano se pastreaza manuscrisele mai multor povestiri incheiate, precum si fragmente de roman, unele in romaneste, altele in franceza. Cel mai intins fragment reprezinta sase capitole din opt, cate trebuia, potrivit unor insemnari din Jurnalul sau inedit, sa cuprinda romanul intitulat 8 camere. Nu putem preciza daca romanul anuntat lui Eliade, despre care e vorba in scrisoare, este sau nu o varianta la 8 camere. Oricum, in scrisorile urmatoare vor aparea adesea referiri la unul sau doua romane, inainte de a fi vorba despre manuscrisul romanului cunoscut Hesperus (v. infra, de ex. scrisorile 9, 12 etc.). Sfatul publicarii unei opere literare in franceza „cu mentiunea „traduit du roumain”„, Eliade il daduse si inainte de „scandalul Goma” mai multor compatrioti ai sai din exil – v., de pilda, scrisoarea catre Vintila Horia din 16 iunie 1960 (Mircea Eliade, Europa, Asia, America… Corespondenta, vol. I, A-H, Bucuresti, Humanitas, 1999, p. 480), in care ii recomanda aceasta „strategie”.

            43 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 2 noiembrie 1973, destinatar Mr. Ioan Petru Culianu, c/o Domus Nostra, Univ. Catholica Sacri Cordis Jesu, L.go A. Gemelli 1, 20123 Milano, Italy.

            44 In octombrie 1973, in urma unui concurs, Culianu fusese admis ca bursier-cercetator la Departamentul de Stiinte Religioase al Universitatii Catolice din Milano. Pentru aceasta perioada – 1973-1976 – extrem de importanta si fertila din activitatea sa stiintifica, in cursul careia intreprinde studii sistematice de istoria religiilor, de teologie, filosofie si filologie, fiind indrumat de profesorul Ugo Bianchi, v. in special Gianpaolo Romanato, „Amintirea unui prieten: Ioan Petru Culianu”, in Sorin Antohi (coord.), Ioan Petru Culianu. Omul si opera, Iasi, Polirom, 2003, pp.101-161; Tereza Culianu-Petrescu, „O biografie”, in id., pp. 54-85, sau Ted Anton, Eros, Magic and the Murder of Professor Culianu, Evanston, Northwestern University Press, 1996 (trad. rom. Bucuresti, Nemira, 1997).

            45 In lipsa scrisorii la care raspunde Eliade, nu se poate preciza cum era formulat subiectul de teza anuntat de tanarul Culianu; in aceeasi perioada insa, el ii scria prietenului sau Serban Anghelescu, la Bucuresti, ca-i propusese lui Bianchi o teza despre „psihologia buddhista si psihologia adancurilor” (scrisoare inedita din 26-27 octombrie 1973).

            46 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic alb cu antet, autocolanta Air Mail. Stampila postei Chicago, 31 ianuarie 1974, destinatar Mr. Ioan Petru Culianu, Via Necchi 9, 20123 Milano, Italy.

            47 Dupa cum se stie, Culianu isi va fixa drept subiect de teza gnosticismul si cercetarea moderna asupra lui, impins si de ratiuni pe care, dupa Hans Jonas, le caracterizeaza ca avand „radacini existentiale”. Ca intre subiectul de indologie (v. supra, n. 45; chiar daca nu a continuat pe calea specializarii alese initial, in anii 1973-1974 a tinut la Milano ore pe subiecte de indianistica; in primul semestru al anului 1974/1975, de ex., potrivit unei insemnari din Jurnal, era extrem de bucuros de „seminarul despre cosmogonii & teogonii indiene”, la care veneau constant vreo treizeci de studenti, ceea ce ii oferea un rastimp de „comunicare saptamanala pe marginea problemelor – unice – care ma pasioneaza”) si tematica gnostica si proto-crestina isi va fi propus un moment sa se fixeze asupra gruparii Eranos si a intalnirilor de la Ascona, care, initiate in 1933 de Carl Gustav Jung si de Olga Fröbe Kapteyn, ii reunisera, in decursul anilor, pe Raffaele Pettazzoni, Martin Buber, Gerardus van der Leeuw, Mircea Eliade, Henry Corbin, Gershom Scholem si pe multi altii, faptul nu este atestat de alte marturii, iar proiectul, dupa cum rezulta si din scrisoarea lui Eliade, a fost repede abandonat. Dupa moartea in 1962 a Olgai Fröbe Kapteyn, se incheiase si perioada de stralucire a saptamanilor de lucru de la Ascona, iar Eliade insusi incetase sa le mai frecventeze. Culianu a scris cu referire directa la una dintre intalnirile interdisciplinare de la Ascona, la care participase in august 1977, numai un articol, publicat in 1978: „La XLVI Eranos-Tagung. Ascona, 17-25 agosto 1977”, in Aevum, 52, pp. 343-346. V. si infra, p. 118, scrisoarea 36 din 29 august 1977, in care ii spune lui Eliade: „N-am fost total deceptionat, dar nici extrem de entuziast. In ce priveste Eranos, se cere, cred, o improspatare a sangelui…”.

            48 Titlul incepuse sa fie scris ca [La Nostalgie] du Para [dis], dar a fost sters si corectat. Si in alte scrisori ale lui Eliade acest titlu este scris gresit (de pilda, intr-o scrisoare catre Mircea Handoca din 11 septembrie 1979, reprodusa in Mircea Eliade, Europa, Asia, America… Corespondenta, vol. I, A-H, op. cit., p. 398); cat despre faptul ca ar fi fost luat de la Nichifor Crainic, Eliade preciza, intr-o scrisoare catre Vintila Horia din 31 octombrie 1952, ca era, de fapt, al Sfintilor Parinti (ibidem, p. 455), ceea ce nu inseamna ca Eliade nu „imprumuta” titluri – de exemplu, Nunta in cer de la Ronald Fraser (Marriage in Heaven), Soliloquii de la Augustin sau Unamuno, Santier de la Joyce, Viata noua de la Dante, Caderea in istorie de la Nae Ionescu (Caderea in timp), Oceanografie de la Eugenio d’Ors (Oceanografia plictiselii), Noaptea de Sanziene de la Sadoveanu, Lumina ce se stinge de la R. Kipling, Mitul vesnicei reintoarceri de la Nietzsche, Pilotii orbi de la Papini, Fata capitanului de la Puskin, poate si Les trois Graces de la Huxley…

            49 Este vorba despre primul text publicat de I. P. Culianu in exil: „Dan Laurentiu”, in revista Fiera Letteraria, Roma, 49/9 decembrie 1973, p. 15, care contine si traducerea unui scurt poem, „Rugaciune” („Preghiera”), al poetului roman, bun prieten al lui Culianu.

            50 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., acelasi tip de plic ca la scrisoarea anterioara. Stampila postei Chicago, 28 februarie 1974, destinatar Mr. Ioan Culianu, Via Necchi 9, 20123 Milano, Italy.

            51 Lectiune incerta.

            52 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip Via Air Mail. Stampila postei Chicago, 28 octombrie 1974, destinatar Dr. I. P. Culianu, Via Necchi… etc.

            53 Intre data – indepartata – a scrisorii anterioare expediate de Eliade (26 februarie) si data celei de acum, se petrecuse, pe 3 septembrie 1974, la Paris, intalnirea dintre Eliade si Culianu. Cele trei scrisori la care se refera Eliade datau probabil doar din septembrie-octombrie. Se observa usor ca dupa intalnirea de la Paris, incepand asadar cu acest text, tonul scrisorilor lui Eliade se schimba, denotand o mai mare apropiere a celor doi, implicarea, aici, a lui Eliade in pregatirea primei calatorii a tanarului Culianu la Chicago, apoi in general in urmarirea activitatii febrile, stiintifice si literare, a acestuia.

            54 Numen. International Review for the History of Religions, publicatia, creata in 1954, a International Association for the History of Religions (IAHR), editata de E. J. Brill la Leiden, a fost initial condusa de Pettazzoni. Culianu a publicat in Numen studiul „La femme céleste et son ombre” (an XXIII, 1976, nr. 3, pp. 191-209).

            55 Este vorba despre Constantin Tacu (Tacou) (1926-2001), exilat in Franta dupa razboi, coordonator, la Éditions de l’Herne din Paris, al cunoscutelor Cahiers de l’Herne. C. Tacou strangea materialul pentru volumul dedicat lui Mircea Eliade (nr. 33 din Cahiers…), care avea sa apara in 1978. Culianu a publicat in acest volum studiul „L’ anthropologie religieuse” (pp. 203-212; pentru trad. rom., v. Studii romanesti I, op. cit., pp. 211-226). Referitor la acest volum important in literatura critica despre Eliade, v. si alte referiri infra, pp. 67, 94 (scrisorile 14, 26) si mai ales scrisoarea 43 (p. 136).

            56 Mircea Marghescu, absolvent al sectiei de franceza a Universitatii din Bucuresti si prieten al lui Culianu, preda in acea vreme franceza la Chicago. El este cel care l-a ajutat pe Eliade sa indeplineasca formalitatile necesare venirii lui Culianu la Chicago, la Divinity School, cu o bursa de studiu pentru trimestrele de iarna-primavara 1975.

            57 Studiu al lui I. P. Culianu din 1974, inedit, pastrat in manuscris.

            58 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., acelasi plic-tip. Stampila postei Chicago, 9 decembrie 1974, destinatar Prof. I. P. Culianu, Via Necchi… etc.

            59 Din pricina unor dificultati birocratice legate de obtinerea pasaportului italian, Culianu ajunge la Chicago abia in primele zile ale lui februarie 1975; la 10 februarie, Eliade nota in Jurnal: „Ioan Culianu a sosit acum cateva zile. Din nefericire, dupa incheierea ciclului de conferinte The Beginnings of High Religions” – ciclu de lectures „devenite, aici, la Universitate, „clasice”„, la care ar fi vrut sa participe si tanarul sosit din Italia. Jurnalul lui Eliade consemneaza cateva dintre intalnirile cu I. P. Culianu, intre 10 februarie si sfarsitul lui mai (v. Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, Bucuresti, Humanitas, 1993, pp. 191-198). In acea prima sedere americana a sa, Culianu audiaza si prelegeri ale lui Carsten Colpe, care preda atunci la Chicago, si il viziteaza pe Hans Jonas la New Rochelle. „Aici [in America] am audiat cursuri de interes, am cunoscut personalitati importante, am lucrat in relativa liniste…”, ii scria el lui Gianpaolo Romanato la Milano (scrisoare din 5 aprilie 1975; v. Gianpaolo Romanato, „Amintirea unui prieten: Ioan Petru Culianu”, in Sorin Antohi (coord.), op. cit., pp. 119-120). Se hotaraste sa se intoarca totusi in Italia cu o luna mai devreme decat planuise initial, adica la sfarsitul lui mai.

            60 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Paris, 27 iunie 1975, expeditor M. Eliade, 4 Place Charles Dullin, Paris 18e, destinatar M. Ioan Petru Culianu, Via Necchi… etc.

            61 Era vorba despre o anumita monografie, chiar cea pe care avea s-o scrie Culianu despre Eliade. Culianu discutase in octombrie 1974 posibilitatea publicarii unei asemenea lucrari cu profesorul Italo Mancini, care preda pe atunci filosofie la Urbino si conducea colectia „Orizzonte filosofico” la Cittadella Editrice din Assisi.

            62 Apare aici formulat pentru prima data proiectul Dictionarului, proiect pe care Culianu nu-l va uita si il va duce singur la indeplinire, ca un omagiu adus memoriei profesorului sau. Dictionnaire des religions, semnat Eliade/Culianu, va aparea la Plon (nu la Gallimard, asa cum se gandea Eliade in 1975), cincisprezece ani mai tarziu…

            63 Hartie alba simpla (fara antet), plic de asemenea simplu. Stampila postei Paris, 19 septembrie 1975, adresa expeditorului din Paris, destinatar Monsieur I. P. Culianu, v. Necchi… etc.

            64 Proiectul unei sederi in India dupa sustinerea tezei de la Milano, ca docent la Hyderabad, unde era invitat, a fost abandonat de Culianu, desi il atragea enorm. La 7 septembrie 1975, el nota in Jurnal: „As fi foarte bucuros sa merg in India: ma simt bine in redutabila proximitate a necunoscutului, a oboselii, a disparitiei fara nici un „sistem de referinta”. Adica nu ma simt bine, ci ma atrage: reprezinta sfera in care eu exist plenar, desi i-as prefera oricand linistea…”.

            65 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 6 noiembrie 1975, destinatar Dr. I. P. Culianu, Via L. Necchi… etc.

            66 Pe 5 noiembrie 1975, Culianu isi sustine la Universitatea Catolica din Milano teza de licenta cu titlul Gnosticismo e pensiero contemporaneo: Hans Jonas, sub indrumarea profesorului Ugo Bianchi, autoritate in domeniul cercetarii gnosticismului. Aceasta teza ii confera in Italia titlul de Dottore in lettere, in disciplina istoria religiilor. Teza sta la baza volumului despre gnosticism in viziunea (dramatic colorata existentialist) a filosofului Hans Jonas, publicat la L’Erma di Bretschneider (Roma), in 1985. Dupa sustinerea tezei, i se ofera un contract la aceeasi universitate, la Milano, cu posibilitatea de a preda de asemenea la Roma.

            67 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 30 decembrie 1975, destinatar Dr. I. P. Culianu, via Necchi… etc.

            68 Eliade ii cere sa scrie pentru History of Religions, revista pe care o intemeiase la Chicago in 1960, impreuna cu Joseph M. Kitagawa si cu Charles H. Long.

            69 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, data neclara; stampila postei italiene 13 februarie 1976, destinatar Dr. Ioan P. Culianu, Via Necchi… etc.

            70 Charles H. Long.

            71 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 31 martie 1976, destinatar Dr. Ioan P. Culianu, Via Necchi… etc.

            72 V. infra, n. 74. Culianu ii cerea sfatul lui Eliade in privinta alegerii intre Milano-Roma si postul de romanistica din Olanda.

            73 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, data neclara. Destinatar Dr. Ioan P. Culianu, Via Necchi… etc.

            74 Printr-un concurs fericit de imprejurari, gratie profesorului Marin Mincu, care preda romana la Torino si Milano, si profesorului Willem Noomen de la Universitatea din Groningen, Culianu avea de la inceputul lui 1976 si perspectiva numirii la aceasta universitate – care s-a realizat si pe care a si preferat-o finalmente, desi parasirea Italiei a insemnat sa renunte pentru o perioada la a preda istoria religiilor. Italia dominata de o stanga culturala dogmatica si amenintata de venirea la putere a partidului comunist chiar la alegerile din toamna 1976 ii devenise lui Culianu imposibil de suportat. Dupa cum spunea prietenul sau Romanato, Culianu „a trebuit sa descopere (si a fost, fara indoiala, o descoperire amara, dureroasa) ca lucrurile de care fugise parasind Romania nu lipseau deloc din (…) mediul in care ajunsese” (v. Gianpaolo Romanato, studiul citat).

            75 (*) Adica, vei putea renunta la postul de „romanist”.

            76 Primul volum din Histoire des croyances et des idées religieuses. De l’age de la pierre aux mystčres d’éleusis apare in 1976 la Payot.

            77 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, data neclara. Destinatar Dr. Ioan P. Culianu, Via Necchi… etc.

            78 Este vorba despre studiul lui I. P. Culianu, „La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione”, in Verifiche, 4, 1975, pp. 236-255. Paginile din Verifiche vor constitui punctul de plecare in redactarea eseului „Religione e accrescimento del potere”, inclus in volumul semnat impreuna cu G. Romanato si M. G. Lombardo, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981 (v. si trad. rom., Religie si putere, Bucuresti, Nemira, 1996).

            79 Plic alb, simplu, hartie la fel. Ttampila pottei Paris, 15 octombrie 1976. Destinatar Prof. I. P. Culianu, Universitŕ Cattolica del S. Cuore, Dipt. di Scienze religiose, 20123 Milano, Largo A. Gemelli, 1, Italie.

            80 Poate fi vorba despre recenzia la Mircea Eliade, Religions australiennes, semnata de Culianu in Aevum. Rassegna di Scienze Storiche, Linguistiche e Filologiche (Milano), 48/1974, pp. 592-593, sau de aceea la Mircea Eliade, La nostalgia delle origini, id., 49/1975, pp. 207-208.

            81 Hartie simpla, fara antet, plic alb, simplu, fara nici o stampila. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut voor Romaanse Talen der Rijksuniversiteit, Grote Kruisstraat 2o, Groningen, Pays-Bas. Expeditor M. Eliade, 4 Place Ch. Dullin, 75018 Paris.

            82 Cercetatorul american Douglas Allen sustinuse o teza de doctorat despre Mircea Eliade in 1971, la Vanderbilt University. Teza va fi publicata in 1978, cu titlul Structure and Creativity in Religion: Hermeneutics in Mircea Eliade’s Phenomenology and New Directions, nu la E. J. Brill (Leiden), ci la Mouton Publishers (La Haye, Paris, New York).

            83 Este vorba despre Tinerete fara de tinerete (in franceza Le temps d’un centenaire), datata „noiembrie-decembrie 1976”, care poarta dedicatia „Pentru Sybille”.

            84 Hartie simpla, fara antet – trei pagini dintr-un carnet; plic alb, simplu. Stampila postei 10 ianuarie 1977. Destinatar Prof. Ion Culianu, Instituut… etc.

            85 Culianu punea la punct anumite capitole din cartea sa despre Eliade, iar profesorul intervine cu atentie si generozitate, ca intotdeauna, pentru a-i corija micile „inadvertente”. Numai ca aici, dupa cum se va vedea mai ales din paragraful urmator, se plonjeaza dintr-o data – pentru prima oara in aceasta corespondenta – in ceea ce s-ar putea numi perioada „arzatoare” a lui Eliade, iar terenul devine brusc delicat si alunecos, ceea ce Culianu nu avea cum sa banuiasca atunci. Eliade a fost intr-adevar salvat in extremis – Al. Rosetti si altii, cu suficienta influenta in cercurile puterii, au facut tot ce-a fost cu putinta pentru a-i pune la adapost pe cativa intelectuali de valoare, implicati intr-un fel sau altul in degringolada legionara, de valul represaliilor reinnoite si intensificate, incepand din primavara anului 1938, impotriva Miscarii.

            86 Tot acest paragraf este cuprins intr-o acolada trasata cu cerneala rosie, cu care este facuta si o insemnare pe marginea hartiei: „Astea ti le spun D-tale; nu trebuie sa faci vreo aluzie”. De multa vreme, Eliade isi redacta, in paralel cu lucrarile stiintifice si cu cele de fictiune, scrierile autobiografice, desfasurand o uriasa operatiune „de imagine”. Amintiri I. Mansarda apare in romaneste la Madrid (Colectia „Destin”) in 1966, Fragments d’un journal I. 1945-1969 in traducere franceza in 1973 (Gallimard). In 1977, la data redactarii acestei scrisori, paginile ce vor acoperi perioada 1907-1937 intr-un singur volum erau in curs de traducere; ele vor aparea in 1980 (Mémoire I. Les promesses de l’ équinoxe. 1907-1937, Gallimard, 1980). Acestea fusesera usor de produs, nu-i cerusera autorului vreo atentie speciala. Cu totul alta se va dovedi situatia perioadei cuprinse aproximativ intre 1937 si 1945, cu deosebire cea dintre 1937 si 1940. Erau aici episoade care trebuiau prezentate cu multa grija – si finalmente profesorul nu avea sa publice cat timp a trait povestea acelor ani ai vietii lui; ea va aparea postum: Mémoire II. Les moissons du solstice. 1937-1960 (Gallimard, 1988). In paralel cu existenta sa „diurna”, social-profesionala, Eliade a fost chinuit, putem presupune, poate terorizat chiar, de gandul ca trebuia sa ascunda, fata de o anumita parte a publicului si a confratilor sai, taina – devenita din ce in ce mai transparenta – a apropierii sale de o miscare de dreapta dinainte de razboi, miscare pe care tragediile care urmasera o facusera sa fie condamnata in bloc si fara recurs la nuante. Felul in care avea sa puna in pagina evenimentele anilor 1937-1940 era decisiv pentru reputatia sa si este sigur ca Eliade a revenit in multe randuri asupra redactarii, dupa consumarea episodului Toladot din 1972-1973 (incluzand si schimbul epistolar cu Gershom Scholem, din aceeasi perioada – doua scrisori ale lui Scholem si o scrisoare a lui Eliade pot fi acum citite in Mircea Eliade, Europa, Asia, America… Corespondenta, volumul III, R-Z, Bucuresti, Humanitas, pp. 122-141); caci intr-o prima forma redactarea era gata, se pare, inca din 1968 (v. scrisoarea catre Dumitru Micu din 21 februarie 1968, in Mircea Eliade, Europa, Asia, America…, vol. II, op. cit., p. 245, in care spune: „Volumele II si III din Amintiri sunt scrise ducand povestirea pana la plecarea la Londra, in martie 1940…”; aceeasi afirmatie este repetata in mai multe locuri – in epistole catre Radu Gyr sau Mircea Handoca in 1969, catre Adrian Paunescu in 1970 sau Mac Linscott Ricketts in 1971, in Jurnal, vol. II, la 10 martie 1973; in 1980 insa ii scria lui Ionel Jianu: „N-am incheiat Autobiografia…” – v. Jurnal, vol. II, ed. cit., p. 69 -, iar in anii urmatori isi informa deseori corespondentii sau nota in Jurnal ca revedea textul in chestiune). Poate din neatentie, pasajul scos in evidenta in aceasta scrisoare contine si el, coroborat cel putin cu Jurnalul portughez si cu versiunea finala, publicata, a autobiografiei, cateva „inadvertente” si neclaritati: de exemplu, calatoria lui Eliade in Romania din iulie 1942 fusese hotarata inca de la sfarsitul lui mai, determinata de propunerea venita din tara de a se discuta posibilitatea unei catedre pentru el la Universitatea din Bucuresti; calatoria trebuie pusa insa in legatura si cu dorinta maresalului Antonescu de a relua tratativele cu intelectualii apropiati de vechea Garda – respectiv cu sperantele puse de unii dintre legionari in eventualele tratative care, se stia, se duceau (s-ar fi dus) prin Mihai Antonescu (la intoarcerea lui Eliade de la intrevederea cu Ica Antonescu, in strada Palade il asteptau „multi prieteni”, ce au fost dezamagiti de felul in care se desfasurase audienta; sperasera „ca Ica avea sa incerce o intelegere cu Legiunea”, prin Eliade – v. Mircea Eliade, Diario portugués, op. cit., p. 41). Data plecarii fusese fixata tot din mai, independent de audienta la Salazar (in plin razboi, biletele de avion nu se cumparau de pe o zi pe alta…); Eliade luase avionul Lisabona-Berlin, petrecuse doua zile acolo, apoi ajunsese la Bucuresti cu trenul (iar la Bucuresti, de altfel, a stat cel putin o luna de zile – cf. Florin Turcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de l’histoire, Paris, éditions de la Découverte, 2003, p. 325) s.a.m.d. Evident, toate acestea sunt maruntisuri, numai ca omisiunile sau retusurile usoare aduse intamplarilor converg spre a-l indeparta pe tanarul cercetator de realitatea acelei perioade din biografia profesorului. Versiunea finalmente produsa public a calatoriei din 1942 a fost tesuta incepand din 1972 (v. scrisoarea catre Gershom Scholem din 3 iulie 1942, in ed. cit. a corespondentei, pp. 122-127, in special p. 125), iar varianta din aceasta scrisoare catre Culianu este una intermediara, mai bine pusa la punct decat cea din scrisoarea catre savantul de la Ierusalim (care, dupa cum se stie acum, l-a asteptat in van pe Eliade in vara lui 1973 pentru o discutie clarificatoare…).

            87 Sugerand ca ar fi avut oarecare tangenta cu „„deschiderile” pentru un armistitiu” care „aveau loc, sau se pregateau, la Lisabona, Stockholm si Ankara”, Eliade mentionase si in scrisoarea catre Gershom Scholem din 3 iulie 1972 ca ii ceruse o audienta lui Iuliu Maniu, dar ca, urmarit de politia secreta, se vazuse nevoit sa faca ocoluri, intarziase si nu-l mai gasise acasa pe Maniu…

            88 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 14 februarie 1976 [sic!]. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Rijksuniversiteit, Groningen, Grote Kruisstraat 2o, Holland (adaugat de o mana straina: Romaans Instituut).

            89 Hartie alba, simpla, plic la fel. Stampila postei 7 martie 1977. Destinatar Prof. Dr. I. P. Culianu, Instituut… etc.

            90 Este vorba despre articolul intitulat Exil, aparut in revista pariziana de limba romana Limite, nr. 19/1975, p. 13 (republicat in Ioan Petru Culianu, Pacatul impotriva spiritului. Scrieri politice, Bucuresti, Nemira, 1999, pp. 9-12).

            91 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 5 mai 1977. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc.

            92 Culianu ii trimite dactilograma monografiei sale Mircea Eliade, care avea sa apara in martie 1978, la Cittadella Editrice, Assisi. O parte din aceasta scrisoare a profesorului va constitui prefata volumului (cf. si infra, scrisoarea 31). V. si editiile romanesti ale cartii, Mircea Eliade, traducere de Florin Chiritescu si Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade si o postfata de Sorin Antohi, Bucuresti, Nemira, 1995 (ed. a II-a, 1998).

            93 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antetul Ioan P. Culianu, H. W. Mesdagstraat, 28-1, Groningen.

            94 Profesorul Italo Mancini, v. supra, p. 69, n. 2.

            95 Este vorba despre teza pe care o pregatea Culianu, sub conducerea profesorului Michel Meslin, pentru un doctorat 3-e cycle in istoria religiilor la Sorbona, ce avea sa fie sustinut la 17 iunie 1980; titlul tezei: Expériences de l’extase et symboles de l’Ascension de l’Hellénisme ŕ l’Islam.

            96 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic galben simplu format 1/2 A4, autocolanta Air Mail. Stampila postei Chicago, 5 iunie 1977. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Rijksuniversiteit, Groningen, Grote Kruisstraat 2o, Holland. In plic, pe langa scrisoare, se afla 12 pagini de bibliografie despre Mircea Eliade, parte dactilografiate, parte scrise de mana.

            97 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit, Instituut voor Romaanse Talen.

            98 Scrisoare manuscrisa, pe hartie alba, simpla.

            99 Hartie alba, simpla, plic la fel. Stampila postei 6 iulie 1977. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, H. W. Mesdagstraat 28-1, Groningen, Holland.

            100 Scrisoare dactilografiata pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            101 Sub data de 10 aprilie 1976, in Jurnalul inedit al lui I. P. Culianu, un poem este scris pentru aceasta tanara, intitulat chiar cu numele ei: Paola. Iata un fragment: „O interesa Julius Evola, / filosofia indiana, tantra, / si-i tremurau usor mainile. / Gandea frumos, / iar eu imi promiteam mereu/ inainte de a adormi/ sa-i dau o lectie/despre maretia razboinicului/ pana la venirea comunistilor in Italia/sau s-o iau cu mine la Amsterdam. / M-ar fi deceptionat profund/S-o stiu infidela acestor alternative…”. Cu aproximativ o luna in urma fata de data acestei scrisori, in atmosfera halucinant de violenta a Italiei, rasunand de atentate si rapiri, fosta studenta a lui Bianchi si a lui Culianu, provenind dintr-o buna familie burgheza, fusese arestata, impreuna cu alti treizeci de tineri, in urma unui denunt anonim care-i implica pe ea si pe prietenii ei intr-o istorie de procurare de arme. Dupa o saptamana de anchete in inchisoare, fusesera toti eliberati. Paola il chemase pe Culianu, care alerga din Olanda pentru a fi langa ea. Dar aceasta intalnire din vara anului 1977 avea sa marcheze si sfarsitul legaturii lor, care nu va fi durat mai mult de un an si jumatate, fiind totusi pentru tanarul Culianu cea mai tulburatoare si mai complicata dintre istoriile sale sentimentale de la inceputul exilului. Eliade, de departe, intelegea sa ia foarte in serios avatarurile sentimental-intelectuale ale discipolului sau si ii telefona ingrijorat, dupa cum inregistreaza Jurnalul lui Culianu, imediat dupa primirea acestei scrisori… Tinerei Paola ii sunt dedicate si cateva fragmente de proza aflate intre manuscrisele italiene ale lui Culianu, grupate sub titlul F*** C*** S*** K (Frater Confraternitatis Sacrae Kadosh).

            102 La Carqueiranne, pe malul marii, se afla casa de vacanta a lui Leonid (a) Mamaliga, unde Culianu era deseori invitat.

            103 Scrisoare dactilografiata pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            104 Interviul, de cca 7 pagini, cu o versiune in romaneste si una in italiana, inregistrat la 18 mai 1975 in biroul lui Mircea Eliade de la Meadville Theological Seminary, este inca inedit.

            105 Cavalcare la tigre. Orientamenti esistenziali per un’ epoca della dissoluzione este titlul unei cunoscute carti postbelice a lui Julius Evola (Milano, Vanni Scheiwiller, 1961, ed. a II-a adaugita 1971). Temele gandirii „traditionale”, in ocurenta cele ale metafizicii lui Evola, vazuta ca auto-realizare deopotriva contemplativa si activa, eroica, sunt de decelat si ele in scrierile lui Culianu, dialogul cu ele fiind mai intens prezent in cele legate de vremea sederii in Italia: studiile din Iter in silvis, Religione e potere, Gnosticismo e pensiero moderno…

            106 Scrisoare dactilografiata (cu exceptia ultimelor doua paragrafe, scrise de mana), pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc. In dreapta sus, numele si adresa destinatarului: Prof. Dr. Mircea Eliade, 4, Place Charles Dullin, 75018 Paris France.

            107 Studiul „Erzählung und Mythos im „Lied von der Perle”„ a fost publicat in revista Kairos, XXI, 1979, pp. 60-71 (traducerea din engleza in germana a fost facuta de I. P. Culianu si revazuta de Peter V. Zima), si inclus ulterior in volumul Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, Edizioni Dott. Antonino Sfameni, 1981, pp. 97-108. La baza acestui studiu se afla comunicarea prezentata de Culianu la Congresul IAHR de la Lancaster (15-22 august 1975; v. si I. P. Culianu, D. M. Cosi, „Il XIII Congresso Internazionale dell’Associazione per la Storia delle Religioni”, Aevum, 1976, pp. 169-174).

            108 Scrisoare dactilografiata pe hartie cu antet personal.

            109 In insemnarile lui Culianu, proiectul acestui volum apare in varii forme; in 7-8 septembrie 1977, de exemplu, schita urmatorul plan: volumul trebuia sa se numeasca L’arbre des cendres si sa aiba doua parti – prima, „Le plus inquiétant des hôtes”, cu o expunere teoretica si comentarii la Hölderlin, Novalis, Trakl, Eminescu, Bacovia; a doua ar fi fost cea care dadea titlul volumului si s-ar fi oprit in special la poezia lui Dan Laurentiu. Studii partiale cu tematica planuita pentru Arborele cenusii au fost incluse in volumul Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, ed. cit. (v. si Studii romanesti I, op. cit., pentru studiile despre Eminescu).

            110 Hartie alba, simpla, plic la fel. Stampila postei Paris, 11 octombrie 1977. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, H. W. Mesdagstraat 28-1, Groningen, Holland.

            111 V. supra, n. 95.

            112 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 28 noiembrie 1977. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, H. W. Mesdagstraat, 28-1, Groningen, Holland.

            113 V. supra, n. 82.

            114 Este vorba despre lucrarile lui Franz Cumont (1868-1947) Recherches sur le symbolisme funéraire des Romains (1942) si Lux perpetua (1949).

            115 Titlul complet al cartii lui Walter Burkert este Weisheit und Wissenschaft. Studien zu Pythagoras, Philolaus und Platon, Nürnberg, 1962.

            116 Carte postala ilustrata Castillo de San Felipe, Guatemala. Stampila postei Guatemala, data neclara. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Inst. v. romaanse Talen, Universiteit Groningen, Holland.

            117 Cartile postale nu s-au pastrat – poate nici n-au ajuns la destinatie.

            118 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 18 ianuarie 1978. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc.

            119 Putem presupune ca aceasta scrisoare, absenta din epistolarul de acum, ca si cea anterioara, din 17 decembrie 1977, ajunsa cu intarziere la destinatie, despre care vorbeste textul urmator al lui Eliade, noteaza momente nu lipsite de interes in desfasurarea unor intamplari care antreneaza mai multe personaje ale exilului romanesc si ale vietii culturale din Italia, incepand aproximativ din decembrie 1977. La sfarsitul anului 1977, Horia Stamatu ii trimitea lui Culianu, la sugestia lui Eliade, ca material informativ despre Legiune, scrierea lui Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari. Din Italia, in decembrie parveneau la Groningen insistente semnalari privind articolul (nesemnat) despre Eliade din Enciclopedia Europea (Garzanti, 1976, p. 449), in care savantul era desemnat drept „unul dintre exponentii cei mai expliciti ai (…) dreptei traditionale in domeniul stiintelor umane”, si mai ales atacul dur, de ultima ora, din alta lucrare de mare circulatie: articolul „Fenomenologia della religione” din Enciclopedia delle religioni a lui Ambrogio Donini (Milano, Teti Editore, 1977, p. 189), in care Eliade este declarat „antisemita [s.a.] e filonazista”. Pe de alta parte, pe 8 ianuarie Culianu nota in Jurnal: „…scriu recenzia la ultimul volum al lui E.” – volumul era In curte la Dionis, Paris, Caietele Inorogului, 1977. „Nu mi se pare ca personajele din spectacolul lui Ieronim stiu secretul; bluffeaza, pur si simplu. Oare blufful e solutia lui E.?” Si, gandindu-se la acelasi text, Incognito la Buchenwald: „There is something wrong.” A doua zi, ii expediase, desigur, lui Eliade „articolul-recenzie” tocmai scris, comentat in raspunsul profesorului, isi exprimase, probabil, din nou dorinta de a completa cartea cu discutarea prozei lui Eliade si ii pusese (din nou) intrebari despre Codreanu si Legiune, dorind, de asemenea, sa adauge la monografie cateva pagini privitoare la acest subiect, de neocolit in acel moment in Italia. Astepta de la Eliade, evident, o discutie mai deschisa. Pe 10 ianuarie, Jurnalul lui Culianu contine randuri amare: „Citesc cu disperare Pentru legionari, exasperat de antisemitismul lui delirant.” Si, intrebandu-se daca Eliade a fost intr-adevar apropiat de legionari: „Nu pot fi solidar cu el: ideologia legionara imi este tot atat de straina ca si cea comunista. Ele seamana foarte mult. Eu (…) sunt un (…) strain: m-am simtit strain printre „rromanii” din Romania si sunt, efectiv, un metec in Italia, un metec in Olanda. (…) Surpriza ca M. E. a fost partizanul unei miscari totalitare si ca a ramas toata viata credincios mitologiei sale ma umple de amaraciune…”. (Revoltei indurerate din acel moment ii face pandant o insemnare in 30 octombrie din acelasi an: „Ma gandesc la E.: cat de mult il iubesc, in fond…”.) Tot atunci, citind Pentru legionari, tanarul Culianu descopera ca Un om mare este o alegorie pentru Codreanu si Legiune, ca Noaptea de Sanziene este cea a formarii Miscarii si ca, in multe locuri din literatura profesorului, farame din istoria legionara (judeca dupa putinul pe care il stia despre ea) si mai ales mitologia legionara continua sa razbata (de coincidente cu cea din urma nefiind scutita nici opera stiintifica a lui Eliade). Pe de alta parte insa, Donini, fost elev al lui Ernesto Buonaiuti, istoric al crestinismului convertit la pozitii dogmatic marxiste, era si o figura politica bine cunoscuta in Italia, un comunist de obedienta moscovita; Donini incercase inca din 1949-1950 sa impiedice publicarea operei lui Eliade in Italia, facand ecou unor denunturi venite de la ambasada Romaniei, iar acum informatiile pe care isi intemeiaza judecatile sunt subrede sau de-a dreptul eronate. Ce este adevarat si ce este fals aici? Prietenii din Italia il sfatuiesc sa nu intervina imediat in discutiile din presa, oricum, nu inainte de aparitia cartii sale. Culianu alege sa scrie un „Appendice” suplimentar la carte, pe care i-l trimite, intr-o prima varianta probabil, lui Eliade, inca din 17 decembrie – pentru aceasta discutie, v. infra, scrisoarea urmatoare a lui Eliade. Lucrurile nu se vor opri aici, dupa cum arata alte scrisori din 1978 si 1979, atacurile impotriva lui Eliade vor continua, Culianu va scrie mult incercand sa ofere un tablou inteligibil al istoriei si gandirii eliadiene, intre altele va dori sa publice alta carte in Franta etc.

            120 Un subterfugiu similar ii expunea Eliade si lui Mircea Handoca, negand aluziile politice din Pe strada Mantuleasa: „In privinta „aluziilor” (politice?) la „persoane reale” de care vorbiti, cred ca va inselati. Totul este „mitologizat”, iar Anca Vogel nu are „model”, ci constituie, ea insasi, un arhetip. (Daca m-as fi inspirat din realitate, mi-ar fi fost greu sa ignor anumite trasaturi caracteristice.)” – scrisoare din 21 mai 1969, in Europa, Asia, America… Corespondenta, vol. I, A-H, op. cit., pp. 368-369). Cu toate acestea, fiica Anei Pauker (adica a Ancai Vogel, in carte) si sotul ei, vizitandu-l in 1976, il intreaba: „Dar cum de-ati cunoscut atatea detalii precise?” (v. Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, op. cit., p. 235, la data de 6 iulie 1976).

            121 Limite…, p. 10. Fragment cuprins si in Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, ed. cit., p. 139.

            122 Corneliu Zelea Codreanu.

            123 Roberto Scagno scrisese o substantiala teza de licenta, Religiositŕ cosmica e cultura tradizionale nel pensiero di Mircea Eliade, in 1972-1973, la Universitatea din Torino; lucrarea a ramas inedita ca atare, Scagno publicand insa in 1982 Libertŕ e terrore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade (Torino). In vremea la care ti-a scris cartea ti in imposibilitatea accesului la surse istorice primare fiabile, Culianu socotise teza prietenului sau Scagno drept „indispensabila pentru o incadrare istorica a formatiei eliadiene” (Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, op. cit., 1998, p. 27), contrazicandu-l totodata exact in privinta tangentelor lui Eliade cu Garda de Fier. Eliade il cunoscuse in 1974 pe tanarul cercetator, care era atunci lector de italiana la Universitatea din Iasi – v. Jurnal, vol. II, ed. cit., p. 174, unde pasajul referitor la teza lui Scagno este o mostra stralucita de „strategie” eliadiana: „Ii marturisesc ca, de obicei, citesc cu mare efort asemenea lucrari (…). Cand sunt bine inteles, nu am nimic de adaugat; iar daca nu sunt inteles, ce-as mai putea adauga?”. Roberto Scagno il apropiase, pare-se, prea mult pe Eliade de Garda de Fier, in teza sa.

            124 Cumnata lui Mircea Eliade (sora cu Christinel si cu Sibylle, n. Cottescu), sotia dirijorului Ionel Perlea.

            125 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 14 februarie 1978. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc.

            126 V. supra, n. 119.

            127 (*) Zaharia Stancu fusese agent de Siguranta. Nu stiu nimic despre Beniuc.

            128 Imediat dupa venirea sa din Portugalia la Paris, Eliade a incercat sa coaguleze realmente o unitate culturala a exilului, cu valentele ei substitutiv-politice, asa cum argumenteaza aici, ca si in atatea alte pagini de memorialistica sau jurnalistica de dupa razboi; sumar si schematic, am putea spune ca planurile lui au vizat unirea in jurul generalului Radescu (acesta inceteaza din viata in 1953, la New York) si ca ele au prins forma prin crearea „Asociatiei culturale Mihai Eminescu”, scurt timp prin revista Luceafarul (1948, 1949; v. si supra, n. 36), finantate de general, precum si prin fondarea in 1949 a Centrului Roman de Cercetari din Paris, patronat de Principele Nicolae. Figurile de carturari si oameni politici pe care le aminteste aici – istorici precum Emil Turdeanu sau Dinu Adamesteanu, filologi si lingvisti ca Grigore Nandris sau Eugen Lozovan, diplomatul Grigore Gafencu, fost ministru al Afacerilor Externe intre 1938 si 1940, ulterior ambasador la Moscova (1940-1941) inainte de-a se exila, scriitori ca bunul sau prieten N. I. Herescu sau mult pretuitul Al. Busuioceanu – erau sau fusesera „piese grele” in aceasta intreprindere, pentru a carei realizare Eliade intelegea sa treaca (si ii ruga insistent si pe ceilalti sa faca la fel) peste toate disensiunile interpersonale existente in grupurile de exilati – aflati in Franta, Statele Unite ale Americii sau America de Sud, Germania, Spania etc. Nu mai putin, alibiul anticomunist al ideilor care ii puteau uni pe exilatii romani era, cu putine exceptii, sustinut de un substrat foarte apasat de dreapta. O prezentare corecta a imprastierii grupurilor de legionari in lume ar oferi o buna introducere la istoria exilului romanesc.

            129 Philippe Lavastine, orientalist, traditionalist, esoterist, posesorul unei remarcabile biblioteci de istoria religiilor, ocultism etc., a stat cinci ani in India (1958-1963). Eliade il cunoscuse la Paris dupa razboi.

            130 In fundalul acestei corespondente din care cele mai multe scrisori ale lui Culianu lipsesc, in iarna 1977-1978 se desfasoara poate cea mai grava criza morala prin care a trecut tanarul Culianu in exil (v. si supra, n. 119). Ea este legata de descoperirile pe care le face documentandu-se asupra istoriei tarii sale si a felului in care ea fusese traita de Eliade in deceniul patru, descoperiri in urma carora ajunge la concluzia ca, pe baza simplelor afirmatii ale maestrului sau, avansase in cartea sa aflata sub tipar unele opinii grabite si neacoperite (de genul: „Este de respins insa orice legatura directa intre Eliade si miscarea legionara a lui C. Z. Codreanu…” – v. Mircea Eliade, ed. rom. cit., p. 33). Cand incepe sa inteleaga (partial, incomplet, trebuie spus, caci, prin obrocul pus asupra informatiei sau prin felul tendentios in care informatia ajungea la el, decodarea nu se putea face decat treptat) ceva din tangentele lui Eliade cu Miscarea Legionara si sa vada cum anumite scrieri ale profesorului prind un alt sens decat cel pe care li-l daduse anterior, ii cere cu insistenta lamuriri si scrie „Appendice II” la carte, prezentand in cateva pagini, cu toata sobrietatea, ceea ce intelesese la ora aceea: ca pe langa miscarea mistic-initiatica centrata pe figura lui Codreanu, miscare si figura demne de un urias interes din punctul de vedere al istoriei religiilor, s-a dezvoltat o miscare de tip terorist, antisemita pe criterii social-economice, greu discernabila uneori de centrul initial; ca Eliade insusi s-a aflat la intersectia lor, urme ale acestei situatii de „sfasiere” aflandu-se in drama sa Iphigenia; scrierea despre Salazar ar oferi, dupa el, datele unei pozitii mai coerente politic si mai acceptabile a lui Eliade. V. si infra, scrisorile 42, 43, 54. Pentru o discutie succinta a „Apendicelui II”, v. Dan Petrescu, „Ioan Petru Culianu si Mircea Eliade: prin labirintul unei relatii dinamice”, in Sorin Antohi (coord.), Ioan Petru Culianu. Omul si opera, op. cit., pp. 440-441 (n. 17).

            131 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 2 martie 1978. Destinatar Prof. I. P. Culianu, Instituut… etc.

            132 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antet personal.

            133 Adica „Appendice II”, v. supra, n. 130.

            134 Exilul romanesc parizian a jucat un trist rol, cu consecinte pe termen lung catastrofale, in toata aceasta istorie a lui Eliade in general si in acest moment in particular, intelegand sa aplice o dezastruoasa politica a strutului. Ca urmare, Culianu a fost supus la mari presiuni „prietenesti”, care urmareau sa nu se scrie si sa nu se publice nimic despre „chestiunea delicata” privitoare la Eliade. Un nucleu cu autoritate, dar deopotriva autoritar, al exilului parizian isi fixase inca dinainte de anii ‘50 o anumita conduita in aceasta privinta (v. ceea ce Alexandra Laignel-Lavastine a numit „Le mur protecteur de l’exil”, in Cioran, Eliade, Ionesco: l’oubli du fascisme, Paris, Presses Universitaires de France, 2002, pp. 412-416) si intelegea, mai mult sau mai putin constient, s-o aplice si treizeci (dar si cincizeci) de ani mai tarziu, rigid si nediferentiat.

            135 (*) Dupa parerea mea, totusi, argumentatia e corecta: in fond, Salazar n-a fost ceea ce se cheama „fascist”, cred, n-a avut, adica, o ideologie… Dar poate ma insel si spun prostii…

            136 Joseph M. Kitagawa si Charles H. Long editasera in 1969 volumul Myths and Symbols. Studies in Honor of Mircea Eliade (Chicago, Londra, University of Chicago Press).

            137 Hartie cu antetul The University of North Carolina at Chapel Hill, Department of Religion, plic-tip History of Religions…, stampila postei Chicago, 7 aprilie 1978. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Straussl [aa] n 8, Groningen, Holland.

            138 Tocmai aparuse in Italia monografia Mircea Eliade, v. supra, n. 92. Dupa unele opinii ale apropiatilor sai insa, Eliade nu era chiar fericit de cartea lui Culianu, care atragea si mai mult atentia asupra sa in Italia, unde fusese si mai era inca obiect de controverse (v. marturia lui Cicerone Poghirc in Florin Turcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de l’histoire, op. cit., pp. 506-507.

            139 Poate fi vorba despre eseul lui Culianu „A Dualistic Myth in Roumanian Folklore”, care va aparea in Dialogue, 4-5/1980, pp. 45-50.

            140 Colocviul consacrat operei lui Eliade de la Universitatea Notre Dame, Indiana, era organizat de fostul sau student, istoricul religiilor Norman Girardot.

            141 (*) Fostul nostru student.

            142 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 13 iunie 1978. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc.

            143 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            144 Mama lui I. P. Culianu, Elena Bogdan-Culianu, reuseste in iunie-iulie 1978 sa faca o calatorie in Olanda.

            145 Cele trei texte vor aparea in anii urmatori: „Démonisation du cosmos et dualisme gnostique”, in Revue de l’Histoire des Religions, nr. 98, 1979, pp. 3-40; „Ordine e disordine delle sfere…”, in Aevum, 55, 1981, pp. 96-110; si recenzia intinsa la Jacques Flamant, Macrobe et le néo-platonisme latin…, in Aevum, 53, 1979, pp. 190-193.

            146 Hartie alba, simpla, plic la fel. Stampila postei Paris, 11 august 1978. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Expeditor M. Eliade, 4 Place Charles Dullin, Paris 18e.

            147 Hartie cu antet Rijksuniversiteit, Instituut voor Romaanse Talen. Scrisoare dactilografiata, cu ultimele randuri scrise de mana.

            148 V. supra, n. 145.

            149 Elena Bogdan-Culianu avea sa-si mai revada fiul o singura data, in 1985.

            150 „Études Préliminaires aux Religions Orientales dans l’Empire Romain”, seria condusa de M. J. Vermaseren la Editura E. J. Brill din Leiden.

            151 Acesta va fi studiul „Pons subtilis. Storia e significato di un simbolo”, Aevum, 53, 1979, pp. 301-312.

            152 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            153 Si cu aceasta grafie, este vorba tot despre Constantin Tacou.

            154 Printre primele comentarii foarte favorabile la monografia din Italia: Gianpaolo Romanato, in Il Popolo, Roma, 10 iunie 1978, p. 3, si Augusto Romano, in Tutto Libri, 24 iunie 1978. Au urmat apoi articolele lui Giovanni Filoramo, in Rivista di Storia e Letteratura Religiosa, nr. 2, 1980, pp. 233-234, si Paolo Scarpi, in Studia Patavina XXVIII, nr. 2, 1981, pp. 390-394.

            155 Este vorba despre interviul luat lui Culianu de Gianpaolo Romanato, aparut in cotidianul Il Popolo, Roma, 29 iulie 1978; v. versiunea romaneasca in Ioan Petru Culianu, Pacatul impotriva spiritului, Bucuresti, Nemira, 1999, pp. 176-181.

            156 Scrisoare dactilografiata pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            157 Apare aici formulat pentru prima data proiectul cartii despre Renastere intitulate intr-o prima forma Iocari serio. Stiinta si arta in gandirea Renasterii, proiect despre ale carui peripetii, modificari si redactari succesive va fi vorba in scrisorile urmatoare. Iocari serio… va fi publicat postum (Iasi, Polirom, 2003, cu o postfata de H.- R. Patapievici), dar in locul avatarului abandonat va aparea éros et magie ŕ la Renaissance. 1484 (Paris, Flammarion, 1984).

            158 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            159 Recenzia lui Culianu la Histoire II… De Gauthama Bouddha au triomphe du christianisme va aparea in Studi storico-religiosi, IV, 1980, nr. 1, pp. 167-168.

            160 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic simplu, alb. Stampila postei Paris, 24 septembrie 1978. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Rijksuniversiteit, Instituut voor Romaanse Talen, Grote Kruisstraat 2o, Groningen, Pays-Bas. Expeditor M. Eliade, 4 Place Charles Dullin, Paris 18e.

            161 Probabil editia a III-a a volumului I din Histoire des croyances et des idées religieuses. De l’age de la pierre aux mystčres d’Éleusis, 1976, 1977, 1978. Volumul III va aparea abia in 1986.

            162 Mircea Eliade, L’Épreuve du labyrinthe. Entretiens avec Claude-Henri Rocquet, Belfond, 1978.

            163 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic alb, simplu. Stampila postei Paris, 2 octombrie 1978. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, 9712 TS Groningen, Grote Kruisstraat 2o, Pays-Bas.

            164 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Universitŕ Cattolica del Sacro Cuore, Dipartimento di Scienze Religiose.

            165 Culianu fusese invitat sa scrie pentru International Journal of Roumanian Studies un articol despre poezia lui Horia Stamatu; prima versiune a articolului, dupa cum se spune si in aceasta scrisoare, data din mai 1977; articolul a suportat mai multe modificari, in urma a nenumarate scrisori cu sfaturi si rugaminti venite de la Paris, din Germania si Spania, si a aparut, cu titlul „Some Considerations on the Works of Horia Stamatu”, in numarul 2/1980 al revistei (iesit efectiv in 1983), pp. 123-134. Episodul vartejului de rumori si epistole starnit intre exilati de cateva pagini considerate a nu fi fost suficient de elogioase este unul nesfarsit de intristator si nociv – si iarasi, cu consecinte funeste in timp. Cu titlul de episod intristator l-a povestit Culianu in Lumea libera romaneasca (nr. 105, 6 octombrie 1990), desemnandu-l pe poet cu initialele H. S., intamplator identice cu ale altui personaj apartinand aceleiasi istorii nocive pana la criminale pe care Eliade o cunostea, din nefericire, prea bine: Horia Sima. In 1990-1991, unele dintre scrisorile de amenintare sosite pe adresa revistei Lumea libera ii reprosau lui Culianu atacuri la adresa lui Horia Sima.

            166 Se pare ca Horia Stamatu suferea de „mania persecutiei”, intr-un sens precis: „…seara prelungita si totusi destinsa, daca n-ar fi fost ideea fixa a lui Stamatu ca toti il persecuta ca… legionar” – nota Monica Lovinescu in Jurnal, sub data de 30 octombrie 1982 (cf. Jurnal. 1981-1984, Bucuresti, Humanitas, 2002, pp. 144-145), ca sa adauge apoi, intr-o paranteza, la 23 aprilie 1983, obiceiul poetului de a-l bombarda pe Virgil Ierunca „cu scrisorile si tipetele [sale] cand se pacatuieste cu o virgula impotriva lui” (ib., p. 196). Sa notam si opinia lui Theodor Cazaban, probabil bine cunoscuta in exilul parizian, ca „Eugen Ionescu a scris Rinocerii gandindu-se la figura, la chipul lui Stamatu” (Theodor Cazaban in dialog cu Cristian Badilita, Captiv in lumea libera, Cluj-Napoca, Echinox, 2002, p. 125).

            167 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, 1 octombrie 1978 (neconcordanta cu data scrisorii; nu poate fi vorba despre alta scrisoare, deoarece pe 1 octombrie Eliade era inca la Paris). Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc.

            168 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Stampila postei Chicago, neclara. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Rijksuniversiteit, 9712 TS Groningen, Grote Kruisstraat 2o, Holland.

            169 Acest articol va fi „History of Religions in Italy: The State of the Art”, History of Religions, 20, 1981, pp. 253-262, urmat de „History of Religions in Italy: A Postscript”, in id., 22, 1982, pp. 191-195.

            170 Este vorba despre Constantin N. Grigoresco, traducatorul in franceza al volumului lui Mircea Eliade Mémoire I. 1907-1937. Les promesses de l’équinoxe, Gallimard, 1980.

            171 Ciorna manuscrisa pe hartie cu antet personal, nedatata si neterminata, constituind insa raspunsul direct la scrisoarea lui Eliade din 22 nov. 1978, incrucisata pe drum cu o epistola a lui Culianu, tot din 22 nov., dupa cum reiese din piesa imediat urmatoare a epistolarului.

            172 Este vorba despre Ugo Bianchi, Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy (Supplements to Numen XXXVIII), Leiden, E. J. Brill, 1978.

            173 V. supra, n. 107.

            174 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip fara coltul din dreapta sus (timbrele au fost desprinse). Destinatar Prof. Ioan Culianu, Rijksuniversiteit… etc.

            175 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Rijksuniversiteit… etc.

            176 Se pare ca, intr-adevar, ilustratele nu au ajuns la destinatie, intrucat nu apar intre scrisorile lui Eliade.

            177 Virgil Tanase.

            178 Plic mare, A4, cu antetul The University of Chicago, History of Religions. Destinatar Professor Ioan Culianu, Instituut voor Romaanse Talen etc. Data postei Chicago, 14 februarie 1979.

            179 Este vorba despre manuscrisul studiului lui Culianu care va fi publicat in versiune engleza sub titlul „The Angels of the Nations and the Origins of Gnostic Dualism”, in R. van den Broek & M. J. Vermaseren (Eds.), Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions presented to Gilles Quispel, Leiden, Brill, 1981, pp. 78-91; si in versiune franceza modificata: „Les anges des peuples et la question des origines du dualisme gnostique”, in J. Ries (ed.), Gnosticisme et Monde hellénistique, Louvain-la-Neuve, Peeters, 1982, pp. 131-145.

            180 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Rijksuniversiteit… etc. Stampila postei Chicago, 8 martie 1979.

            181 Lectiune incerta.

            182 V. supra, n. 169.

            183 (*) Acest P. S. a fost scris cateva zile inainte de scrisoare. Imi dau seama ca repeta textul din 8 Martie.

            184 (*) Singura trad. fr. citata in studiile critice recente (cf. E. Iversen). Nu uita! E ultimul capitol; concluzia e atat de originala. De ce sa obosesti cititorul cu sase pagini de citat?

            185 (*) De fapt, e italianca.

            186 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 21 martie 1979.

            187 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            188 Este vorba despre (o varianta la?) studiul, important in cadrul operei lui I. P. Culianu, „Inter lunam terrasque… Incubazione, catalessi ed estasi in Plutarco”, in volumul Perennitas. Studi in onore di A. Brelich, Roma, Edizioni dell’Ateneo, 1979, pp. 149-172. Studiul va fi inclus in Ioan Petru Culianu, Iter in silvis…, ed. cit., pp. 53-77.

            189 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            190 In scopuri vadit publicitare, pregatind aparitia cartii, si Furio Jesi insusi publicase inca mai inainte un articol in care il ataca pe Eliade: „Un caso imbarazzante”, Tutto Libri, 21 aprilie 1979.

            191 Din revista israeliana Toladot, unicul numar aparut in ianuarie-martie 1972, care cuprindea si Dosarul Mircea Eliade (pp. 21-27), unde erau exploatate cateva notatii din Jurnalul (inedit, la acea data) al lui Mihail Sebastian; la data scrisorii, Culianu nu era la curent cu aceasta publicatie si nu vazuse inca nici cartea lui Jesi, care trimite la ea. Pentru o discutie detaliata a afacerii Toladot, v. Roberto Scagno, „Cateva consideratii fundamentale privind angajarea politica a lui Mircea Eliade in Romania interbelica”, in Observator cultural, nr. 204/2004, pp. 6-12.

            192 Furio Jesi pleaca de la un pasaj din Jurnalul lui Eliade (8 noiembrie 1959), in care istoricul religiilor, reflectand asupra capitolului despre zeii celesti din Tratatul sau de istorie a religiilor, se intreba daca „mesajul secret al cartii, „teologia” implicata in istoria religiilor” fusesera cu adevarat intelese: „Totusi sensul se degaja din ea destul de clar; miturile si „religiile”, in intreaga lor varietate, sunt rezultatul vidului lasat in lume de retragerea lui Dumnezeu, de transformarea sa in deus otiosus si de disparitia sa din actualitatea religioasa. (…) Dar oare s-a inteles ca „adevarata” religie nu incepe decat dupa ce Dumnezeu s-a retras din lume? Ca „transcendenta” sa se confunda si coincide cu eclipsa sa?” (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, op. cit., p. 339). Evident, importanta este aici ultima interogatie, intrucat ea merge in sensul identificarii sacrului cu profanul afirmate de Eliade si a „irecognoscibilitatii” celui dintai; Furio Jesi insa echivaleaza retragerea zeului suprem din lume de care e vorba in Tratat… cu timtum, altfel spus, cu retragerea lui Dumnezeu in sine insusi spre a da loc creatiei, potrivit teoriilor cabalistului Isaac Luria (v. Furio Jesi, Cultura di destra, Milano, Garzanti, 1979, pp. 44-45 sqq.). Ipoteza e foarte riscanta, fiind vorba despre doua momente complet diferite in economia creatiei: o retragere, pe de o parte, tocmai spre a face loc acestei creatii, la Luria, si o retragere mult ulterioara, dupa ce deja lumea este organizata in datele ei esentiale, la Eliade. Restul consideratiilor lui Jesi, bazate pe compararea antinomismului unor Sabbatai Tvi si Iacob Frank cu antinomismul legionarilor, nu mai au nimic de-a face cu cele doua acceptii ale „retragerii” divinitatii, de altfel confundate de el intr-una singura.

            193 Scrisoare manuscrisa pe hartie simpla.

            194 Scrisoarea anterioara, din 11 mai, in care Culianu ii vorbea mai pe larg despre paginile rauvoitoare ale lui Jesi din Cultura di destra, ajunge la Chicago dupa plecarea sotilor Eliade spre New York si Paris. Ea ii va fi retransmisa profesorului, care comenteaza in Jurnal, pe 6 iunie, ciudatenia atitudinii lui Jesi, atacator vechi si inversunat al sau, in acelasi timp dornic sa-i publice lucrarile in Italia (Jesi conducea o colectie de istoria religiilor la editura italiana Rizzoli si se angajase personal sa traduca Histoire des croyances… in italiana – v. Jurnal, vol. II, op. cit., p. 383). Se poate presupune ca, in cursul intalnirii dintre Culianu si Eliade din iunie-iulie 1979 de la Paris, subiectul atacurilor impotriva lui Eliade a fost mult discutat.

            195 Cele doua studii sunt „Romantisme acosmique chez Mihai Eminescu”, Neophilologus, I, 1979, pp. 74-83, si „Les fantasmes du nihilisme chez Mihai Eminescu”, Romanistische Zeitschrift für Literaturgeschichte, 4, 1980, pp. 422-433 (v. si trad. rom. a textelor, in volumul Studii romanesti I, op. cit., 2000, pp. 35-66).

            196 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            197 S. Lunais, Recherches sur la Lune, I, Leiden, 1978, prezentata de Culianu in revista Aevum, 53, 1979, in acelasi numar in care comenta Histoire… I (pp. 165-168) si alte aparitii de ultima ora din domeniul istoriei religiilor: In Mist Apparelled de F. E. Brenk, monografia Macrobe a lui Jacques Flamant, Prometeo, Orfeo, Adamo de Ugo Bianchi, Philosophie du catharisme de René Nelli, Letture sulla religione classica de Paolo Scarpi s.a.

            198 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            199 Este vorba probabil despre „Erzählung und Mythos im „Lied von der Perle”„, v. supra, n. 107.

            200 Hartie alba, plic simplu. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Paris, 4 august 1979.

            201 V. supra, n. 197.

            202 Scrisoare manuscrisa, pe hartie simpla.

            203 Scrisoare manuscrisa, pe hartie simpla.

            204 I. P. Culianu si Carmen (Zoe) Georgescu se intalnisera, pe cand erau elevi, la o olimpiada de fizica, la Iasi.

            205 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 22 octombrie 1979.

            206 Culianu trecuse prin Paris, unde se intalnise cu sotii Eliade, in septembrie 1979. Aflat apoi la Congresul de istoria religiilor de la Roma, din 24-28 septembrie, privind „Soteriologia cultelor orientale in Imperiul Roman”, tinuse o comunicare de rasunet, „L‘„Ascension de l’ame” dans les mystčres et hors des mystčres”, ulterior inclusa (impreuna cu o parte dintre discutiile purtate pe marginea ei) in volumul La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano, ingrijit de Ugo Bianchi si de Maarten J. Vermaseren (Leiden, E. J. Brill, 1982).

            207 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 7 decembrie 1979.

            208 (*) De la 21 Octombrie! …

            209 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 23 decembrie 1979.

            210 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Professor Ioan P. Culianu, Strausslaan 8, 9722 KS Groningen, Holland. Stampila postei neclara.

            211 Reproducem aici scrisoarea de recomandare, scrisa de mana si aflata in acelasi plic: „Chicago, January 25, 1980. To Whom It May Concern: Professor Ioan P. Culiano is an extremely gifted historian of religions; he is well-known among specialists for his numerous, erudite and original published contributions. Already as a young student, Culianu was attracted to comparative, phenomenological and historical religious researches. However, in Romania there are no chairs of History of Religions. As a matter of fact, this field of study is not even recognized as a legitimate academic discipline. Moreover, the University libraries are very poor in resources and secondary literature relating to comparative religions. The only possibility for Culiano to follow his vocation and become an accomplished historian of religions was to leave his native Romania and settle in a western European center of learning. Mircea Eliade, Sewell L. Avery Distinguished Professor of History of Religions, Divinity School and Committee on Social Thought, University of Chicago”.

            212 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. I. P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 19 februarie 1980.

            213 Este vorba, probabil, despre articolul lui Culianu intitulat „Metamorfoza lui Mircea Eliade” (varianta edita dintre cele trei scrise despre In curte la Dionis), aparut in Limite, 28-29, 1979, pp. 35-36 (v. Studii romanesti I, op. cit., pp. 293-298).

            214 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            215 Studiul lui Culianu „Feminine versus Masculine: The Sophia Myth and the Origins of Feminism” va aparea in volumul Struggles of Gods editat de H.- G. Kippenberg (Berlin, New York, La Haye, Mouton, 1984, pp. 65-98).

            216 Privitor la aceste texte, v. supra, n. 179. Congresul de la Louvain-la-Neuve, tinut sub auspiciile Institutului de Orientalistica si ale Universitatii Catolice din Louvain, a avut loc intre 11 si 14 martie 1980. Textul comunicarii lui Culianu despre diteismul si pre-dualismul iudaic a fost publicat in volumul Gnosticisme et monde hellénistique…, op. cit.

            217 Giancarlo Marmori, „Eliade e il suo mosaico”, La Repubblica, in realitate din 2 ian. 1980, pagina de cultura, nenumerotata.

            218 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.; scrisul e foarte lizibil, cu literele marite si randurile spatiate.

            219 „Hermeneutica lui Mircea Eliade de Adrian Marino”, in Aevum, 54, 1980, pp. 541-543.

            220 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 25 aprilie 1980.

            221 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            222 La 17 iunie 1980, I. P. Culianu a sustinut la Sorbona teza de doctorat cu titlul Expériences de l’extase et symboles de l’ascension de l’Hellénisme ŕ l’Islam. Juriul a fost compus din profesorii L. Arnaldez, Mircea Eliade (membru onorific), Jacques Flamant ti Michel Meslin (rapporteur). Teza a stat la baza volumelor Psychanodia I. A Survey of the Evidence concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, 1983, si Expériences de l’extase. Extase, ascension et récit visionnaire, de l’Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984.

            223 G. Romanato, M. G. Lombardo si I. P. Culianu pregateau aparitia in Italia a volumului Religione e potere. V. si scrisorile lui Culianu, din aceeasi perioada, catre Romanato, in Gianparlo Romanato, „Amintirea unui prieten…”, loc. cit.

            224 Este vorba despre volumul Psychanodia I…; v. supra, n. 222.

            225 Scrisoare manuscrisa, pe hartie simpla.

            226 Romanul in discutie aici si in scrisorile urmatoare este Hesperus.

            227 Pentru aceasta vasta intreprindere stiintifica si editoriala coordonata de Mircea Eliade, The Encyclopedia of Religion, si pentru contributiile semnate de I. P. Culianu aici, v. volumul lui Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii, Iasi, Polirom, 2003, cu postfata documentata (cu materiale inedite) si pertinenta a lui Eduard Iricinschi, „In cautarea unei stiinte universale a religiei: Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu si Enciclopedia religiei” (pp. 199-262).

            228 „Magia spirituale e magia demonica nel Rinascimento” a fost publicat in Rivista di Storia e Letteratura Religiosa, 17, 1981, pp. 360-408.

            229 V. si supra, nn. 222, 224. Este vorba despre volumul in engleza Psychanodia…, care va aparea in seria condusa de profesorul M. E. Vermaseren la Editura Brill, „Études Préliminaires aux Religions Orientales dans l’Empire Romain”.

            230 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antet personal.

            231 V. supra, n. 228.

            232 (*) Adevarul este ca, de fapt, Carmen-Zoe a contribuit din plin la eliminarea unor capitole de prost gust, la indreptarea scriitorului catre sobrietate (spre care mai are inca de facut multi pasi) si – pierzandu-si timpul – la discutarea planului detaliat al cartii. Fara aceasta constanta cenzura, cartea ar fi iesit mult mai prost (as zice chiar infinit mai prost) decat asa, desi stilul meu se ilustreaza printr-o sublima absenta.

            233 Hartie alba simpla, plic alb simplu. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Kometenstr. 14, Groningen, Pays-Bas. Expeditor M. Eliade, 4 Place Ch. Dullin, Paris 18e. Stampila postei Paris, 3 octombrie 1980.

            234 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 16 noiembrie 1980.

            235 „Celalalt” articol la care se refera Eliade era poate „Ecology and Indo-Iranian Reconstruction”, care va aparea in History of Religions, 22, 1982, pp. 196-198.

            236 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Rijksuniversiteit… etc. Stampila postei Chicago, 25 martie 1981.

            237 V. supra, n. 235.

            238 In scrisoare, trei sau patru cuvinte indescifrabile. Este vorba insa cu siguranta despre „blocul B” al Enciclopediei religiei, cu articole despre „institutii, ritualuri, conceptii religioase”, a caror lista o stabilise Eliade la inceputul anului 1981; v. Eduard Iricinschi, „In cautarea unei stiinte…”, loc. cit., p. 219; si Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, op. cit., p. 408.

            239 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Rijksuniversiteit… etc. Stampila postei Chicago, 13 mai 1981.

            240 Este vorba despre volumul lui I. P. Culianu Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, vol. I, Messina, Edizioni Dott. Antonio Sfameni, 1981.

            241 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 6 decembrie 1981.

            242 Demersuri – reinnoite, publicistice? discutii particulare? – despre care vorbeau probabil cele doua scrisori absente ale lui Culianu, din 27 octombrie si 12 noiembrie.

            243 (*) Acesta ar fi trebuit sa fie titlul, si in traducerea franceza. Editia americana [Mircea Eliade, Autobiography, New York, San Francisco, Harper and Row, 1981, in traducerea lui Mac Linscott Ricketts.], aparuta in Oct., s-a epuizat (6000 ex.) si a avut critica excelenta.

            244 (*) I-ai trimis Iter! Ar putea scrie si despre aceasta.

            245 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, 9712 TS Groningen, Grote Kruisstraat 2o, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 26 ianuarie 1982.

            246 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 5 februarie 1982.

            247 Hartie cu antetul The University of Chicago, plic-tip format A4. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Rijksuniversiteit… etc. Stampila postei Chicago, 11 februarie 1982. Pe langa scrisoare, plicul contine si prefetele scrise de Eliade in limba franceza pentru cartile lui Culianu Éros et magie ŕ la Renaissance. 1484 ti Hesperus.

            248 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc. Intre scrisoarea anterioara, datata de Eliade 11 februarie 1982, si aceasta de acum, este de presupus ca s-au pierdut nu numai scrisori ale lui Culianu, ci si cel putin una sau doua trimise de Eliade. Tot in acest interval, Eliade si Culianu se intalnisera, ca de obicei, in iunie, la Paris.

            249 Germanistul Siegfried Unseld, director la Suhrkamp Verlag, propunea traducerea in germana a cartii lui Culianu despre Eliade. Planul nu s-a realizat.

            250 Contributia lui Culianu la Congresul asupra gnozei tinut in septembrie 1982 la Bad Hamburg, intitulata „The Gnostic Revenge”, a fost publicata in volumul Gnosis und Politik, Hrgs. von Jacob Taubes, Paderborn, Schöningh, 1984, pp. 290-306. Pentru versiunea romaneasca, v. Ioan Petru Culianu, Studii romanesti I, ed. cit., pp. 162-208, cu nota explicativa de la p. 162.

            251 Christinel si Mircea Eliade facusera o vizita la Groningen in vara lui 1981.

            252 Aceste articole, despre magie, alchimie si hermetism in Renastere, sunt acum publicate in volumul Cult, magie, erezii, ed. cit.

            253 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., fara plic.

            254 Paul Goma proiectase la Hachette o colectie intitulata „Est-Ouest”, care urma sa fie inaugurata fie cu un volum de Cioran, fie cu o carte de convorbiri Eliade-Culianu. Culianu a vazut in propunerea venita de la Paul Goma si de la Hachette ocazia de a relua si aprofunda studiul dedicat lui Eliade in monografia italiana din 1978 – dorinta mai veche a sa, despre care marturiseste si epistolarul acesta (v. si supra, scrisoarea din 7 septembrie 1982). Din textul planuit al cartii de dialoguri cu Eliade s-a pastrat doar prima parte, scrisa de Culianu ca introducere: Mircea Eliade l’inconnu, tradusa si publicata postum in volumul Mircea Eliade, Nemira, 1995 (ed. a II-a, 1998).

            255 Este vorba despre contributia lui Mircea Eliade la volumul Libra. Études roumaines offertes ŕ Willem Noomen ŕ l’occasion de son soixantičme anniversaire, Groningen, Presses de l’Université, 1983, ingrijit de I. P. Culianu, care a tradus ti studiul mentionat al lui Eliade, din 1939, in limba franceza.

            256 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 31 martie 1983.

            257 Scrisoarea se intrerupe aici. Textul se reia pe verso cu data de 28 martie.

            258 Lectiune incerta.

            259 In plic se afla intr-adevar doua pagini dintr-o scrisoare a lui Eliade catre Jean-Luc Pidoux-Payot, din 3 februarie 1983, din care citam: „Puisque je ne peux plus compter sur ma santé, et donc sur mes forces, j’ai pris la décision de charger I. P. Couliano et d’autres anciens élčves ŕ moi de rédiger le IV-e volume [de l’Histoire…]. (…) En moins de dix ans, le professeur I. P. Couliano sera considéré un des plus importants historiens des religions contemporains. Il est également mon légataire universel, et je lui ai confié la mise au point de tous mes écrits, publiés ou inédits”. Despre soarta celui de-al IV-lea volum al Istoriei…, v. scrisorile urmatoare; de asemenea, Eduard Iricinschi, „In cautarea unei stiinte…”, loc. cit., in special p. 240, n. 3.

            260 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 22 decembrie 1983.

            261 Referire la articolul lui Culianu „Les fantasmes de la liberté chez Mihai Eminescu. Le paysage du centre du monde dans la nouvelle Cezara (1876)”, Libra, ed. cit., pp. 114-147. Pentru versiunea romaneasca, v. Ioan Petru Culianu, Studii romanesti I, ed. cit., pp. 82-122.

            262 Este vorba despre remarcabilul studiu semnat de Sorin Alexandrescu in volumul Libra, „„Junimea”: Discours politique et discours culturel”, ed. cit., pp. 47-80.

            263 In acelasi plic se afla invitatia adresata de editorii Enciclopediei lui Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu de a scrie articolul „Sexuality” de 5000 de cuvinte, pana la data de 1 februarie 1984.

            264 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            265 (*) Afara de Griaule, bineinteles, si de Germaine Dieterlen.

            266 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Instituut… etc. Stampila postei Chicago, 26 februarie 1984.

            267 Fara indoiala, referirea este la volumul editat de Hans Peter Duerr, Die Mitte der Welt. Aufsätze zu Mircea Eliade, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1984, din care University of Chicago Press planuia sa traduca o selectie in limba engleza.

            268 La 24 ianuarie 1984, Dr. W. Backhuys, directorul Editurii E. J. Brill, ii adresa lui I. P. Culianu urmatoarea scrisoare: „Dear Dr. Culianu, I regret to have to inform you that I see no possibilities to publish the „Opera Minora” of Professor Eliade. In the meantime I remain, Yours sincerely, Dr. W. Backhuys, Director”.

            269 Cuvant indescifrabil.

            270 I. P. Culianu, „Mircea Eliade et l’idéal de l’homme universel”, in Le Club français de la Médaille, Bulletin 84 (1984), pp. 48-55.

            271 Idem, „Mircea Eliade et son śuvre”, in Aurores, 38 (1983), pp. 10-12.

            272 In legatura cu Adriana Berger, care a devenit dupa moartea lui Eliade o inversunata detractoare a sa, v. notatiile din Jurnal, vol. II, ed. cit., pp. 445 (19 nov. 1983), 446 (11 ian. 1984), 452-453 (6 aprilie 1984). Concluzia lui Eliade dupa ajutorul pe care i-l daduse Adriana Berger la aranjarea hartiilor si a bibliotecii sale este urmatoarea: „Nu ma mai pot indoi, acum, ca desfacerea bibliotecii si, mai ales, rascolirea manuscriselor si clasarea corespondentei a fost o imensa greseala. Poate cea mai grava eroare din ultimii douazeci si cinci de ani” (ib., p. 451, la 31 martie 1984).

            273 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. I. P. Culianu, Faculteit der Letteren, Rijksuniversiteit… etc. Stampila postei Chicago, 27 martie 1984.

            274 (*) Cate or fi…

            275 Scrisoare manuscrisa pe hartie cu antet personal.

            276 In volumul consacrat lui Eliade de Hans-Peter Duerr (ultimul din sirul de trei Festschriften), Die Mitte der Welt, Culianu publica textul „Mircea Eliade und die blande Schildkröte” (pp. 216-243); v. versiunea romaneasca, „Mircea Eliade si broasca testoasa zburatoare”, in Studii romanesti I, ed. cit., pp. 328-361. V. si supra, p. 138, n. 3, despre dorinta contraproductiva a catorva persoane din diaspora pariziana de a se pastra tacerea asupra „chestiunii delicate” a legaturilor lui Eliade cu Legiunea.

            277 Scrisoarea manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            278 „Apropiata revedere” s-a petrecut la inceputul lui iulie 1984 la Paris; in august, Christinel si Mircea Eliade au facut o vizita de cateva zile la Groningen, la Carmen si I. P. Culianu, locuind in casa din Korreweg 60 A. V. si inceputul scrisorii urmatoare a lui Culianu, si insemnarile lui Eliade din Jurnal, vol. II, ed. cit., pp. 465-470.

            279 Scrisoare manuscrisa pe hartie simpla.

            280 Despre proiectul „Asociatiei Mircea Eliade”, v. infra, p. 266, n. 5.

            281 Dintre toate prozele inedite scrise de Culianu in Italia si in Olanda, Tozgrec este textul cel mai intins, insumand mai bine de patru sute de pagini scrise de mana; este deopotriva textul cel mai enigmatic, avand mai multe niveluri: autobiografic, realist, esoteric si mitologic. Romanul se pastreaza in trei variante, niciuna definitivata, avand insa cateva povestiri-„insule” de sine statatoare. O prima varianta, printre cele mai complete epic, datata 21 august 1981, se intituleaza Gradinile lui Tozgrec. Ultima datare noteaza o intrerupere a scrisului, la 12 octombrie 1984, asadar dupa aproximativ o luna de la aceasta scrisoare catre Eliade. Povestirea inedita intitulata „Tozgrec”, din volumul La collezione di smeraldi (Milano, Jaca Book, 1989; v. si trad. rom., in Pergamentul diafan, Bucuresti, Nemira, 1993; Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, id., 1996; id., Iasi, Polirom, 2002), are o intriga diferita de cele existente in roman.

            282 Andrei este fiul lui Carmen Georgescu dintr-o casatorie anterioara.

            283 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic alb simplu. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Korreweg 60 A, 9715 AD Groningen, Pays-Bas. Expeditor M. Eliade, 4 Place Charles Dullin, 75018 Paris. Stampila postei Paris, 21 septembrie 1984.

            284 Studiul lui Culianu, „La géomantie dans l’Occident médiéval. Quelques considérations”, in M. Gosman – J. van Os (Eds.), Non nova sed nove. Mélanges de civilisation médievale, Paderborn, Schöningh, 1984, pp. 290-306.

            285 Este vorba despre „Scrisoare deschisa catre Gabriel Liiceanu”, Limite, 44-45, 1985, pp. 20-21, pe marginea Jurnalului de la Paltinis.

            286 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. I. P. Culianu, Korreweg… etc. Stampila postei Chicago, 20 noiembrie 1984. Intre 21 septembrie si 16 noiembrie 1984, o scrisoare a lui Mircea Eliade lipseste; s-a pastrat plicul, cu stampila postei Paris, 26 octombrie 1984.

            287 Este vorba despre cele doua carti ale lui Culianu aparute in 1984, prefatate de Mircea Eliade: Éros et magie ŕ la Renaissance. 1484, Flammarion, ti Expériences de l’extase, Payot.

            288 (*) Adevarul este ca eu te prezentasem mai de mult – si voi reveni…

            289 Plicul contine si o copie dupa pagina de titlu a cartii lui Stanisław Tokarski, Eliade I Orient, Cracovia, Ossolineum, 1984.

            290 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antet personal.

            291 Pentru istoria acestui articol, v. Eduard Iricinschi, „In cautarea unei stiinte universale a religiei: Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu si Enciclopedia religiei”, postfata la Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii, ed. cit., pp. 237-238. In „Addenda” volumului se afla publicata chiar aceasta prima forma a articolului comun (pp. 178-198), cu precizarile necesare in note privind cele doua paragrafe adaugate de Eliade.

            292 „D-l Moon” era de fapt Miss Beverly Moon (asistenta de istoria religiilor la New York, lucra si ca Senior Editor Assistant la Enciclopedie), dupa cum ii subliniaza Eliade in scrisoarea de raspuns, confundand insa si el numele cu cel al fostei sale studente Catherine Bell, care facea si ea pe atunci munca de secretariat.

            293 La inceputul lui decembrie 1984, la implinirea a 75 de ani de la infiintarea American Academy of Religion, „banchetul oficial al celebrei AAR” l-a omagiat „public si oficial” pe Mircea Eliade. V. Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, ed. cit., p. 487.

            294 In ultimii sai ani, Eliade era extrem de preocupat de soarta cartilor si a impresionantei sale arhive, trimitand carti prin ambasada la Bucuresti, constituind din cea mai mare parte a manuscriselor Fondul „Mircea Eliade” de la Biblioteca Regenstein din Chicago etc. Printre planurile schitate in aceasta perioada se numara si constituirea „Asociatiei Mircea Eliade”, de catre Michel Meslin, I. P. Culianu si africanistul Hans Witte, la Groningen si Paris. Consiliul director al Asociatiei urma sa fie alcatuit din: Ugo Bianchi, Yves Bonnefoy, Emil Cioran, Carsten Colpe, Christinel Eliade, Pierre Emmanuel, Eugčne Ionesco, Joseph Kitagawa, Claude Lévi-Strauss. Prin plecarea lui Culianu la Chicago – care se putea deja banui in 1985 – si avand in vedere ce s-a petrecut dupa aceea, Asociatia a ramas la stadiul de simplu proiect. La 20 martie 1985, Eliade, nelinistit de precaritatea sanatatii sale, nota in Jurnal: „Daca as fi invalidat pe neasteptate, nimeni nu va sti ce aveam de gand sa fac cu [hartiile mele], ce materiale vor fi trimise la Regenstein, in Place Charles Dullin, la Culianu…”

            295 Hartie cu antetul HISTORY OF RELIGIONS… etc., plic-tip. Destinatar Prof. Ioan P. Culianu, Korreweg… etc. Stampila postei Chicago, 21 februarie 1985.

            296 V. supra, n. 291.

            297 V. supra, n. 292.

            298 Scrisoare dactilografiata, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            299 Christinel si Mircea Eliade luau in considerare in vremea aceea si o mutare definitiva la Paris.

            300 Scrisoare manuscrisa, pe hartie simpla.

            301 Articolul „Mircea Eliade at the Crossroad of Anthropology” a aparut in Neue Zeitschrift für systematische Theologie und Religionsphilosophie, 27, 1985 (hrgs. von Carl Heinz Ratchow), pp. 123-131, si a fost reluat cu minime schimbari in H. G. Hubbeling si H. G. Kippenberg (Eds.), On Symbolic Representations of Religion, Berlin, New York, W. de Gruyter, 1986, pp. 45-46. Dar primele doua Hiram Thomas Lectures tinute de Culianu, pe 5 si 8 mai 1986, ca visiting professor de istoria religiilor la Divinity School, au fost, sub titlul comun de „The Witch and the Trickstress in Dare Straits”, „I. The Witch: Who Did the Hunting and Who Put an End to it?” si „II. The Trickstress: Religious Dualism Revisited”. Textul primei prelegeri, de mare importanta pentru evolutia optiunilor metodologice ale lui Culianu si in care da alta explicatie privitor la moda culturala a vrajitoriei decat in cartea sa din 1984, a fost publicat, in traducere romaneasca, drept Anexa XII la editiile a II-a si a III-a ale cartii sale Eros si magie in Renastere. 1484: „Vrajitoarea la ananghie”, in op. cit., Bucuresti, Nemira, 1999, pp. 364-387; id., Iasi, Polirom, 2003, pp. 348-369.

            302 Scrisoare dactilografiata, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            303 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            304 Scrisoarea este insotita de invitatia urmatoare, adresata lui Mircea Eliade: „Cher Monsieur le Professeur, Le grand honneur me revient de vous adresser l’invitation qui suit: Un Comité des universités néerlandaises, dont je suis membre, est en train d’organiser une section inter-universitaire d’Études Indo-Européennes, se rattachant ŕ la „Ligue Internationale d’Études Indo-Européennes” qui est également en train de se constituer. La Ligue aura comme organe la revue Acta Indoeuropaea, dont la rédaction, pour de simples raisons fonctionnelles, sera assurée en exclusivité par des savants hollandais (mais dont l’Editorial Board est, bien entendu, ouvert ŕ tous les savants du monde). Je ne conçois nullement la possibilité qu’une Ligue d’Études Indo-Européennes puisse se constituer sans votre présence dans sa présidence. Je me permets donc de vous prier d’accepter de figurer dans le Comité Présidentiel – qui est, ŕ la fois, un comité d’honneur – de la Ligue. Je ne suis pas encore en mesure de vous préciser quels seront les autres savants de grand renom qui feront partie de ce Comité Présidentiel, puisque celui-ci n’existe encore qu’ŕ l’état de projet. J’espčre de tout cśur, Monsieur le Professeur, que vous pourrez accepter cette invitation qui nous honorerait tant. Nous vous saurions également gré si vous pouviez nous indiquer, parmi vos élčves et collaborateurs, des savants qui aimeraient faire partie de l’Editorial Board d’Acta Indoeuropaea. Un mot d’acceptation de votre part me suffira pour que votre nom soit inscrit ŕ la place d’honneur qui lui revient. Ioan P. Culianu, Membre du Collčge de Rédaction de Acta Indoeuropaea”.

            305 Scrisoare manuscrisa, pe hartie cu antetul Rijksuniversiteit… etc.

            306 Culianu a plecat totusi din Groningen la Chicago pe 25 martie.

            307Ceea ce a urmat a fost „plecarea” lui Mircea Eliade, Mahäparinirväna, pe 22 aprilie 1986, apoi cei cinci ani extraordinari pe care i-a mai putut avea Ioan Petru Culianu la Chicago, pana la asasinarea lui pe 21 mai 1991.

            308 In mod ciudat, sederile lui Culianu la Chicago sunt marcate de incendii. In 1975, ii scria lui Gianpaolo Romanato ca linistea lucrului sau la Chicago a fost intrerupta „doar de o serie de incendii misterioase pe care cineva […] le declansa in biblioteca Regenstein…” (v. scrisoarea catre Romanato din 5 aprilie 1975, in Gianpaolo Romanato, „Amintirea unui prieten: Ioan Petru Culianu”, loc. cit., p. 119).




loading...




Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Karl may- glasul sangelui
Eu, robotul - isaac asimov
Castelul din Carpati
MIRCEA CUZINO-STANESCU - N.A.T.O. SI DESOVIETIZAREA ROMANIEI
Lucian boia - eugen brote
Legenda valaha al. mitru - in cetate la poienari
Jo nesbo - calaul - partea a doua
Legenda valaha al. mitru - cu curaj, inainte, baieti!



loading...

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu