Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » didactica » didactica pedagogie
Particularitati ale stilurilor perceptive la elevii cu ambliopie

Particularitati ale stilurilor perceptive la elevii cu ambliopie


Particularitati ale stilurilor perceptive la elevii cu ambliopie

1. Delimitari conceptuale

In opinia celor mai multi cercetatori, stilurile cognitive rezida in forme relativ stabile de receptare, interpretare, gandire pe care individul le manifesta in perceperea si tratarea informatiilor din mediul inconjurator (Shouksmith, 1970, Witkin si Goodenough, 1981). Deci, conceptul stil cognitiv desemneaza anumite modalitati specifice de receptionare si de prelucrare cognitiva pe anumite niveluri a informatiei, modalitati specifice care se datoresc, in ultima instanta, unor diferente de personalitate. Stilul cognitiv are o structura complexa; el implica fenomene psihice si factori psihici cum sunt: set-ul perceptiv sau set-ul implicat in procesele rezolutive, modul de percepere determinat de specificul unor strategii exploratorii, modalitatile de gandire predominant divergente sau predominant convergente si strategiile de gandire corespunzatoare (predominant euristice sau predominant algoritmice), flexibilitatea/rigiditatea proceselor cognitive, factorii tipologici generali, temperamentali etc. Modul in care diferite elemente psihice se asambleaza pentru a forma un anumit stil cognitiv individual pare a fi expresia cea mai inalta a particularitatilor personalitatii exprimate prin latura de eficienta a subiectului (Shouksmith, 1970).



Stilul perceptiv reflecta utilizarea cu precadere a unor scheme perceptive (Piaget, 1961); or, cum schemele perceptive si selectarea lor tine de personalitatea subiectului, stilul perceptiv, ca si stilul cognitiv in general, va depinde de factorii de personalitate. Dupa Witkin si Goodenough (1981) nu numai sarcina sau situatia-stimul determina perceptia, ci si particularitatile sau trasaturile stabile ale personalitatii subiectului. Ombredane (1955) considera ca din interactiunea particularitatilor tipologice generale si temperamentale se contureaza in plan operational trei categorii de subiecti, dupa modul de desfasurare a activitatii de explorare a campului perceptiv: a) subiectii care accelereaza si prescurteaza faza exploratorie, decizand sa "exploateze" sub unghiul discriminarii si identificarii structura perceptiva inainte de a fi inregistrat toate elementele informationale obiectiv existente; b) subiecti care, dimpotriva, prelungesc explorarea, ezitand sa adopte sau sa se pronunte asupra structurii perceptive prezentate; c) subiecti care coroboreaza cele doua "atitudini", fie pentru a intelege mai bine elementele campului stimulator sub unghiul relatiilor dintre ele, pentru a le integra intr-un percept unitar, progresiv construit, fie pentru a confrunta mai multe decizii posibile inainte de a se pronunta asupra identificarii categoriale si interpretarii stimulului complex. Aici este vorba, de fapt, de trei stiluri perceptive intalnite si la subiectii ambliopi, posibil de a fi relevate prin mai multe probe psihologice, printre acestea fiind si Figura complexa a lui Rey cu care am experimentat noi.

In prezent exista tendinta de a utiliza conceptul stil cognitiv pentru a desemna orice fenomen de variabilitate interindividuala in domeniul activitatii cognitive. Astfel, de exemplu, in psihologia scolara se vorbeste in mod intentionat de "stil cognitiv" ca despre o variabila a procesului de insusire a cunostintelor, care diferentiaza elevii sub anumite aspecte. Dar, dupa cum spune Huteau (1984), stilurilor cognitive ar fi bine sa li se dea o definitie mai restransa; ele ar fi variabile diferentiale, cel mai adesea relevate de psihologia experimentala, care descriu modalitati ale functionarii cognitve si care permit sa se inteleaga coerenta unor conduite cognitive privite ca aspecte ale personalitatii.

2 Caracteristici ale Figurii complexe Rey si scopurile ei psihodiagnostice

referitoare la stilurile perceptive

In cateva lucrari anterioare (Preda, 1988, 1992) am relevat utilitatea probei Figura complexa Rey in studierea relatiilor dintre explorarea vizuala, memoria operativa si structurarea perceptiv-motorie a spatiului in conditiile ambliopiei, utilizand o metodica a cercetarii in care am inclus si inregistrarea miscarilor oculare. Intrucat in scolile pentru ambliopi nu exista posibilitatea utilizarii acestei tehnici, in lucrarea de fata vom aborda problematica stilurilor perceptive cu ajutorul probei Figura complexa Rey, ingemanand modalitatea clasica de aplicare si cotare a rezultatelor subiectilor cu criteriile de analiza si interpretare a reusitei subiectilor pe baza gradului de organizare si a diferitelor niveluri de organizare, sugerate de Waber si Holmes (1985), redate in Anexa 1 si Anexa 2.

In manualul "Testul Figurii complexe", Rey (1959) mentioneaza trei caracteristici ale acestei figuri-stimul: a) absenta unei semnificatii evidente; b) realizarea grafica facila (prin copiere); c) structura de ansamblu a figurii-stimul este destul de complicata pentru a solicita o activitate perceptiva organizata.

Proba copierii Figurii complexe releva o tendinta analitica in perceperea acesteia, Rey evidentiind trei comportamente perceptiv-motorii:

a) Subiectii normali sunt atrasi in primul rand de o structura centrala; in jurul acesteia, luata drept "armatura", ei plaseaza detaliile exterioare si detaliile interioare.

b) Copiii din cadrul intrevalului de varsta 7-11ani copiaza mai intai un detaliu, iar apoi - din aproape in aproape -, "centimetru cu centimetru", continua activitatea de copiere a figurii complexe.

c) Subiectii cu deficiente mai profunde procedeaza fie debutand cu conturul, fie mergand de la un detaliu la altul foarte departat si facand racorduri grafice, fie deformand figura-stimul prin analogie cu un obiect, fie prin intensificarea unui detaliu.

Copierea Figurii complexe Rey releva capacitatea de organizare grafo-motorie si abilitatile visuo-spatiale ale subiectului. Tocmai de aceea, proba este utila in examinarea subiectilor ambliopi, pentru evaluarea repercusiunilor negative ale ambliopiei asupra acestor capacitati psiho-fiziologice si cognitive si pentru elaborarea unor metode si procedee corectiv-compensatorii individualizate. In analiza cantitativa si calitativa a rezultatelor la aceasta proba trebuie sa pornim de la afirmatia lui Messerli (1969), care arata ca orice interpretare a reproducerii Figurii complexe trebuie sa se faca plecand de la randamentul furnizat la copierea acesteia. Se pot ivi mai multe cazuri:

1) Copia este nereusita

a)     La examinare nu se releva nici o tulburare operatorie sau tulburarile sunt limitate la operatiile spatiale; operatiile logico-matematice, printre altele, nu sunt atinse. In acest caz ne aflam in prezenta unei dificultati de tip instrumental (apraxie constructiva sau dispraxie de evolutie).

b)     Se releva tulburari operatorii generalizate care afecteaza, mai mult sau mai putin egal, toate domeniile activitatii cognitive (logico-matematice si spatio-temporale). Dificultatile la copierea Figurii complexe Rey se datoresc unei deteriorari globale (debilitate mintala, deteriorari cerebrale, dementa etc.).

2) Copia este reusita

a)     Reproducerea din memorie este nereusita, dar copia este reusita. Ne gasim in prezenta unei tulburari importante de natura mnezica, relativ specifica, din domeniul visuo-spatial.

b)     Copia si reproducerea din memorie sunt reusite. Subiectul nu prezinta tulburari importante ale memoriei, iar organizarea grafica a spatiului este conservata (se poate exclude o apraxie constructiva). Se impune prudenta caci, desi rare, exista cazuri care prezinta dificultati operatorii si care reusesc perfect copia si memorarea figurii complexe.

Dupa cum spune Messerli, structurile infralogice necesita o reconstructie cvasi-permanenta a elementelor intr-o organizare care nu poate fi decat contingenta. Aceasta organizare cere integritatea functiilor cognitive si mobilitate operatorie. Procesele operatorii imfralogice implicate in Figura complexa Rey sunt sensibile la deteriorarea mintala. Or, in cazul dublei deficiente - ambliopie si deficienta de intelect - prin aplicarea mai multor probe psihologice neverbale, care vizeaza operatiile infralogice si prin aplicarea probei Figura complexa Rey - se va schita profilul psihic al fiecarui subiect pentru a avea suportul necesar interventiilor corectiv-compensatorii individualizate. Proba Figura complexa Rey evidentiaza capacitatea de structurare perceptiv-motorie a spatiului si, totodata, detecteaza eventuale deficite mnezice conditionate deseori si de insuficientele perceptiv-vizuale. Rey subliniaza faptul ca aceasta proba este utila pentru evaluarea unui deficit mnezic, a doua faza a testului care are drept scop reproducerea din memorie a Figurii complexe, evalueaza "memoria in functie de gradul inteligentei care "prezideaza asimilarea datelor spatiale" (Genest-Chéné, 1990). Dar, la un subiect suspectat de un deficit mnezic nu este suficient sa se constate dificultati de evocare sau in reproducerea grafica a stimulului pentru a se afirma ca memoria acestuia este diminuata. Trebuie sa fim siguri ca subiectul a perceput normal, adecvat, datele ce trebuiau fixate si conservate in memorie. Or, se stie ca fixarea mnezica depinde de mai multi factori - ca stilul perceptiv, strategiile exploratorii vizuale, inteligibilitatea datelor percepute, acestea nefiind memorate decat in masura in care ele se prezinta cu o anumita organizare, semnificatie si raporturi determinate de cunostintele stocate in memorie. Aceste semnificatii, structuri si raporturi noi le degajam prin insusi actul perceptiei. Perceptia vizuala nu presupune un simplu contact senzorial: este vorba de reactivarea abilitatilor vizuale in raport cu realitatea stimulului sau de relevarea unor semnificatii noi. In primul caz, perceptia implica recunoasterea; in al doilea caz, vom elabora imaginea perceptiva pornind de la cunostinte actuale. Stimulul va fi analizat si imaginea perceptiva va fi organizata pana cand o structura definitiva se va impune sau se va degaja. Foarte adesea - remarca Rey - practicienii confunda insuficienta perceptiva cu insuficienta mnezica. Insuficienta perceptiva ar avea mai multe cauze: lacune in achizitii, cunostinte si metode exploratorii deficitare sau, in unele cazuri, infirmitati constitutionale sau traumatice. Desigur, chiar daca Rey nu se refera direct, aici intra in mare masura si deficitele campului operativ al vederii determinate de ambliopie. Subliniind faptul ca memoria este legata de perceptie, Rey mentioneaza ca posibile urmatoarele situatii: a) individul este in imposibilitatea obiectiva de a explora si de a percepe adecvat un stimul complex prezentat spre a fi memorat; el nu conserva in memorie decat o imagine vaga, incoerenta, lacunara si nu va putea reproduce, deci, o imagine clara a stimulului (astfel este cazul subiectilor cu ambliopie). Ar fi gresit ca in acest caz sa consideram reproducerea defectuoasa drept o consecinta a unei insuficiente mnezice, ci este vorba de esecul unei elaborari perceptive adecvate, satisfacatoare; b) individul organizeaza datele perceptive intr-o structura definita, in care fiecare parte are o functie in contextul intregului, ansamblul format fiind reductibil la raporturile existente intre detalii. Daca in urma unei asemenea explorari si perceptii subiectul este incapabil sa evoce sau sa reproduca imaginea perceptiva, poate fi incriminata memoria.

Tipurile de reproducere - prin copiere si prin reproducere mnezica - a Figurii complexe Rey evolueaza cu varsta (nu atat cu cea cronologica, cat cu cea mintala) si cu dezvoltarea strategiilor exploratorii vizuale in interrelatie cu stilul activitatii perceptive. Aceasta se petrece in trei stadii: sincretic, analitic si sintetic (Osterrieth). Reproducerea Figurii complexe prin juxtapunerea detaliilor corespunde stadiului analitic, ce se caracterizeaza prin "aderenta perceptiei la real". Figura complexa este reprodusa in raport cu progresia privirii, fara a se trece printr-o recompunere izvorata din sinteza subsecventa analizei intregului in partile sale. Copiii de 7-11 ani se situeaza in acest stadiu analitic (Ska, Dehaut, Nespoulos, 1987). Messerli si colab. (1979) au remarcat la subiectii adulti normali ca si unii dintre acestia procedeaza frecvent in mod analitic si nu degaja o structura organizatoare a Figurii complexe Rey. Iata de ce credem ca in aceasta proba intrevine, de fapt, stilul perceptiv, caracteristic fiecarui subiect.


Lambert-Leconte (1990) demonstreaza ca proba Figura complexa Rey poseda numeroase criterii care o recomanda pentru studierea "gestiunii atentiei" la copii si pentru studierea rolului posibil de "interfata" - jucat de atentie - intre dezvoltarea perceptivo-motorie si dezvoltarea intelectuala a copilului. La niveluri intelectuale echivalente, copiii "independenti de camp", in varsta de 10-11 ani, sunt semnificativ mai rapizi decat cei "dependenti de camp" in analiza, structurarea si reproducerea din memorie a Figurii complexe Rey, rezultatele cifrice obtinute (scorul global) fiind, de altfel, echivalente. Or, stilul cognitiv/perceptiv/Dependenta-Independenta de camp este considerat de numerosi psihologi ca revelator pentru eficacitatea diferita in distributia atentiei vizuale si in rezolvarea diferitelor probe cu date spatiale.

Subiectii "dependenti" si subiectii "independenti" de camp se deosebesc prin atitudinea lor spontana in situatii in care trebuie sa integreze informatii "externe" si informatii "interne" (de genul imaginilor-reprezentari, rationamentelor cu date spatiale etc.). Subiectii "independenti" de camp valorizeaza mai mult informatiile interne, iar subiectii "dependenti" de camp valorizeaza mai mult informatiile externe, legate strict de stimulul concret. Aceasta valorizare relativa a tipului de informatii apare, de exemplu, in domeniul analizei si "destructurarii" perceptive a unor stimuli complecsi. Atitudinea analitica a subiectilor "independenti de camp" ar fi consecinta unei mai mari disponibilitati a schemelor lor figurative (informatii interne) si a mai micii pregnante pentru ei a structurii ca atare a campului perceptiv (informatii externe). Stilurile cognitive - relevate si prin "independenta/dependenta" de camp - pot fi concepute ca variabile psihice care se refera la modul de abordare a unor sarcini perceptive vizuale sau probleme cu date spatiale (Huteau, 1984, p. 46). Ca variabile "moderatoare", stilurile cognitive permit sa se arate ca intensitatea sau forma a numeroase fenomene sunt sub dependenta nu numai a variabilelor situationale (a situatiilor-stimul), ci si a variabilelor de personalitate de genul flexibilitatii/rigiditatii, tempoului activitatilor perceptive, raportului dintre anticipare si control in sarcinile rezolutive etc. Iluziile perceptive, atunci cand sunt produse prin efecte ale contextului spatial, sunt - de pilda - mai puternice la subiectii dependenti de camp.

Factorul perceptiv "dependenta de camp"-"independenta de camp" se constituie ca un factor implicat in stilul cognitiv, fiind - de fapt - un stil perceptiv, dovedindu-se ca un factor diferentiator intr-o larga sfera de comportamente. In conditiile ambliopiei, desigur, stilul perceptiv legat de "dependenta"-"independenta de camp" poarta pecetea particularitatilor ce decurg din natura si gradul ambliopiei, precum si din durata si calitatea "antrenamentului perceptiv" vizual individualizat. Spunem aceasta, deoarece chiar Rey arata ca antrenamentul are un efect cert asupra calitatii copierii Figurii complexe Rey si, deci, asupra perceptiei analitice. De asemenea, cercetarile noastre (1988, 1992) releva repercusiunile pozitive ale educatiei vizuale asupra capacitatii de structurare perceptiv-motorie a spatiului grafic la elevii ambliopi si, desigur, asupra abilitatilor visuo-sopatiale ale subiectilor care si-au antrenat "campul operativ al vederii", depasind in anumite limite disfunctiile impuse de capacitatile vizuale scazute, in raport cu natura si gradul ambliopiei.

3. Metodica investigarii stilului perceptiv cu ajutorul Figurii complexe Rey la

subiectii ambliopi

Se aplica tehnica originala elaborata de Rey, cu completarile aduse de Osterrieth (1945) si cu cele aduse de Ska, Dehaut, Nespoulous (1987) (Anexa 1 si Anexa 2).

a)     Copierea Figurii complexe Rey (timp liber), urmarindu-se comportamentul motor si comportamentul verbal al subiectilor.

b)     Reproducerea din memorie a Figurii complexe Rey (timp liber), imediat dupa terminarea copierii figurii-stimul, relevandu-se mai ales particularitatile memoriei vizuale operative la elevii ambliopi. Se stie ca in optica psihologiei cognitive, memoria operationala (sau memoria operativa) vizeaza memorarea si utilizarea informatiilor tranzitorii legate de realizarea sarcinii in curs de desfasurare. Tocmai de aceea, inainte de prima faza a aplicarii probei - copierea Figurii complexe Rey - subiectilor li se spune in cadrul instructajului verbal ca imediat, dupa terminarea copierii, vor trebui sa reproduca din memorie aceasta figura-stimul. Prin aceasta se insista asupra "gestionarii memoriei" din faza a doua, punand in actiune "memoria operationala" a subiectilor.

Figura complexa Rey este desenata cu linii mai groase (4 mm) pentru a usura perceperea ei de catre subiectii ambliopi. La subiectii valizi grosimea liniilor Figurii complexe este de 1 mm.

Cotarea randamentului subiectilor la copierea Figurii complexe Rey si la reproducerea din memorie se face tinand seama, in principiu, de prezenta sau absenta celor 18 elemente grafice ale Figurii. De asemenea, in analiza cantitativa si calitativa a rezultatelor se iau in seama criteriile organizarii Figurii complexe si nivelurile de reusita sub acest aspect, conform Anexei 1 si Anexei 2.

Elementele nerecognoscibilie, dublurile sau alte elemente adaugate nu se coteaza (nici nu se penalizeaza decat prin aplicarea criteriilor organizarii - Anexa 1), dar de acestea se tine seama in analiza calitativa, a fidelitatii copiei si a reproducerii din memorie a Figurii complexe Rey. Punctajul maxim ce poate fi obtinut de un subiect este de 18 puncte. In cotare se tine seama de urmatoarele posibilitati: a) elementul este absent = 0 puncte; b) elementul este prezent, dar incorect ca structura, orientare sau pozitie = 0,5 puncte; c) elementul grafic este prezent si corect copiat sau reprodus din memorie = 1 punct.

In atribuirea nivelurilor de realizare a copiei sau a reproducerii din memorie a Figurii complexe Rey, toate aliniamentele si intersectiile elementelor grafice trebuie sa fie prezente, tolerandu-se totusi, o singura eroare (Anexa 2).

Deci, in acordarea numarului de puncte (maximum 18) nu am luat in seama decat partial modul de cotare a lui Osterrieth, deoarece la subiectii cu ambliopie - mai ales la cazurile grave si la subiectii in varsta de pana la 12 ani - structura desenelor realizate pe baza copierii si a reproducerii din memorie a Figurii complexe Rey este in mare masura fragmentara. In schimb, criteriile organizarii, raportate la nivelurile de reusita ale fiecarui subiect ne dau informatii utile pentru analiza stilului perceptiv al subiectilor ambliopi.

In cele ce urmeaza vom proceda la o astfel de analiza, sugerand apoi cateva modalitati de antrenare a capacitatilor analitico-sintetice implicate in explorarea vizuala a stimulilor complecsi si in strategiile exploratorii, pornind de la rezultatele obtinute de un lot de 32 de subiecti ambliopi, elevi in clasele a IV-a - a VII-a, in varsta de 12-15 ani, cu acuitatea vizuala cuprinsa intre 1/20 si 1/50.

3.1. Rezultatele obtinute de subiectii ambliopi la copierea Figurii complexe

Rey

Scorul mediu obtinut, pe clase, de elevii ambliopi examinati, a fost urmatorul:

Clasa a IV-a (8 subiecti, varsta medie 12 ani) 13,5 puncte

Clasa a V-a (8 subiecti, varsta medie 13 ani) 15 puncte

Clasa a VI-a (8 subiecti, varsta medie 14 ani) 16 puncte

Clasa a VII-a 8 subiecti, varsta medie 15 ani) 16,5 puncte

Mentionam ca examinarile noastre anterioare au aratat ca subiectii valizi in varsta de 12-13 ani obtin maximum de puncte la copierea Figurii complexe Rey (18 puncte). Copiile figurii-stimul realizate de elevii ambliopi sunt de multe ori incomplete, cu elemente gresit reproduse grafic ca structura, pozitie si orientare. Interesant de mentionat este faptul ca intre nivelul reusitei subiectilor ambliopi la copierea Figurii complexe Rey si nivelul reusitei la testul Bender-Santucci exista o corelatie semnificativa la p<.05 (ρ=.34). Aceste rezulate ne releva implicatiile capacitatii de orientare si structurare perceptiv-motorie a spatiului asupra reusitei la cele doua probe. La elevii ambliopi, perturbarile campului operativ al vederii isi pun amprenta asupra reusitei la proba Figura complexa Rey, ca de altfel la toate probele grafo-motorii, datorita imaginii perceptive lacunare, parcelare, imprecise si "cetoase", precum si datorita eficientei mai scazute a coordonarii ochi-mana la unii elevi, mai ales la cei care nu au efectuat sistematic exercitii de educatie vizuala.

Timpul necesar copierii (ca de altfel si cel necesar reproducerii din memorie) este mult mai prelungit decat la subiectii valizi (in medie 6 minute, fata de aproximativ 3 minute la valizi), datorita, pe de o parte, particularitatilor explorarii vizuale la ambliopi, iar pe de alta parte, datorita caracterului analitic al explorarii care este solicitat de structura Figurii complexe Rey. Timpul prelungit al copierii Figurii complexe Rey se datoreste si particularitatilor "programarii" si efectuarii gestului grafic de catre elevii ambliopi. Dar, desigur, exista o destul de mare dispersie a randamentului sub unghiul calitatii si a timpului copierii Figurii complexe Rey, determinata de un cumul de factori psihofiziologici, pornind de la natura si gradul ambliopiei subiectilor ambliopi examinati. Dar, cresterea randamentului pe parcursul scolarizarii ne demonstreaza ca, intr-adevar, Rey avea dreptate cand sublinia rolul antrenamentului grafic, al exercitiului in optimizarea rezultatelor la probele grafo-motorii, inclusiv la proba Figura complexa.

3.2. Tipurile stilului perceptiv evidentiate prin proba Figura complexa Rey

In pofida faptului ca subiectii ambliopi examinati de noi aveau varsta cronologica de 12-15 ani, varsta la care - conform cercetarilor efectuate cu subiectii valizi (Osterrieth, 1945, Messerli, 1969) - o mare parte sin subiecti se situeaza in stadiul "sintetic", elevii ambliopi din clasele a IV-a - a VII-a se situeaza in "stadiul analitic", iar in cazurile de ambliopie grava chiar in stadiul "sincretic".

Majoritatea subiectilor ambliopi reproduc Figura complexa Rey prin juxtapunerea detaliilor, caracterizandu-se, deci, prin ceea ce Ska si colab. (1987) denumesc "aderenta la real" determinata de slaba capacitate de a evalua in mod anticipat coordonarile intre elementele constitutive ale figurii-stimul. Or, tocmai aceasta capacitate permite trecerea de la stadiul "analitic" la stadiul "sintetic" in explorarea si perceptia vizuala, cu repercusiuni pozitive asupra calitatii si timpului necesar reproducerii prin copiere sau din memorie a Figurii complexe Rey. La subiectii ambliopi perceptia vizuala este lipsita in mare masura de caracterul "instantaneu" si de "automatizare", fiind necesare mai multe fixari ale privirii pentru receptarea informatiei, paralel cu eforturile de constientizare si de interpretare a relatiilor dintre elementele percepute, pentru a structura treptat ansamblul Figurii complexe Rey.

Stilul perceptiv analitic, caracteristic subiectilor ambliopi, se explica si prin lipsa sintezei primare globale, pe fondul careia sa se desfasoare in continuare activitatea analitico-sintetica fina, care, in cele din urma, sa duca la "reconstruirea mintala" a Figurii complexe Rey, obiectivata in copierea acesteia sau in reproducerea ei din memorie. La ambliopi, datorita stilului perceptiv analitic, in reproducerile-copie a Figurii complexe apar dificultati in organizarea stimulului complex, respectiv realizarea corecta a intersectiilor si aliniamentelor (specificate in Anexa 1 si Anexa 2).

Din punct de vedere al nivelului de organizare a Figurii complexe Rey, rezultatele obtinute la copierea acesteia ii plaseaza pe subiectii examinati de noi in modul urmator (Tabelul IV).

Tabelul IV. Nivelul de organizare a Figurii complexe Rey in reproducerile-copiere realizate de subiectii ambliopi

Subiectii

Nivel I

Nivel II

Nivel III

Nivel IV

Nivel V

(clasa)

(numarul subiectilor pe fiecare nivel de organizare)

Clasa a IV-a

Clasa a V-a

Clasa a VI-a

Clasa a VII-a

Rezultatele obtinute de subiectii ambliopi la copierea Figurii complexe Rey ne arata ca in orientarea si structurarea perceptiv-motorie implicata in probele visuo-spatiale trebuie sa intre in lucru capacitatile analitico-sintetice ale subiectilor, depasindu-se prin antrenament limitarile impuse de natura si gradul ambliopiei. De asemenea, trebuie sa intre in actiune si capacitatea de evaluare in chip adecvat si in mod anticipat a coordonarilor intre elementele constitutive ale figurii-stimul.

In privinta implicarii stilurilor perceptive relevate de Ombredane, cele mai bune performante la copierea Figurii complexe le-au obtinut - in ordine - subiectii ambliopi care apartin urmatoarei tipologii:

a) Subiectii cu un stil perceptiv "echilibrat" si mobil, care racordeaza viteza explorarii vizuale cu calitatea imaginii perceptive obtinute prin explorarea predominant analitica. Acesti subiecti confrunta mau multe decizii posibile referitoare la relationarea treptata a aliniamentelor si a intersectiilor Figurii complexe Rey, pentru a integra mai bine elementele campului stimulator intr-un percept unitar, progresiv construit.

b) Subiectii cu un stil perceptiv lent, "prudent", care au nevoie de un timp mai indelungat pentru copierea Figurii complexe, intrucat prelungesc explorarea, ezitand sa adopte o strategie exploratorie predominant analitica sau predominant sintetica, desigur, in functie de specificul ambliopiei si a campului operativ al vederii, dar si in functie de particularitatile tipologice generale si temperamentale.

c) Subiectii cu un stil perceptiv "pripit", "impulsiv", care accelereaza si prescurteaza faza exploratorie, decizand sa "exploateze" structura spatiala perceputa in cadrul Figurii complexe Rey trecand la copiere inainte de a fi inregistrat toate elementele ce trebuie relationate.

In antrenamentul vizual si al capacitatii de evaluare anticipata a coordonarilor spatiale intre elementele unor figuri-stimul, de genul Figurii complexe Rey, se va tine seama si de apartenenta subiectului ambliop la unul dintre cele trei tipuri perceptive de mai sus. Aceasta va avea repercusiuni pozitive si in activitatile scolare, la disciplinele care implica rationamente cu date spatiale (geometrie, de exemplu).

3.3. Exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de reprezentare, de organizare si

de structurare spatiala la elevii ambliopi

Toate exercitiile destinate elevilor ambliopi pentru dezvoltarea capacitatilor de reprezentare, de organizare si de structurare perceptiv-motorie a spatiului grafic - implicate si in proba Figura complexa Rey - trebuie sa fie individualizate si sa faca parte integranta din programul si obiectivele activitatilor de educatie vizuala. Toate investigatiile noastre si ale altor cercetatori arata ca este mai potrivit sa se vorbeasca nu doar in general despre capacitatile perceptiv-motorii, de reprezentare, organizare si structurare spatiala, ci sa se releve specificul acestora la fiecare subiect ambliop, in raport cu natura si dinamica ambliopiei, cu gravitatea acesteia, cu experienta perceptiva anterioara, cu antrenarea sau non-antrenarea sistematica a campului operativ al vederii si, desigur, si in raport cu tipul stilului perceptiv.

Pentru dezvoltarea capacitatii de reprezentare, de organizare si de structurare spatiala elevii ambliopi trebuie sa invete treptat, printre orele de educatie vizuala si ladiferitele discipline didactice, cu sprijinul psihopedagogilor - in calitate de "mediatori" - cele mai adecvate metode si procedee de analiza si sinteza a elementelor componente ale formelor geometrice si de reproducere grafica a acestora, precum si a unor forme complexe cum este Figura Rey.

In proiectarea si realizarea activitatilor didactice si corectiv-compensatorii, destinate acestor obiective operationale, trebuie sa se tina seama de faptul ca - dupa cum arata Piaget si Inhelder (1964) - progresul in realizarea formelor se obtine in raport cu reglarile referitoare la: a) numarul unghiurilor (notiunea de unghi trebuie insusita prioritar, fiindca ea duce la notiunea de linie dreapta si nu invers); b) dimensiunea laturilor; c) inclinarea liniilor. La aceasta adaugam o buna anticipare a raporturilor "metrice" intre diferite segmente ale unei figuri complexe, precum si capacitatea de a evalua in mod anticipat si corect coordonarile dintre elementele constitutive ale unor figuri-stimul, capacitati care constituie obiective formative ale demersurilor educationale si corectiv-compensatorii desfasurate cu elevii ambliopi.

De la varsta prescolara si scolara mica - din clasa I - elevii ambliopi trebuie sa exerseze reproducerea grafica a formelor geometrice simple si apoi a celor mai complexe, care vizeaza o coordonare ochi-mana mai fina; este vorba de urmatoarele figuri geometrice: cerc, patrat, dreptunghi, triunghi, romb. Se stie ca subiectii normali si valizi ating "stadiul rombului" la aproximativ cinci ani. Pentru inlaturarea unor dificultati intampinate de ambliopi in realizarea grafica a figurilor geometrice se vor efectua exercitii de coordonare ochi-mana si de structurare perceptiv-motorie a spatiului, utilizand forme geometrice de genul celor din testul Santucci (destinat copiilor de 4-6 ani) sau de genul celor din testul Bender-Santucci (pentru copiii de la 6 ani la 11 ani). De asemenea, se vor face exercitii de urmatoarele tipuri: a) construirea cu ajutorul instrumentelor a unor figuri echivalente cu un anumit model, prin masurarea dimensiunilor, decupare si verificarea prin suprapunere; b) construirea cu ajutorul instrumentelor a unor figuri decupate, cu respectarea dimensiunilor; c) construirea de figuri echivalente; d) construirea de figuri geometrice multiplicate si marite sau micsorate de un anumit numar de ori; e) transformarea unor figuri geometrice.

Toate exercitiile mentionate pornesc in primul rand de la obisnuirea subiectului cu explorarea activa, analitico-sintetica a stimulilor, in mod organizat. Ele urmaresc, totodata, punerea in relatie a diferitelor elemente componente ale stimulilor complecsi, structurand spatiul pe baza unor reprezentari spatiale tot mai adecvate, subiectii dezvoltandu-si capacitatea de reprezentare, de structurare si de organizare spatiala.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.