Particularitati ale invatarii la scolarul mic

Particularitati ale invatarii la scolarul mic

Sunt ceea ce pot sa fac.

Erik Erikson

Cea de-a treia copilarie, sau varsta scolara mica, denumita si marea copilarie, este prima, dintr-o serie de perioade care se caracterizeaza prin faptul ca dezvoltarea psihica se face sub influenta foarte puternica a vietii scolare. In acelasi timp, aceasta este ultima perioada a copilariei, fapt ce o face sa se caracterizeze prin descresterea treptata a unor trasaturi proprii copilariei si prin aparitia unei atitudini mai controlate si mai mature fata de lumea nemijlocit apropiata si fata de sarcinile de invatare.

Varsta scolara mica se desfasoara intre 6-7 ani si 10-11 ani. In ansamblul dezvoltarii, aceasta varsta apare ca o etapa cu relativa stabilitate si cu posibilitati de adaptare usor de realizat. Progresele obtinute sunt destul de constante si se manifesta in toate compartimentele psihice si fizice.

Inceputul vietii scolare este, in acelasi timp, inceputul activitatii de invatare, care ii cere copilului nu numai un efort intelectual considerabil, ci si o mare rezistenta fizica. Activitatea de invatare desfasurata in scoala sub conducerea cadrelor didactice si cea efectuata in mod independent de catre elevi, are ca obiectiv principal insusirea activa a cunostintelor, formarea priceperilor si deprinderilor, asimilarea experientei sociale ce duce la dezvoltarea personalitatii prin dobandirea de noi capacitati de a actiona si de modificare adaptativa, progresiva a comportamentului la noile cerinte ale vietii si activitatii.

Dezvoltarea umana la varstele de opt, noua si zece ani poate fi descrisa ca o trecere printr-o perioada de extindere catre o remaniere si acceptare a competentelor dobandite. Dintr-o perspectiva piagetiana, s-ar putea spune ca la aceste varste copiii au atins stadiul operatiilor concrete. Dezvoltarea cognitiva este caracterizata in aceasta perioada de capacitatea de a analiza doua aspecte ale unei probleme simultan.

Dezvoltarea depaseste stadiul in care domina gandirea egocentrica si trece la cel in care se formeaza acea deprindere mentala de a asuma si alte puncte de vedere si perspective. In cadrul interactiunilor sociale, copiii de aceste varste incep sa se gandeasca si la faptul ca ei nu vor lua in considerare doar schimbarile vizibile ci si pe cele compensatorii.

Astfel se poate afirma ca gandirea copiilor la aceasta varsta nu mai este influentata doar de perceptiile senzoriale si ca exista o logica mult mai sistematica ce influenteaza procesul gandirii. Capacitatea de a coordona doua perspective formeaza baza gandirii atat in domeniul social cat si in cel cognitive. Piaget il vede pe copilul de opt ani mult mai stabil, realist si organizat in comparatie cu cel care nu a atins inca aceasta varsta.

Perioada scolara mica se caracterizeaza printr-o intensa solicitare a gandirii, a cunoasterii sistematice inconjuratoare sau a adevarurilor acceptate si verificate de societate. In aceasta etapa de varsta, desi orientarea gandirii copilului ramane in esenta concreta, este vorba de un concret deosebit de cel din etapele anterioare, e mai putin imediat, este mai putin detasat de perceptia directa. Se constata un element nou in dezvoltarea gandirii si anume trecerea de la gandirea intuitiva, perceptiva la cea operatorie, care consta in organizarea unor structuri cu criterii, clasificari, reciprocitati, simetrii, forme de reversibilitati si negatie.

Pentru Piaget aceasta schimbare nu este rezultatul represiunii unor emotii si dorinte periculoase si este mai degraba un rezultat al faptului ca din punct de vedere intelectual copilul a intrat in etapa operatiilor concrete. Acum el poate deosebi realul de imaginar, poate vedea diferite aspecte ale problemelor si poate lucra logic si sistematic asupra sarcinilor pe care le are. Deci, din punct de vedere intelectual el este intr-o stare de echilibru cu lumea inconjuratoare si acest lucru contribuie la stabilitatea si linistea sa generala spune Crain (apud. Walsh, K.,B.,1999).

Asa cum am mentionat, gandirea opereaza cu cunostinte, scheme, imagini, simboluri, concepte, dar, si cu operatii si reguli de operatii, care au o evolutie spectaculoasa intre 6-10 ani. Creste volumul simbolurilor si apoi al conceptelor. Cele mai numeroase simboluri sunt literele, cuvintele si numerele.

Gandirea capata realitati deosebite in aceasta perioada: independenta in jurul varstei de 8 ani, la 9-10 ani supletea, iar la 10 ani intelegerea contextuala evidenta. De asemenea, dobandeste noi dimensiuni la aceasta varsta, intelegerea, ca activitate a gandirii. Ea devine tot mai mult implicata in descoperirea relatiilor cauzale a principiilor, a legilor. Se realizeaza prin relationarea informatiilor noi cu cele vechi si inchegarea noilor date in sistemele de referinta (structuri mentale) anterior elaborate. Intelegerea este implicata in mod deosebit in procesul de rezolvare al problemelor.

Tot la aceasta varsta, Vygotsky a observat dezvoltarea a ceea ce el a numit limbajul interior. Aceasta inseamna, dupa teoria lui Vygotsky referitoare la invatare, ca elevii utilizeaza limbajul interior ca pe un instrument de gandire. Discursul egocentric timpuriu specific primelor etape se interiorizeaza si functioneaza ca un mijloc de autoreglare. Aceasta este o perioada de calm si stabilitate. In ceea ce priveste instinctele si pornirile, copilul incepe sa se concentreze asupra lor percepandu-le ca parti ale unei ordini sociale mai mari aflate dincolo de familia lor.

Psihologul social Erik Erikson crede ca aceasta perioada este infloritoare in ceea ce priveste dezvoltarea psihologica. Copiii stapanesc deja deprinderi cognitive si sociale importante. Pentru copilul de opt, noua si zece ani, viata reprezinta o criza intre straduintele sale de a face ceva si inferioritate. Acum, copilul avanseaza in societate pentru a invata deprinderi si instrumente apartinand unei culturi mai vaste. Copiii invata sa faca ceva plin de sens, si isi dezvolta calitati ale ego-ului cum ar fi atentia sporita si pastrarea rabdarii, spune Walsh, K.,B., (1999), p.14.

La varsta scolara mica, capacitatea de cunoastere sporeste si datorita, memoriei, ale carei posibilitati cresc rapid. Incepand cu varsta de 9 ani scolarul poate invata orice; invata din joaca. Se contureaza acum diferitele tipuri de memorie: vizuala, auditiva, chinestezica.

Se intampla insa si greutati in procesul memoriei. Nu toti scolarii isi dau seama ce anume trebuie memorat si retinut dintr-un material oarecare sau ce trebuie pentru o memorie eficienta, trainica. Astfel, ei tind spre o memorare mecanica a faptelor, care vor fi repede uitate. Pentru a incetini uitarea, invatatorul este dator sa-i inarmeze pe elevi cu procedee rationale si eficiente de memorare (structurarea unui plan de idei, a unei situatii logice, insistarea asupra a ceea ce este esential intr-o problema, text, pe legaturile ce constituie fundamentul logic). Suportul de baza este repetitia.

Imaginatia cunoaste si ea, la varsta scolara mica o forma superioara, devenind voluntara. Daca in primele doua clase imaginatia are un aspect imperfect, sarac in detalii al imaginilor create, copilul alunecand fantastic, ca urmare a experientei de viata limitate, in urmatoarele clase (a III-a si a IV-a) se observa o anumita ordine si sistematizare in cursul proceselor imaginative. Contactul cu natura si activitatile de munca, jocul, compunerea, stimuleaza mult imaginatia creativa.

Procesul de invatamant contribuie si la dezvoltare atentiei copiilor. Dintr-o atentie spontana, instabila, atrasa mai mult de forma, miscare si culorile obiectelor, se ajunge ca sub indrumarea invatatorului, elevii sa-si formeze o atentie voluntara, fiind capabili sa urmareasca un timp mai indelungat o explicatie, chiar daca aceasta nu are un suport concret. Tot la aceasta varsta se manifesta primele aptitudini cu caracter general ce potenteaza succesul la toate obiectele de invatamant. Treptat acestea se diferentiaza in functie de specificul activitatii in care se exerseaza cu predilectie elevul.

Progresele cunoasterii sunt legate la scolar de dorinta generala de a invata. Concomitent se produc si alte schimbari, se formeaza atitudinea fata de munca ce se releva prin capacitatea de a duce la un sfarsit o sarcina inceputa si de a obtine un rezultat. Scolarului ii place actiunea. Activitatea desfasurata este foarte variata; apar interese practice, cum sunt cele pentru tehnica, lucrari manuale, gradinarit etc. Precizia si indemanarea gesturilor ce se constituie pun in evidenta dorinta de a obtine un rezultat: scolarul doreste sa aiba succes.

Scoala si ambianta scolara reprezinta pentru copil, o noua colectivitate. Copilul devine sensibil la informatii sociale, la opinia clasei. Elevul asimileaza treptat reguli de conduita individuala si colectiva, in functie de care isi regleaza atitudinile si relatiile cu alte persoane.

Invatarea organizata rational, care ofera copilului perspectivele reusitei, devine atragatoare, contribuind la atasamentul fata de munca intelectuala si fata de scoala. Apare curiozitatea intelectuala, dorinta de a cunoaste mai mult. Invatatorul trebuie sa actioneze in directia cultivarii capacitatii de stapanire a manifestarilor emotionale primare, explozive ale copiilor.

Activitatea scolarului mic poate fi sustinuta nu numai de o motivatie externa, care activeaza procesul de asimilare a cunostintelor intr-un mod continuu. Intre 6 si 10 ani, trebuinta de explorare, de informare si documentare a copilului este in plin progres. El se dovedeste a fi un pasionat colectionar, poate manifesta puternice inclinatii spre muzica, povestire, poezie. Invatatorul trebuie sa fructifice aceasta "deschidere" scolarului mic spre tendinta de a afla, de a cunoaste, pentru a-i cultiva atasamentul fata de scoala si invatatura.

Vom reda, mai jos, etapele de dezvoltare a copiilor de noua si zece ani si dezvoltarea clasei ca ansamblu, asa cum sunt prezentate de Walsh, K.,B., (1999), p. 15:

Copilul de 9 ani - Etape de dezvoltare

Dezvoltarea fizica

• Coordonare sporita;
• Incearca sa depaseasca anumite limite fizice;
• Oboseste usor;
• Se loveste des, are dureri somatice;
• Cauta sa se elibereze de anumite tensiuni rozandu-si unghiile, rasucindu-si parul sau incretindu-si buzele.

Dezvoltarea sociala

• Extrem de competitiv, constient de sine;
• Agitat, mai nelinistit, nerabdator;
• Distant, nemultumit, preocupat de problema cinstei;
• Vede inconstienta si imperfectiunile adultilor, critic;
• Poate fi ursuz si capricios, individualist.

Dezvoltarea limbajului

• Descriptiv, ii place vocabularul, jocurile si informatiile despre limba;
• Se alinta uneori vorbind ca un copil mic, foloseste hiperbole;
• Este varsta lui "nu": "Nu-mi place", "Nu pot", "Plictisitor", "Mda, sigur";
• Ii plac glumele proaste, ii plac graffiti-urile.

Dezvoltarea cognitiva

• Harnic si autocritic;
• Mai putin imaginativ, manifesta o curiozitate intelectuala;
• Apare aptitudinea de a rezolva probleme cu variabile multiple;
• Are probleme cu notiuni abstracte, perioade de timp si spatiu.

Copilul de 9 ani in clasa

Acuitatea vizuala si dezvoltarea muschilor mici

• Coordonarea sporita duce la un mai mare control, manifesta interes sporit pentru detalii; scrierea cursiva e pe deplin stapanita; a se observa tendinta de a strange creionul in mana tot mai tare;
• Exersarea extensiva a muschilor mici in cadrul unor activitati tot mai variate (tesut, tricotat, gravura, desen);
• Poate copia de pe tabla, recopia teme acasa, crea "schite frumoase".

Dezvoltarea muschilor mari

• Se straduieste pana la limita; ii place sa se ia la intrecere cu sine insusi, concureaza cu ceilalti sau contra-cronometru;
• Controlul fizic este problematic, cunoasterea limitelor si ramanerea in cadrul acestora devine o chestiune fizica si sociala;
• Baietii participa tot mai mult la incaierari; este vorba de asa-numitul "stadiu de maimutoi";

Dezvoltarea cognitiva

• Elevii lucreaza bine in grupuri, insa uneori certurile, disputele asupra activitatii, regulilor si indrumarilor pot dura mai mult decat activitatea efectiva;
• Temele date trebuie sa fie justificate, legate in mod clar de munca de a doua zi; elevii intreaba frecvent: "De ce trebuie sa facem asta?";
• Cauta intens, adesea cu neliniste, explicatii asupra faptelor, felului in care functioneaza lucrurile, de ce unele lucruri se intampla intr-un anume fel; este o varsta potrivita pentru explorarile stiintifice;
• Elevul citeste ca sa invete in loc sa invete sa citeasca;
• Se mandreste cu munca terminata, este atent la detalii, dar isi schimba repede sfera de interese.

Dezvoltarea comportamentului

• Ii place sa lucreze cu un partener la alegere - de obicei un partener de acelasi sex; este momentul in care se formeaza "gastile";
• Discutarea problemelor legate de cinste este mai frecventa; elevul poate fi extrem de serios in cadrul unei competitii; competitia trebuie sa fie prezentata intr-un spirit de gluma si buna-dispozitie;
• Ii place sa negocieze - este varsta lui "Hai sa facem un targ";
• Invatatoarea trebuie sa fie rabdatoare in fata nelinistilor din viata scolara si lumea elevului; invatatoarea trebuie sa foloseasca un limbaj clar cand da indrumari, este foarte important ca elevii sa inteleaga ce se asteapta de la ei; evitati umorul sarcastic, copiii sunt cei mai exigenti critici ai lor;
• Dati-le intotdeauna o a doua sansa; exista o tendinta de a renunta usor; incurajati si edificati un simt al capacitatii de a indeplini sarcini; insistentele si vaicareala duc la nemultumiri, cel mai bine este ca invatatoarea sa rada cu copiii de aceasta varsta.

Copilul de 10 ani - Etape de dezvoltare

Dezvoltarea fizica

• Se dezvolta considerabil muschii;
• Copilul are nevoie sa petreaca mult timp in aer liber, sa participe la intreceri sportive;
• Scrisul este adesea mai neglijent decat la 9 ani;

Dezvoltarea sociala

• Problemele legate de cinste nu mai sunt atat de importante si se rezolva mai usor;
• Copilul este "iute la manie", dar iarta repede;
• In general predomina un sentiment de multumire;
• Lucreaza foarte bine in grupuri, se distreaza atat cu familia cat si cu colegii, ii plac cluburile, activitatile si sportul;
• Este de obicei sincer; are o perceptie mai matura a binelui si raului;
• Rezolva rapid probleme sociale.

Dezvoltarea limbajului

• Asculta cu mai multa atentie decat la 9 ani, este receptiv in mod activ;
• Cititor vorace, expresiv, comunicativ, ii place sa explice;
• Cooperativ si competitiv, prietenos, in general fericit.

Dezvoltarea cognitiva

• Memorarea este acum o metoda de invatare fructuoasa;
• Capacitate sporita de abstractie, ii plac regulile si logica;
• Ii place sa organizeze,este capabil sa se concentreze, sa citeasca mai mult;
• Bun la rezolvarea problemelor, mandru de rezultatele activitatii sale intelectuale.

Copilul de 10 ani in clasa

Acuitatea vizuala si dezvoltarea muschilor mici

• Este capabil sa se concentreze mai bine, se concentreaza asupra sarcinilor care-i sunt la indemana; face progrese la ortografie, dictare, caligrafie insa uneori ii lipseste precizia;
• Pe masura ce stapaneste tot mai bine deprinderi ale muschilor mici incep sa-i placa desenul si copierea;
• Folosirea instrumentelor (compas, raportor, linie, sabloane) poate fi introdusa cu succes acordandu-li-se elevilor timp sa exerseze.

Dezvoltarea muschilor mari

• Are nevoie de activitate fizica intensa; muschii se dezvolta considerabil; forta corpului in partea de sus este in general scazuta;
• Pauzele sau timpul prea lung de joaca genereaza comportari inadecvate;
• Activitatile de grup sunt foarte populare, se organizeaza: curse stafeta, excursii cu clasa, sporturi de echipa, etc.

Dezvoltarea cognitiva

• Elevii sunt extreme de productivi in activitatea scolara; de obicei constiinciosi in rezolvarea temelor de casa;
• Acorda mai multa atentie formei, structurii, indrumarilor si organizarii;
• Copiii sunt activi in cadrul procesului de invatare;
• Interesati de geografie, fapte si statistici, coruri, cantece, poezie si piese de teatru;
• Clasificarea, inserierea, exactitatea sunt reale calitati - efectuarea de colectii, experimente si proiecte sunt metode eficiente de invatare;
• La aceasta varsta se atinge punctul culminant al deprinderilor organizatorice concrete.

Dezvoltarea comportamentului

Activitatile de grup sunt foarte reusite;

Clasa este foarte unita, elevilor le place sa invete in grup;

Este o varsta potrivita pentru a incepe invatarea de tehnici de solutionare a conflictelor cu ajutorul colegilor;

Chestiunile legate de cinste si prietenie sunt urmarite in mod constant;

Invatatoarea va folosi echipe, jocuri in grup si va organiza concursuri pentru a permite exersarea interactiunilor sociale;

Elevul este in general multumit de sine, e fericit si vulnerabil;

Invatatoarea va stimula spiritul de intrecere si colaborare; este o varsta la care poate sa inceapa sa aiba grija de copiii mai mici;

Participa la proiectele desfasurate in cadrul comunitatii cu placere si este rasplatit pentru eforturile sale;

"Firile iuti" au accese de furie si plansete, insa, de obicei, acestea sunt rapid aplanate.

Toate aceste particularitati ale varstei ne demonstreaza faptul ca munca de educare a personalitatii creatoare a copilului este o activitate de durata, incepe in primii ani de viata si se termina o data cu scoala.

Conform teoriilor lui J.J.Rousseau, Pestalozzi, Froebel si M.Montessori, in educarea copiilor mici exista speranta unor schimbari sociale si a unei imbunatatiri a situatiei in viitor. Cand aceasta speranta a adultilor este insotita de actiune, se produc si schimbarile pozitive. Vorbim de o asa numita etica a reformei sociale. Recunoscand valoarea copilariei au fost promulgate legi pentru a asigura bunastarea fizica, sanatatea si dezvoltarea armonioasa a copiilor. Incepe sa se simta un nou respect pentru copilarie si copii.