OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

EGREGORUL PORUMBELULUI LIBERTATII

Colectia Isvor nr.208

Fiecare grupare, fiecare miscare religioasa, politica, artistica, fiecare tara, formeaza un 'egregor'. Un egregor este o fiinta psihica emanata de o colectivitate, formata din gandurile, dorintele, fluidele tuturor membrilor care lucreaza in acelasi scop. Fiecare egregor are culorile sale, formele sale particulare: pentru Franta, cocosul, pentru Rusia, ursul, etc

Dar nici cocosul, nici ursul, nici tigrul sau dragonul nu vor rezolva problemele lumii intregi. Adesea, egregorurile se opun unul altuia in lumile subtile ; anumiti clarvazatori vad aceste ciocniri de egregoruri si putin timp, dupa aceea, razboaiele izbucnesc pe pamant intre oameni Trebuie, deci, ca acum intreaga omenire sa formeze egregorul porumbelului care aduce pacea.

Cap. I PENTRU O MAI BUNA INTELEGERE A PACII

Am asistat intr-o zi la o dezbatere publica despre pace. Multe personalitati cu inalta calificare, instruite, inteligente, simpatice, amuzante chiar, au luat cuvantul. Multumita lor, am aflat ca pacea este starea cea mai favorabila pentru toata omenirea, in timp ce razboiul este cel mai mare rau. Intr-adevar, am fost incantat, mi-am spus chiar: 'Fiindca am inteles, in sfarsit, binefacerile pacii, este evident ca omenirea va fi salvata!'

Dar as fi vrut, totodata, sa aud in ce maniera se va instala aceasta pace. Mai multi vorbitori si-au expus proiectele. Unul dintre ei a propus infiintarea unei politii mondiale care ar impiedica tarile sa poarte razboi. Ideea e minunata, dar cum s-o pui in practica? Acest proiect m-a dus cu gandul la fabula lui La Fontaine unde soarecii tineau sfat pentru a gasi mijlocul de a se apara de pisica. Dupa multe discutii, cel mai batran soarece prezenta solutia: trebuie, spunea el, sa agatam un clopotel la gatul pisicii si in acest fel o vom auzi venind de departe. Aceasta solutie minunata a fost primita cu aplauze. Din nefericire, nu se va gasi niciodata soarecele, atat de curajos pentru a agata clopotelul la gatul pisicii. Exact acest lucru se intampla cu proiectul politiei mondiale. Unde se gaseste o forta internationala indeajuns de cinstita si impartiala pentru a indeplini aceasta functie, si apoi cum s-o impunem celorlalte natiuni?

Un alt vorbitor a explicat ca pacea nu se va obtine decat prin federalism, si s-a lansat in tot felul de teorii din care nimeni n-a inteles mare lucru. Un al treilea a luat cuvantul pentru a acuza Statul de a abuza de puterea sa si de a transforma pe cetateni in sclavi In fine, dupa ce am ascultat inca multi vorbitori, am fost obligat sa conchid ca pacea nu va putea veni prea repede, intrucat nimeni nu o intelege si nu stie cu adevarat ce este.

Numai un punct de vedere initiatic poate lamuri problema, caci pentru a realiza pacea, trebuie sa ai o buna cunoastere a fiintei omenesti. Veti spune: 'Oh, fiinta omeneasca, o cunoastem! " Nu, nu se cunoaste inca structura sa psihica cu diferitele ei corpuri subtile, care au fiecare nevoi bine definite, aspiratii de satisfacut. Si mai ales nu se cunoaste fiinta omeneasca asa cum am prezentat-o noi, cu cele doua naturi ale sale, Eul inferior si Eul superior, Personalitatea si Individualitatea Ei bine, atat timp cat cei care doresc pacea nu cunosc aceasta stiinta, pacea nu va veni niciodata in lume. Pentru moment, se pot observa peste tot oameni inversunati acuzandu-se reciproc de a fi factori de razboi. Astfel isi imagineaza ei ca lucreaza in favoarea pacii. Pentru unii, cei bogati sunt vinovatii, pentru altii, sunt intelectualii, oamenii politici si savantii. Credinciosii acuza pe cei care nu apartin bisericii lor ca sunt eretici care duc omenirea la pieire, iar necredinciosii ii acuza pe credinciosi de fanatism Observati si veti vedea ca intotdeauna prin suprimarea a ceva exterior lui, lucruri sau oameni, fiecare crede ca poate instala pacea in lume. Si aici e greseala. Chiar daca s-ar suprima armata si tunurile, a doua zi oamenii vor inventa alte mijloace pentru a se ucide.

Pacea este o stare interioara si nu se va obtine niciodata suprimand ceva ce ar veni din exterior. Cauzele razboiului trebuie suprimate mai intai in interiorul fiecaruia. Sa luam un exemplu simplu. Un om consuma la o masa bogata carnati, jambon, pui, udati din belsug cu vin bun. Dupa masa isi spune: 'Acum voi cauta un loc linistit pentru odihna." Gaseste, in sfarsit, un loc linistit, dar in sinea lui simte ceva care incepe sa se miste. Ia o tigara, fumeaza, apoi se intinde gandindu-se ca ar fi placut sa aiba o femeie frumoasa langa el. Unde sa o gaseasca? La vecin, bineinteles. Exista un zid, dar acesta nu inseamna nimic, el sare peste el. Va inchipuiti urmarea povestii Nu mai este cazul sa vorbim despre pace!

Pacea nu este o stare pe care o putem obtine mecanic. Daca veti cauta pacea mentinand in voi conditii de tulburare si excitare, nu o veti gasi niciodata. Pacea este un rezultat, o consecinta, ea determina ca toate functiile si activitatile interioare si exterioare ale omului sa fie perfect echilibrate si armonizate. Trebuie, deci, sa cunoastem mijloacele si metodele capabile de a produce pacea, si aceasta este o stiinta intreaga.

Din momentul in care intretine in el anumite dorinte, anumite pofte, omul, orice ar face, nu poate sa fie in pace, caci prin aceste dorinte si pofte a introdus in forul lui interior, deja, germenul dezordinii. Sa luam exemplul unui hot: automat, el gandeste ca poate a fost vazut de cineva si nu se poate opri sa-si inchipuie tot ceea ce i s-ar putea intampla: va fi urmarit, arestat, inchis Nu este sigur ca nu a fost vazut de cineva, ca nu a lasat cateva urme sau ca nu a facut cateva gesturi care pot dezvalui pungasia sa, si nu mai este linistit: pierde pofta de mancare, somnul, si nu gandeste decat sa se ascunda.

Un altul a imprumutat bani promitand sa-i inapoieze, dar cum este incapabil sa se abtina putin pentru a aduna aceasta suma, nu ii inapoiaza, si iata-l urmarit de creditorul sau, de care nu mai stie cum sa scape Un altul arunca cateva cuvinte grele si jignitoare unui prieten si isi face astfel un dusman. Iata, inca o data in plus, cum se evapora pacea. Inutil sa continui, se pot gasi sute de exemple. Ei da, oamenii fac intotdeauna proba unui talent nemaipomenit in a-si pierde pacea.

Daca aveti o haita care latra in spatele vostru pentru ca aveti datorii, pentru ca ati furat, pradat, sau pentru ca nu v-ati tinut promisiunile, cum mai vreti, atunci, sa aveti pace? 'Fugind de creditorii mei', veti raspunde. De acord, dar creditorii care sunt in voi, indoielile, remuscarile care va urmaresc, cum sa fugiti de ele? Argumentand astfel, inseamna sa fii lipsit de stiinta si cunostintele veritabile. Nu va amagiti cu iluzii, gandul nu va va lasa deloc in pace. In aparenta este foarte usor sa obtii pacea: este suficient sa mergi pe piscul muntelui unde domnesc linistea si singuratatea. Dar, iata, ca si aici omul nu gaseste pacea. Pentru ce? Pentru ca a luat cu el un tranzistor in cap, da, un tranzistor de care nu se separa niciodata si care merge incontinuu Si ce aude Adesea, acest tranzistor este conectat la statiile infernului unde se afla, de asemenea, muzica, dar ce fel de muzica, ce vacarm. Si totusi este acolo pe piscuri, e liniste. Da, exteriorul este calm, dar interiorul, acolo furtunile si uraganele bantuie. Atunci, cum sa obtinem pacea?

Toata lumea stie ca trupul omenesc este constituit dintr-un mare numar de organe legate intre ele. Fiecare face o munca specifica, dar toate trebuie sa fie in concordanta, in armonie, daca nu, vor apare dezordini sau, ceea ce in muzica numim disonante. Omul nu poate fi in buna sanatate si pace decat cu conditia ca toate organele sale sa lucreze dezinteresat, impersonal, pentru binele organismului intreg. Dar aceasta sanatate, aceasta pace nu sunt inca decat stari pur fizice.

Pentru a avea pacea sufletului si a spiritului trebuie mers mult mai sus, trebuie ca toate elementele care constituie celalalt organism, organismul psihic, sa vibreze de asemenea la unison, fara egoism, fara dezacorduri, fara idei preconcepute, ca si organele organismului fizic. Pacea este, deci o stare de constiinta superioara. Numai ca, deoarece ea este dependenta de sanatatea organismului nostru si cele mai mici necazuri care apar pot compromite armonia noastra psihica, trebuie ca, aceste doua organisme, fizic si psihic, sa fie in armonie, pentru ca pacea sa se instaleze complet.

Pacea asa cum este inteleasa, in general, nu este pacea veritabila. Daca, timp de cateva minute sau ore nu simtiti in interior agitatie sau necaz, aceasta nu este pace, caci nu este o stare durabila. Adevarata pace, odata instalata nu o mai puteti pierde. Da, pacea nu inseamna numai sa te simti bine, calm si fara griji un moment, este ceva mult mai profund, mai pretios Pacea, v-am spus-o, este un rezultat. Cand instrumentele unei orchestre sunt perfect acordate, cand toti muzicienii, lucrand cu toate puterile si cunoscand seful care ii dirijeaza, il iubesc si i se supun, atunci rezulta o extraordinara armonie. In fiinta omeneasca, pacea este, de asemenea, o armonie, un acord perfect intre elemente, forte, functii, ganduri, sentimente, activitati.

Aceasta pace profunda, inexprimabila, este foarte greu de obtinut pentru ca iti trebuie pentru aceasta vointa, rabdare, dragoste si o mare stiinta. Atunci cand discipolul incepe sa invete si sa inteleaga natura si proprietatile fiecarui element, gand, sentiment, dorinta, in scopul de a nu introduce niciodata in el ceea ce ar putea tulbura armonia sa interioara, si in fine, atunci cand reuseste sa elimine din organismul sau tot ceea ce nu vibreaza la unison, atunci si numai atunci obtine pacea. Daca fumati, daca mancati si beti orice, introduceti in organismul vostru anumite elemente nocive care va imbolnavesc si nu veti putea avea pace.

Daca va dor dintii, daca aveti colici sau palpitatii, cum vreti sa aveti pace? Ati introdus in voi particule care provoaca obstructii sau fermentatii si trebuie acum sa le eliminati. Aceeasi lege opereaza pe partea psihica. Atat timp cat ignorati natura sentimentelor voastre, a gandurilor, dorintelor, pasiunilor, instinctelor, si le respirati hranindu-va din ele, fara a sti daca va fac bine sau rau, nu veti avea niciodata pace.

Pacea este, deci, consecinta unei stiinte profunde asupra naturii elementelor cu care omul se hraneste in toate planurile. Si cu aceasta stiinta, bineinteles, asa cum mi-am spus, trebuie o mare atentie, o vointa puternica pentru a nu lasa niciodata sa apara elemente perturbatoare. Daca initiatii dau o asemenea importanta puritatii, este pentru ca ei au verificat demult ca, la cea mai mica impuritate in corpul lor fizic, in sentimentele sau gandurile lor, pierdeau imediat pacea. Pacea, mi-am spus-o deja, este rezultatul unei armonii intre toate elementele care constituie omul: spirit, suflet, intelect, inima, vointa si corpul fizic. Si daca este asa de greu de obtinut, este pentru ca aceste elemente sunt rar in armonie. Un om are ganduri lucide, intelepte, dar iata ca inima sa unde a alunecat, un sentiment inferior, il impinge sa faca nebunii. Sau, este animat de cele mai frumoase dorinte, insa vointa sa e paralizata. Cum vreti ca intre aceste contradictii sa se simta in pace? Pacea este ultimul lucru pe care omul il poate obtine. Dar cand, dupa tot felul de suferinte si lupte, de esecuri si victorii, ajunge, in sfarsit, sa faca sa triumfe natura sa divina asupra tuturor revoltelor si vacarmelor naturii sale inferioare, atunci si numai atunci poate gasi pacea. Mai inainte, se intampla poate, sa traiasca minute delicioase, dar aceasta nu va dura. Si astfel auzim multi oameni plangandu-se: 'Mi-am pierdut linistea, pacea.'

Pacea, veritabila pace, este imposibil de pierdut. Se pot produce, din cand in cand cateva agitatii, dar nu sunt decat miscari superficiale: in interior, in profunzime pacea exista.

Este ca oceanul a carui suprafata este tot timpul agitata de valuri si spuma, dar departe de suprafata, in profunzime, domneste pacea. Cand ati ajuns sa aveti in voi adevarata pace, tulburarile care se pot produce la exterior nu va mai ating, va simtiti protejati ca intr-o fortareata. Se spune in Psalmul 91: 'Domnul este locul meu de adapost si faci din Cel Prea Inalt turnul tau de scapare." Turnul de scapare, este Eul superior.

Atunci cand veti atinge acest punct, piscul fiintei voastre, atunci veti cunoaste pacea. Aceasta pace este o senzatie divina, inexprimabila. Dar, inainte de a ajunge la aceasta stare, cate victorii va trebui sa obtineti asupra tendintelor voastre inferioare. Pacea provine, deci, dintr-o armonie, dintr-o consonanta absoluta intre toti factorii si elementele care constituie fiinta omeneasca. As adauga: aceasta armonie nu poate exista decat atunci cand toate elementele sunt purificate. Daca ele nu se acorda inseamna ca s-au strecurat in ele impuritati. Cand un om a consumat un aliment care nu ii convine deloc, el nu se simte bine, devine irascibil: dar daca ia un purgativ, totul e in ordine. Impuritatile disturba pacea. Deci, pentru a obtine pacea, primul lucru este sa lucrezi pentru purificare, sa elimini toate materialele care impiedica buna functionare a intelectului, a inimii si a vointei. Un veritabil Initiat a inteles numai un singur lucru: ca esentialul, este de a deveni pur, pur ca un lac de munte, pur ca cerul albastru, pur precum cristalul, pur ca lumina soarelui Cu aceasta puritate va putea obtine tot restul. Evident, nu se poate realiza asa usor puritatea, dar cel putin trebuie inteleasa, dupa aceea iubita si dorita din toata fiinta, si in sfarsit incercat a fi realizata.

Cand se produc dezordini in corpul fizic, in inima voastra sau in gandire, sa stiti ca ati absorbit elemente impure, si impure poate insemna simplu: straine. Impuritatile sunt materiale nedorite, pentru ca sunt straine organismului uman. Aceste materiale nu sunt, poate, impure prin ele insele, dar sunt considerate impure pentru ca prezenta lor in organism provoaca perturbatii. Sunt deci nocive, si trebuie eliminate. Daca sunteti bolnav sau chinuit, este pentru ca ati permis unei impuritati sa intre in voi sub forma unui gand, sentiment sau altceva.

Fiecare impuritate, fie in planul mental, fie in planul astral sau in planul fizic, aduce necazuri. Si cand spun 'necazuri', raul este inca mai mic, pentru ca impuritatile pot, de asemenea, produce otravirea, intoxicarea si chiar moartea. Este deci necesara purificarea in toate planurile: in planul fizic prin bai, curatenie, posturi, etc, si in planul psihic prin rugaciune, meditatie si alte exercitii spirituale. Numai in aceste conditii veti obtine pacea veritabila. Cand omul va ajunge sa fie destul de vigilent pentru a-si pastra intact regatul, acest regat care il reprezinta pe sine insusi, atunci numai va obtine o pace stabila si durabila. Si ce va reprezenta aceasta pace? O fericire de nedescris, o simfonie fara sfarsit, o stare de constiinta sublima unde toate celulele se scalda intr-un ocean de lumina, inoata in ape vii si se hranesc cu ambrozie Traieste dar, intr-o astfel de armonie incat tot Cerul se reflecta in el, incepe sa vada toate splendorile pe care nu le-a vazut inainte, pentru ca era prea ingrijorat, prea agitat si pentru ca privirea sa interioara si chiar exterioara, nu se putea fixa spre lucruri pentru a le vedea. Singura pacea permite de a vedea si intelege prezenta realitatilor subtile, de aceea Initiatii, care au ajuns sa guste pacea veritabila, descopera minunile universului.

Majoritatea oamenilor nu cauta decat ceea ce este trecator, iluzoriu si care le va aduce deceptii si necazuri. Dar este greu pentru ei sa inteleaga aceasta. Pentru a intelege, trebuie sa suferi, sa fii deceptionat Trebuie cu adevarat sa atingi limita, disperarea, pentru a intelege ca ceea ce ti-ai dorit nu aduce nici pacea, nici implinirea, nici gloria, nici puterea, nu aduce nimic. Dar, este imposibil a explica aceasta tuturor acelor care sunt inca tineri. Trebuie sa fii varstnic, foarte varstnic interior sau exterior, pentru a te atasa la singurele bogatii eterne. Cel ce este tanar se joaca inca cu papusi, soldati de plumb si castele de nisip; varsta nu ii permite sa se preocupe de lucruri serioase, dar cand se va maturiza va abandona totul pentru realizari grandioase si va cunoaste pacea.

Pacea se instaleaza numai cand toate celulele vibreaza la unison intr-o idee sublima si dezinteresata. De aceea inteleptii au dreptate cand spun ca nu veti putea cunoaste pacea atat timp cat nu veti introduce in celulele voastre, in toata fiinta, ganduri de dragoste, mai precis compasiune, generozitate, iertare, abnegatie. Nu veti putea, caci numai aceste ganduri aduc pacea. Cand aveti ceva de reprosat aproapelui vostru, cand nu il veti putea ierta si va veti chinui pentru a sti cum sa va razbunati sau atunci cand cineva v-a imprumutat bani si va ganditi tot timpul ca va veni sa-i ceara, nu este posibil sa obtii pacea, aceste ganduri fiind prea personale, prea egoiste. Si chiar daca sunteti linistiti pentru cateva minute sau ore, nu este inca pace, este putina odihna, o acalmie (acest fel de pace il pot obtine chiar si oamenii rai), dupa care, din nou, sunteti luati de grijile si nelinistile voastre.

Pacea veritabila este o stare spirituala care nu poate fi pierduta odata obtinuta. Cand aveti dorinta de a implini vointa Domnului, adica de a deveni un binefacator al umanitatii, de a iubi pe toti oamenii, de a-i servi, ierta, aceasta idee face sa vibreze la unison toate particulele fiintei voastre si in acel moment veti gusta pacea. Si acea pace, cand o veti obtine, va urmareste peste tot: ati simtit-o ieri, astazi este inca acolo, toata ziua si maine, de cum v-ati sculat, ea va asteapta. Sunteti uimiti sa constatati ca nu mai aveti nevoie de a face eforturi pentru a o gasi. Inainte, pentru a va linisti, erati obligati sa va concentrati mult timp, de a va ruga, canta sau chiar de a lua cateva tranchilizante, acum nu mai este necesar, pacea este acolo, in voi.

Lucrati, deci, mult timp asupra acestei idei, de a iubi, de a face bine, de a ierta totul pana cand ea va deveni atat de puternica incat sa umple toate celulele voastre care vor incepe sa vibreze la unison cu ea. Atunci pacea nu va va mai parasi deloc, si chiar daca anumite evenimente va vor tulbura, privind in voi insiva veti descoperi ca pacea este acolo, orice s-ar intampla. Caci, nu mai este ca inainte, o liniste, un calm fabricat, impus, care nu dureaza decat timpul eforturilor voastre pentru a o mentine Este o stare care face parte, sa-i spunem asa, din noi.

Ati vazut animalele salbatice? Cat timp imblanzitorul este acolo, ele par a se intelege, dar imediat ce acesta pleaca, ele se arunca din nou, unele contra altora pentru a se sfasia. Si copiii intr-o sala de clasa: atat timp cat profesorul este acolo, ei stau linistiti la locurile lor, dar cand acesta iese, ei se agita, striga, se ciondanesc. La fel se intampla cu celulele organismului: atat timp cat faceti eforturi pentru a le stapani, ele accepta sa se calmeze putin, dar imediat ce lipsiti, adica va ganditi in alta parte, necazurile reincep. Trebuie deci, sa va ocupati de ele, sa calmati, sa curatati, sa le hraniti, ca si cum ar fi copiii vostri, elevii vostri. Da, si atunci cand veti ajunge sa le instruiti, cand ele vor sti foarte bine sa-si faca treaba fara certuri si discutii intre ele, atunci pacea va veni.

In tot cazul, sa nu va inchipuiti niciodata ca schimband locuinta, prietenii, profesia, cartile, tara, religia sau femeia, veti avea pacea. Pacea nu depinde deloc de aceste schimbari. O mica liniste, un ragaz, da, dar imediat dupa acestea, acolo unde veti fi, alte framantari va vor asalta, pentru ca nu ati inteles ca pacea depinde numai de o schimbare in modul de a gandi, simti sau actiona. Schimbati aceasta si chiar daca veti ramane in aceleasi locuri, in aceleasi dificultati, veti avea pacea. Pentru ca pacea nu depinde exclusiv de conditii exterioare, pacea vine din interior si ea tasneste, va invadeaza in ciuda turbulentelor si trepidatiilor din lumea intreaga. Este ca un fluviu care coboara din inalt. Si cand posedati aceasta pace, sunteti capabili de a o revarsa, de a o raspandi ca ceva real, graitor, faceti o munca asupra lumii intregi aducand si altora pacea.

Cati oameni nu spun acum ca lucreaza pentru pacea lumii dar, in realitate, ei nu fac nimic pentru ca aceasta pace sa se instaleze cu adevarat? Cuvinte numai Ei creeaza asociatii in favoarea pacii, dar numai pentru a se vedea, invita, pentru a primi decoratii. Viata lor insa nu este o viata pentru pace. Ei nu s-au gandit niciodata ca mai intai toate celulele corpului lor, toate particulele fiintei lor fizice si psihice trebuie sa traiasca dupa legile pacii si armoniei, inainte de a emana acea pace pentru care, pretind ei ca lucreaza. In timp ce scriu despre pace si se aduna pentru a vorbi despre pace, ei continua sa alimenteze razboiul in ei, caci sunt, fara incetare, pe cale sa lupte contra unui lucru sau altul. Atunci, ce fel de pace pot ei sa ne aduca? Pacea, omul trebuie mai intai s-o instaleze in el insusi, in actele lui, in sentimentele si gandurile sale. Numai in acel moment el lucreaza cu adevarat pentru pace.

Cap. II  AVANTAJELE UNIFICARII POPOARELOR

Cate tari mari, care formeaza acum o unitate, erau formate nu cu mult timp in urma, din state separate care se razboiau intre ele. Intr-o zi ele au inteles ca unitatea era preferabila si, dupa ce s-a facut, ele au devenit veritabile puteri. Dar este inca o etapa insuficienta, caci fiecare din aceste tari ce reprezinta realmente o putere reala, simte ca vecinul ii face concurenta: este nelinistita, celalalt la fel, si iata-le deci pregatindu-si armamentele. Atunci, cum credeti ca se va sfarsi aceasta? Printr-o distrugere reciproca.

Toate tarile trebuie sa inteleaga deci ca a venit momentul pentru o unitate mult mai vasta, mult mai larga: toate statele de pe Pamant trebuie sa se uneasca si aceasta unificare, ca si in organismul uman, va produce sanatatea, bunastarea, forta. Omenirea n-a ajuns inca sa fie sanatoasa: ea este bolnava, canceroasa pentru ca filozofia separarii domneste peste tot. Fiecare incearca sa lucreze numai pentru tara sa, pentru familia sa, pentru el insusi. Ei bine, aceasta tendinta va crea mereu complicatii si razboaie, caci in aceasta impartire vor exista totdeauna interesele unora sau altora care vor fi ranite. Trebuie acum simplificate lucrurile, convinse tarile lumii intregi ca, daca accepta sa se uneasca, toti oamenii vor trai mult mai bine: nimanui nu-i va lipsi nimic, toti vor trai in abundenta, liberi sa calatoreasca, sa se intalneasca, sa se iubeasca, sa se distreze, sa creeze.

In trecut, cand omul nu era in stare sa-si largeasca orizontul constiintei in afara intereselor castei sale, tribului sau natiunii sale, ideile de separare isi aveau ratiunea lor de a exista. Chiar mari Initiati, ca Moise, de exemplu, au intretinut aceste idei, ca trebuie luptat impotriva popoarelor straine, si Moise insusi lua parte la aceste razboaie. In acea epoca era imposibil de a face inteleasa dragostea fraterna si necesitatea unei familii universale. Dar acum, este altfel, si cu rapiditatea mijloacelor de comunicare si informare, pamantul a devenit, deodata, atat de mic incat este momentul pentru oameni sa inteleaga ca trebuie sa suprime frontierele si sa se uneasca, pentru ca lumea intreaga sa devina o familie. Se duce razboi, dar pentru a apara ce? Priviti cum toti se incapataneaza sa apere o stare de lucruri care este destinata disparitiei. Curand vor fi rusinati sa descopere cat de marginit era punctul lor de vedere.

Totusi, la ora actuala se constata ca o intreaga munca se incheaga in constiinte, si veti vedea cum se va intensifica, gratie, daca nu adultilor, atunci tinerilor. Caci deja, se observa cum tinerii ii obliga pe adulti sa-si largeasca conceptiile, sa renunte la rasism, nationalism, la intoleranta: ei nu mai pot suporta aceste idei inguste care sunt la originea tuturor razboaielor. Da, vine un tineret care va zdruncina din temelii totul in lume: atat in Rusia cat si in America, el va savarsi o revolutie formidabila.

Conducatorii politici isi inchipuie, de multe ori, ca destinul unei tari este in mainile lor. Poate, catva timp, pot sa aiba aceasta iluzie, dar aceasta nu dureaza. Toti aceia care au crezut ca totul depindea de ei au sfarsit rau. Tiranii sfarsesc intotdeauna rau: fac sa cada cateva capete, si apoi intr-o zi, va cadea capul lor, intr-o maniera sau alta. Caci, in realitate, nu oamenii cat de puternici ar fi ei dirijeaza destinul omenirii, ci foarte inalte Entitati invizibile care observa si controleaza cursul evenimentelor.

Priviti toate aceste imperii formidabile care au facut sa tremure lumea, si care au disparut, ingropate in pulbere sau in nisipurile desertului. Da, exista alte Inteligente, alte Forte care lucreaza intr-un scop pe care noi nu il cunoastem. Trebuie deci ca oamenii sa incerce sa inteleaga si sa fie mai smeriti, daca nu, mai devreme sau mai tarziu, isi vor sparge capul. Chiar si societatile secrete care credeau ca vor domina lumea, n-au ajuns niciodata s-o faca, si multe dintre ele au si disparut astfel. In timp ce, acei care urmeaza proiectele Divinitatii, marii Initiati, chiar daca au fost adesea calcati in picioare si masacrati, idealul lor, acesta n-a disparut niciodata. Caci proiectele Divinitatii inseamna totdeauna mantuirea omenirii, eliberarea, fericirea sa, si ele se vor realiza!

Dragii mei frati si surori, Fraternitatea Alba Universala este aici pentru a reaminti oamenilor ca sunt copiii aceluiasi Tata, Dumnezeu, care le da viata, si a aceleiasi Mame, natura. Atunci, pentru ce sa se macelareasca? Pentru ce sa lupte unii contra altora? Este monstruos, lipsit de sens. Vedeti, nu putem obiecta cu nimic la aceasta. Acceptand acest adevar, nu mai putem continua sa ne separam, sa ne detestam, nu este logic. Trebuie sa traim in concordanta cu acest adevar, sau atunci trebuie decis sa-l refuzam, va fi mai corect asa. Cand nu ai nici acelasi tata, nici aceeasi mama, in cel mai rau caz este permis a te lupta, dar sa faci ca multi crestini care, afirmand aceasta credinta, se macelaresc intre ei si ii macelaresc si pe altii, atunci aceasta nu mai merge, este o contradictie formidabila!

Dumnezeu este deasupra consideratiilor despre rase, nationalitati sau popoare. El da viata tuturor. El nu i-a creat pe oameni pentru a fi, inainte de toate, arieni sau semiti, slavi sau arabi, chinezi sau americani, El i-a creat, atata tot. Doar ei, din cauza conditiilor lor de evolutie, n-au putut face altfel decat sa se imparta in clanuri, familii, societati, tari. Dar intr-o zi toate aceste distinctii care provoaca atatea ostilitati vor dispare, si oamenii se vor simti toti cetateni ai lumii. Iata ce este de salutat si de dorit. Care este omul politic sa pretinda contrariul? Sa vina sa ma gaseasca si ii voi arata matematic, stiintific, istoric ca anumite moduri de a vedea lucrurile sunt perimate.

Cu cateva decenii in urma, francezul care ar fi indraznit sa preconizeze o reconciliere cu germanii ar fi fost impuscat. Acum, cand este o idee dobandita, nu se mai impusca nici francezii, nici germanii; ei isi intind mainile, isi fac vizite, se iubesc si chiar aduc pe lume gramezi de mici franco-germani. Atunci, de ce n-ar fi o reconciliere intre toate celelalte popoare? Germanii si francezii au devenit prieteni, bine, am inteles, dar aceasta n-a schimbat mare lucru: alti dusmani asteapta la panda momentul de a-i inghiti. Trebuie deci facuta o unitate mult mai vasta pentru a putea scapa cu adevarat de toate pericolele. Daca nu, sarmanii oameni, nici armele, nici diplomatiile lor nu ii vor salva. Dar in curand, in fata amenintarilor care vor plana peste omenire, toti vor fi obligati sa-si intinda mana.

Evident, Marte, instinctul de agresivitate va exista totdeauna, de aceea omul va simti tot timpul nevoia de a se lupta si de a obtine victorii. Scopurile si mijloacele se vor schimba, dar nevoia, tendinta nu vor dispare. Omul are dreptul de a declara razboi lumii intregi pentru ca este o trebuinta pe care natura a pus-o in el. Da, are dreptul, dar numai cu armele dragostei si luminii. In viitor, razboiul asa cum exista astazi sub forme atat de devastatoare va dispare: oamenii vor intelege cat de costisitoare sunt aceste razboaie, in toate domeniile, si vor inceta sa se macelareasca. Dar oricum instinctul razboinic va persista.

Inteligenta cosmica, ea insasi, nu vrea ca el sa se stinga; oamenii vor continua sa se bata, dar sub alte forme si instigatorul, in loc sa-i distruga pe altii, le va da viata, bogatia, lumina, dragostea. Si va fi atat de frumos. Vor exista deci totdeauna batalii, dar de un alt fel, ca bataliile care se duc in spatiu intre stele si sori care isi lanseaza fara incetare sageti de lumina. 

Cap. III ARISTOCRATIE SI DEMOCRATIE,

CAPUL SI STOMACUL

Nici un regim politic, pana in prezent, nu s-a aratat cu adevarat eficace in a aduce popoarelor fericirea si pacea. Indiferent ce ar reprezenta monarhia, oligarhia, republica etc, nici una n-a adus solutii cu adevarat definitive. Pentru ce? Pentru simplul motiv ca un sistem de guvernare nu inseamna totul. Atat timp cat indivizilor carora li se pretinde a se impune, nu au constiinta datoriei lor, atat timp cat ei nu ajung sa inteleaga ca trebuie sa depuna toate eforturile pentru a se pune in armonie unii cu altii, oricare ar fi regimul, vom asista la aceleasi dezordini, la aceleasi necazuri, deci, in concluzie la aceleasi nenorociri.

In vremea noastra, democratia s-a instalat aproape peste tot in lume. Simbolic, democratia reprezinta carmuirea stomacului. Da, poporul, demosul, este stomacul. Stie oare, poporul cu exactitate ceea ce este bun sau rau? Nu, el este impins de tot felul de dorinte si pofte nemasurate pe care le vrea implinite. Dovada, acum cand i s-au dat toate posibilitatile de a cere, va cere el oare, Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa? Va cere el, lumina si dragostea? Nu, stomacul nu cere decat mancare in plus, si dupa aceea apar murdarii si pagube peste tot. Poporul nu are inca un ideal superior. Da, fiindca are nevoie de un cap, de o minte, si acest cap lipseste. Bineinteles, trebuie o minte luminata, dezinteresata, caci, daca cel ce se afla singur are aceleasi instincte ca multimea care cere, jos, atunci acest lucru nu mai merita osteneala.

'Cereti Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa" a spus Iisus. Si cum Imparatia lui Dumnezeu este o monarhie, toate tarile lumii trebuie sa fie organizate potrivit imaginii universului al carui rege este Dumnezeu. Eu nu vreau sa spun ca, in momentul actual, monarhiile ar fi de preferat republicilor, nu, eu vorbesc in principiu. Cand stomacul este orb, nu trebuie sa ii dam carmuirea. Si cand capul este nedemn, de asemenea, nu trebuie sa i-o acordam. Deci, va rog sa ma intelegeti bine, vorbesc in principiu. Ca poporul sa carmuiasca, de acord, dar cu conditia sa fie luminat. Daca nu este, nu trebuie sa conduca. Iar daca capul, de asemenea, este obscur, ignorant, dur, atunci sa nu conduca nici el. De altfel, capul este acela care, adesea, aduce cele mai multe necazuri, nu stomacul. Vorbesc, deci, din punct de vedere simbolic, si in domeniul simbolicului totul este clar, matematic. A fi un adevarat aristocrat, nu inseamna numai a purta un nume, stramosi, titluri de noblete, pamanturi, ci ati proba tie insuti simtul moral, generozitate, forta de caracter. Daca guvernarea democratica a sfarsit prin a invinge aproape peste tot in lume, aceasta este pentru ca aristocratia s-a compromis. Din nefericire, nu inlaturarea regilor, imparatilor sau tarilor a facut automat popoarele mai fericite. Caci multi dintre aceia care au preluat puterea, chiar si in tarile comuniste, repeta crimele vechilor stapani. Atunci, din nou va izbucni o revolta, din nou ei vor fi inlaturati, pentru ca nu sunt la inaltime: au uitat ca au rasturnat monarhia si nobilii pentru a face sa domneasca un ideal de fraternitate si justitie. cu timpul, uiti, te materializezi, te degradezi Ca si Biserica, care a uitat principiile iubirii pe care Iisus le-a dat, si care s-a materializat si ea dea lungul secolelor. Trebuie sa se revina acum catre aceasta aristocratie a inimii, a sufletului, care este aceea a Initiatilor, a marilor Maestri, a tuturor acelor fiinte luminate care au demonstrat-o. A vorbi despre dreptate si fericire pentru popor, aceasta nu ajunge. Toata lumea este capabila sa vorbeasca bine, dar cati oare, sunt capabili sa traiasca si cele spuse? Atat timp cat tarile vor avea lideri care nu vor fi luminati de flacara initiatica, nimic bun nu va iesi din deciziile lor. Cateva schimbari in domeniul economic, material, financiar sau politic nu vor fi de ajuns niciodata pentru a rezolva aceste probleme; va fi mereu aceeasi poveste, mereu acelasi noroi. Vedeti, nu s-a inteles inca ceea ce trebuie schimbat.

Poporul, la Roma, cerea paine si jocuri de circ, si se citeaza acest detaliu cu adevarat celebru al istoriei romane, ca si cum nici un alt popor n-ar fi facut niciodata acelasi gen de cereri. In realitate, oamenii cer, totdeauna, aceleasi lucruri, dar sub o alta forma. Ei le-au modernizat, atat, dar sunt aceleasi: a manca si a se distra, pentru aceasta fac greve si revolutii. La ora actuala, jocurile de circ sunt cinematograful, televizorul, spectacolul de music-hall, barurile de noapte, meciurile de fotbal, de catch Nu spectacolele sunt cele care lipsesc. Este intotdeauna aceeasi fire care are nevoie de distractie si pentru care s-au gasit feluri din ce in ce mai numeroase de hrana. Cati oameni cer Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa? Cati cer lumina, puritatea, adevarul, bunatatea? Totul se invarte in jurul banului, al hranei si al placerilor. Printre cererile omenesti, libertatea este, poate, singura de natura spirituala, dar asa cum o inteleg oamenii, inseamna a avea mai multe posibilitati de a pierde timpul, de a se distra, a face prostii si rau lor insisi si altora. Cine gandeste sa fie liber pentru a-si consacra timpul unor lucrari sublime?

Majoritatea luptelor politice si sociale se rotesc in jurul pantecelui, sexului, lenei si placerii. De aceea, daca se ofera oamenilor ceea ce ei cer, nu vor face altceva decat sa se infunde in egoism si pasiuni. Priviti numai numarul de carti, filme, reviste, spectacole care antreneaza acum oamenii in dezordine, anarhie si haos Si ele au succes. Este extraordinar sa observi cat de mult are nevoie natura omeneasca sa se hraneasca cu aceasta hrana infernala. De aceea, scriitorii, artistii nu sunt prea vinovati dand publicului aceasta hrana: el o cauta cu o atare lacomie, incat ceilalti cauta sa i-o procure. Nu este, deci, in intregime greseala lor, dar, daca ar fi fost mai constienti de responsabilitatile lor, ar fi simtit ca nu ar fi trebuit niciodata sa coboare pentru a satisface multimii poftele si lacomiile naturii inferioare. Ar fi ramas pe o inaltime obligand multimea sa urce pentru a-i atinge, aceasta inteligenta si frumusete adusa de ei. Reprezentand creierul, ei ar fi trebuit sa joace rolul unei adevarate aristocratii. Dar iata ca ei vor sa multumeasca masele, demosul, stomacul, si, de aceea, acum partea inferioara domina, conduce, face pe grozava, cere

Pe viitor, va trebui reconstituita o aristocratie intelectuala, morala, spirituala pentru ca poporul sa poata evolua, si tendintele care au acaparat puterea, 'demosul', stomacul, sexul trebuie sa lase conducerea mintii, care nu va implini dorintele acestora. Daca veti intreba natura cum vede ea lucrurile, ea va va intreba: 'Iar dumneavoastra, cum veti echipa un vapor? " Pentru a putea porni, unui vapor ii trebuie motoare, si aceste motoare impreuna cu carburantul lor, pot fi inteligente? Nu, ele propulseaza vaporul, atat, dar nu pot vedea, il pot arunca in stanci, pe un iceberg sau peste alte vapoare, si iata naufragiul. Ah, dar exista un capitan care este inteligent, supravegheaza, conduce. Ei bine, eu, de asemenea, cand am facut omul, i-am dat motoare sa-l propulseze, care improasca foc, dar i-am dat, de asemenea, un capitan. Numai ca, daca acest capitan a adormit pe undeva, s-a imbatat si a lasat locul gol, vaporul pleaca in deriva!' Motoarele sunt jos, in cala, in profunzimile vaporului, iar sus, pe punte, adica in frunte, natura l-a pus pe capitan: cu ochii, urechile, gura, el vede, asculta, ordona. De ce oare, capul nu se afla intre picioare, de exemplu, sau sub ele? In realitate acolo se afla pentru multi, vorbind simbolic. Da, toti cei care nu vor sa judece, sacrifica totul motoarelor si mintea este batjocorita.

Deci, iata ce trebuie inteles: motoristilor care sunt jos, nu le este dat sa vada pentru a conduce operatiile, ei nu o pot face, acesta este rolul capitanului. Dar pentru a pune in functiune vaporul ei sunt in stare, totul depinde de ei. Ca si cu poporul, priviti: fara el, fara munca lui, toata tara va muri. Nu trebuie deci sa-l subestimam, el reprezinta mijloacele, conditiile, forta care sunt absolut necesare ansamblului unui corp. Poporul este acolo pentru a semana si recolta, si fara el va apare foametea. Dar, a-i da functiile care sunt ale capitanului, ale aristocratiei, nu; punctul sau de vedere este prea limitat, este incapabil de a face alegeri inteligente si sa orienteze evenimentele pe calea cea buna. Scuzati-ma, dar asa se intampla. Nu este dat celulelor stomacului sa instruiasca pe altii si sa-i conduca. Cand stomacul si sexul reclama ceva, creierul trebuie sa gandeasca si sa selecteze. Intelepciunea trebuie sa-i ghideze si sa-i lumineze pe oameni, si atunci fortele poporului vor fi acolo pentru a implini splendorile ei.

Creand omul, Inteligenta cosmica i-a aratat, prin structura corpului sau, cum intreaga viata sociala trebuie sa fie organizata, si de altfel oamenii au reusit, prin tatonari, sa realizeze ceva ce se apropie de acest model. Dar ce departe sunt inca de perfectiune. Vor exista, tot timpul, conducatori si condusi, dar nu totdeauna ei se afla la locul potrivit. Ceea ce lipseste, este adevaratul respect pentru ordinea lucrurilor in omul insusi si in societate. Eu, nu ma lupt cu poporul din mine, il hranesc, il ingrijesc, il curat. Ah, da, la mine poporul este foarte ingrijit, dar exista o aristocratie careia trebuie sa i se supuna. Eu nu ii permit sa cante ca la revolutie: 'Asa, asa, asa, pe aristocrati ii vom spanzura." Poporul meu nu canta asemenea cantece impotriva aristocratiei, dimpotriva, o respecta. Veti spune: 'Dar este periculos ceea ce ne povestiti aici. Daca acum pledati pentru aristocratie si condamnati democratia, este periculos." Totul este permanent periculos. Cand mancati sau beti, puteti sa va sufocati, otraviti si sa muriti; cand iesiti pe strada, puteti fi calcat de o masina sau, sa fiti loviti in cap de o caramida cazuta de pe vreun acoperis Traim in mijlocul pericolelor, dar trebuie sa spunem adevarul si este de preferat, intr-adevar, de a restabili o aristocratie luminata decat de a se conduce dupa criteriile si gusturile unei multimi nestiutoare.

Acum, urmariti-ma bine: eu nu vorbesc de clase sociale, ci despre principii, eu stiu foarte bine ca in popor se afla adevarati aristocrati, fiinte ce au un ideal si aspiratii foarte inalte. Am intalnit dintre acestia, nu aveau nici titluri, nici castele, nu aveau nimic, dar prin felul lor de a trai cu adevarat drept, generos, dezinteresat, erau minunati aristocrati. Incepeti sa ma intelegeti, nu-i asa? In realitate, eu nu sunt nici pentru aristocratie, nici pentru democratie, doar pentru ordine, o unitate, o armonie care exista in univers si se reflecta de asemenea si in corpul nostru. Da, desigur, daca Inteligenta cosmica n-a fixat stomacul pe umeri si capul intre picioare, aceasta pentru ca exista o motivatie. Capul este sus, stomacul jos, si daca oamenii doresc ca stomacul sa fie in frunte si capul nu se stie unde, aceasta nu duce decat la dezordine. Trebuie inteles faptul ca exista o ordine universala care nu seamana exact cu ceea ce oamenii doresc sa instaleze.

Multi ani inca de acum incolo se va mentine starea actuala de lucruri: vor exista republici, democratii, razboaie, devastari, revolutii Si cand oamenii, obositi, extenuati, aproape muribunzi, vor dori o noua ordine, in acel moment, poate, marii Intelepti vor veni sa preia destinul omenirii, si in fata unei asemenea judecati, asemenea splendori, toti se vor supune si vor asculta. Poporul iubeste dreptatea, ordinea si daca este incapabil sa le faca sa domneasca, aceasta pentru ca, in loc de a alege fiinte superioare, alege totdeauna pe cativa dintre membrii sai. Daca veti alege un sef printre furnici, va fi totdeauna o furnica: va sti, probabil, sa vorbeasca, sa se certe, sa intepe si sa-si umple 'camara', dar atat, nu ii puteti cere sa aduca binele omenirii.

Singure, fiintele de inspiratie inalta pot aduce ordinea, pacea si armonia in lume cand, intr-o zi aceasta aristocratie de fiinte de elita va incepe sa se faca ascultata, totul se va transforma. Si poporul insusi va cere aceasta conducere a celor mai buni. El va vedea ca singur, fara lumina initiatica isi risca disparitia. Dar, nu uitati niciodata ca mai intai in interiorul vostru este necesara aceasta ierarhie. De aceea trebuie sa cereti Cerului sa va trimita o aristocratie de fiinte luminoase pentru a va instrui si ghida. Aceasta nu va impiedica democratia sa-si vada de treburi, dimpotriva, chiar si noaptea, caci aceste lucruri sunt indispensabile daca poporul nu-si face munca sa: digestia, circulatia, eliminarea, organismul intreg va fi pierdut si aristocratia la fel.

Ceea ce se intampla in om este exact ceea ce se intampla in societate: se observa aceleasi revolutii, aceleasi framantari, aceleasi inversari de situatii. Cati regi, care nu erau la inaltimea sarcinii lor nu au fost inlaturati de supusii lor. Ei nu cunosteau legile teribile ale karmei si isi permiteau sa fie cruzi si nedrepti. Dar iata ca altii, prin spate, in liniste, pregatesc caderea lor, si intr-o zi vor fi invinsi. Istoria ne-a dat atatea exemple. Cati regi n-au fost detronati, inchisi in temnite cu putina apa si cateva bucati de paine. Si stateau acolo, nefericiti, asteptand eliberarea, in timp ce altii, care se agatau de putere, conduceau in locul lor. Toata lumea cunoaste acestea, dar cati, oare, au inteles ca aceleasi lucruri se intampla la fel in viata noastra interioara. In interior, 'regele" se leneveste sau se destrabaleaza, si iata ca fortele ostile pun stapanire pe el, il intemniteaza, si conduc in locul lui

Trebuie deci ca omul sa-si reia locul in fruntea regatului sau, daca nu, va fi inlocuit de talharii si vagabonzii care sunt in el. Din momentul cand nu este nici drept nici cinstit, cand nu respecta anumite legi, se produc revolutii in interiorul lui, si este rasturnat de monstrii care preiau puterea si ocupa tronul. El pastreaza, poate, aceleasi aparente, dar in interior nu mai este aceeasi persoana care era acolo pentru a conduce. De altfel, aceasta se poate observa in anumite cazuri de nebunie. Cand cineva spune: 'Sunt Gengis Han', sau 'Sunt Iisus', sau 'Sunt Napoleon', inseamna ca este posedat. Bineinteles, nici Gengis Han, nici Napoleon, mai ales Iisus, nu se afla acolo, dar el sarmanul, nici nu mai stie unde se afla. Dedublarea personalitatii este acum un fenomen cunoscut si clasat, nimeni nu se mai indoieste. Dar ceea ce nu se stie, este ca dedublarea, sau mai bine zis demultiplicarea personalitatii este un fenomen care exista in fiecare individ. Caci omul este locuit de milioane de spirite si entitati, si dupa conditiile care li se ofera, se manifesta unele sau altele.

Stiu ca pentru unii ceea ce spun este curios. Si totusi este adevarat. Omul este locuit de o multime de celule ce depind direct de el si sunt influentate tot de el. Si aceasta multime il imita. Daca omul isi permite abuzuri, poporul sau sesizeaza si devine asemenea lui, si va deveni victima loviturilor de mai tarziu. El simte ca ceva nu merge bine si se plange: 'Ce se intampla cu mine? Este revolutie?". In realitate, el si-a educat rau celulele si nu mai are nici o putere asupra lor. Atat timp cat omul ignora faptul ca celulele sale sunt mici suflete inteligente, un intreg popor, care este acolo, in el, si pe care trebuie sa-l cunoasca si sa se ocupe de el, acesta niciodata nu-l va asculta. Poti sa ceri cat vrei nimic de facut.

Voi, n-ati vazut niciodata problema in felul acesta? Traiti ca toata lumea: inconstient. Nu, trebuie sa fiti constienti pentru ca aveti o datorie catre multimea care este in voi. Ea v-a fost data ca sa puteti realiza multe lucruri cu ea si nu faceti decat sa-i aratati un exemplu prost. Cand trebuie sa prezentati ceva in fata altora, in societate, sunteti impecabili: in gesturi, in cuvinte, in mimica, in vestimentatie. Dar cand sunteti singur, cand nu va vede nimeni, este altfel, si va lasati dusi, fara sa ganditi de aceasta multime din voi care va observa. Atunci aceasta isi spune: 'Foarte bine, daca acesta este exemplul pe care ni-l da, il vom imita si vom vedea!" Si va rastoarna. In timp ce, daca stiti cum s-o conduceti, aceasta multime este in stare sa faca minuni pentru voi.

Da, daca ati sti macar imensitatea acestei multimi, cat ati fi de mandri. Sunt miliarde si miliarde de creaturi, o populatie superioara celei de pe pamant. Va voi spune chiar ca exista Initiati care au reusit sa-si educe aceste entitati din ei, sa le intareasca si sa le faca sa evolueze, incat ele sunt capabile sa munceasca in afara, sa ajute, consoleze, vindece prieteni, discipoli, sau chiar necunoscuti Da, aceste entitati iau uneori aparenta Initiatului pentru a se prezenta in fata acestor persoane, de aceea ele cred ca Initiatul chiar a venit sa le ajute. Deloc, si este posibil chiar ca Initiatul sa stie ultimul ca a facut ceva pentru cutare sau cutare persoana. Da, prin munca sa inteligenta, constienta, o fiinta poate intari anumite entitati care exista in ea, dandu-le asemenea posibilitati, indiferent ca ea este incapabila de a vizita lumea intreaga, incat gratie acestor entitati poate merge peste tot pentru a lumina semenii si a pregati venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Credeti-ma, este adevarul adevarat, dar un adevar pe care stiinta oficiala este departe de a-l banui. Cat despre a-l accepta, mai bine sa nu vorbim. In realitate, posibilitatile omului sunt extraordinare, nelimitate, de nedescris, dar ele depind de gradul sau de evolutie. Daca el hotaraste sa se educe, sa se domine, sa invinga anumite slabiciuni, aceste posibilitati sunt acolo, pe drumul sau, si-l asteapta. Iar ceea ce va spun eu, toti Initiatii, toti Ghizii, de la inceputul lumii au spus-o inaintea mea. Eu nu inventez nimic, sunt aici pentru a transmite secretul stiintei lor, al puterii lor, si a va conduce putin cate putin catre aceasta splendoare.

Atunci unde este raul, cand va spun ca trebuie sa va reluati locul vostru de rege? Da, sa va stapaniti, sa va dominati, sa stiti sa renuntati la anumite slabiciuni pentru a scapa de toate salbaticiunile care sunt inauntru Nu exista lucrare mai importanta de facut decat aceea de a deveni regele vostru insusi, pentru ca toata aceasta multime din interior sa inceapa sa va iubeasca, sa va respecte, sa va asculte. Cand va observa ca sunteti un rege bun, imediat ce ii veti cere ceva, va porni sa va satisfaca. Cand o parte din ea va fi furioasa, ii veti spune: 'Opriti-va!" si imediat se va calma. Altfel, zile intregi veti astepta. Se va calma cand va dori si nu veti putea face nimic.

Trebuie, mai intai, in voi insiva sa restaurati aristocratia pastrand cu strictete ceea ce aveti nobil, pur, luminos. Dar, daca credeti ca majoritatea oamenilor gandesc sa-si protejeze aristocratia lor interioara, va inselati. Pentru un rol intr-un film, pentru o poza intr-o revista, sau pentru toalete si bijuterii, o fata tanara, incantatoare isi va abandona prospetimea si puritatea. Un savant isi va pune intreaga inteligenta si capacitate exceptionala in slujba distrugerii, pentru ca i s-a propus, in schimb, o suma fantastica Atunci, mai poate fi vorba de a-ti supraveghea aristocratia, de a o proteja? Nu, ea este vanduta, decazuta, murdara. Nu, pentru nimic in lume, pentru orice suma de bani sau pentru glorie, un Initiat nu va lasa compromisa aristocratia sa: el stie ca datorita ei, datorita acestor fiinte de lumina, inteligenta si intelepciune care traiesc in el, va obtine intr-o zi cerul si pamantul. Tot ceea ce i se poate propune nu seamana cu aceasta maretie.

Cand vorbesc despre aristocratie, nu vorbesc decat despre adevarata aristocratie interioara. Daca ea reuseste sa se mentina in varf, toata multimea de celule traieste in armonie. Daca nu, aristocratia este rasturnata pentru ca altii, instinctele, poftele nemasurate, viciile, slabiciunile au preluat puterea. Si iata ca aristocratii sunt spanzurati, ca in cantec! Aceasta se petrece intotdeauna cand aristocratia interioara nu este la inaltime: aristocratii sunt spanzurati pe undeva si populatia conduce.

Adesea, ceea ce vi se intampla si voua. Bineinteles, anturajul vostru nu il va observa, dar daca veti intalni un Initiat, imediat el va intelege situatia si va va spune: 'Dragul meu, de ce ai lasat lucrurile sa ajunga pana aici, cand ai ajuns un sclav?" Si nici macar nu stii cum s-a intamplat. Ei bine, iata: sau ti-a lipsit inteligenta, sau nu ai avut destula dragoste in inima, sau nu ai avut suficienta vointa pentru a lucra si a te stapani. Nu exista decat trei explicatii posibile, nu patru, cinci sau zece cum isi inchipuie oamenii care cauta intotdeauna cauzele relelor lor acolo unde nu sunt, adica in exterior: parintii, societatea, educatia, lipsa de bani, vecinii, concurenta Da, totdeauna cauze exterioare Dar adevaratele cauze sunt simple, lipsa de inteligenta, dragoste sau vointa. Iata cum vede un Initiat lucrurile. El stie ca nu in exterior omul trebuie sa-si caute motivatiile greutatilor sale, ci numai in viata interioara, unde a lasat dezordinea sa se instaleze. Iata de ce prima sa sarcina este de a obtine alte criterii pentru a vedea mai clar cauzele problemelor sale. Numai in acest fel el va fi in stare sa le rezolve. 

Cap. IV DESPRE BANI

Banul nu este cauza tuturor crimelor asa cum se crede in general, Banul nu este decat un mijloc, un instrument. Numai omul, prin felul lui de a-si satisface dorintele, de regula pe socoteala altora, face sa apara intrigile, luptele, crimele. Eliminati banul, puneti orice moneda in loc, si atat timp cat omul este stapanit de slabiciuni, de dorinte inferioare, de pasiuni, el se va gasi in fata acelorasi probleme.

Deci nu banul este vinovat, ci omul care nu este luminat si care nu stie cum sa se serveasca de el, pentru ce motiv si in ce scop. Banul, in sine, nu este nici bun, nici rau, este neutru. Daca poseda o oarecare putere, aceasta pentru ca oamenii i-au dat-o. Daca intr-o zi ei vor hotari sa-i ia orice valoare pentru a o da in alta parte, aceleasi tragedii, aceleasi seductii, aceleasi elevatii si aceleasi caderi se vor repeta. Atat timp cat banului i-a fost conferita valoarea, si cum aceasta valoare permite satisfacerea poftelor, toti se concentreaza asupra mijlocului de a obtine ceea ce au nevoie sau doresc, este normal, este natural. Dar s-ar putea gasi alte monezi de schimb. Poate, in viitor nu vor mai exista bani: moneda va fi dragostea da, caci dragostea este o moneda superioara aurului.

Este prea devreme insa ca omenirea sa ajunga la asemenea conceptii, si pentru ca banul va ramane aici inca o perioada de timp, trebuie invatat sa gandim corect despre el pentru a nu cadea niciodata in greseli. Trebuie stiut cum sa privim lucrurile, atata tot. Nu este rau ca sa posezi bani. Cum sa-i ajuti pe altii, daca nu ai bani? Aveti dragoste in inima, este bine, dar daca nu aveti decat dragoste, materialiceste nu puteti face nimic pentru a va ajuta prietenii.

Dar, va vorbesc ca si cum ar trebui sa va conving. Oh, la, la, stiu ca nu trebuie sa-mi fac griji despre acest subiect: in mintea voastra, toti veti fi de acord, ca trebuie sa aveti bani. Da, dar problema este de a sti cum sa ne comportam cu acesti bani. De cate ori nu v-am spus: luati banii, puneti-i intr-o pusculita sau buzunar, dar niciodata in cap. Daca ii veti privi ca un ideal de atins cu tot pretul, daca va vor stapani, va vor aduce multe necazuri si veti fi pierduti. Dati bani cuiva, care nu este stapanul gandurilor, sentimentelor, al dorintelor sale si primul lucru care il va face va fi sa se foloseasca de ei, abuzand, pana la degringolada. Greseala nu este de partea banului, el va da numai posibilitatea de a va satisface dorintele: daca hraniti dorinte urate in inima voastra, nu banul este vinovat. Luati orice alt exemplu, petrolul, carbunele, gazul totul e la fel: puteti sa-l folositi construind sau distrugand. Si daca le folositi gresit, nu cei supusi greselii sunt vinovati, ci voi, care nu purtati lucruri frumoase in inima. Concluzia este ca, mai intai trebuie sa va transformati voi insiva pentru a ajunge sa va serviti de bani, si de tot ceea ce posedati, numai in scopul elevarii voastre si binelui umanitatii. In ziua cand veti reusi, chiar daca sunteti bogat, nu veti mai fi doborat: veti realiza numai operele sublime dupa care sufletul vostru ravnea de multa vreme.

Lasati banului sa-si joace linistit rolul sau, ocupati-va numai sa va indreptati. De cate ori n-am auzit oamenii plangandu-se: 'Ah, banul este cauza tuturor nenorocirilor!". Vorbesc asa, pentru ca nu-l au. Imediat ce-l obtin, totul difera. Deci, in primul rand ei sunt stupizi nevazand adevarata cauza a nenorocirilor, si in al doilea rand, sunt de rea credinta, doua defecte teribile. Trebuie spus numai atat: 'Ah, banul este necesar, minunat, cu conditia sa nu devin sclavul sau!". Caci, daca va atasati prea mult de bani, veti sacrifica tot ce aveti mai bun in voi. Si chiar cand veti avea acesti bani, deoarece ati sters cele mai bune calitati care v-ar fi permis sa gustati bucuriile si placerile ce vi le-ar fi procurat bogatia, nu le veti mai simti deloc. Iata pericolul: ati zdrobit in voi ceva, acest element misterios care da tuturor care il gusta, savorile cele mai fine, cele mai subtile.

Bineinteles, este teribil sa nu posezi nici bani, nici altceva. Dar daca vi se da sa alegeti intre doua situatii: sa posezi totul sau sa pierzi capacitatea de a aprecia lucrurile, sau, dimpotriva, de a nu avea nimic si a pastra gustul, cea de-a doua situatie este de preferat, caci atunci cand posedati gustul, la cel mai mic lucru care va cade in gura, scoateti strigate de bucurie. Daca trebuie sa alegeti, alegeti mai bine gustul. Da, a putea pastra gustul, acesta este esentialul. Dar acest gust al lucrurilor, numai lumina vi-l poate da.

Atunci cand gasiti lumina, indiferent ce faceti, mancati, va plimbati sau munciti, simtiti ca totul ia un gust delicios. Esentialul, este deci de a invata a lucra cu lumina, de a intelege ceea ce este lumina, altfel nu veti intelege nimic in viata. Totul este in lumina, si daca este un domeniu de aprofundat, acesta este lumina, ceea ce este ea, cum lucreaza si cum, de asemenea, trebuie sa lucram noi cu ea.

Si iata acum, ceea ce ne reveleaza. Stiinta initiatica: aurul nu este altceva decat lumina soarelui condensata in strafundurile pamantului de milioane de ani. Cei ce cauta aurul au in interior o intuitie obscura ca el este lumina solara, si ca aceasta lumina contine viata, contine dragostea Deci cei care cauta aurul au o justificare. Dar cei care il cauta prin intermediul luminii, au o si mai mare justificare. Da, pentru ca ei urmeaza calea directa pentru a gasi ceea ce altii cauta pe cai ocolite si adesea periculoase.

Instinctiv, oamenii cauta aurul pentru ca simt ca el contine un element divin, o chintesenta ascunsa. Un Initiat nu cauta aurul, el cauta lumina caci stie ca atunci cand va avea lumina, ea se va condensa in el si el va deveni aur. Este mult mai bine decat a avea aur in buzunare sau in sifoniere. Veti spune ca n-ati vazut niciodata un Initiat de aur Aurul sau este in interior, este lumina sa, chiar daca nu o vedeti. 'Si ce poate face el cu acest aur?". Dumnezeule, ce ignoranti sunteti. Exista sus, 'magazine" unde cu acest aur el va cumpara intelepciunea, bucuria, pacea si el se simte cu adevarat bogat incat nu se gandeste decat cum sa distribuie aceste bogatii altora. In timp ce bogatii, chiar si cu lingourile lor de aur, putrezesc, mucegaiesc, sunt zdrobiti, nefericiti, solitari. Deci acest aur nu este suficient pentru a le asigura fericirea. Ma intelegeti sau nu? Exista realitati care nu sunt cunoscute si care trebuie cunoscute, si nu numai cunoscute dar si traite, in asemenea fel incat sa se obtina adevaratele comori. Este o intreaga disciplina. Veti spune ca acestea sunt baliverne? da, dar baliverne care se realizeaza!

Si vreti sa stiti cum dispune de aurul sau un Initiat? Un exemplu: cand cineva este bolnav, aceasta inseamna ca a comis greseli si trebuie sa plateasca pentru ele. Dar eu spun entitatilor celeste: 'iubesc pe aceasta persoana, pentru ca a facut lucruri bune pentru Fraternitate. Cat trebuie platit?" Si platesc eu. Imediat persoana respectiva se vindeca. Ei da, acestea sunt realitati, se poate plati pentru cineva cu acest aur si el se va vindeca. Atunci, dragii mei frati si surori, este bine a cauta bogatia, dar cu conditia de a o cauta acolo unde se afla cu adevarat, in chintesenta ei, si nu acolo unde este cristalizata, greoaie si aproape inoperanta, pentru ca acolo ea nu va poate da esentialul. Daca trebuie sa transportati casele voastre de bani printr-un desert, veti spune peste catva timp: 'Ah, Doamne, daca cineva mi-ar aduce un pahar cu apa i-as da toti banii!". Dar cum nu vine nimeni veti muri de sete cu aur cu tot.

In timp ce daca posedati celalalt aur, veti bea, va veti potoli setea si nu veti muri. Aveti bani si acesti bani va deschid toate usile. In lumea fizica, da, dar celelalte usi, usile pacii, fericirii, bucuriei, inspiratiei, usile tuturor calitatilor si virtutilor raman inchise. La ce va poate fi de folos sa aveti toate celelalte usi deschise cand cele ale sanctuarului va raman inchise? Mancati, va plimbati, munciti fara nici o placere. In tot ceea ce faceti nu gasiti nici o bucurie: este semnul ca usile spirituale sunt inchise. Ei bine, aceasta inseamna ca ati inteles viata si valorile ei intr-o maniera gresita.

Nu trebuie impiedicati oamenii in a cauta bogatia. Dar cei care o cauta trebuie sa stie ceea ce au de facut pentru a evita de a fi sfaramati de greutati griji, angoase, banuieli. Caci aceasta ii va astepta daca nu poseda lumina. Sa fie bogati, dar fara a cadea in starile negative care sunt fidele urmaritoare ale celor ce se angajeaza pe acest drum. Sa fie bogati, dar fara a leza pe altii, si mai ales sa invete sa faca sa circule aceste bogatii, sa aiba placerea de a implica si alte persoane in ele. Caci a da este un mod de a progresa. Dar exista rareori obisnuinta de a da. Multi au bogatii imense pe care le pastreaza pentru ei, si culmea, sunt nefericiti. Nu trebuie niciodata ca oamenii sa fie impiedicati sa se imbogateasca, ci numai a-i invata sa imparta aceste bogatii cu altii.

Nevoia de a acapara a cauzat totdeauna oamenilor divizari si masacre. Peste tot, chiar in familii unite, cate tragedii nu s-au intamplat in probleme de mosteniri. Totdeauna lacomia domina, si iata de ce lumea nu isi poate depasi necazurile. Toate razboaiele au la origine nevoia de a avea ceva in plus. Mobilul este intotdeauna de a lua ceva vecinului: bani sau pamanturi ca si cum in viata n-ar exista decat bani si pamanturi pentru a te simti bogat si fericit! In realitate, Dumnezeu a distribuit totul tuturora: hrana, apa, aerul, caldura, lumina, si in lumea subtila prana, la fel ca tot felul de elemente benefice. Atunci de ce omul se simte inca sarac si mizerabil? Pentru ca nu stie sa atraga acele elemente si sa le absoarba. Numai Initiatii stiu sa atraga acele elemente si sa le absoarba. Numai Initiatii stiu sa gaseasca bogatia peste tot in univers. Toti ceilalti gandesc ca viata este saraca, ca Domnul nu le-a dat nimic. Ba da, totul este impartit cu larghete, totul este la dispozitia tuturor creaturilor, numai creaturile sunt slabe, lenese, oarbe, stupide, si de aceea raman in saracie.

Dumnezeu a impartit totul in atmosfera, soarele, stelele, muntii, oceanele. El n-a pastrat nimic pentru El. Totul este la dispozitia voastra, fara interdictii. Interdictiile sunt in voi pentru ca nu sunteti nici puternici, nici puri, nici inteligenti. Dar in realitate tot ce aveti nevoie este acolo. Priviti lumina, caldura, spatiul, stelele, totul este la dispozitia voastra, dar voi nu ajungeti niciodata sa le folositi.

Dumnezeu este drept si mare, El n-a spus niciodata ca bogatiile ii apartin, ca sunt pentru unii si pentru altii. Nu. Daca nu ati fost capabili sa profitati de ele, nu El este raspunzator. De aceea trebuie sa studiati, sa exersati, daca nu inca multe incarnari veti ramane la fel de saraci si mizerabili, si veti continua sa-l acuzati pe Dumnezeu. Ceea ce ma uimeste tot timpul, este de a vedea cum oamenii se limiteaza ei insisi. Priviti felul lor de a se hrani: se multumesc sa manance, sa bea, sa respire, adica de a se alimenta cu elemente solide, lichide, gazoase si lasa la o parte elementul subtil: focul, lumina Acesta este motivul pentru care se afla in pericol: pentru ca nu se hranesc in mod convenabil. Pentru a se hrani convenabil ei au nevoie de patru elemente. Si cu adevarat, al patrulea element, focul, este elementul esential. De aceea este important de a vedea rasaritul soarelui dimineata pentru a absorbi acest foc si aceasta lumina care sunt acolo, dispensate in profunzime, in fiecare zi.

De altfel, priviti soarele. Exista oare pe pamant o fiinta a carei lumina, dragoste, generozitate pot sa se compare cu cele ale soarelui? Nu, atunci luati-l drept model si putin cate putin intelectul vostru va primi lumina sa, inima voastra caldura sa, spiritul vostru puterea sa. Si mai ales, la fel ca el, veti da, veti da Majoritatea oamenilor au ca regula de conduita cuvantul a lua. Ei sunt astfel educati si toata cultura contemporana se afla sub semnul de a lua. Nu se intelege decat acest cuvant Ca si taranul care a cazut intr-o fantana. Un om trece pe acolo si aude strigate de ajutor: el se apropie, il vede si ii spune: 'Da-mi mana ta!" Cand aude cuvantul 'a da', imediat taranul lasa mana in jos si prefera sa ramana in fantana. cand celalalt intelese ca era un avar inveterat care nu vroia sa auda cuvantul a da, ii spuse: 'Ia mana mea." Ah, cuvantul 'a lua'! Imediat, taranul intinse mana si a fost salvat. Cuvantul a lua ii convenea, dar a da, nu. si daca ar fi fost singurul. Oriunde merg, oamenii cauta sa ia cate ceva. Studiaza, se intalnesc, muncesc, se casatoresc pentru a lua, spiritul lor este orientat tot timpul in aceasta directie. De aceea peste tot unde merge fiinta omeneasca nu emana nici lumina, nici caldura, nici viata: pentru ca nu gandeste decat sa ia.

Chiar si in dragoste, cand barbatul si femeia se cauta, fiecare este preocupat de a lua ceva. Barbatul vrea sa toace viata femeii si invers. Exista cazuri in care ar fi mai buna despartirea: ei incalca legea iubirii. Veti spune: 'Dar ei se iubeau, erau impreuna, se contopeau." Nu, erau pentru a lua. Fiecare nu gandea decat sa obtina anumite lucruri din partea partenerului sau, sa-l exploateze fara scrupule, fara menajamente. In loc sa puna ceva bun in sufletul si inima celuilalt, un elan, o viata, o inspiratie, asa fel ca acea fiinta sa se trezeasca si sa avanseze, dar nu, in fiecare zi se ia cate ceva, se mananca si se bea pe saturate. Din cauza acestei mentalitati intreaga lume este in pericol.

Nu exista nici o scoala unde se invata oamenilor stiinta de a da, cu exceptia scolii soarelui. Toate planetele iau. Numai soarele da, de aceea trebuie sa ne instruim la scoala lui. El este singurul care stie cu adevarat sa dea, atunci de ce sa nu-l iubim? Toate creaturile care stiu sa dea ceva bun, sunt iubite si se simte atractie catre ele. In timp ce acelea care iau dupa catva timp fugi de ele pentru a te salva. De ce unii isi inchipuie ca vor putea la nesfarsit sa jefuiasca pe altii? Foarte repede ceilalti vor observa si ii vor abandona. Atunci ganditi-va si veti vedea cat de avantajos este de a dezvolta in voi tendinta de a da.

Cap.V  ASUPRA REPARTITIEI BOGATIILOR

Am fost adesea intrebat despre repartitia bogatiilor. Este o problema care preocupa multi oameni, caci in inegalitatea acestei repartitii ei vad cea mai mare nedreptate. In realitate, cat de departe am urca in istoria omenirii, problema a fost deja pusa. Cel care era mai abil sau viguros, de exemplu, un bun vanator, aducea mai mult vanat si acumula astfel mai multe bogatii decat altii. Aceasta inegalitate a bunurilor despre care se spune ca ar fi nedreapta, a fost la origine cu adevarat dreapta. De altfel naturii nu i-a placut niciodata egalitatea, nivelarea, uniformitatea.

De la Revolutia din 1789, Republica franceza are ca deviza: 'Libertate, Egalitate, Fraternitate', dar in realitate egalitatea nu exista nicaieri in univers, peste tot domnind inegalitatea. Nu exista egalitate pe pamant, in nici un plan. 'Dar noi am facut din egalitate o lege!" Da, dar legea nu este decat un lucru teoretic, abstract, un text agatat de perete, nu este o realitate. In realitate, egalitatea nu exista nicaieri: natura a dorit diversitate si aceasta diversitate creeaza inegalitatea. Aceasta pentru ca, avand capacitati diferite, unii oameni au acumulat mai mult decat altii. Este oare normal? De-a dreptul normal. Trebuie sa ne enervam? Deloc. Dar oamenii nu gandesc pana aici, ei striga, se revolta, lasandu-se antrenati de altii. Aici, se pune problema de a intelege, de a studia, de a fi clar. Daca vor exista apoi motive de a tipa, de a se certa, bine, se apara, dar inainte de toate sa fim clari, tot ceea ce oamenii poseda, este normal, este just. Bogatii isi merita bogatiile si saracii saracia. Daca aceasta nu este evident pentru majoritate, este pentru ca ei au respins credinta in reincarnare care explica si justifica fiecare stare, fiecare situatie. De ce unii sunt bogati in aceasta incarnare? Pentru ca au lucrat, de o maniera sau alta, in aceasta incarnare? Pentru ca au lucrat, de o maniera sau alta, in precedentele incarnari pentru a avea aceste bogatii. Este spus in Stiinta initiatica ca tot ceea ce cereti, veti obtine intr-o zi. Ca va fi bun sau rau, il veti obtine. Domnul da tuturora ceea ce se cere. Dar, daca in continuare, acestia isi vor sparge capul, nu mai este vina Lui. Daca cereti greutati si veti fi mai tarziu sfaramati de povara lor, este oare greseala Domnului? Va revine voua sarcina de a cunoaste consecintele indepartate ale cererilor facute. Nu va ganditi niciodata suficient la intorsaturile pe care le pot lua lucrurile: oare, dupa ce dorintele vi s-au realizat, nu veti deveni nefericiti, saraci sau bolnavi? Adesea, ar fi fost mai bine ca aceste dorinte sa nu se implineasca. De aceea discipolul trebuie sa inceapa prin a invata ca sunt lucruri de cerut si altele nu.

Faptul ca bogatii s-au imbogatit pentru ca si-au dezvoltat anumite calitati si au muncit pentru a obtine aceste bogatii, este un lucru sigur. Legea este adevarata. Veti spune: 'Da, dar ei au folosit viclenia, violenta, necinstea, minciuna". Este posibil, dar chiar folosind aceste mijloace, este spus ca ar fi obtinut bogatia, pentru ca aceasta si-au dorit. Evident, ceea ce nu este spus, este daca o vor pastra mult timp, daca vor trai fericiti, in pace si bucurie. Ei au ceea ce au cerut. Au reusit prin mijloace ilicite, nu-i nimic, au reusit. Dar ceea ce nu stiu ei, sunt consecintele. Multi cersetori, vagabonzi, sunt oameni care, in vietile trecute s-au imbogatit cauzand pierderi altora, sau au folosit bogatiile lor pentru a face rau. Bineinteles, aceasta nu se intampla in toate cazurile, la fel cum nu toti bogatii au reusit prin viclenie si necinste; unii au reusit printr-o munca indarjita, sau printr-o mostenire, sansa, sau gratie unei descoperiri. Nu ma pot opri asupra fiecarei cai in particular, vorbesc numai in general.

Deci in natura inegalitatea domina: saracia la unii, bogatia la altii. De ce oamenii isi inchipuie, oare, ca trebuie sa fie egali? Ar fi stagnare, n-ar mai fi miscare, evolutie, fiindca n-ar mai exista competitie. Fie ca este pentru bogatie, putere, sau stiinta, competitia nu va putea fi oprita. In aceasta problema a egalitatii bogatiilor, exista intr-adevar ceva de pus la punct. Oamenii se cearta, isi smulg parul, se omoara pentru a schimba aceasta situatie, dar niciodata nu o vor face, caci natura sustine inegalitatea. De ce sa ne induiosam de lenesi, incapabili, ignoranti? Sa le oferi cate ceva, prin generozitate, este altceva. Dar a da celui care este prost si lenes la fel ca celui care are un mare talent si cunostinte, aceasta este nedreptate!

Unii sa-i numim 'filozofi" au vrut sa distruga in om dorinta de a poseda mereu mai mult. Aceasta nu va fi posibil, niciodata, caci natura insasi a pus in om aceasta dorinta, si daca nu este in planul fizic, ea se afla in planul afectiv sau planul intelectual. In oricare domeniu, omul este impins sa se imbogateasca intr-un fel sau altul. A dori intotdeauna mai mult este un lucru normal. Dar cand aceasta incepe sa devina anormal? Organismul ne-o spune intr-un fel in care nici un filozof nu mai poate obiecta. Daca as exprima parerea mea personala, toti ar putea veni sa-mi spuna: 'Nu, dupa mine nu este asa. Dupa mine" si aceasta nu s-ar mai sfarsi. Deci, nu voi spune parerea mea, ci aceea a naturii universale: incerc mereu sa gasesc exemple, printre operele ei, cum a rezolvat aceasta problema, cum nu este parerea mea personala, toata lumea este obligata sa se incline. Atunci, este permis de a aduna bogatii? Bineinteles, ce face stomacul cand ii dati hrana? Incepe munca, o transforma, ia ceea ce ii este necesar, iar restul il arunca, nepastrand nimic. Ceea ce primeste, nu-l foloseste numai pentru el, ci-l munceste si distribuie apoi in tot corpul. La capatul a cateva ore, cand resimte din nou un vid, va prelua din nou hrana si totul reincepe. Multumita acestei impartiri impersonale, dezinteresate, omul este sanatos, vorbeste, merge, munceste, canta Sa presupunem acum ca stomacul cere: 'Pe viitor, voi pastra totul pentru mine. Cine sunt acesti prosti pentru care trebuie sa dau mereu cate ceva? Si daca va fi o foamete? Nu se stie niciodata ce rezerva viitorul. Am o intreaga lista de hranit, trebuie sa fac provizii". El va acumula, acumula, si iata, va apare boala. De ce? Pentru ca legea impersonalitatii, a Fraternitatii, nu va fi respectata. Medicii vor numi aceasta obstructie tumoare, cancer, cum doresc si la fel va fi daca plamanii, capul, inima se pun la pastrat numai pentru ei. Toti oamenii sunt ca celulele unui aceluiasi corp, iar in organism, exista mult mai multe celule decat oameni pe pamant; creierul nostru are, el singur, mai multe miliarde. Atunci cum se intampla ca toate celulele corpului s-au aranjat pentru a trai impreuna in ajutor, in fraternitate, iar oamenii sunt asa de prosti incat nu reusesc? Daca ar putea realiza aceasta fraternitate universala, va fi o asa mare prosperitate incat tarile si indivizii nu vor mai simti nevoia de a aduna bogatii si de a le ascunde, pentru ca va exista intotdeauna tot necesarul pentru toata lumea. De ce oamenii nu se gandesc decat sa adune? Pentru ca se arunca fara oprire in situatii incurcate care ii conduc la catastrofe? Atunci, din previziune, strang gramada tot felul de lucruri pentru zile negre. Daca toti ar fi rezonabili, nimeni n-ar simti nevoia de a acumula: fiecare ar dispune de tot, atat cat ii trebuie si chiar mijloacele de transport ar fi gratuite, s-ar continua sa se munceasca pentru a nu amorti, dar s-ar munci gratis Da, gratis pentru ca este realmente agreabil sa fii inconjurat de oameni care te recompenseaza pentru munca depusa prin recunostinta, surasuri, dragoste. Banul paleste alaturi!

Trebuie deci ca oamenii sa fie luminati in spiritul de a nu aduna mai multi bani si bogatii decat le este necesar. Cand omenirea va deveni o familie, cand frontierele vor dispare, va dispare si aceasta nevoie de a strange peste masura si nu va mai exista nedreptate. Iata deci solutia: ca fiecare sa inteleaga avantajele Fraternitatii Universale si sa lucreze pentru ea, ca si celulele intr-un organism sanatos.

Cap.VI COMUNISM SI CAPITALISM,

DOUA MANIFESTARI COMPLEMENTARE

Lumea intreaga este actualmente impartita in doua: de o parte capitalistii si de cealalta comunistii. Pentru majoritatea oamenilor capitalismul si comunismul reprezinta doua moduri diferite de a concepe productia si repartitia bogatiilor materiale, dar in realitate sunt doua notiuni care ascund realitati mult mai vaste. Sa luam exemplul unei tinere. In trecut mai putin astazi, o tanara este la inceput capitalista: ea nu vrea sa fie nici imbratisata, nici mangaiata, ea pastreaza totul pentru ea insasi. Parintii ei au sfatuit-o sa nu dea nimic si ea urmeaza aceste sfaturi pentru o perioada. Dar cum curentul comunist face progrese si se fofileaza in toate regiunile, va patrunde intr-o zi si in capul tinerei fete care doreste acum sa distribuie tot din inima sa, farmecul si frumusetea sa, ea a devenit comunista. Si la fel pentru un baiat: dupa o perioada capitalista, el, de asemenea, devine comunist, distribuie peste tot chintesenta sa. Da, toate acestea inseamna comunism. Bineinteles, nimeni nu vede lucrurile asa, dar eu, cum sunt atat de deformat, le vad asa.

Sa spunem ca o tanara care isi da capitalul sau primului venit este comunista. Dar, in fond, de ce da ea acest capital? Pentru a pune mana pe capitalul baiatului, care si-l va pierde. Nu este deloc dezinteresat acest fel de comunism. Daca o fata devine generoasa este pentru a avea capitalul baiatului. Fara capital nu se poate trai. O fata poseda, deci, un capital formidabil, si cu acest capital ea poate sa-si cumpere multe lucruri Ea poate fi invitata la un restaurant pentru o masa mai buna si apoi, ea va fi mancata, dar, in sfarsit, sa nu insistam! Vedeti cat de complexe sunt lucrurile.

In realitate, natura ne arata ca amandoua sunt necesare: comunismul si capitalismul. Ce este un copil? Un capitalist. El striga, cere, se impune, vrea sa acapareze totul si sa pastreze totul pentru el. Dar intr-o zi cand se va casatori si cand va avea copiii lui, el va fi obligat sa devina comunist si, la randul sau va distribui bogatiile sale. Oamenii se nasc toti capitalisti, comunismul vine mai tarziu. Cand un baiat intalneste o fata pentru a intemeia un camin, iata deja o comuna, aceasta este inceputul.

Natura insasi obliga fiintele sa se manifeste drept capitalisti si comunisti, dar in perioade diferite, desigur. In primul rand omul este capitalist, caci trebuie sa devina bogat. Natura ii ofera capitaluri: bratele sale, picioarele, ochii, urechile, sexul, creierul sunt capitaluri cu care trebuie sa lucreze pentru a obtine bogatiile pe care va putea, mai tarziu, sa le distribuie. Daca sunteti saraci, ce puteti imparti? Nimic. Nu veti ajunge nici sa va ajutati sotia si copiii. Trebuie sa fii bogat pentru a ajuta pe altii. Capitalismul trebuie sa fie numai un mijloc, dar greseala capitalistilor este de a fi facut un scop. Capitalistii n-au inteles nimic Si nici comunistii, de altfel. Ii credeti pe comunisti ca sunt adevarati comunisti? Aceasta, numai Dumnezeu o stie. Daca ii critica asa pe capitalisti, daca ii combat, adesea pentru ca doresc sa fie la fel de bogati si puternici ca ei. Cel care se simte sarac si dezmostenit propovaduieste comunismul. Da, dar daca devine bogat, oh, la, la. s-a sfarsit cu comunismul. Atat timp cat oamenii sunt saraci, sunt comunisti, dar imediat ce sunt bogati, ei devin capitalisti, pentru ca daca accepta in acel moment comunismul, vor trebui sa imparta totul, si aceasta nu le mai convine. Insa eu, cred in comunism. De ce? Pentru ca Iisus era comunist, dar un comunist alb, nu un comunist rosu. Pentru moment nici comunistii, nici capitalistii nu gandesc si nu actioneaza corect. Cand ai drept ideal de a aduna bogatii, vor apare tot felul de inconveniente care n-au fost prevazute. Iar cand vrei sa imparti fara discernamant, apar altele neprevazute, care sunt la fel de prejudiciabile. Deci, daca comunistii si capitalistii nu doresc sa mearga mai departe in intelegerea lucrurilor, se vor masacra, vor fi razboaie civile in asteptare de alte razboaie Nici unii, nici ceilalti nu au aceasta lumina pe care o dam noi aici: de a munci pentru un ideal inalt. Ei nu lucreaza decat pentru ei si chiar daca lasa impresia ca lucreaza pentru altii, in realitate nu o fac decat pentru ei.

Trebuie sa existe o intelegere intre capitalisti si comunisti pentru ca, impreuna, sa ajute omenirea. Si unii si ceilalti sunt necesari pentru ca aceste doua curente ale capitalismului si comunismului lucreaza simultan in univers. Pentru ce oare oamenii fac un factor de diviziune, chiar daca echilibrul cosmic se sprijina pe aceste doua curente. Deveniti deci, in acelasi timp, adevarati capitalisti si adevarati comunisti, si veti fi in plenitudine.

Multi sunt comunisti pentru ca sunt obligati sa o faca, li se confisca terenul, casa dar nu ei s-au oferit sa le doneze. Atunci, straniu comunism, cand el obliga oamenii sa dea tot ce le apartine. A limita, a oprima, a distruge pe altii, este oare comunism? Nu, comunismul inseamna a invata pe altii sa distribuie, sa dea, sa surada, sa iubeasca, pastrand tot capitalul lor, caci fara capital ce poti face? Daca nu aveti bani, chiar si cu cele mai bune idei din lume, nu veti putea realiza nimic. In timp ce cu un capital, veti ridica o intreprindere, veti castiga bine si veti putea apoi sa distribuiti beneficiile voastre: veti deveni comunist. Dar pentru a deveni comunist, trebuie sa fii mai intai capitalist. Iata ce trebuie inteles. Daca nu aveti nimic, nu veti putea fi comunist. Toti posesorii de capital care nu au inteles motivul de a exista al capitalului sunt foarte prosti capitalisti iar comunistii au dreptate in a-i ataca. Dar nu au dreptate cand ataca pe adevaratii capitalisti, pentru ca numai acestia sunt cu adevarat comunisti.

Veti spune: 'Dumnezeule. Totul este incurcat, nu mai inteleg nimic!". Da, este totdeauna incurcatura in capul vostru pentru ca nu ati fost instruiti in Stiinta initiatica. Cand vi se prezinta adevarurile asa cum Inteligenta cosmica le-a creat, nu intelegeti nimic, pentru ca erati in scoli omenesti unde vi s-au inoculat idei gresite. In timp ce eu, am fost in Scoala Inteligentei cosmice unde mi s-au spus aceasta: daca nu sunteti capitalist, nu veti putea deveni comunist. Trebuie deci largita intelegerea, sa deveniti un capitalist si sa va serviti de toate bogatiile, chiar de creier, gura, brate, picioare, pentru a face bine. In acest moment sunteti un comunist ideal. Dar daca nu aveti nimic si veti dori sa fiti comunist, ce fel de bine veti face? Nici unul. Si daca veti lua ceea ce nu va apartine, veti fi un hot.

A dori eliminarea bogatilor pentru a le lua ce au si a trai ca ei, sa fie oare, acesta, un mod de intelegere a lucrurilor? Cand traiesti in mizerie, ii combati pe bogati, dar odata ajuns bogat, incetezi sa ii mai combati. In realitate, atunci cand sunteti bogat ar trebui sa fiti contra bogatilor si sa impartiti totul. Dar a vorbi de rau pe bogati cand esti in mizerie, este prea usor. La fel ca si fetele urate care critica pe cele frumoase. Ele le critica pentru ca se simt urate. Daca ar fi fost frumoase, ele n-ar fi criticat niciodata frumusetea.

Atunci, rasturnand pe capitalisti strigati: 'Traiasca comunismul!" si apoi oprimati poporul inca si mai crunt decat predecesorii vostri? Nu, aceasta nu trebuie sa se intample. Cum se vor justifica comunistii in fata istoriei? Caci totul este inregistrat. Vedem din ce in ce mai multe filme care arata cum, dupa ce au fost fortati sa marturiseasca crime pe care nu le-au comis niciodata, oamenii sunt condamnati pe nedrept. Dar istoria va judeca, si ii va judeca pe toti, capitalisti ca si comunisti. Toti vor fi in acelasi cos, si ii va dezvinovati pe cei care au incercat sa se imbogateasca pentru a da aceste bogatii altora, realizand astfel lucruri mari pentru fericirea omenirii. De altfel acest adevar trebuie sa fie inteles si aplicat in toate domeniile. Priviti: fiecare vrea sa studieze, sa se instruiasca, sa castige bani pentru a se face stimat si respectat, caci oriunde se prezinta un om bogat, instruit si puternic, portile se deschid. In toate domeniile, regasim aceleasi tendinte eterne de a deveni capitalist, adica de a avea o proprietate, de a poseda, de a domina. Aceasta ia forme diferite: pentru unii bogatia, pentru altii puterea, conducerea, pentru altii cunoasterea Cunoasterea apartine, poate, unui domeniu superior, dar, in fond, inseamna acelasi lucru: sa devii bogat pentru a te impune. Da, savantii se comporta la fel ca si bogatii: sunt adesea distanti, dispretuitori, si deloc fraterni.

Toti ignorantii si slabii au tendinte 'comuniste': le place mult sa se intalneasca, sa se imbratiseze, sa se invite, si sunt foarte accesibili, foarte draguti pentru ca nu au nimic. In timp ce acei care sunt puternici sau savanti sunt mai greu de vazut: trebuie sa le ceri intalniri cu luni si luni inainte si adesea va primeste secretarul lor, ei fiind inaccesibili. Oare asa trebuie sa se poarte? Toti acei care sunt bogati, in oricare domeniu ar fi, nu trebuie sa se comporte ca pontifi orgoliosi, ci trebuie sa coboare putin la nivelul celorlalti, sa fie fraterni, sa imparta bogatiile lor: atunci ei vor fi adevarati comunisti. Stiinta, puterea trebuie cautate ca mijloace de a ajuta omenirea si nu pentru aranjarea propriilor afaceri.

Cand privesc oamenii care vorbesc la televizor, fie comunisti sau capitalisti, ei au o atitudine 'capitalista'? Se simt tari in domeniul cunostintelor, argumentelor, si vorbesc ca niste despoti, nu au nici un pic de dragoste, modestie, sau blandete. Da, eu nu ma pot insela, toate atitudinile le pot clasifica. Veti spune: 'Dar cum puteti clasifica aceste atitudini in categorii capitaliste si comuniste?". Oh, pentru ca sunt folosite fara oprire aceste doua cuvinte nefericite. As putea gasi altele, dar in asteptare le folosesc pe acestea pentru ca sunt comode. Trebuie sa aveti cunostinte, titluri, diplome, dar nu pentru voi, nu pentru a va aranja afacerile proprii. Stiinta nu trebuie sa fie un mijloc de a satisface Eul vostru interior. Nu, toate talentele pe care puteti sa le dezvoltati pentru a deveni un savant, un artist, un om politic, un financiar, nu trebuie sa fie decat mijloace pentru a face bine. Atunci aceasta devine divina, pentru ca cele doua se alatura: sunteti in acelasi timp si capitalisti si comunisti. M-am gandit multi ani la aceasta problema, si va spun cum am rezolvat-o: am devenit in acelasi timp si capitalist si comunist.

Capitalismul si comunismul sunt amandoua necesare, indispensabile, si va spun ca, natura insasi a facut sa apara aceste doua tendinte. Copilul, care ia, este un capitalist, si batranul, care imparte tot, inainte de a pleca 'dincolo', este un adevarat comunist: nu a pastrat nimic pentru el. Intre cei doi se afla tot felul de oameni care nu apartin cu adevarat nici uneia dintre cele doua categorii: capitalisti, care de fapt nu sunt capitalisti, si comunisti care nu sunt comunisti. Idealul este de a fi in acelasi timp capitalist si comunist, adica de a se imbogati pentru a imparti fara oprire bogatiile sale. Ajuns aici, esti perfect. Dar daca sunteti numai comunisti sau numai capitalisti, sunteti oricum pierduti.

Cel care doreste sa posede ceva are dreptate, da, natura i-a acordat acest drept. Dovada, este ca avem un corp fizic, ne apartine, si daca vrem sa-l impartim, devine periculos. Se pot imparti anumite lucruri, este de inteles, dar corpul trebuie pastrat. Priviti copacul: el este capitalist, isi pastreaza radacinile, trunchiul, ramurile sale, dar este si comunist, cand el isi imparte fructele. In acest fel a conceput natura lucrurile. In Initiat care a inteles lectia naturii face exact ca si copacul: isi pastreaza radacinile, trunchiul, ramurile, dar imparte fructele, adica gandurile, sentimentele, cuvintele, lumina sa, forta si banii sai. Singur Initiatul este un adevarat capitalist si un adevarat comunist. Ceilalti nu sunt decat copii care se ciondanesc si care nu au inteles nimic din adevarata viata, si, de aceea, nu-si vor rezolva niciodata problemele lor pentru ca nu poseda lumina initiatica.

Deci, vedeti, adevaratul capitalist este Initiatul, el s-a imbogatit, s-a imbogatit el este totodata si adevaratul comunist, caci zi si noapte isi imparte bogatiile. In schimb, capitalul si-l pastreaza, caci nu ar putea face nimic fara capital. Inchipuiti-va ca cineva vine langa mine si imi spune: 'Oh, ce vioara minunata aveti. va rog sa mi-o dati mie!". Daca as fi un adevarat capitalist as spune: 'Nu, nu va dau vioara mea, imi apartine, dar veniti in fiecare zi si voi canta pentru dumneavoastra.'

Atat timp cat oamenii vor fi impartiti in capitalisti si comunisti, va exista razboi intre ei. Cate furturi, explozii, incendii, rapiri, asasinate, n-au alta origine decat aceste doua cuvinte!

Intelepciunea inseamna de a lasa sa se dezvolte intr-o maniera echilibrata cele doua tendinte: capitalista si comunista. Chiar intr-o zi, de exemplu, trebuie sa stii sa fii si una si cealalta. A fi numai capitalist, adica de a trai numai in ascunzisul sau, fara a vedea alte persoane, este rau. Si a fi tot timpul cu altii pentru ca esti incapabil de a trai singur, iata un comunism cu adevarat indobitocitor. Atunci, eu am rezolvat astfel problema. Am pastrat jumatate din zi pentru mine, muncind, rugandu-ma, meditand, acumuland. Cealalta jumatate vorbesc, primesc vizite, impart. Iata cum poti fi fericit multumind amandoua naturile.

Daca sunteti tot timpul singur fara a oferi nimic din voi, aveti o indispozitie, va lipseste ceva. Iar daca stati continuu cu altii, veti pierde tot, rezervorul se goleste si nu va va ramane nimic pentru voi. Veti fi deci obligati sa deveniti capitalist, sa renuntati putin ca sa-i mai intalniti pe altii pentru a putea sa va imbogatiti din nou. Cei care acumuleaza mult si cei care impart mult, sunt nefericiti. Cea de-a treia solutie este singura care ii face pe oameni fericiti: jumatate-jumatate.

Atat timp cat gandim capitalismul si comunismul separat, opunandu-le, cadem in greseala. Capitalistul care acumuleaza fara sa imparta nimic incepe sa putrezeasca. Este la fel ca si graul pe care il pastrati ani de zile in hambar in loc de a-l semana: soarecii il mananca, sau pur si simplu putrezeste. Este perfect normal sa iti doresti sa posezi? Dar a dori numai posesia fara a da nimic este un instinct primitiv care trebuie educat. Tot ceea ce omul poseda trebuie sa-i serveasca sa faca bine.

Numai ca, bineinteles, nu bogatiile materiale trebuie cautate, caci pentru a deveni bogat esti totdeauna obligat sa-l deposedezi pe vecin sau sa comiti fapte necinstite. Pamantul este mic, spatiul limitat, asa ca, mai intotdeauna te imbogatesti, mai mult sau mai putin, pe seama altora. Dar daca aceasta dorinta de imbogatire are ca obiect Cerul, valorile celeste, atat de vaste, imense, infinite, orice ati lua nu va diminua cu nimic aceasta imensitate, acest ocean inepuizabil, nu veti leza interesele nimanui. Si odata imbogatiti, veti imparti altora.

Solutia la problemele capitalismului si comunismului, este de a accepta, atat unii cat si altii, sa-si largeasca conceptiile privind lucrurile de cat mai sus. Iata solutia pe care am gasit-o. Nu exista cearta in mine intre comunisti si capitalisti, cele doua parti isi intind fratern mana, se imbratiseaza, sunt fericiti. Zi si noapte capitalistii din mine sunt pe cale de a se imbogati, ii intrec chiar pe toti capitalistii pamantului care sunt limitati si restransi. Ei, da, ce putem face pe pamant? Daca vreti sa mergeti foarte repede veti risca accidente: sunt copaci, case, oameni, si sunteti uneori obligati de a conduce cu treizeci la ora pentru a nu lovi vitele. In timp ce in eter, chiar daca va deplasati mai repede decat lumina, nu vor exista accidente. Acolo, la acea inaltime, se afla capitalistii din mine, de aceea ei nu intalnesc nici un obstacol in actiunile lor In timp ce altii, sarmanii, facand totul ca sa inghita intreg pamantul, sunt limitati. Ce vreti? In materie, asa se intampla. Si comunistii, care sunt asa de mandri de filozofia lor, care se simt asa de generosi, asa altruisti, intalnesc obstacole. Cum ei ignora structura fiintei omenesti, nu isi dau seama asupra faptului ca, pornind sa amelioreze conditiile materiale dar ignorand pe cele spirituale, duc obligatoriu o civilizatie spre catastrofa. Cand oamenii nu mai cultiva deloc spiritualul, ei redevin vicleni, necinstiti, duri, ca animalele. In acest fel, cel mai bun dintre comunisti, poate deveni ca si cel mai rau capitalist: nedrept, violent, despotic, abuzand de forta si puterea sa. In ciuda filozofiei lor minunate, multi comunisti s-au compromis deja: exista dovezi. Da, este usor a predica o filozofie ideala, dar pentru a o putea realiza, zilnic, in viata, este foarte greu, acesta este, in fond, esentialul.

Inteligenta cosmica a construit omul in asa fel incat sa nu atinga dezvoltarea deplina decat mentinand legatura cu o lume superioara de unde sa primeasca lumina si forta. Atat timp cat nu se incredinteaza decat intelectului sau limitat, el nu are toate posibilitatile de a vedea si de a preveni, el comite erori catastrofale in toate domeniile. Acei care comunisti sau capitalisti isi dirijeaza puterea spre tehnica, industrie, progres material, sunt condamnati mai devreme sau mai tarziu sa dea faliment. Caci agitatiile lor, inspirate numai de dorinta de a domina lumea, fara a tine cont de desenul Inteligentei cosmice, misca straturile atmosferei fizice si psihice, provoaca forte ostile, puteri redutabile care se dezlantuie apoi impotriva lor.

Ei da, toti acei care s-au decis sa rezolve problemele politice si sociale prin materialism, fara a studia natura profunda a fiintei omenesti, vor avea intr-o zi mari surprize. Caci aceasta nevoie de hrana spirituala se va ridica in popor cu o asemenea forta, incat nimic nu-l va face sa renunte la ea, nici amenintarile, nici inchisorile, nici moartea.

Numai Initiatii au reusit sa impace in viata lor comunismul si capitalismul, si au facut-o constient. Ei stiu ca aceasta circulatie este o lege a vietii: a lua si a da Da, si viata eterna, este de a primi de la Cer, apoi de a imparti ceea ce ai primit, pentru ca totul sa se intoarca catre Cer pentru a fi din nou purificat. Circulatia in vene este capitalista: din toate punctele corpului sangele se indreapta catre plamani pentru a fi purificat. Apoi, de aici, sangele merge catre inima care il trimite in tot corpul: circulatia arteriala este deci comunista.

Circulatia sangelui este in realitate reflectarea unui proces cosmic. Aceasta energie care vine de la Dumnezeu, din Centru, si care coboara in toate regnurile naturii (oameni, animale, vegetale) pentru a le invigora, se incarca de impuritati, apoi prin cai necunoscute, ea se intoarce la plamanii si inima universului pentru a se purifica, inainte de a fi trimisa din nou catre creaturi. Aceasta circulatie, inseamna capitalismul si comunismul cu adevarat intelese.

Cap.VII PENTRU O NOUA CONCEPTIE A ECONOMIEI

La ora actuala, oamenii au tendinta de a da economiei un loc preponderent, si in aparenta au dreptate, caci este foarte important de a asigura in cel mai bun mod posibil productia si repartitia bogatiilor in lume. Greseala lor consta in a nu vedea ca, in realitate, economia depinde de factori situati intr-un plan mult mai inalt, sau a nu tine seama deloc de ei. Latura economica, daca vreti, este o latura moarta: nu se poate nici deplasa, nici actiona, nici exprima, sunt alte elemente care decid s-o deplaseze aici sau acolo, si dupa cum intelepciunea sau nebunia o fac, rezultatele sunt cu totul diferite. Cand mintea care trebuie sa decida este bolnava, la sfarsit, ea, economia, va fi ruinata. Iata deci nemultumirile, grevele, revolutiile Este pacat ca oamenii se lasa aruncati in materie pe punctul de a uita ca nu ea este cea mai importanta, ci factorii care actioneaza asupra ei. Sa ne inchipuim ca aveti capitaluri si arme: va simtiti foarte puternici. Numai ca sunteti stupizi si iata ca se iveste cineva mai inteligent decat voi. Va poate distruge, pentru ca dispune de un element superior la tot ceea ce posedati : inteligenta. Da, inteligenta triumfa adesea peste toate mijloacele materiale. Fiecare eveniment care se produce in planul material depinde de fenomene care au loc mult mai sus, in lumea invizibila a gandurilor si sentimentelor, si atat timp cat nu se vad aceste elemente invizibile care actioneaza asupra materiei pentru a o influenta in bine sau rau, nu vom avea decat o vedere gresita a lucrurilor. Realitatea este ca, nu exista nimic economic, tehnic, industrial care poate functiona de unul singur.

Cand dorim sa reprezentam anatomia fiintei omenesti, ne servim de planse reprezentand diferite sisteme din care este alcatuita: sistemul osos, sistemul circulator, sistemul muscular, sistemul nervos etc. Nici una dintre aceste planse nu reprezinta omul in totalitate, ci numai un aspect. Ceea ce nu stim, este ca in afara sistemului nervos exista multe alte sisteme necunoscute inca stiintei oficiale. Nimeni nu mentioneaza sistemul auric insotit de curentii sai de lumini si culori, si totusi el este cel care conduce sistemul nervos, exact cum sistemul nervos conduce sistemele circulator, respirator etc. Nu s-a studiat inca totalitatea fiintei omenesti.

Acordand pondere mai mare domeniului economic (materii prime, capitaluri, debuseuri, importuri, exporturi, s.a.m.dOamenii arata ca s-au limitat la sistemul osos, muscular, circulator. Nu au ajuns inca pana la sistemul nervos, si cu atat mai mult pana la sistemul auric, si aceasta explica de ce lasa la o parte anumite reguli, anumite legi, anumite virtuti care corespund acestor sisteme. De aceea conducatorii care pun, in principal, accentul pe economie, sunt pe cale de a provoca decaderea lumii intregi. Pentru a fi tot timpul mai puternic si mai bogat decat vecinul, esti obligat sa comiti actiuni care nu sunt totdeauna cele mai oneste. Da, este fatal.

Deci, in timp ce de o parte opulenta creste, de cealalta parte respectul legilor divine se diminueaza, si aceasta va aduce catastrofe mari. Eu stiu bine ca nu se poate accepta ceea ce spun: pentru ca nu se poate vedea. Nu se vede ca, pentru a obtine succesul in planul economic esti obligat sa comiti fara incetare lucruri incorecte si crime. Este ca in politica sau spionaj: totul este permis. Se pretinde a se lucra pentru tara sa. Da, dar celelalte tari? Interesele economice distrug intotdeauna morala. Cand li se da prioritate, toate calitatile bune se sterg si sunt inlocuite de egoism, violenta, viclenie, lipsa de scrupule. Viata economica este indispensabila, bineinteles, dar ea trebuie sa fie stapanita pentru a asculta de alte necesitati, de alte puteri care ii sunt superioare. Altfel, cele mai bune aspiratii sunt batjocorite pentru ca egoistii sa se poata imbogati.

Trebuie inceput a gandi, pentru a vedea clar ca pe primul loc trebuie pusa lumea divina, si ca tot restul este la dispozitia ei. Adevarul este ca oamenii au confundat scopul cu mijloacele. Ei stiu ca exista totdeauna un scop de atins si mijloace pentru a reusi. Dar ceea ce nu au observat, este ca sunt pe cale de a lua ca mijloace toate facultatile si darurile cele mai minunate pe care Cerul le-a dat, pentru a atinge scopul cel mai pamantesc cu putinta. Pentru a-si satisface poftele lor cele mai joase, vor sacrifica ce exista mai bun in ei, si chiar Domnul trebuie sa se inchine vointei lor pentru a-i ajuta in debuseurile si nebuniile lor. Si credeti ca si-au dat seama de situatie ? Nicidecum. N-au nici macar timp sa se intrebe: 'Dar cum arat? Ce caut eu?" Eh, nu, trebuie sa apara un Intelept care sa le si spuna: 'Dar priveste, batrane, care este scopul tau. Infernul. Si mijloacele? Ei bine, ai luat ca mijloace pe Domnul, pe Ingeri, Stiinta, arta, religia" Da, iata de ce se servesc pentru a atinge infernul!

Este adevarat ca progresul material, industrial aduce cate ceva. Intrand acum intr-o casa nu poti sa nu fii uimit de tot ceea ce vezi: incalzirea, aspiratorul, masina de spalat rufe sau vesela, televizorul, telefonul Dar atunci, pentru ca au totul, de ce oamenii nu au fost niciodata mai nemultumiti, revoltati, bolnavi? Dar chiar in fata acestui esec evident ei continua sa caute in aceeasi directie. Nu vor sa inteleaga ca, pentru a fi cu adevarat fericiti, trebuie cautat intr-un alt plan: da, a cauta dragostea, intelepciunea, adevarul, si diminuata putin certitudinea ca tupeul si comoditatile le aduc totul. Lenea, egoismul, slabiciunea, iata ce aduc aceste facilitati. Si din nefericire, aceasta este ce se doreste: lenea, placerea sa nu faci nimic si sa ai totul.

Si ce va sfatuiesc eu? Va sfatuiesc in doua moduri: sa aveti toate facilitatile materiale, dar sa mentineti, fizic si mai ales psihic, o activitate neobosita pentru a nu va anchiloza si a va abrutiza. Veti spune ca v-am vorbit deja destul. Da, v-am vorbit, dar oare aceasta a dat rezultate? V-ati decis, deci, sa actionati in acest sens? Nu, nu inca: sunteti inca concentrati in materie, in placeri, incat nu va ramane timp sa va deschideti catre lumea divina si sa invitati entitatile sublime sa vina sa lucreze in voi. Si este foarte grav acest lucru ! Daca nu veti voi sa intelegeti, veti suferi si nimeni nu va va salva. Nu puteti decat voi insiva sa va salvati prin lumina si prin dragoste. Atunci analizati timpul vostru de lucru, energiile si atentia voastra. Veti observa ca nu oferiti mare lucru lumii divine, singura care va poate purifica, lumina renaste, oferind aproape tot timpul energiile voastre lumii materiale, care, dupa ce v-a dat cateva clipe de bucurie, va incarca, va intemniteaza si va dizolva.

Sa luam exemplul unui om bogat: daca nu face ceva bun cu bogatiile sale, daca se lasa dus de placerile vietii obisnuite, cand va reveni intr-o urmatoare incarnare, nu va mai avea nimic si va fi obligat sa traiasca in mizerie si privatiuni. El nu va sti faptul ca daca a fost foarte bogat in trecut si acum este in mizerie, este pentru ca a pastrat totul pentru el fara a face nimic bun pentru altii. Cate creaturi nu vin pe lume intr-o stare cu adevarat deplorabila fara a sti macar de ce. Aceasta problema nu a fost bine lamurita nici de catre psihologie, nici de medicina, pedagogie sau psihanaliza nici chiar de catre religie. Ea nu poate fi lamurita decat de Stiinta initiatica.

Deci, daca doriti sa pregatiti conditii bune pentru urmatoarea incarnare, indiferent ce veti intreprinde, intrebati-va intai sincer: 'Caut lumina, caut iubirea, caut forta Le voi obtine facand asta sau asta ?" Si Cerul, care va asculta, va va da raspunsul.

Sunt inca atatea de spus asupra acestui subiect al economiei. Cand o societate este prea preocupata de interesele ei economice, urmeaza pentru ea tot felul de dezechilibre si inconveniente pe care nu a avut intelepciunea de a le preveni. Priviti, se doreste exportul cu orice pret pentru ca este extrem de avantajos, si treptat se vand arme, avioane de lupta unor popoare care, prin lupte continue, risca sa compromita pacea si securitatea intregii planete. Unele dintre aceste popoare abia stiu sa citeasca si sa scrie, dar li se servesc arme perfectionate. Bineinteles, se vor castiga bani multi, dar se va plati foarte scump, intr-o alta maniera, pentru toate acestea. Oh, Doamne, ce orbire. Si iata cum o economie fara scrupule va fi ruina mai multor tari. Da, dragii mei frati si surori, nici o alta problema nu este mai importanta ca economia, cu aceasta sunt de acord. Insa un lucru nu l-au inteles oamenii, nu aici, jos, se studiaza problema pentru a o rezolva, ci sus, caci tot ceea ce este jos este o reflectare a ceea ce se afla sus. * *

Societatea este asa de bine organizata pentru a oferi totul, incat oamenii au devenit foarte neglijenti? Ei stiu ca vor gasi mereu ceva sau pe cineva sa ii scoata din incurcatura. Ei pot merge la ski si sa se lanseze imprudent pe partie: daca isi vor rupe piciorul, vor merge la spital si il vor pune in ghips. Daca vor lucra pe o scara, de ce sa verifice daca este bine asezata? Daca vor cadea, vor fi luati pentru a fi ingrijiti. Si de ce sa aiba grija de dintii lor? Vor merge la dentist. Si hainele, de ce sa fie atenti sa nu le pateze? Sunt atatea produse de curatatorie peste tot. Se plimba in padure si arunca o tigara aprinsa: de ce sa-i doara capul daca ea va provoca un incendiu? Vor veni pompierii sa-l stinga.

In acest fel atentia, perspicacitatea, discretia, intelepciunea, inteligenta diminueaza din ce in ce mai mult. De ce sa se dezvolte cand societatea ofera atatea mijloace de a repara prostiile comise de diferiti insi? Toti cercetatorii, tehnicienii sunt acolo pentru a-i ajuta pe oameni. In realitate, nu ii ajuta, caci oamenii devin din ce in ce mai lenesi, slabi si rai. Ei sunt, poate, mai instruiti ca inainte, dar mai neglijenti si nepasatori. Problema acum se pune nu in a opri progresul material, dar de a putea lucra, de asemenea, in domeniul interior pentru a exersa atentia, prudenta, stapanirea. Caci trebuie, de asemenea, sa ne gandim ca se pot produce evenimente care vor priva omenirea de toate aceste comoditati la care ea s-a obisnuit, si iata inca un factor de dezordine si conflict. Priviti ce se intampla cu petrolul: s-au sapat puturi, s-a imprastiat energia fara discernamant, crezand ca petrolul va exista mereu, usor de obtinut, si iata acum cate probleme politice au aparut din cauza acestui petrol. A devenit o arma teribila in mainile celor care il poseda, si din cauza lui, acum, pacea lumii este, fara incetare, amenintata. Este magnifica economia, dar ar valora mai mult pentru oameni sa incerce sa cunoasca si sa accepte adevarurile susceptibile de a ameliora intai viata lor psihica, caci viata lor exterioara va suferi, mai devreme sau mai tarziu, consecintele slabiciunilor lor interioare.

Sunt, probabil, singurul care intelege corect economia. Se vorbeste despre economie, se studiaza stiintele economice, eu nu cunosc nimic dintre acestea, dar stiu ca economia nu se afla acolo unde oamenii o cauta. Vreti sa practicati veritabila economie, sa aveti bogatii, comori pe care le puteti apoi cheltui pentru a ajuta pe altii? Ei bine, trebuie sa deveniti atent, luminat, propriul vostru stapan, rezonabil. Iata adevarata economie. Nimeni nu o cauta acolo, vedeti, si cele mai mari cheltuieli care duc la mari ruine sunt cauzate de catre economisti.

Toti sunt pe cale de a se ruina spiritual, moral, intelectual, si chiar material, pentru ca nu au inteles cu adevarat natura economiei. Adevarata economie incepe acolo unde niciodata nu ati avut ideea sa o cautati: in atentie. Esti stupefiat de a vedea numarul de mijloace si de produse care apar acum pentru a repune in functiune tot ceea ce a fost distrus, spart sau murdarit, si nu numai obiecte ci oameni pur si simplu. Este incredibil, o jumatate din omenire munceste sa repare pierderile cauzate de cealalta jumatate. Ei bine, iata un punct care ar trebui sa preocupe pe economisti, dar oamenii contand prea mult pe mijloacele exterioare isi spun: 'De ce sa ne spargem capetele pentru a atentiona, deoarece sunt atatia tehnicieni si muncitori care repara tot ceea ce am scufundat noi, chiar si pe noi insine ! " Cu cat exista mai multe facilitati, cu atat mai putin atentia se dezvolta si, in acest mod, o economie ajunge la pamant: pentru ca esti obligat sa cheltuiesti prea mult pentru a o repara. Dar eu stiu ca acest punct de vedere nu este cel al economistilor. Caci nu numai ca ei nu au vazut problema in acest fel, dar au o filozofie diametral opusa: trebuie produs din ce in ce mai mult, si pentru ca aceasta productie sa se scurga, trebuie ca oamenii sa consume cat mai mult. Sunt impinsi deci la consum, si chiar la risipa: cu cat vor cumpara mai mult, cu atat va fi mai bine. Atunci ei devin neglijenti, sparg masina si celelalte aparate ale lor, nu e nimic, vor cumpara altele Daca nu sunt rezonabili si isi macina sanatatea, este foarte bine de asemenea, vor imbogati industriile si laboratoarele farmaceutice. Bineinteles, in acest mod, afacerile unor persoane si anumitor tari vor prospera, dar pentru ansamblul omenirii, pentru echilibrul, sanatatea, fericirea sa, aceasta conceptie a economiei este ruinatoare si catastrofala.

In realitate, natura singura cunoaste si practica economia: ea stie cum trebuie facut pentru a nu pierde un singur atom. O mica urma de praf, o murdarie, totul se foloseste. Priviti: chiar deseurile si gunoaiele aruncate de oameni sunt absorbite de pamantul care le transforma in uzinele sale de jos, si devin hrana pentru vegetatie. Nimic nu se pierde, nimic nu se arunca. Oamenii sunt departe de a poseda aceasta inteligenta a naturii: nu numai ca epuizeaza pamantul fortand productia si risipindu-i resursele, dar sunt tot timpul contrariati de problema deseurilor. Urmariti problemele puse de reziduurile radioactive si altele extrem de toxice, carora nu li s-a gasit un mijloc de distrugere. Sunt obligati sa le indese in galerii subterane, dar exista mari riscuri pentru omenire.

Adevarata economie se gaseste deci acolo unde este cautata. Si v-as spune chiar ca adevarurile economiei constau in a nu risipi fortele, calitatile, energiile pe care Cerul ni le-a dat. Ea incepe deci prin intelepciune, masura, atentie. Actualmente nu vedem decat economisti peste tot. Dar niciodata omenirea nu isi va gasi fericirea cu acesti mari economisti, pentru ca ei nu vad decat partea materiala a vietii si a problemelor.

O fiinta care isi distruge si disperseaza toate energiile psihice din cauza pasiunilor, dorintelor, gandurilor si sentimentelor dezordonate, ce intelegere a economiei poate avea? Veti spune ca nu vedeti legatura Pentru ca sunteti orbi, foarte simplu. Aceste doua domenii nu sunt separate. Iata de ce, acei care se afla la conducerea unei tari si care se pronunta asupra chestiunilor economice ar trebui, mai intai, sa invete anumite adevaruri care nu se gasesc in cartile de economie: cum este constituit omul, cum este legat la intreg universul, cum acest univers este ierarhizat, cum toate intreprinderile omenesti trebuie sa asculte de un model, de o idee celesta. In acel moment, tot ceea ce vor face ei, tot ce vor ordona, va fi perfect. 

Cap.VIII CEEA CE ORICARE OM POLITIC

TREBUIE SA STIE

Fiinta omeneasca este constituita din doua naturi (spunem aceasta pentru a simplifica): o natura inferioara pe care am numit-o 'Personalitate', si o natura superioara pe care am numit-o 'Individualitate'. Cand individualitatea domina in el, omul poate face un imens bine lumii intregi, in timp ce, daca se lasa condus de personalitatea sa care este egocentrica, avida, cruda, nu poate sa faca decat rau altora. Din nefericire, peste tot in lume, personalitatea ocupa primul loc: in familiile unde se observa ca sotia isi trage plapuma langa ea in timp ce sotul face la fel in societate, unde fiecare isi da silinta sa-si croiasca drum pe seama altora In politica, economie, arta, peste tot nu se vede decat personalitatea exprimandu-se, impunandu-se si fulminand.

Dar oamenii nu au suficiente criterii pentru a analiza originea exigentelor si revendicarilor lor. De cate ori n-au facut ei experienta schimbarilor si chiar a revolutiilor. Dar situatia nu s-a imbunatatit. Si de ce nu s-a ameliorat? Pentru ca aceste revolutii nu au fost facute de oameni care aveau vointa de a se smulge tendintelor lor inferioare. Si atat timp cat nu exista ameliorari in mentalitati, oricare ar fi reformele pe care le examineaza, nici o situatie nu poate cu adevarat sa se amelioreze. Numai cand vor iesi din cercul stramt al poftelor si dorintelor lor nemasurate, schimbarile pe care le vor aduce vor fi adevarate ameliorari.

Pana aici, chiar daca toti oamenii politici folosesc din ce in ce mai mult cuvantul 'schimbare', vom continua sa asistam la aceleasi eforturi incrancenate ale unei multimi de ambitiosi pentru a smulge locuri care sa le ofere mai multa putere si bani. Ei nu se pregatesc deloc sa-si asume sarcina mareata, care este a lor, ei nu muncesc deloc pentru a deveni mai dezinteresati, mai nobili, mai stapani de sine modele. Aceasta nu ii intereseaza. La ce le-ar servi sa se indrepte? Nu de aceasta au ei nevoie. Ei au nevoie de locuri pentru a obtine puteri, pentru a-si satisface pasiunile lor, dorintele lor de cucerire, de dominatie, de razbunare. Iata de ce lumea nu va gasi niciodata pacea!

In realitate, societatea actuala este atat de putin luminata, incat ea incurajeaza toate tendintele interioare ale membrilor sai. Pana si parintii sunt atat de nestiutori incat isi imagineaza sa-si educe copiii impingandu-i la obtinerea de favoruri si privilegii prin mijloace mai mult sau mai putin licite. Aceasta inseamna educatia pentru ei. In loc sa le spuna: 'Pregateste-te, daca intr-o zi vei avea responsabilitati, va trebui sa te arati la inaltimea sarcinii tale si sa nu te compromiti niciodata', nu, ei le dau sfaturile cele mai necinstite si se bucura de succesele lor chiar daca nu le merita. Se doreste mereu reusita in planul material si cum, pentru a reusi, esti obligat sa folosesti calculele, viclenia, violenta, in final se distruge tot ce exista mai bun in caracterul fiecaruia.

Veti spune: 'Da, dar daca trebuie sa urmam sfaturile dumneavoastra, daca trebuie sa ne pregatim atata pentru a deveni un model, conditiile insa, in lume, sunt de asa natura incat vom ramane undeva, necunoscuti, obscuri, in partea cea mai de jos a societatii! " Dar ce stiti voi despre marile legi spirituale, pentru a trage asemenea concluzii. Cine veti deveni, cu adevarat, o fiinta capabila, exceptionala, cand veti deveni un model, un soare, chiar daca nu veti dori, chiar daca veti refuza, altii vor veni sa va ia de brat cu forta si sa va plaseze in varf pentru a-i dirija si conduce! Daca aceasta nu se intampla, este pentru ca nu o meritati: nu sunteti inca pregatiti, deci nu aveti de ce sa protestati.

Oamenii aspira la adevarata lumina, la adevarata stiinta, la adevarata putere, au nevoie de ea, o cauta, dar cum toti aceia cu care vin in contact, nu sunt modele impecabile, ei se descurca prin necinste si violenta pentru a reusi cu orice pret. In interior, toti aspira la ceea ce este nobil, sublim, dar cum nu le intalnesc, si se vad inconjurati de hoti si nesatui, ei se descurajeaza si incep sa ii imite, adaptand aceasta filozofie atat de raspandita: 'Faceti bine si veti primi rau in schimb" 'Fiti cinstit si veti muri de foame" 'Omul este un lup pentru om" Atunci, din ce in ce mai mult, fiecare se niveleaza, se conformeaza creaturilor celor mai de jos. Ceea ce este trist, este ca in timpul adolescentei, multi au aceasta dorinta de a lucra pentru un ideal, de a face sacrificii mari, de a se comporta cavalereste. Dar, dupa catva timp, in contactul cu realitatea, sub presiunea anturajului lor care ii sfatuieste sa fie 'rezonabili', 'inteligenti', ei renunta, se niveleaza, devin ca si ceilalti. Se observa aceasta peste tot: oamenii au dorinte frumoase, elanuri bune, numai ca nu intalnesc instructori, modele, pentru a-i sustine, sfatui si impiedica sa se intoarca inapoi, si atunci din cauza tuturor micilor inconveniente, glume, ironii, dupa putin timp devin ca fiarele care ii inconjoara.

Dar sa presupunem ca vor exista in viitor creaturi care vor lupta, sacrifica totul pentru a ajunge sa realizeze un ideal sublim, si veti vedea cat de mult vor fi ele cautate, apreciate, iubite. Si in acest fel Regatul lui Dumnezeu poate veni pe pamant. Daca nu a venit pana acum, este pentru ca majoritatea conducatorilor din lume nu au un ideal inalt. Ei nu sunt nici prosti, nici nebuni, intelegeti, pentru a avea asemenea scopuri sublime. Dar daca, intr-o zi, unii se vor decide sa realizeze acest ideal, indiferent de ce se va intampla, atunci credeti-ma, aceasta va fi adevarata putere, adevarata lumina, adevarata frumusete.

Numai inteleptii, Initiatii, marii Ghizi care si-au stapanit personalitatea au putut lasa sa se manifeste natura lor divina si sa lase mostenire omenirii o opera de neuitat, eterna. Asemenea fiinte au existat intotdeauna istoria ne-a pastrat amintirea lor ; dar sunt mult prea putin numerosi, in comparatie cu toate aceste personalitati care populeaza pamantul si dau curs liber instinctelor lor inferioare, lacomia, ostilitatea, razbunarea. Cand asemenea fiinte au responsabilitati politice intr-o tara, nu pot face decat victime. Iata de ce razboaiele nu se vor opri niciodata: din cauza acestei filozofii a personalitatii. Atat timp cat oamenii nu isi vor schimba filozofia, nu se vor produce ameliorari adevarate: vor exista totdeauna, undeva in lume, razboaie si mizerii.

Daca Imparatia lui Dumnezeu nu a venit inca, este pentru ca toti lucreaza pentru o politica inspirata de personalitate. Da, cand analizez scopurile politicii, vad ca ele sunt totdeauna mediocre. Ah, evident, ele sunt prezentate in culori trandafirii si ornate pentru a uimi galeria. Dar in realitate, adesea, aceasta inseamna: scoala-te, ca sa ma asez eu in locul tau. Toti la fel. Dar incet-incet se va observa ca nu se pot face viori din orice lemn, ci trebuie gasit lemnul convenabil. Da, oamenii politici trebuie sa fie pregatiti, instruiti in Scoli initiatice, in caz contrar, ei vor continua sa antreneze popoarele spre catastrofa.

Toti aceia care sunt acolo, care vorbesc, gesticuleaza, in discursuri sforaitoare, oare ce intentii ascunse au in realitate? Lumea da navala pentru a-i asculta si cum nu exista deloc clarviziune, se ambaleaza, ii aplauda si ii urmeaza. Astfel, orbii sunt condusi de alti orbi. Dar stiti ce se spune: 'Orbii condusi de alti orbi se pravalesc impreuna in prapastie." Din nefericire, intotdeauna este prea tarziu cand se realizeaza aceasta orbire generala: catastrofele au si aparut. Priviti pe Hitler, Stalin si atatia altii: ce calai, ce monstri, si multimi intregi ii urmau si aclamau Eu, de asemenea, lucrez pentru o politica, dar pentru o politica care nu este inspirata de personalitate. Ceea ce este trist, este ca exista foarte putini oameni care sesizeaza aceste idei. Mergeti si vorbiti-le de o politica inspirata de individualitate, generozitate, dezinteres, lumina: nimeni nu va va urma. Dar vorbiti-le despre a distruge si incendia, aceasta va place imediat miilor de oameni. De aceea, scuzati-ma ca v-o spun, oamenii trebuie inca sa sufere.

Da, nu exista o alta explicatie: oamenii trebuie inca sa sufere, si intr-o zi, din cauza acestor suferinte, vor gasi drumul. Credeti ca n-am mila? Nu, sunt nefericit ca v-o spun, dar oamenii trebuie sa sufere pentru a intelege. Dovada, atunci cand se prezinta un trimis al Cerului care ii poate lumina si ajuta, credeti ca-l asculta? Nu, si nu numai ca nu il asculta, dar il inchid, il ard sau crucifica. Dar cand un monstru ii face sa sufere, il primesc cu bratele deschise, il aclama si ii dau ei insisi toate puterile pentru a-i distruge. Studiati istoria si veti vedea ca oamenii cauta pe aceia care ii fac sa sufere.

Analele Stiintei initiatice raporteaza ca multe civilizatii omenesti au disparut si ca, unele dintre ele, cum ar fi rasa Atlantilor, de exemplu, aveau o cultura si o tehnica mult mai avansate ca ale noastre. Daca ele au disparut, este din cauza acestei tendinte a personalitatii care impinge fiintele sa doreasca a domina si a subjuga prin violenta. Si, ceea ce este o prevestire rea pentru viitorul omenirii, este ca se vede aceasta tendinta manifestandu-se din ce in ce mai mult in lumea actuala. Peste tot state sau partide care vor sa domine si sa zdrobeasca pe ceilalti, peste tot fabricarea de arme din ce in ce mai numeroase si aducatoare de moarte. Daca exista o industrie care nu someaza, este aceea a armelor: fiecare tara le fabrica pentru propria-i folosinta si pentru a le vinde altora.

Acum Africa este plina de arme, care i-au fost vandute de alte tari ! Acestea sunt multumite, s-au imbogatit, dar de ce nu se gandesc ca vor suferi consecintele catastrofice ale acestor vanzari intr-o zi? Inteligenta cosmica, care traieste in eternitate, nu este legata de o omenire aparte. atatea au disparut, incat daca dispare si aceasta prin propria-i greseala, Ea nu va fi tulburata prea mult: cu cei cativa indivizi care vor ramane, va pregati o alta. Depinde de noi sa nu ne distrugem. Daca ne incapatanam sa facem tot pentru a ne distruge, Inteligenta cosmica va ramane imperturbabila, nu va interveni, ne va lasa s-o facem.

Omenirea a ajuns la un inalt grad de dezvoltare, este evident, si aceasta dezvoltare o datoreaza intelectului. Prin el insusi, intelectul este neutru, nici bine, nici rau orientat, dar cand este condus de Personalitate ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor el poseda mijlocul cel mai eficace de a-si atinge proiectele cele mai daunatoare. Gratie dezvoltarii extraordinare a facultatilor intelectuale, personalitatea reuseste, din ce in ce mai mult, sa-si manifeste cele mai rele tendinte: sa acapareze tot si sa elimine ceea ce ii rezista. Si cand ascult discursurile anumitor reprezentanti ai partidelor politice sau sindicatelor, imi spun: 'Dumnezeule, dar ce isi inchipuie ei? Niciodata activitatile lor nu vor da rezultate. De ce? Pentru ca ei nu sunt exemple, modele, au ambitii, interese, si personalitatea lor ii conduce." Veti spune ca sunt foarte inteligenti, ca stiu sa vorbeasca Bineinteles, dar aceasta nu este de ajuns. Ei cunosc politica, istoria, economia, dar sunt condusi de personalitatea lor. Cand Individualitatea lor va veni sa conduca, atunci da, vor putea realiza cate ceva. Dar au ei, oare ,idee ca exista in ei o natura superioara care trebuie sa ia totul in maini? Nici un om nu poate deveni un bun sef de guvern atat timp cat va avea impulsivitati, proiecte dictate de ambitie, interes, vanitate sau dorinta de razbunare In aceste conditii, niciodata nu va putea aduce fericirea poporului sau. Oh, bineinteles, pentru a arunca praf in ochi, inainte de a li se vedea adevaratele mobile, toti vor gasi fraze minunate unde se vorbeste despre salvarea tarii, fericirea oamenilor, adevarata dreptate, si asa mai departe. Dar ei nu pot sa spuna realitatea: daca s-ar prezenta, sincer, asa cum sunt, cu poftele lor nemasurate si dorintele lor de dominare, va dati seama ca nimeni nu i-ar accepta. Ei o stiu, si de aceea inseala, mint, trag pe sfoara.

In trecut, oameni ca Genghis Han, Attila, Tamerlan puteau obtine tot ceea ce doreau, chiar daca se aratau asa cum erau. Erau alte epoci, alte mentalitati, si cu cat un sef se arata crud, injust, implacabil, cu atat mai mult avea sanse de castig. In timp ce astazi nu se mai poate: trebuie sa te disimulezi in spatele unor scopuri acceptabile, rezonabile, generoase iar, daca nu, esti pierdut. De aceea, se lucreaza astazi la atingerea unor maniere convenabile pentru a produce un efect bun in fata publicului, inainte de a atrage victimele, care odata atrase, hop, ele sunt inghitite. Este usor. Aceste victime nu au nici intuitie, nici inteligenta, nici cunostinte. Cu cateva metode si putin timp, chiar si un om necinstit poate convinge pe aproape oricine, cu conditia de a nu isi arata adevaratele intentii.

Pentru a gasi fiinte care au, intr-adevar, scopuri dezinteresate, trebuie sa te adresezi marilor Initiati care au dat dovezi, care s-au purificat, care au suferit, dar care au invins si triumfat. In alt fel, este mai bine sa nu avem incredere. Daca natura superioara din om a invins natura sa inferioara, puteti avea incredere in el, dar niciodata inainte. Inainte, indiferent ce v-ar spune un om, sa nu aveti incredere. Nici eu nu va spun sa aveti incredere in mine si sa ma urmati. Va spun numai: 'Veniti sa traiti langa mine, veniti sa verificati" Si, dupa ce m-ati observat timp de luni sau ani, veti gandi ca puteti avea incredere, atunci veti fi liberi de a ma urma. Eu nu v-am cerut niciodata sa ma urmati din prima zi.

Bineinteles, cand se asculta conferintele mele si cand te gasesti la curent cu toate evenimentele care se produc, actualmente, in lume, te intrebi de ce subiectele despre care vorbesc eu nu au nici o legatura cu actualitatea. Va spuneti: 'Dar ce ne povesteste el. Daca ar sti macar ce se petrece in Polonia, in Liban sau chiar in Franta, nu ne-ar intretine cu lucruri atat de nesemnificative." Si iata ca nu ati inteles nimic, caci ceea ce va dau eu este, dimpotriva, esentialul: sunt metode, mijloace, chei pentru a rezolva toate problemele existentei.

Daca ar trebui acum sa va vorbesc despre evenimente, la ce ar servi aceasta? Sunt atatia oameni care vorbesc fara a aduce solutii. Nu sunt decat constatari, statistici, reglari de conturi, care nu vor servi niciodata a schimba ceva si numai Dumnezeu singur stie daca sunt exacte. Deci, las toate aceste probleme altora, iar eu ma ocup de esential, de ceea ce va ramane valabil pentru eternitate. Fiinta omeneasca avand un corp fizic, o vointa, o inima, un intelect, un suflet, un spirit, intrebarea care se pune este: cum va trebui sa lucreze cu aceste elemente de care se va lovi mereu ? Da, pentru eternitate, indiferent de evenimente, fiinta omeneasca se va afla in fata acelorasi probleme: cum sa gandesti, sa simti, sa actionezi, sa iubesti, sa creezi

Eu am ales, deci, subiectul cel mai important: fiinta omeneasca. altii nu vad aceasta importanta, isi pierd timpul si energiile in povesti pe care lumea le va uita imediat. Da, este extraordinara aceasta tendinta pe care o au oamenii de a se interesa de lucrurile trecatoare. Un nou guvern, de exemplu, iata de ce se ocupa cu ardoare Dar cat timp va dura acest guvern? Cateva luni, dupa aceea va fi schimbat si va apare un altul in vizor. Si partidele politice Unele apar, altele dispar sau isi schimba numele, si daca nu cunosti numele lor si pe cei care sunt la conducere, esti vazut rau. Ca nu cunosti nimic din lumea divina, aceasta nu are nici o importanta, dar a nu cunoaste certurile conducatorilor politici, ceea ce si-au spus la televizor, iata ceva grav Dar este mizerabil, lamentabil, ce pot aduce bun aceste istorii oamenilor, pentru adevaratul lor viitor, pentru pacea, lumina, imortalitatea lor?

Veti spune: 'Dar dorim sa ajutam tara noastra! " Nu se poate gasi ajutor in felul acesta, nu s-au putut ajuta niciodata oamenii asa. Numai ne imaginam ca ii ajutam Nu, nu aceste discutii si certuri politice pot sa-i ajute. Toate acestea nu au adus nimic, numai nemultumiri, furii, greve, revolutii. Ce a adus bun politica? Spitalele sunt pline de bolnavi, tribunalele pline de procese, si va trebui, in curand, sa existe cate un politist la fiecare locuitor.

Veti intalni mii de oameni in lume care pun politica pe primul loc. Zi si noapte nu se ocupa decat de aceasta, dar ce solutii gasesc ei? Nici una, in afara apartenentei la un partid. Deci acest lucru este fantastic, glorios, de a apartine unui partid. Dar acest partid va rezolva el, oare, problemele? Se afla el pe drumul adevarului? Nu intereseaza pe nimeni lucrurile acestea. Odata inscris in acest partid, te simti mandru, puternic, sigur de sine. dar adesea aceasta mandrie nu dureaza, caci daca partidul nu obtine victoria, membrii sai se dezumfla. Toata gloria lor n-a fost decat un balon de sapun.

Sunteti de acord cu mine? Nu, nu cred. Bine, cum doriti. Dar sa stiti ca toate tendintele care se manifesta in acest moment nu sunt, mai mult sau mai putin, decat tendintele anarhiei. Daca oamenii si-ar putea da seama cat de departe sunt de adevar. Dar lor le place sa se insele, le place sa aiba iluzii, chiar daca aceasta nu serveste la nimic, se agita pentru a da impresia ca fac ceva. Cel putin se misca, nu raman inactivi. Este drept, trebuie sa fii activ, dar ei trebuie sa aleaga cea mai buna activitate.

Vorbiti despre politica oriunde, in strada, sau in tren, veti observa tinerii si batranii, toti va vor spune punctul lor de vedere. Dumnezeule, traiesc o viata asa de limitata, asa de personala, ce idei pot avea ei? Si daca veti asculta pe sefii partidelor politice, veti auzi ca fiecare il acuza pe celalalt de a duce la ruina natiunea si ca face rau concetatenilor, in timp ce el nu se gandeste decat la patrie, nu traieste decat pentru patrie. Sunt ei sinceri, vorbesc oare in interesul tarii lor si al compatriotilor, sau numai pentru ei, pentru a fi alesi? Odata alesi, vom vedea ce se va intampla! Din nefericire nu vom vedea decat ceea ce am mai vazut.

Aceasta pentru ca nimeni nu pricepe ca langa acest interes al 'tarii" exista atatea partide, al caror numar este in crestere. Dar la ce oare servesc aceste divizari? Trebuie vazut ansamblul, un singur scop de atins, si nu a se opri asupra unui punct particular si a se bate pentru obiective care vor fi inlocuite curand de altele.

Eu nu va spun ca toti se inseala, nu, fiecare din punctul lui de vedere are dreptate. Dar vis-a-vis de ansamblu, toti comit greseli, Un egoist care nu se uita la cei din jur, isi aranjeaza lucrurile pentru a-si satisface nevoile si poftele, si fatalmente ceilalti ii reproseaza. Si el nu intelege, pentru ca vis-a-vis de el insusi totul parea in regula, perfect si logic. Cam la fel se petrec lucrurile cu partidele politice. Tot ceea ce spun ei este absolut adevarat, logic, din punctul lor de vedere, dar raportandu-ne la punctul de vedere al totalitatii, cel universal, nu mai este adevarat.

Cand un copil doreste ceva, este convins ca are dreptate si este uimit ca parintii sai se pot opune dorintelor sale. Dupa gradul de intelegere al copilului, ceea ce doreste este absolut logic si legitim. Si iata ca vede cum altii rai, neintelegatori, ii pun obstacole, si el se revolta. La fel se petrece cu lumea intreaga. Fiecare isi trage plapuma peste el: 'Dupa mine este asa, dupa mine este asa si asa" Da, dar acest 'dupa mine" este asa de limitat. Trebuie acum sa ne marim inteligenta, sa devenim capabili nu numai de a judeca lucrurile dupa sine, dupa propriul punct de vedere si nevoile individuale, dar si de a ne introduce in situatia altora pentru a modifica si completa acest punct de vedere. In acest moment veti descoperi adevarul si veti vedea ca toti au dreptate, fara a avea dreptate: adica au dreptate la nivelul lor de intelegere, dar nu din punctul de vedere al colectivitatii cosmice.

Atat timp cat omul nu poseda o constiinta suficient de vasta si impersonala, el vede lucrurile dupa el insusi, si adevarul 'sau" nu este decat o bucata de adevar. Deci, toate partidele politice se inseala pentru ca fiecare nu vede lucrurile decat din punctul lui de vedere. Daca ar putea vedea realitatea, nu ar mai fi asa de mandri de ei insisi. Toti cei care nu incearca sa ajunga la un punct de vedere universal se inseala, si intr-o zi sau alta, viata insasi le va dovedi ca s-au inselat.

Eu nu sunt impotriva politicii, dar o inteleg in alt fel. Daca se da puterea cuiva care nu cunoaste structura fiintei omenesti, nici modul cum este legata ea la toate puterile cosmice, cum vreti ca aceasta persoana sa aduca ceva cu adevarat bun tarii sale? Cum el n-a realizat aceasta legatura in el insusi, cum sa o realizeze pentru o intreaga natiune? Cum poate un nestiutor sa ii instruiasca pe altii, un slab sa suporte greutatile lor, sau un impur sa-i purifice? Este imposibil. Ei bine, este imposibil, de asemenea, ca politicienii sa aduca fericirea altora daca nu au fost instruiti intr-o Scoala Initiatica: acolo, li se va spune ca, pentru a fi un adevarat om politic, trebuie mai intai sa dobandesti o cunostinta aprofundata a omului si a naturii, sa respecti legile divine si sa nu ai nici o ambitie, nici o pasiune personala.

Toti vorbesc de servirea patriei, dar, adesea acestea nu sunt decat cuvinte. Se gandesc numai la buzunarul lor, la prestigiu, la putere, posedand incaltari, ghiare, dinti, pentru a-si curata drumul si a obtine primul loc. In timp ce altii, mai competenti, dar care nu au nici aceste incaltari, nici aceste ghiare, raman in umbra. Eu nu sunt impotriva politicii, dar pentru mine singura politica valabila este aceea a Initiatilor care au studiat natura omeneasca, fortele sale, slabiciunile, nevoile si conditiile spirituale, afective, morale, si economice in care poate ea sa se desfasoare. Atat timp cat nu poseda aceste cunostinte, politica nu poate duce decat la infruntari sangeroase.

Priviti-l chiar pe Karl Marx, care este atat de glorios, slavit, urmat, ei bine, el va claca peste putina vreme, impreuna cu toata suita sa. Da, pentru ca nu se rezolva problemele oamenilor prin lupta de clasa, colectivizarea mijloacelor de productie etc. Ca a fost un geniu Karl Marx, aceasta este sigur, nimeni nu o poate nega, dar ca nu a prevazut totul, ca nu a trait o viata divina, ca nu a fost un Initiat, este la fel de sigur. Recunosc ca trebuie sa existe oameni calificati in fiecare domeniu al vietii economice si sociale, dar inainte de toate trebuie la conducere Initiati care poate nu stiu nimic din toate acestea, dar cunosc esentialul.

Sunteti uimiti? Dar luati cazul meu, de exemplu. Nu exista un om pe pamant care sa fie mai ignorant decat mine in domeniul organizarii, economiei, finantelor. Eu nu stiu nimic. Si ce stiu? Ei bine, un singur lucru, dar esential: cum sa curga apa, atat. Iar apa, dupa aceea, isi va gasi drumul. In acel moment o intreaga cultura va apare si va urca. Plante, animale, oameni Trebuie sa faci sa curga apa fara a te ocupa de rest. Este ceea ce fac, aici in Fraternitate, de multi ani: ma ocup sa fac apa sa curga, si voi, ca si plantele, pasarile, arborii, animalele, oamenii, veti gasiti, fiecare, locul vostru. Nu este de datoria mea de a va gasi un loc, eu nu trebuie sa ma ocup de aceasta. De aceea nici nu am spirit organizatoric. Eu nu ma ocup decat cu apa, caci daca exista apa, lucrurile se organizeaza ele insele.

Si aceasta apa este dragostea, este viata!

Atat timp cat oamenii politici cred ca pentru a ameliora situatia trebuie constituita o organizatie puternica, create institutii noi, structuri si posturi noi, nu vor ajunge la nimic, caci au uitat apa. Tot ceea ce vor putea organiza in exterior se va dovedi ineficient atat timp cat nu se vor ocupa de a face sa curga apa. De aceea, este necesar sa existe in frunte o fiinta care poseda aceasta apa, aceasta dragoste, caci in acel moment toate ramificatiile diferitelor activitati vor sti cum sa se descurce pentru a contribui la succesul intreprinderii.

Ce bine se poate observa acest fenomen in viata cotidiana ! Nu stiti cu exactitate cum sa faceti sa reusiti ceea ce doriti, dar o doriti cu ardoare, o doriti mult, si atunci veti reusi datorita acestei iubiri, pentru ca aceasta iubire, ea, stie sa se descurce. Dar daca nu aveti aceasta iubire, orice ati incerca, nu veti reusi.

Se observa ca unele femei citesc carti de bucate si folosesc cele mai bune ingrediente, dar mesele pe care le pregatesc sunt de neatins pentru ca nu le place sa gateasca. In timp ce altele, fara a citi macar o reteta si cu cateva ingrediente simple, reusesc meniuri delicioase. Iata deci, iubirea. De altfel, eu nu sunt un copil pentru a nu intelege cat de complexa este organizarea unei tari. Da, dar pentru ca tot ansamblul sa mearga, trebuie o lumina, o iubire, trebuie ca apa sa curga, si in acel moment toti vor fi inspirati si vor gasi ceea ce trebuie sa faca.

Priviti ceea ce se intampla la o reuniune unde se intalnesc persoane pentru a hotari asupra unui proiect. Daca aceste persoane au dragoste unele pentru altele, ele se vor intelege, si la sfarsitul reuniunii totul va fi pus la punct si proiectul se va realiza. Dar daca ele vin fara dragoste, ele nu vor gasi niciodata solutii. Este ceea ce, des, se intampla la multe adunari: nu exista dragoste, se reunesc o data, de doua ori, de trei ori de zece ori, si nimic nu iese din aceste reuniuni, cu exceptia neintelegerilor, a certurilor. Cand sosesti realmente inspirat de dragoste, de iubire, iti trebuie uneori cinci minute pentru a rezolva problemele, care fara aceasta vor ramane de nerezolvat ani de zile.

Atunci pentru ce oamenii sunt asa de orbi? Si asteapta ceva fantastic sa-i ajute. Nu, daca nu ajung sa rezolve problemele, nu au de ce sa fie asa de mandri. Ei bine, ei trebuie sa stie ca ceea ce ii impiedica in a gasi solutia, este lipsa iubirii. Dar ei nu cred in puterea iubirii. Ei cred in puterea intelectului, a spiritului critic, si aici se inseala, nu trebuie crezut in eficacitatea acestor lucruri, sunt chiar periculoase. Sa puna putina iubire in intalnirile lor, in discutii, atat, si imediat problemele se vor rezolva. Toti vor pleca fericiti, uimiti chiar ca a fost asa de simplu.

Ati vazut doua persoane care vorbesc. Ce fac ele? Se intrerup in discutie, vorbesc in acelasi timp, si sfarsesc prin a se omori intre ele. Da, pentru ca ele nu s-au ascultat. Fiecare dintre ele este asa de plina de ea insasi, incat nu vrea s-o asculte pe cealalta, si foarte repede, ele se enerveaza, nu se mai stapanesc si incep sa se impunga. Cu adevarat, oamenii nu sunt nici psihologi, nici pedagogi. Daca ar fi fost inteligenti, trebuiau sa stie dinainte ce se va intampla si ar fi evitat de a ajunge aici. Un om inteligent arata, de la inceput, multa dragoste, bunavointa, atentie la tot ceea ce i se spune, pentru a trezi in celalalt ceva bun, si in acel moment se poate rezolva totul.

Pentru a termina, va spun ca atat timp cat conducatorii politici nu sunt instruiti in Stiinta initiatica, vor fi obligati sa comita greseli. Publicul care asista la dezbaterile lor este uluit si aplauda: 'Ati vazut cum i s-a raspuns adversarului? " Oh, la, la. Cate i-a spus. Cum l-a somat. A fost minunat!" Dar un Initiat care vede aceste lucruri nu este uluit. Cu orbii totul poate merge, ei inghit totul, dar nu si cu Initiatii.

Atunci, nu asteptati mare lucru de la politica atat timp cat politicienii nu au studiat Stiinta initiatica. Din ce in ce vor apare dificultati, ciocniri, neintelegeri, la care ei nu vor gasi solutii. Ei da, sunt obligat sa va spun adevarul, chiar daca el nu place tuturor. Cat timp nu este cunoscuta aceasta stiinta privind omul, universul si pe creator, solutiile care se vor gasi vor fi partiale, momentane, pasagere, ele vor produce tot timpul inconveniente pe care n-am stiut sa le prevedem.

Cap. IX IMPARATIA LUI DUMNEZEU

Pentru ce exista actualele dezordini? Pentru ce acest gol si aceasta neintelegere? In ciuda a ceea ce poseda, oamenii se simt nesatisfacuti, nenorociti. Pentru ce? Pentru ca ei se conduc ca si cum nu ar fi decat materie, ca si cum nu ar fi decat un stomac si un sex. Ei nu cauta sa satisfaca decat pe acestea doua. S-ar spune ca nu au stiut niciodata ca exista in ei, de asemenea, un suflet, un spirit, o scanteie divina, ceva de o alta natura, de o alta dimensiune, de o alta intensitate, de o alta vibratie, si ale carei dorinti trebuie sa le cerceteze pentru a intelege de ce au nevoie.

Sufletul omului are alte nevoi decat corpul fizic, el vrea sa-i dea o hrana pe care sufletul nu o poate asimila, niciodata el nu ii da ceea ce sufletul ii cere. Sufletul cere spatiul infinit, lumina stralucitoare, el cere armonia, muzica celesta, dar omul ii da totdeauna o hrana materiala, de aceea el somnoleaza, suspina, se sufoca, moare. Cand omul va incepe sa se cunoasca, cand va intelege ca nu este construit numai dintr-un corp fizic, dar, de asemenea, din mai multe corpuri subtile care au fiecare, nevoie de o hrana adecvata si care trebuie sa se afle in armonie intre ele, aceasta schimbare de filozofie va produce o ameliorare in toate celelalte domenii: social, economic, politic, si in acel moment Imparatia lui Dumnezeu va putea veni sa se instaleze pe pamant. Atat timp cat omul nu se cunoaste deloc, Imparatia lui Dumnezeu nu poate veni, caci el o cauta acolo unde nu este.

Imparatia lui Dumnezeu nu este o realizare materiala, ci spirituala, este o stare de constiinta, de aceea este esential de a schimba starea de constiinta a oamenilor printr-o stiinta adecvata Bineinteles, este imposibil ca aceasta schimbare sa se produca rapid in constiinta tuturor. Pentru unii aceasta schimbare nu va putea sa se produca inainte de trecerea a mii de ani. Dar este suficient ca o minoritate de fiinte foarte evoluate sa inteleaga si sa accepte aceste idei ale Fraternitatii Albe Universale, ale Imparatiei lui Dumnezeu, ale Varstei de Aur. Ele vor conduce, iar ceilalti vor fi obligati sa-i urmeze, exact cum coada urmeaza capul. Li se va da posibilitatea de a se integra acestei minoritati care va forma Imparatia lui Dumnezeu, iar cand vor vedea noua viata care li se propune, cu o noua organizare sociala atat de benefica pentru toate creaturile, nimeni nu va protesta.

Imparatia lui Dumnezeu trebuie, deci, sa vina mai intai in mintea oamenilor ca inteligenta, ca lumina. Ea va intra apoi in inima ca senzatie, dragoste, si va cobori in sfarsit in planul material unde se va manifesta ca abundenta si pace. Este posibil, eu lucrez pentru aceasta. Numai ca putini oameni ma inteleg, majoritatea raman la conceptiile lor vechi, ale trecutului si spun: 'Este imposibil, nu se va putea schimba natura omeneasca si iata dovezile" Si imi arata toate evenimentele care se produc in lume. Evident, le observ si eu, si stiu mai bine ca oricine ca, daca aceasta stare de lucruri dureaza, Imparatia lui Dumnezeu nu va putea niciodata veni. Dar, daca se accepta filozofia Initiatilor, totul devine posibil.

Aceasta filozofie a Initiatilor este bazata pe cunoasterea fiintei omenesti. Toti cred ca o cunosc, dar in realitate nu o cunosc, de aceea toate mijloacele gasite pentru rezolvarea problemelor nu sunt decat cu eficacitate momentana. Exista impresia ca problemele sunt rezolvate, dar iata ca, putin timp dupa aceea, aceste "solutii" aduc alte inconveniente. Priviti in medicina, adesea ingrijind un rau, se declanseaza un altul. Si educatia cu toate aceste ameliorari aduse in scoli, copiii se descurca mai bine in viata? Nu, educatia este defectuoasa pentru ca ignora structura fiintei omenesti.

De aceea, am spus totdeauna, singura stiinta care trebuie, cu adevarat, studiata si aprofundata este Stiinta fiintei omenesti. Da, ea trebuie sa se afle in centru, si toate celelalte: fizica, chimia, mecanica, astronomia, biologia trebuie sa serveasca aceasta stiinta care a fost abandonata in avantajul lor. Veti spune: 'Da, dar anatomia, fiziologia, nu inseamna nimic? " Sunt bazele necesare, bineinteles, dar ele nu ne invata ceea ce este, cu adevarat, fiinta omeneasca in intregul ei.

Pe viitor, va trebui schimbata chiar conceptia despre stiinta si plasata fiinta omeneasca in centrul tuturor studiilor; fiinta omeneasca cu Divinitatea care este in ea. Numai in momentul cand omul va fi constient ca totul trebuie sa graviteze in jurul acestui centru divin din el, va putea rezolva problemele sale. Iata de ce insist mereu asupra importantei acestui centru divin in raport cu care toate celulele, toate particulele trebuie sa se organizeze. Acesta este secretul: a chema toate elementele disparate care merg in toate directiile si a le face sa se roteasca precum planetele in jurul soarelui. In acest moment, da, veti putea vorbi despre ordine, fericire, pace in acel moment veti putea vorbi despre Imparatia lui Dumnezeu: pentru ca exista un centru, un soare, un nod in jurul caruia toate celelalte elemente isi gasesc locul, traiectoria de urmat, si nu se mai ciocnesc.

Am o incredere absoluta in filozofia Initiatilor, da, absoluta, caci odata studiata si comparata cu tot ce exista, este singura care ramane pe propriile-i picioare, singura, celelalte toate sunt la pamant. Vedeti, este usor de inteles acum. Inlaturati centrul din om, adica spiritul sau, sufletul sau, si el devine un cadavru, intreg corpul se descompune. Trebuie, deci, gasit acest atom central care este acolo, in noi, care traieste, vibreaza, si face sa convearga tot restul catre el, caci el singur este in stare de a mentine ordinea si pacea.

De cate ori nu spun oamenii: 'Mi-am pierdut capul! " Da, ei isi pierd mintea, nu se mai controleaza, nu mai stiu ceea ce spun sau fac. Totul se desfasoara in afara controlului lor si fac prostii ce trebuie mai tarziu reparate. Bineinteles, aici capul nu este decat un simbol. Ar putea fi, la fel de bine si inima: 'Mi-am pierdut inima !" pentru ca si inima este, de asemenea, un centru.

In realitate, cuvintele nu au nici o importanta, se poate vorbi despre cap sau inima, dar ceea ce s-a pierdut, in acest caz, este acest centru divin, si astfel, dezordinea se propaga: o fuga aiurea, o deruta. Toate celulele vad ca seful, capul, nu mai este acolo, si fac ceea ce li se spune: devin dusmani pentru om si il ameninta. Inainte, ele erau ascultatoare, dragute: toate celulele inimii, plamanilor, bratelor, picioarelor erau in serviciul lui, dar acum vor sa-l faca sa moara, aproape. Este la pat si ele ii spun: 'Ah, ah, e bine. Acum intelegi? " Si ele se bucura. Dar daca centrul revine, adica spiritul, ele se pun din nou la lucru in mod armonios.

Daca oamenii trebuie sa inteleaga ceva intr-o zi, nu despre microbi sau stele trebuie s-o faca, ci cum sa-si mentina mereu spiritul in centrul tuturor activitatilor lor. Numai in acest fel vor trai in plenitudine si pace, aceasta va fi Imparatia lui Dumnezeu.

Nu exista activitate mai importanta si mai glorioasa pentru om decat sa faca sa convearga toate puterile intelectului sau, ale inimii si vointei sale catre realizarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Din nefericire, nu se gasesc multi candidati pentru aceasta treaba, si ceea ce se observa din ce in ce mai mult in lume este, mai degraba, manifestarea unei personalitati exacerbate: orgoliul, vanitatea, pretentiile Fiecare isi urmeaza telurile si ambitiile proprii, si Imparatia lui Dumnezeu este lasata deoparte.

Iata de ce, este foarte important ca aici, in Fraternitate, sa formam un nucleu viu, puternic, pentru realizarea Imparatiei lui Dumnezeu. Astfel vom putea influenta alte minti, alte suflete. Si intr-o buna zi, cand copiii luminii vor fi uniti, in tel, chiar si in gand, ei vor apleca balanta de partea lor si vor castiga in fata acelora care nu vor decat distrugere si haos

Veti spune: 'Dar de ce Cerul nu se hotaraste deloc sa intervina pentru a schimba lumea? " Desigur, el poate sa o faca, dar fara consimtamantul si dorinta oamenilor va fi inutil: ei nu vor intelege, nu vor aprecia, si din nou vor distruge tot. In timp ce, daca vointa schimbarii ar veni de la ei insisi, daca din cauza a ceea ce au suferit, a lectiilor primite, ar dori cu adevarat sa amelioreze starea lucrurilor, restul se va face automat. Lumea invizibila va declansa alte forte, alti curenti, alte energii, si vom asista la o schimbare extraordinara. Dar aceasta schimbare trebuie sa vina din partea oamenilor. Ei trebuie impreuna sa hotarasca sa munceasca pentru a obtine interventia fortelor cosmice. Daca nu insista, nu vor obtine nimic. Inteligentele sublime nu vor decide niciodata sa se amestece in afacerile oamenilor numai pentru ca le-ar face placere sa se amestece. Este sarcina oamenilor sa le-o ceara.

De aceea, de fiecare data cand ne reunim, trebuie sa veniti cu aceasta dorinta de a atrage fortele Cerului pentru a realiza Imparatia lui Dumnezeu. Atat timp cat fiecare vine cu preocupari personale: casatoria, chiria, schimbarea profesiei, invingerea unei concurente etc toate aceste dorinti si ganduri disparate nu pot forma o putere capabila de a declansa energii binefacatoare in cosmos, si nu se va reusi nimic. Pentru a obtine aceste rezultate trebuie ca noi toti sa ne concentram spre acelasi scop.

Exista in concentrare o foarte mare putere. Concentrand razele soarelui cu o lupa este posibil sa dai foc unei paduri. Dar trebuie ca ele sa fie concentrate. Pentru ca ne reunim trebuie sa obtinem si rezultate, altfel este inutil, si chiar stupid, sa ne adunam. Daca nu putem face nimic cu aceste forte produse de colectivitate, este mai bine sa ramanem acasa. Pentru ce trebuie sa-ti petreci viata in activitati inutile? Daca nu obtii rezultate este lipsit de sens sa continui. Si rolul meu exact este de a va lumina, de a va orienta, de a va determina sa obtineti cele mai bune rezultate posibile.

Problema este de a da tot timpul o directie activitatii spirituale, si de a spune: 'Eu meditez, eu gandesc, ma rog pentru aceasta sau cealalta. " Da, indicati motivul, scopul, pentru ca aceste forte sa nu plece aiurea. Si astfel gandurile voastre vor deveni ascultatoare, ele vor fi in serviciul vostru. Gandul este foarte greu de imblanzit, de supus, este ca un cal naravas. Dar exersand zilnic ajungi sa-l faci docil, ascultator, supus. Si cum suntem numerosi si ne adunam adesea, fortele si energiile care le adunam, fortele si energiile care le emanam se inscriu, se inregistreaza, ele sunt adunate in rezervoare divine Si intr-o zi vor veni si rezultatele. Cand? Nu este treaba noastra.

Imparatia lui Dumnezeu va veni, aceasta v-o spun, Varsta de Aur va veni De fiecare data cand va rugati sincer, intens si dezinteresat, sunteti satisfacuti, dar progresiv. Procesul este continuu, el merge amplificandu-se, caci ceea ce cereti nu se poate realiza intr-o zi. In momentul in care va rugati, ceea ce cereti incepe sa se realizeze, dar trebuie mult timp ca aceasta sa se implineasca. Cand plantati un bob, se realizeaza deja ceva. Pentru ca bobul sa se transforme in copac vor trece ani, dar deja sunteti multumiti pentru ca el creste. Daca veti cere Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea sa, nu o veti putea aduce in aceeasi zi, nu este posibil, este un copac urias care nu poate creste dintr-o data. El este plantat, bobul este acolo si copacul creste. 'Dar nu il vedem! " Ah, daca sunteti miopi Eu il vad, bobul creste.

Cand veniti dimineata, la rasaritul soarelui, concentrati-va asupra Imparatiei lui Dumnezeu, doriti Imparatia lui Dumnezeu, numai aceasta, caci Imparatia lui Dumnezeu este o stare de perfectiune, de plenitudine totul este continut in ea: sanatatea, bogatia, frumusetea, ordinea, libertatea, pacea, echilibrul, armonia, fericirea dar mai bine decat sa enumeram acestea, este mai 'economic" de a vorbi de Imparatia lui Dumnezeu, sinteza a tuturor binecuvantarilor. Cineva spune: 'Ah, daca as avea puterea! Daca as avea bogatia! daca as avea frumusetea! " Dar acestea nu sunt decat aspecte particulare, atribute ale Imparatiei lui Dumnezeu.

De altfel, atentie, caci imediat ce iti doresti ceva personal, apare dezechilibrul care se instaleaza. Imparatia lui Dumnezeu este, inainte de toate, o stare de echilibru si armonie, si in momentul cand incepi sa insisti asupra unui lucru in detrimentul altuia, introduci deja germenele dezechilibrului. Tot ceea ce are nevoie sufletul nostru, spiritul, inima, intelectul, corpul nostru fizic, este cuprins in realizarea Imparatiei lui Dumnezeu.

Iisus spunea: 'Cereti Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa, si totul va va fi dat pe deasupra. " Da, pentru ca in momentul cand veti lucra pentru o idee divina, deja ea actioneaza asupra voastra si va aduce tot ceea ce ea poseda. Daca aveti numai o idee, una singura, in ciuda tuturor imperfectiunilor, slabiciunilor si ignorantei voastre, aceasta idee care locuieste in lumina inaltului va va pune in comunicare cu prieteni noi, va va face cunostinta cu alte creaturi, cu alte regiuni, si astfel, dupa catva timp, aceasta singura idee v-a adus tot Cerul. Ideea singura a Imparatiei lui Dumnezeu si iata ca aceasta idee v-a legat de toate celelalte idei care vibreaza in armonie cu ea si veti obtine tot restul. Iata sensul frazei lui Iisus: 'Cereti Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa si totul va va fi dat pe deasupra. " Intre inceputul si sfarsitul acestei fraze este un intreg spatiu de explorat.

Este aici un adevar dintre cele mai importante ale Stiintei initiatice: o idee, care prin ea insasi este limitata, poate sa va aduca alte bogatii pe care ea nu le poseda. Este adevarat, pentru ca ea va leaga de multe alte idei, care sunt in armonie cu ele. Putin cate putin toate celelalte idei fac cunostinta cu voi, si cum fiecare are un teren aici, o locuinta, vorbind simbolic, toate celelalte bogatii vin catre voi din pricina unei singure idei. Da, pentru ca sus totul este legat, nu exista separatisme, si cand o idee se misca, toate celelalte o urmeaza. Din moment ce sunteti in bune relatii cu o idee, hranind-o, iubind-o, dorind s-o atrageti, ea va pune in legatura cu toate celelalte, care va trimit ceea ce ele poseda. Vedeti cum, intre inceputul si sfarsitul acestei fraze: 'Cereti Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa si totul va va fi dat pe deasupra" exista un intreg spatiu gol pe care voi incerca sa-l umplu pentru voi.

Astazi va explic ceea ce nu este scris in promisiunea din Evanghelie: cum restul ne va fi dat pe deasupra. Este posibil gratie unei afinitati speciale, magice, magnetice, intre o idee sublima si toate celelalte idei care se aseamana, pentru ca o idee are intotdeauna reprezentanti pe pamant si care sunt pusi in garda. Iata de ce veti avea tot restul.

Fericiti cei care m-au inteles. Fiecare zi, aici, in colectiv, vom cere Imparatia lui Dumnezeu. Bineinteles, se poate cere acest lucru si singur, dar singur nu poti produce efecte la fel de puternice, doar daca cunosti alte legi. Cel care este singur trebuie sa stie ca nu va face nimic daca este singur, si prin gandire el trebuie sa se alature intregii colectivitati de fiinte raspandite in lume care, fara incetare, lucreaza in acest sens. Singur nu se poate obtine niciodata ceva, indiferent ce, in acest domeniu. Chiar daca nu putem fi mereu cu ceilalti, trebuie, cel putin, sa ne alaturam lor prin gandire si sa speram ca multe alte minti vor vibra la unison cu noi si vor raspunde la apelul nostru.

Caci adevarata evolutie merge in sensul colectivitatii. Cel care se desfasoara in colectivitate evolueaza minunat. Ceilalti, care se simt nefericiti, oprimati, si care vor sa evolueze singuri, intelectual, citind, instruindu-se, arata ca sunt condusi numai de personalitatea lor. Ei bine, nu este inca o buna evolutie. Trebuie iubita colectivitatea, sa te simti aruncat in ea ca intr-un ocean unde toate sufletele vibreaza impreuna. Da, este o evolutie de urmat: mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa invingeti anumite tendinte personale, sa le supuneti, sa renuntati la prejudecati, pentru a putea spune, in sfarsit: 'Sunt o fiinta colectiva, nu mai sunt o omida, sunt un fluture! " In acel moment veti putea parasi pamantul, putand calatori spre alte planete, spre alte stele.

TABLA DE MATERII

I  Pentru o mai buna intelegere a pacii............1

II  Avantajele unificarii popoarelor............6

III  Aristocratie si democratie, capul si stomacul......8

IV  Despre bani....................14

V  Asupra repartitiei bogatiilor..............17

VI  Comunism si capitalism, doua manifestari complementare..20

VII  Pentru o noua conceptie a economiei...........24

VIII Ceea ce oricare om politic trebuie sa stie.......29

IX  Imparatia lui Dumnezeu................36