Functiile comunicǎrii

Functiile comunicǎrii

Lingvistii au identificat diferite taxonomii ale functiilor limbajului, in raport cu criteriile de performantǎ ale discursului. Cateva dintre aceste taxonomii ce pot fi adaptate comunicǎrii organizationale se gǎsesc in Dictionnaire actuel de l'education (Legendre , 1993, apud V. Paus, 2006, p. 104)

FUNCTII

Britton face urmatoarea descriere a comunicǎrii (Britton, 1977, adaptatǎ de Valiquette, 1979, apud V. Paus, 2006, p. 105):

Comunicarea, in general, indeplineste simultan si sccesiv, urmatoarele functii:

- Functia de cunoastere (cognitivǎ)

-Functia reglatoare

-Functia persuasivǎ

- Functia expresivǎ

1. Prin functia cognitivǎ se transmit si se recepteazǎ cunostinte, opinii, experiente, se elaboreazǎ concepte, se vehiculeazǎ idei.

2. Prin functia reglatoare se orienteazǎ actul perceptiv, se stimuleazǎ atentia, memoria stǎrile afective, atitudinile etc.

3. La functia persuasivǎ, oamenii fac deseori apel, adresand sfaturi, recomandǎri, indemnuri sau emitand ordine. Ea induce atitudini si influenteazǎ convingeri.

4. Prin functia expresivǎ, se comunicǎ stǎri afective de aprobare/dezaprobare, de aderenta sau respingere, de apropiere sau ostilitate etc.

De regulǎ, in diferite secvente ale comunicǎrii predominǎ una sau alta din functiile acesteia, corespunzǎtor intentiilor si scopurilor pentru care ea este initiatǎ, continuatǎ sau intreruptǎ. ( E. Trutǎ, S. Mardar, 2005, p. 37).

Orice mesaj (segment de comunicare) se referǎ atat la continut (relatarea faptelor) cat si la relatie; primul nivel aratǎ transmiterea unei informatii asupra unor fapte, opinii, sentimente, experiente etc.; al doilea defineste natura relatiei dintre cei ce oferǎ informatia. Acesta este nivelul relational.

Pentru a exista comunicare, se impun cateva conditii sine qua non: o intentie, un interlocutor, o situatie ( spatio temporalǎ), un context (lingvistic), un cod (o limbǎ), un mesaj si o interactiune verbalǎ explicitǎ sau implicitǎ.