Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » didactica » comunicare si relatii publice » jurnalism presa
PRODUCTIA DE TELEVIZIUNE

PRODUCTIA DE TELEVIZIUNE


PRODUCTIA DE TELEVIZIUNE

Etapele fundamentale care trebuie parcurse in managementul productiei de televiziune sunt:

Pre-productia - planificarea (ideea, propunerea, bugetul, prezentarea propunerii) si coordonarea (recrutarea personalului, organizarea efectiva a activitatii, identificarea factorilor complementari)

Productia efectiva - organizarea de sedinte, comunicarea, repetitia, inregistrarea etc.

Post-productia - editarea, feedback-ul, evaluarea produsului, arhivarea.



  1. PRE-PRODUCTIA

Planificarea este o etapa foarte importanta de ale carei detalii depinde desfasurarea efectiva a activitatii. In general, este de preferat ca planificarea sa se faca pe bugete cat mai mici si, daca se poate, cu o zi inainte. Aspectele care trebuie avute in vedere ca fiind decisive sunt: ideea, modul de productie si propunerea de buget.

Sursele ideilor: daca este posibil, ideea trebuie sa fie geniala, spontana, simpla si cat mai putin costisitoare. Un mijloc de a produce idei este metoda brainstorming, in care mai multi participanti (un numar relativ mic) spun tot ce le trece prin minte; regula jocului presupune ca toate aceste ganduri, oricat de banale, stupide sau copilaresti ar parea, sa nu fie criticate si sa fie notate. Dupa aceea, trebuie facuta o selectie atenta, in conformitate cu obiectivele intalnirii si dezvoltarea.

Un alt mod de a genera idei este asa-numita tehnica clustering, care este tot un fel de brainstorming, in care fiecare participant la intalnire pune pe hartie un cuvant-cheie ("detergent", "conflict" etc), il incercuieste si apoi adauga pe aceeasi lista orice cuvant ce i se poate asocia. Toate cuvintele trebuie scrise pe aceeasi foaie de hartie.

Dupa nasterea ideii,trebuie create detaliile legate de ideea majora, lucru care se face in echipa. Fiecare membru al echipei poate alcatui liste tematice, care sa contina un singur aspect al problemei.

MODELE DE PRODUCTIE

Un model de productie este un mod de a descrie fluxul activitatilor care trebuie prestate pentru ca o idee sa ajunga o productie de cateva zeci de minute sau de cateva ore. Exista doua moduri extrem de utilizate de organizare, care au la baza acelasi principiu al determinarii:

  1. Modelul cauza-efect presupune urmatoarea configuratie:

un expert genereaza o idee, care este transmisa unei echipe, care incearca sa o aplice prin crearea unui program coerent, de impact (cauza);

programul este apoi distribuit catre audienta, iar reactia acesteia reprezinta efectul. Feedback-ul merge catre expertul de continut si nu catre echipa de productie. Expertul este, in general, responsabil de integritatea ideii originale, iar producatorul raspunde de mijloacele de productie prin care ideea prinde viata.

  1. Modelul efect-cauza are la baza o idee majora, care nu trece prin procesul de productie, ci se transmite direct audientei (emisiuni de tip reality-show), iar efectul asupra ideii se datoreaza chiar audientei (efect denumit process message). Producatorul trebuie sa stie exact ceea ce trebuie sa obtina de la audienta inainte de a sti la ce tehnici trebuie sa apeleze pentru a obtine un asemenea efect. ("Din dragoste", "Iarta-ma", "Surprize, surprize").

TIPURI DE PRODUCTII

Productiile se grupeaza dupa cateva categorii majore:

a)     Dupa loc:

productii de teren

productii de studio

b)    Dupa modul de distribuire:

productii in direct

productii inregistrate

productii care simuleaza transmisia in direct (live-on-videotape), realizate in conditii de transmisie in direct, dar difuzate ulterior

c)     Dupa metoda de productie (echipamente necesare):

productii cu o camera

productii cu mai multe camere

d)    Dupa continut:

productii de informare(stiri, dezbateri, documentare etc)

productii de divertisment (show-uri, emisiuni-magazin, comedii, emisiuni de umor etc)

productii intermediare (talk-show, emisiuni de dimineata etc) in care se dezvolta genuri majore care presupun formate de productie speciale: interviu, reportaj, dezbatere etc.

Criteriul cel mai utilizat pentru definirea unei productii este cel legat de modul in care se realizeaza productia:

Productiile in studio (multicamera production) au la baza urmatorul principiu: mai multe camere trebuie sa "acopere" un eveniment, o discutie, un personaj etc. din perspective vizuale diferite, cu ajutorul tehnicilor de inregistrare si de comutare simultane cu productia. Acesta era modul de productie fundamental al anilor 50. De atunci si pana in zilele noastre modul de productie si mijloacele tehnice s-au dezvoltat considerabil, dar au crescut, treptat, si costurile de productie.

Productiile cu o singura camera (single-camera production) au aparut pentru prima data la inceputul anilor 70 in cinematografie si s-au dezvoltat rapid si in televiziune datorita avantajelor pe care le presupune o astfel de filmare. In primul rand, permite controlul mare asupra productiei (aranjarea pentru fiecare cadru in parte a luminilor, microfoanelor etc) ceea ce nu fusese posibil pana atunci in productiile cu camere multiple. Primele experimente de filmare cu o singura camera au fost facute in dramele tv difuzate in prime time-ul programelor televiziunilor americane din anii 70.


Dezvoltarea mijloacelor tehnice si tehnologice a permis utilizarea unui nou mod de productie: ENG (Electronic New Gathering), care a permis reducerea costurilor o data cu reducerea dimensiunii obiectelor, dar si dezvoltarea unor elemente complementare care au permis, o data cu inregistrarea imaginilor, chiar editarea si difuzarea informatiilor aproape simultan cu producerea evenimentului.

Programul denumeste in general "o singura productie, este un termen echivalent cu cel de emisiune de televiziune" (Herbert Zettl). Pentru ca aceasta sa prinda viata, trebuie facuta propunerea de program, care este un document scris ce trebuie sa dea suficiente informatii despre Formatul Programului, definit ca:

a)               "structura unei productii de televiziune; acele elemente care se repeta in fiecare editie, dandu-i identitate si deosebind-o de alte emisiuni cu tematica similara" (Lucian Ionica);

b)              "tip de script de televiziune care indica cu exactitate pasii care se fac in programarea unei productii: in general, contine un script complet, inclusiv cu elemente care descriu deschiderea si inchiderea programului" (Herbert Zettl).

In general, in propunerea de program sunt explicate, pe scurt, dar cuprinzator, elementele procesului de productie si aspectele majore ale formei finale de prezentare a emisiunii. Nu exista un format standard de propunere, dar exista coordonate obligatorii care trebuie sa fie detaliate. Cele mai importante sunt:

Titlul - trebuie sa fie scurt, usor de retinut, cat mai inspirat

Obiectivul programului - trebuie sa fie o explicatie a ceea ce constituie scopul programului

Publicul-tinta - trebuie sa defineasca principalul segment de public caruia i se adreseaza emisiunea

Realizarea programului - trebuie sa fie o scurta descriere, narativa, a "filmului" productiei, care ar putea sa contina chiar si ilustratii. Modul de redactare a propunerii de program trebuie sa reflecte in general stilul emisiunii

Formatul difuzarii (timpi de difuzare, zi, frecventa etc) - trebuie sa dea indicatii despre intervalul orar in care se desfasoara emisiunea

Bugetul - pana la suma totala sunt necesare cifrele exacte pentru toate tipurile de servicii si mijloace de productie folosite in productie. Trebuie sa contina suma totala care sa includa plata prezentatorilor, a echipei de productie, a locatiei, a editarii post-productie, a benzilor, transportului, cazarii etc.

pentru productiile in-house (difuzate in interiorul postului de care sunt produse) personalul de productie si studioul nu se platesc, dar pot aparea costuri speciale de productie.

Daca productia se face pentru un client, bugetul trebuie facut astfel incat sa cuprinda costuri pentru toate fazele de realizare a emisiunii.

Prezentarea bugetului se poate face in doua moduri:

a)     pentru fiecare faza de productie in parte (pre-productie: script si vedete; productie: personal non-tehnic, studio, echipa tehnica; post-productie: efecte etc)

b)     pe tipul above-the-line (ATL), reprezentand costurile pentru personalul creativ (scenaristi, directori, directori artistici, vedete) si below-the-line (BTL) insemnand costurile pentru echipa de productie efectiva, care lucreaza in studio.

Prezentarea propunerii este importanta, deoarece poate fi un moment esential in acceptarea sau respingerea acesteia. In prezentarea finala trebuie sa se tina cont de personalitatea clientului care finateaza emisiunea si de formatul emisiunii.

Coordonarea pre-productiei presupune decizii si activitati care tin de concordanta dintre idee si formatul in care intra.

Personalul de productie non-tehnic (above-the-line) include toate persoanele implicate in activitati non-tehnice: scenaristi, directori artistici, vedete, asistenti de productie, producator, editor, coregraf, muzician, dirijor, designer etc. Toti acesti oameni sunt plasati in categoria personalului "creativ".

Personalul de productie tehnic (below-the-line) include toate persoanele care opereaza cu echipamentele si supervizeaza activitatile tehnice: director de studio, director tehnic, operator de camera, tehnician video, tehnician audio, director de lumini etc.

Calendarul activitatilor ar trebui sa indice fiecarui membru al echipei ce, cand, cum si unde are de facut activitatea in care este implicat.

Toate aceste informatii sunt continute in asa-numitul sinopsis (fisa tehnica a propunerii de program), schita care comprima toate datele pe maximum doua pagini.

B.    PROCESUL DE PRODUCTIE

Dupa ce toate celelalte lucruri au fost puse la punct, se poate trece la realizarea efectiva a emisiunii. Este nevoie de mai multe faze de productie pentru realizarea "produsului final" - emisiunea de televiziune.

Sedinta de productie se realizeaza intre producator, asistent producator, scenarist, director artistic, vedeta si coordonator tehnic. La finalul sedintei trebuie bifate ca realizate: deadline-ul pentru script, deadline-ul pentru decor, lista tehnica, lista vedetelor, echipa de productie si echipa de supervizare tehnica.

Sedinta de scenariu este importanta, de asemenea, deoarece poate ajuta la definirea conceptului emisiunii; cu cat este mai bine inteles, cu atat mai mult va ajuta la gasirea celei mai eficiente strategii de lucru.

Sedinta de stabilire a calendarului este esentiala, deoarece aduce la acelasi numitor partile implicate: deadline-urile. Dupa stabilirea agendei de lucru, trebuie facuta o copie si expediata pe reteaua interna pentru ca toate partile implicate in procesul de productie sa stie ce au de facut. Informarea se poate face si prin telefon.

Lista tehnica trebuie sa contina toate echipamentele din lista de productie; uneori trebuie sa contina si elementele de decor si costume. Este o fisa tehnica a emisiunii deoarece, pe langa echipamente, mai sunt consemnate: data si momentul repetitiei, sedintele de filmare, intervalul de difuzare, titlul, numele producatorului/directorului; toate facilitatile tehnice: camere, microfoane, lumini, decoruri, grafice, costume, machiaj, inregistrarea, detalii de post-productie, controlul din studio, locatia filmarii exterioare etc.

Desfasuratorul partial indica anumite elemente (de ex. inceputul si finalul unui dialog) si poate fi aplicat in interviuri, varietati sau orice emisiune care presupune discutii.

Show format-ul contine ordinea segmentelor show-ului (interviu de la Bucuresti, reclama, monolog etc); sunt precizate cu aproximatie zonele in care se petrece actiunea si timpul alocat. Uneori se utilizeaza doar schite (fact/rundown sheet) in care se listeaza ceea ce trebuie sa se vada prin camera si se mentioneaza vag ceea ce se va spune.

Fisa de emisie cuprinde: canalul, redactia, redactorul-sef, producatorul, titlul, data, coduri tehnice marcand inceputul si sfarsitul imaginii si sunetului, tipul de suport tehnic, realizatorul, data etc.

Publicitatea si promovarea se realizeaza pentru a atrage atentia cu ajutorul Departamentului de Promo si Publicitate. Emisiunea trebuie continuta intr-un spot care sa o descrie si sa atraga cat mai multe persoane.

Tot in faza de productie se poate face o repetitie in care seful este directorul de program, producatorul incheindu-si misiunea in acest moment. Directorul de program trebuie sa fie familiarizat cu toate instrumentele TV (camera, sistem de lumini, sisteme audio, echipament de editare), dar si cu nevoile membrilor echipei, pentru a-i putea coordona eficient. In munca sa, directorul de program este ajutat de o intreaga echipa:

regizorul de platou - are atributii legate de filmare si de modul de derulare a productiei, avand ca functie principala de a coordona toate activitatile din platou, facand legatura intre directorul de program si vedeta

director asociat - este o slujba a carei principala atributie este asistarea directorului in faza de productie

asistent de productie - are o varietate de atributii: duplicarea, distribuirea script-ului, telefoanele, intampinarea vedetelor, taxi, cafea, notite etc

manager de productie, secretar de productie etc

  1. POST-PRODUCTIA

Este faza in care se combina elementele rezultate in timpul etapelor anterioare. Cei trei pasi care se fac in aceasta etapa sunt: editarea, feedback-ul, arhivarea programului.

Editarea (montajul) se face, in general, de catre directorul de program, intr-un spatiu determinat. In post-productie, directorul de program coordoneaza editarea imaginilor, fiind responsabil cu decizia finala; este asistat de editorul de imagine si, eventual, de producator.

Feedback-ul si evaluarea presupun vizionarea produsului inainte de difuzare, pentru a identifica eventualele greseli.

Prin arhivare se creeaza baza de date, "martorul" peste timp al unor momente mai mult sau mai putin semnificative. In general, arhivarea presupune atat stocarea imaginilor, cat si a informatiei adunate in timpul productiei. In scopul arhivarii, trebuie completate o serie de formulare standard (fise de arhivare a emisiunii), care contin informatii relevante despre productia respectiva: cuvinte-cheie - nume regizor, scenograf, director de imagine, gen de emisiune, personalitati, subiect, locuri si imagini semnificative etc.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.