Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » didactica » didactica pedagogie
CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE, FIZIOLOGICE SI MOTRICE ALE SCOLARILOR DIN CICLUL PRIMAR

CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE, FIZIOLOGICE SI MOTRICE ALE SCOLARILOR DIN CICLUL PRIMAR


CARACTERISTICILE DEZVOLTARII PSIHICE, FIZIOLOGICE SI MOTRICE ALE SCOLARILOR DIN CICLUL PRIMAR

Educatia fizica este acea latura a educatiei prin care se urma­reste dezvoltarea armonioasa a organismului, intarirea sanatatii si cultivarea unor calitati fizice necesare muncii activitatii sportive.

Teoria si practica educatiei fizice au cunoscut o dezvoltare continua. Daca la inceput ea a fost subordonata unor scopuri in­guste fiind privita doar ca un mijloc de recreare dupa o activitate intelectuala mai intensa, idealul educativ o considera ca o compo­nenta indispensabila care isi aduce contributia la dezvoltarea per­sonalitatii copilului.



Astfel, educatia fizica contribuie la dezvoltarea functionala a sistemului nervos, asigurand conditii favorabile pentru activitati de natura intelectuala. De asemenea, aceasta are un rol important in formarea si educarea constiintei si conduitei morale, in formarea unor .trasaturi pozitive de vointa si caracter (curajul, hotararea, perseverenta, fermitatea etc.). Ea isi aduce apoi contributia la for­marea unor calitati motrice cum sunt : forta, precizia, rezistenta, in­demanarea, mobilitatea etc.

Prin urmare, putem afirma ca scopul educatiei fizice scolare urmareste consolidarea sanatatii, cresterea capacitatii de munca, perfectionarea calitatilor motrice, dezvoltarea armonioasa a orga­nismului, formarea calitatilor morale, refacerea fortelor fizice si psihice.

OBIECTIVELE SI SARCINILE EDUCATIEI FIZICE

Exista doua categorii de sarcini : unele care se refera la dez­voltarea fizica si altele care vizeaza dezvoltarea psihica.

DEZVOLTAREA SI FORTIFICAREA FIZICA A COPILULUI PRIN INTERMEDIUL EDUCATIEI FIZICE

In acest sens trebuie sa mentionam, in primul rand, rolul edu­catiei fizice in dirijarea procesului de crestere a copilului, in for­marea unui fizic armonios dezvoltat si sanatos. Accentul se pune pe fortificarea calitatilor fizice, urmarindu-se : dezvoltarea capacitatii fiziologice a organismului, dezvoltarea fizica armonioasa a copilului, dezvoltarea motricitatii, formarea deprinderilor igienico-sanitare, corectarea unor deficiente fizice ; intr-un cuvant, se urma­reste optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane.

Toate acestea au efect benefic asupra integrarii individului in structura societatii. Din aceasta cauza, educatia fizica a copiilor si tineretului nu trebuie sa se desfasoare la intamplare. Se presupune, din punct de vedere pedagogic, elaborarea unui ansamblu de me­tode si mijloace, precum si crearea unui cadru adecvat, capabil sa contribuie la stimularea procesului de dezvoltare a fizicului copi­lului.

a. Dezvoltarea fiziologica. Aceasta este influentata, in mod direct, de continutul activitatilor din cadrul orelor de educatie fi­zica. Este vorba, in primul rand de dezvoltarea si functionarea unor sisteme ale organismului, cum sunt : sistemul osos, sistemul muscular, sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul cardio-vascular etc. Pentru realizarea acestor obiective este necesar sa se cu­noasca structura anatomica si functionarea organismului. Din aceasta cauza, educatoarele, invatatorii si profesorii de educatie fizica trebuie sa acorde atentie pregatirii lor in domeniul stiintelor biologice. Cunoscand toate acestea se vor putea organiza si desfasura orele de educatie fizica in conformitate cu particularitatile de varsta si individuale ale copiilor.

b. Dezvoltarea fizica armonioasa a copilului. Consta in asigu­rarea unor proportii si armonii intre diferitele componente ale or­ganismului copilului. Aceasta cere urmarirea in permanenta a unor caracteristici biologice, cum sunt : greutatea, perimetrul toracic, sta­rea functionala a inimii, oxigenarea creierului etc Exercitiile fizice trebuie sa fie adaptate particularitatilor dezvoltarii organice, avandu-se in vedere, in mod deosebit, perioadele cu ritm mai accelerat de crestere. Pentru aceasta se impune diversificarea exercitiilor fi­zice practicate in scoala, precum si combaterea tendintei gresite de practicare a unei singure discipline sportive. De asemenea, trebuie avut grija asupra modului cum se practica specializarea in diferite domenii sportive care necesita un antrenament intens si de lunga durata. Aceasta nu este daunatoare daca se bazeaza pe o pregatire fizica generala.

c. Dezvoltarea motricitatii. Este considerata ca una dintre sar­cinile de baza ale educatiei fizice, deoarece are implicatii asupra tuturor celorlalte componente. Aceasta solicita formarea si dezvoltarea unor calitati fizice, cum sunt : viteza, rezistenta, forta, inde­manarea etc., calitati care se formeaza din cea mai frageda varsta si care se dezvolta si perfectioneaza apoi atat sub aspectul lor cantitativ, cat si calitativ. La acestea se adauga calitati motrice specifice : mobilitate, coordonare, suplete, detenta, elasticitate etc. Toate aceste calitati sunt legate de modificarile anatomice, biochimice si fiziologice care intervin in dezvoltarea organismului copilului, pre­cum si de perfectionarea unor functii vegetative, cum sunt, de exemplu, circulatia sangelui, respiratia, secretia interna etc.

d. Formarea deprinderilor igieno-sanitare. Se refera la igiena corporala, la igiena locuintei si a salilor de clasa, la .igiena alimen­tatiei etc. Elevii trebuie sa cunoasca modul in care exercitiile fizice influenteaza dezvoltarea organismului uman, de ce este necesara respectarea unui regim corect de munca si odihna, in acest fel se formeaza o atitudine constienta si activa fata de sport, inlaturandu-se dezinteresul unor copii si chiar al unor parinti fata de orele de educatie fizica. Realizarea acestor sarcini contribuie la activi­zarea unor functii vitale ale organismului, la cresterea capacitatii de munca, la intarirea sanatatii.


ROLUL EDUCATIEI FIZICE IN DEZVOLTAREA PSIHICA SI FORMAREA PERSONALITATII

Educatia fizica isi aduce aportul si la dezvoltarea proceselor psihice si a personalitatii elevului. In aceasta directie se pune un accent deosebit pe dezvoltarea proceselor cognitive, a proceselor afective a celor volitive, precum si pe formarea trasaturilor de per­sonalitate.

a. Dezvoltarea proceselor cognitive. Se urmareste dezvoltarea perceptiilor, a spiritului de observatie, a atentiei si gandirii. Exer­citiile fizice contribuie, in special, la dezvoltarea perceptiilor spa­tiale, de miscare si temporale. Dezvoltarea spiritului de observatie se realizeaza prin rapiditatea cu care sunt descoperite unele aspecte mai putin vizibile, dar importante dintr-un anumit punct de vedere. De exemplu, in jocurile sportive este importanta sesizarea rapida a intentiilor adversarului in vederea luarii unei decizii rapide cu privire la actiunile urmatoare. Exercitiile fizice si jocurile sportive solicita din plin si atentia copilului, contribuind la dezvoltarea unor calitati ale acesteia, cum sunt : stabilitatea, distributivitatea, depla­sarea. De asemenea gandirea este mult solicitata de exercitiile fizice si jocurile sportive, in cadrul acestora se creeaza situatii la care elevii trebuie sa gaseasca solutii rapide, in functie de conditiile schimbatoare ale momentului. Problemele tactice care se pun con­stau in analiza, sinteza si compararea tuturor factorilor, in scopul de a alege varianta cea mai indicata. Toate acestea nu sunt posi­bile fara prezenta unor operatii ale gandirii : analiza, sinteza, com­paratia, generalizarea, abstractizarea si concretizarea, in acest con­text trebuie sa se aiba in vedere si particularitatile individuale ale gandirii elevului sau calitatii ale acesteia, cum ar fi : rapiditatea, supletea, independenta, creativitatea etc, Toate aceste calitati se dezvolta si se perfectioneaza prin exercitii, educatia fizica asigurand conditii optime unor astfel de exersari.

b. Dezvoltarea proceselor afective. Sunt stimulate in aparitia si manifestarea lor de catre exercitiile fizice si jocurile sportive. Asa cum arata psihologul sportiv M. Epuran, exista mai multe ca­tegorii de stari afective, dintre care enumeram : stari afective produse de o activitate musculara mai intensa (voiciunea,. bucuria, sa­tisfactia), stari afective provocate de anumite caracteristici exterioare ale miscarii (emotii si sentimente estetice), stari afective provocate de reusita executarii unor exercitii dificile (incredere in fortele proprii, bucurie, satisfactie), stari afective provocate de pregatirea pentru concursuri (neliniste, incordare emotiva, frica), stari afective ce se declanseaza in timpul executarii exercitiilor in dife­rite situatii (bucuria reusitei, indarjire), stari afective provocate de ambianta mediului in care se desfasoara activitatea.

Toate aceste stari afective au un rol important in dezvoltarea personalitatii copilului.

c. Fortificarea vointei. Dupa cum se stie, efortul de vointa este prezent in orice activitate sportiva, contribuind la invingerea tutu­ror obstacolelor ce pot interveni pe parcursul efectuarii activitatii respective. Subliniem faptul ca fortificarea vointei nu este posibila decat in si prin activitate si ea consta, pe de o parte, in dirijarea activitatilor umane spre atingerea unui scop, iar pe de alta parte in stapanirea unor stari afective negative. Dintre calitatile care con­duc la realizarea acestor obiective mentionam : curajul, darzenia, perseverenta, hotararea, stapanirea de sine.

d. Trasaturile de personalitate. Trasaturi cum sunt : tempera­mentul, caracterul, aptitudinile si interesele sunt conditionate in dezvoltarea lor si de exercitiile fizice si jocurile sportive. Tempe­ramentul se exprima prin rapiditatea sau incetineala aparitiei si desfasurarii proceselor psihice, prin intensitatea cu care se mani­festa. Prin educarea temperamentului se urmareste cultivarea unor trasaturi pozitive ca : stapanirea de sine, echilibrul afectiv, accele­rarea reactiilor si miscarilor, trasaturi necesare formarii personalitatii in ansamblul ei.

Competitiile sportive contribuie la formarea spiritului de echi­tate, a respectului {ata de partener, a sentimentului de prietenie, a spiritului cooperant etc. Practicarea exercitiilor fizice conduce la formarea unor trasaturi, cum ar fi : spiritul de initiativa, ambitia, dorinta de autodepasire, hotararea, spiritul de abnegatie etc.

Trebuie spus ca nu este exclusa in activitatile de educatie fizica si sport, mai ales in cele de performanta, posibilitatea apa­ritiei a unor atitudini morale negative, ca de exemplu : egoismul, dispretul fata de adversar ingamfarea, vedetismul etc.

Toate acestea pot fi prevenite printr-o munca educativa bine condusa de fac­torii care raspund de organizarea si desfasurarea activitatilor de educatie fizica.

in ceea ce priveste contributia educatiei fizice la dezvoltarea aptitudinilor, se pot distinge doua directii : una se refera la conso­lidarea aptitudinilor generale, cum sunt : rapiditatea gandirii, pu­terea de concentrare a atentiei, spiritul de observatie etc., iar cea­lalta consta in formarea propriu-zisa a unor insusiri psihomotorii, cum sunt : forta fizica, rapiditatea miscarilor, echilibrul static, echi­librul dinamic, coordonarea miscarilor, mobilitatea, indemanarea. Toate acestea sunt in stransa legatura cu insusirile si componentele personalitatii, dintre care amintim : inteligenta, temperamentul, ca­racterul etc.

Educatia fizica contribuie la formarea unor interese, cum sunt : dorinta de autodepasire, dorinta de a munci fara preget pentru obtinerea unor rezultate din ce in ce mai bune.

In concluzie, putem spune ca educatia fizica contribuie la in­faptuirea unitatii biopsihice a personalitatii umane.

PARTICULARITATI ALE EDUCATIEI FIZICE LA VARSTELE SCOLARA MICA

Activitatea de educatie fizica a copiilor prescolari si scolari trebuie sa imbrace anumite forme specifice acestor varste, rapor­tate la nivelul de dezvoltare fizica si psihica a acestora. Prin aceste activitati se urmareste rezolvarea urmatoarelor obiective : menti­nerea si intarirea sanatatii copiilor, dezvoltarea lor armonioasa din punct de vedere fizic si moral, formarea unor deprinderi sana­toase de munca si viata.

In cazul scolarilor mici se accentueaza in mod special urmatoarele aspecte stimularea motricitatii generale, for­marea unei tinute corecte, cultivarea interesului si dragostei pentru exercitiile fizice, cultivarea simtului ritmului, formarea unor cu­nostinte si deprinderi de igiena personala si colectiva, formarea sim­tului echilibrului, dezvoltarea capacitatii de percepere si orientare in spatiu, invatarea unor jocuri de miscare individuale sau colective, exersarea actului respirator, initierea si formalizarea cu regulile elementare privind practicarea unor ramuri de sport accesibil varstei, cum sunt : invatarea inotului, initierea copiilor in patinaj si in schi, initierea copiilor in gimnastica etc.

Dintre formele si mijloacele prin care se realizeaza obiectivele de mai sus, specifice varstei prescolare si scolare mici, enumeram : activitati comune cu intreaga grupa de prescolari sau cu intreaga clasa de scolari, gimnastica de inviorare, momentul de educatie fizica, activitati la alegere cu grupe mici sau individual, plimbari, ex­cursii, drumetii, concursuri sportive, serbari sportive etc.

Realizarea in practica a acestor forme si mijloace trebuie sa respecte, anumite cerinte pedagogice, psihologice si metodice. Men­tionam ca toate aceste aspecte, intr-o forma mai detaliata, se stu­diaza in cadrul metodicii predarii educatiei fizice.

MODALITATI DE REALIZARE A EDUCATIEI FIZICE

La nivelul invatamantului prescolar educatia fizica se realizeaza in cadrul activitatilor comune cu intreaga grupa de prescolari, diferentiat in functie de nivelul varstei atat in ceea ce priveste continutul lor, cat si tehnologia de desfasurare.

Continutul educatiei fizice la aceasta varsta se refera la in­vatarea miscarilor ele baza, la obisnuirea copiilor cu respectarea unor reguli de igiena, la practicarea diferitelor jocuri de miscare, la organizarea unor intreceri sportive, la calirea organismului copiilor cu ajutorul factorilor naturali (aer, soare, apa).

Organizarea si desfasurarea activitatilor obligatorii de educatie fizica, prevazute in planul de invatamant, implica particularitati metodice diferite de la o grupa la alta si ele la un gen de activitati la altul. Ele vor fi detaliate in cadrul metodicii predarii educatiei fizice.

La nivelul invatamantului primar exista doua forme princi­pale de realizare a educatiei fizice : ora de educatie fizica si activi­tati in afara clasei.

Ora de educatie fizica este forma principala prin care se infap­tuiesc obiectivele educatiei fizice in invatamantul primar.

In functie ele obiectivele urmarite pot fi delimitate urmatoarele tipologii de lectii : lectia de formare ele priceperi, deprinderi si ca­litati motrice ; lectia de repetare, perfectionare si consolidare a pri­ceperilor, deprinderilor si calitatilor motrice ; lectia mixta ; lectia de verificare a priceperilor, deprinderilor si calitatilor motrice. Fie­care din aceste tipuri de lectii are propria sa structura, impusa de cerintele fiziologice si psihologice ale invatarii, consolidarii si veri­ficarii priceperilor, deprinderilor si calitatilor motrice.

Cu toate acestea, din perspectiva pedagogica, proiectarea unei lectii de educatie fizica presupune parcurgerea urmatoarelor sec­vente sau momente : organizarea clasei, pregatirea organismului pentru efort si prelucrarea selectiva a aparatului locomotor, reali­zarea sarcinilor specifice tipului de lectie (invatare, repetare, dez­voltare, verificare), revenirea organismului la starea initiala. Sar­cinile specifice momentului organizatoric sunt : dezbracarea, depla­sarea la locul unde se desfasoara lectia, anuntarea sarcinilor si obiectivelor lectiei, in momentul pregatirii organismului pentru efort si prelucrarea selectiva a aparatului locomotor se executa dife­rite exercitii cu functie pregatitoare (exercitii de front si formatie, variante de mers, alergare, jocuri de atentie etc.). Momentul urma­tor se diferentiaza in functie de tipul lectiei. Continutul si tehnolo­gia realizarii sale sunt impuse de obiectivele urmarite : invatarea pri­ceperilor, deprinderilor si calitatilor motrice; repetarea, perfectio­narea si consolidarea acestor componente; dezvoltarea calitatilor motrice de baza (viteza, forta, rezistenta, indemanare) si specifice (mobilitate, coordonare, suplete, detenta, elasticitate). Urmeaza apoi momentul verificarii rezultatelor obtinute. Aceasta veriga se face prin aplicarea unor norme de control. Lectia se incheie cu un moment de relaxare, urmarindu-se revenirea organismului la starea initiala. Ea se realizeaza prin exercitii de respiratie, jocuri linisti­toare, mers cu cantec etc.

Planificarea lectiilor de educatie fizica in cadrul scolii se va face . tinand cont de posibilitatea folosirii salilor si terenurilor sportive. Activitatile din afara scolii imbraca asemenea forme, cum ar fi : gimnastica zilnica, recreatia organizata, plimbari si drumetii, invatarea de dansuri (populare, moderne, tematice, clasice). Fiecare forma incumba o metodica proprie de desfasurare, cu obiective si particularitati distincte, in unitatile de invatamant, cu un numar sporit de clase se poate organiza cercul sportiv al elevilor din clasele I-IV. Scopul sau este de a depista, selectiona si pregati copiii cu aptitudini sportive.

Evaluarea modului in care se realizeaza obiectivele educatiei fizice si sportive in invatamant se face pe baza unui "Sistem unitar de verificare si apreciere a nivelului de pregatire fizica si sportiva a elevilor si depistarea talentelor pentru activitatea sportiva de performanta. Acest sistem include un set de probe diferentiate in functie de calitatile motrice de baza (viteza, rezistenta, forta, inde­manare) si de ramurile sportive. Ele sunt concepute pe grade de invatamant (primar, gimnazial, liceal, profesional). Aceste probe sunt cotate si standardizate. Aplicarea lor se face pe parcursul intre­gului an scolar. Fiecare proba se apreciaza cu o nota sau cali­ficative.

RELATIA DE INDEPENDENTA DINTRE EDUCATIA FIZICA SI CELELALTE LATURI ALE EDUCATIEI

Educatia fizica contribuie la fortificarea psihofizica a copiilor prin intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea unor calitati, priceperi si deprinderi motrice.

Toate acestea constituie premise favorabile in realizarea sarcinilor educatiei intelectuale si profesionale. Un copil cu un organism robust, armonios dezvoltat, stapan pe miscari poale desfasura o activitate intelectuala intensa si executa operatii de munca soli­citate de activitatea practica.

Anumite calitati motrice, cum ar fi viteza, rezistenta, forta, indemanarea etc., formate in cadrul activitatii de educatie fizica, pot fi transferate si utilizate in cadrul muncii care solicita precum­panitor efort fizic.

Practicarea educatiei fizice si sportului contribuie in mod ne­mijlocit la dezvoltarea si consolidarea unor trasaturi morale, de vointa si caracter. Acestea faciliteaza formarea unor calitati este­tice.

BIBLIOGRAFIE:

Iakovlev, V. si Bogdanov, P.G., "Educatia fizica a elevilor in clasele I-IV", Ed. Cultura fizica si sport, 1950

Gheorghe, Carstea, "Teoria si metodica educatiei fizice", E.D.P., Bucuresti 1979.

Nicola, Ioan, "Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica", E.D.P., Bucuresti, 1991

Chivulescu Mariana, Benga Ion, "Metodica predarii educatiei fizice", E.D.P., Bucuresti, 1982





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.