PROSEFIA DIDACTICA SI
CREATIVITATEA
Exigentele fata de profesia didactica se
coreleaza strans cu cele pe care societatea omeneasca le
manifesta, in dinamica dezvoltarii ei, fata de educatie.
Societatea se schimba si, odata cu ea si
sistemele de educatie. Asa se explica faptul ca in
aproapele toate tarile lumii au avut loc si au loc reforme
in domeniul educatiei si invatamantului.
Asa, de exemplu, in Romania, reforma si-a propus
sa realizeze un invatamant mai performant si
mai pragmatic, racordat la standardele cu care se opereaza in
tarile Uniunii Europene si in alte tari
dzvoltate ale lumii. În consecinta, schimbarile cele mai
importante s-au realizat in domeniul curriculumului, inlocuindu-se
planurile unice de invatamant cu planuri-cadru
si manualele unice cu manual alternative. Au fost introduse, de asemenea,
discipline optionale, ceea ce va permite o mai mare diversificare a
filierelor si programelor de formare, realizandu-se in felul
acesta, o mai buna corelatie intre o piata a muncii
dinamica si diversa, aptitudinile, aspiratiile si
dorintele celor care invata.
Noul curriculum national creeaza premisele necesare dezvoltarii
complexe a personalitatii umane, in conformitate cu un ideal
educative centrat pe creativitate, pe capacitatea individului de a-si
proiecta si conduce propria evolutie, in cariera
profesionala si in viata.
Potrivit Raportului catre UNESCO al Consiliului
International pentru Educatie in secolul XX (8, p.69) in
acest prim secol al mileniului III, educatia se sprijina pe patru
piloni importanti: a invata sa stii, a invata
sa faci, a invata sa traiesti impreuna
cu altii si a invata sa fii.
În functie de aceasta optica, dar si de
implicatiile globalizarii asupra indivizilor, ale problematicii lumii
contemporane, educatorii din invatamant urmeaza
sa indeplineasca roluri noi.
Asa de exemplu prin metodologia de aplicare a noului
curriculum national li se cere educatorilor din
invatamant sa creeze activitati (situatii)
de invatare, adecvate obiectivelor proiectate, tinand
seama desigur, de natura subiectului lectiei si de
particularitatile clasei sau ale grupei de elevi. Ideea nu este noua
in pedagogie, insa rolul profesorului este mai recent, el
fiind astazi formulat explicit ("creator de situatii de
invatare") si specificat in documentele de
proiectare didactica. Evident, cu cat situatiile de invatare
vor fi mai bine alese sau imaginate de professor, cu atat mai
interesanta si mai eficace, in planul
inatarii, va fi activitatea de instruire.
Un alt rol nou ar putea fi acela de mediator in procesul
cunoasterii sau de consiliere, alaturi de rolul traditional de
transmitator de informaii, la care nu se renunta, dar a
carui pondere este, vizibil, in scadere, in cadrul
invatamantului modern, centrat pe competente.
Acesta este strans legat de cel dinainte, dar are o arie de
actiune mult mai larga, in sensul ca relatiile de
colaborare intre professor si elev se extind si dincolo de lectia
propriu-zisa. Profesorul ii poate insoti pe elevi la
biblioteci, dar si in calatoriile pe internet, ii
poate consilia in selectarea diverselor surse de informare, ca si
in ceea ce priveste alcatuirea unor lucrari legate de
disciplina sa ori adiacente acesteia.
De asemenea, profesorul este astazi un veritabil
agent al schimbarii, pregatindu-si elevii in aceasta
perspectiva care se constituie, tot mai mult, intr-o dimensiune a
omului contemporan.
Nu in ultimul rand, profesorul este chemat
sa se implice in luarea deciziilor de politica educationala
la diferite niveluri, precum si in procesul complex si dificil,
de insertie profesionala si social, corespunzatoare noilor
conditii (piata concurentiala a muncii, societate
democratic, stat de drept etc.)
Scoala in ansamblul ei si fiecare educator au obligatia
sa-i ajute pe elevi sa-si formeze o imagine corecta despre
ei si sa-si fixeze teluri in viata in
raport cu aptitudinile si posibilitatile lor reale.
.com