SCOALA POSTLICEALA ECOLOGICA

-CRAIOVA-

LUCRARE DE DIPLOMA

SCOALA POSTLICEALA ECOLOGICA

-CRAIOVA-

LUCRARE DE DIPLOMA

- VITAMINE -

TEMA LUCRARII

- VITAMINE -

I INTRODUCERE

Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor sub diferite aspecte . Ca orice ramura a stiintei moderne , farmacologia inregistreaza noi progrese datorate in principal procedeelor sintetice de preparare a produselor medicamentoase - fapt cu implicatii deosebite in planul combaterii afectiunilor , dar si cu aspecte negative legate de efectele adverse , de modificarile imunologice , de gradul de toxicitate asupra organismului uman , ca si de modificarile in raspunsul microorganismelor la actiunea lor , prin aparitia fenomenelor de rezistenta .

In incercarea de a reda societatii , omul bolnav , alaturi de farmacisti , avem obligatia de a cunoaste progresele obtinute de stiinta acum si ulterior pe parcursul intregii vieti profesionale .

Mi-am ales ca tema a lucrarii 'Vitaminele' datorita importantei pe care o au in mentinerea echilibrului fiziologic .

Medicamentul este definit , in documentele Organizatiei Mondiale a Sanatatii , ca ,,orice substanta sau produs utilizat sau destinat a fi utilizat in vederea modificarii sau studierii unui sistem fiziologic sau unei stari patologice , in interesul subiectului caruia ii este administrat ''. Dupa o alta definitie , medicamentele sunt substante si preparate farmaceutice destinate a vindeca , ameliora , preveni si diagnostica suferintele organismului .

Numeroasele medicamente , cunoscute si utilizate in prezent , pot fi grupate in patru categorii : care amelioreaza sau contribuie la vindecarea tulbutarilor tesuturilor , aparatelor si sistemelor organusmului , actionind asupra dereglarilor fiziopatologice sau simptomatice ; care combat agentii biologici patogeni pentru om ; care inlocuiesc substantele si lichidele fiziologice ; care sunt utile pentru testarea functiilor organismului .

Numarul , mereu mai mare , al medicamentelor puse la dispozitia practicienilor si materialul informativ imens existent , in legatura cu acestea , alaturi de o literatura foarte bogata in toate compartimentele medicinii , creeaza mari dificultati in cunoasterea si aplicarea datelor celor mai utile despre medicamente .

Medicamentele nu creeaza functii noi in organism ci actioneaza asupra functiilor existente , modificandu-le in sens pozitiv sau negativ . Pentru a cunoaste rational o clasa de medicamente trebuie pornit totdeauna de la datele de fiziologie si fiziopatologie si urmarit cum sunt ele modificate sub influenta diferitelor substante . In stadiul actual al cunoasterii medica-mentelor se impune a se face distinctie intre numarul substantelor existente pe plan international si cel necesar unei farmacoterapii rationale , stiintifice, eficiente. Una dintre cele mai gresite atitudini , din nefericire frecvent intilnita si care aduce prejudicii sanatatii oamenilor , este absolutizarea valorii unui anumit medicament , nu numai ca substanta dar si ca produs al unei anumite firme . Se cunoaste astazi ca unele substante , avand caractere farmaco-dinamice comune grupei din care fac parte , nu se deosebesc intre ele ca eficienta sau prezinta mici deosebiri , adesea fara importanta pe plan terapeutic.

Farmacoterapia a fost conceputa si realizata in dorinta de a aduce o contributie la diminuarea acestor dificultati si la obtinerea de rezultate terapeutice cat mai bune.

II VITAMINE GENERALITATI

BAZE BIOCHIMICE

Vitaminele sunt substante organice , majoritatea din surse exogene , esentiale , in cantitati mici , pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului . Ele actioneaza ca biocatalizatori , impreuna cu enzimele si hormonii . Influenteaza metabolismul intermediar , intrand in compozitia unor enzime sau participand direct la procese redox . Structura chimica a vitaminelor este foarte diferita . Clasificarea se face dupa solubilitate : hidrosolubile (vitaminele complexului B, vitamina C); liposolubile (A , D , E , K) .

BAZE FIZIOPATOLOGICE

Alimentatia echilibrata asigura necesarul tuturor vitaminelor . Necesarul variaza in functie de varsta , sex , greutate , gen de activitate , sarcina , lactatie , boli acute sau cronice , clima . Stari de hipovitaminoza sau avitaminoza pot avea trei grupe de cauze :

a)Aport insuficient in alimentatia respeciva sau dezechilibrata , consum excesiv de alcool , scaderea apetitului , dieta nestiintifica pentru obezitate , pregatirea culinara neadecvata .

b)Tulburari de absortie in boli hepto-biliare , gastro-intestinale , trata-mente necorecte cu antibiotice , administrarea cronica a unor medicamente ( fenitoina , contraceptivele orale , salazopirina , etc. ).

c)Cresterea consumului , in munci fizice mari , boli febrile , hipertiroidism, stress , perioade de crestere somatica , etc. Avitaminozele sunt exceptional de rare in prezent .

BAZE FARMACODINAMICE

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice .In consecinta ele ationeaza numai in masura in care exista stari de hipo- sau avitaminoza , crescand la normal procesele biochimice perturbate .

FARMACOTERAPIE

Vitaminele au o larga utilizare si sunt consumate in cantitati impre-sionante , atat pe baza prescrptilor medicale cat si ca automedicatie . O mare parte din consumul vitaminelor este nejustificat si abuziv . Se disting trei categorii de situatii in care se utilizeaza vitaminele .

a)Hipovitaminoze. Fiecare din cele 3 situati mentionate la Baze fiziopatologice necesita o cunoastere corecta , o estimare obiectiva a exis-tentei starii de hipovitaminoza si o abordare complexa , in primul rand cauzala . Aportul vitaminelor , sub forma diferitelor preparate farmaceutice , poate fi justificat si necesar numai in cazutile care nu pot fi rezolvate prin tratarea etiologica . Si atunci , dozele administrate trebuie sa fie cat mai apropiate de limitele necesarului fiziologic , tinand seama de parametrii importanti ( varata , sexul , categoria de efort fizic , e.t.c.) ai fiecarui caz in parte . Dozele care depasesc mult acest necesar nu pot fi justificate . Daca prin alimentele consumate aportul vitaminelor este asigurat , ceea ce se poate realiza in numeroase cazuri , suplimentarea dietei cu vitamine este nerationala si inutila .

b)In scop profilactic si pentru indicatiile numite uneori , 'specifice' ( pen-tru acoperirea unor cerinte normale ) . Un mare numar de oameni , de toate varstele , folosesc multe vitamine , adesea preparate polivitaminate , cu sau fara adaosuri de saruri minerale , in doze care depasesc de mai multe ori necesarul zilnic fiziologic , pentru efectele presupuse ' tonice ' , ' trofice ' . In aceasta categorie intra si indicatiile vitaminelor ca ' suplimente ale alimentatiei ' , pentru acoperirea unor ' cerinte normale ' ( de exemplu la copii sau in cursul sarcini ) sau drept ' corectoare metabolice ale manifesta- rilor caracteristice varstei inaintate , unor infectii acute sau cronice , e.t.c. In multe cazuri este vorba de un consum nejustificat , intrucat in literatura medicala nu sau adus demonstratii privind justetea acestor indicatii , in afara starilor de hipovitaminoza . Sunt putine exceptii in legatura cu utilizarea profilactica , printre care prescrierea vitaminelor D in prevenirea rahitis-mului.

c)Pentru tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine . Indicatiile respective , numite uneori ' nespecifice ' , se bazeaza , in gandi-rea celor care le practica pe asa numitele ' actiuni farmacologice propii ' ale vitaminelor , diferite de efectele lor biochimice , fiziologice . Din nefericire , marea majoritate a acestor ' actiuni propii ' nu au fost demonstrate sem-nificativ , nici experimental si nici clinic .In practica terapeutica , in cazurile de acest fel se folosesc doze mari , uneori excesive ( ' terapie megavi-taminica ' ) fara ca prin aceasta sa se fi ajuns la dovezi obiective privind eficacitatea vitaminelor . Exemplul elocvent il reprezinta unele suferinte ale aparatului cardiovascular si multe boli degenerative ale aparatului locomotor care sunt tratate cu serii repetate de vitamine din complexul B , in doze mari, pe cale injectabila cu toate ca efectele favorabile , atunci cand apar , sunt in mare parte placebo . In schimb , nu se trag toate foloasele pe care le pot oferii , pentru aceste boli , tratamentele balneofizioterapice , sau , folosind corect aceste tratamente , se mai adauga inutil si vitamine.

BAZE FARMACOTOXILOGICE

O problema care este rareori luata in consideratie o constituie efectele

Supradozarilor vitaminelor . Din fericire pentru vitaminele hidrosolubile consecintele sunt usoare , cel putin din punct de vedere teoretic , intrucat excesul , care depaseste nevoile fiziologice , este eliminat relativ repede . Faptul ca pana in prezent , nu s-au descris fenomene adverse ingrijoratoare , nu este o dovada ca acestea nu pot exista . In acest sens este bine a ne aminti ca , pentru organism orice exces este daunator , inclusiv cel al tuturor substantelor indispensabile desfasurarii proceselor vitale , cum sunt oxi-genul , apa , clorura de sodiu si alti electroliti , alimentele .De ce vitaminele ar face exceptie ? Pentru vitamiele liposolubile care , datorita particulari-tatilor cinetice se pot cumula in organism , se cunosc multe efecte adverse , uneori grave .

III VITAMINE HIDROSOLUBILE

Aceasta grupa cuprinde complexul vitaminelor B -tiamina , riboflavina , piridoxina , acidul nicotinic , acidul folic , cianocobalamina , biotina , acidul pantotenic si acidul ascorbic . Actioneaza , in principal , in calitate de cofactori sau precursori de cofactori ai unor enzime specifice , esentiale pentru metabolismul normal . Vitaminele hidrosolubile se distribuie in lichidul extracelular , depozitele din organism sunt mici si eliminarea se face renal , cu usurinta ; de aceea starile carentiale survin relativ repede . Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente , carentele implica , de multe ori deficitul mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali , desi simptomele pot fi coracteristice lipsei numai a unuia . Supradozarea vitanimelor hidrosolubile , nu are in general consecinte toxice, cantitatea eliminata crescand odata cu doza .

III 1 TIAMINA (VITAMINA B₁ )

Tiamina ( thiamine , aneurine , benerva , betabion , brevitin ) sau vitamina B₁ este sintetizata de vegetale , multe bacterii , alge si unele ciuperci . Molecula cuprinde un nucleu pirimidinic si un nucleu tiazolic cuplate .

Vitamina se gaseste in cantitati mari in carnea de porc , ficat , rinichi si in fainurile de cereale complete . Fierberea alimentelor , mai ales in mediu alcalin , o distruge in parte . Necesarul zilnic la adult este apreciat la 1.4 mg pentru barbati , 1 mg pentru femei ( plus 0,4 -0,5 mg in timpul sarcinii si alaptarii ) si 0,3 -1,2 mg pentru copii ( in functie de varsta ) . Aceste cantitati sunt cuprinse obisnuit in ratia alimentara . Necesitatea creste cu aportul caloric , mai exact cu aportul de glucide . Tiamina se absoarbe din intestin prin teansport activ, pentru dozele mari adaugandu-se si un proces de difu- ziune . Dozele mici , corespunzatoare aportului alimentar minim , se meta-bolizeaza in intregime ; dozele mai mari umplu depozitele , restul fiind eliminat prin urina in majoritate sub forma neschimbata .

FARMACOTERAPIE

Deficitul vitaminic poate aparea in conditiile unui aport scazut , asociat cu un consum crscut de glucide sau cu necesitati metabolice sporite - in cursul sarcinii , alaptarii , in hipertiroidism , in malabsorbtie , in cazul perfuziilor intravenoase cu glucoza . Sindroamele clinice caracteristice -beri-beri - sunt cunoscute in rasarit ca datorite consumului de cantitati mari de orez decorticat ; in apus , una din cauzele obisnuite este alcoolismul cronic , care provoaca policarenta vitaminica B , cu predominanta tiaminei . Deficitul de tiamina se manifesta clinic prin polinevrite periferice degenerative si atrofie musculara ( beri - beri uscat ) , edeme si cardomegalie (beri - beri umed ), fenomene de encefalopatie ( sindrom Wernicke , sindrom Korsakoff ) . Patogenia leziunilor neurologice si cardiace nu este cunoscuta . Tiamina este necesara pentru functia normala a sistemului nervos si aparatului cardiovascular . Intervine in sinteza acetilcolinei , favorizand transmiterea influxului nervos . Participa la formarea hormonului tireotrop si la inactivarea estrogenilor in ficat . Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piru-vic in sange si urina, cu aparitia de polinevrite .

FARMACOTERAPIE

Hipovitaminoza B₁ . Diete restrictive , tulburari de absortie in boli gastro-intestinale , arsuri intinse , diabet , hipertiroidie , alcoolism . Nevrite in hipo-vitaminoza si infectioase .

FARMACOGRAFIE

Prpoduse farmaceutice industriale : Vitamina B₁^T cutie cu 40 comprimate de 10 mg ; fiole de 1 ml cu 10 mg ; fiole de 2 ml cu 100 mg .

In FR. X se gaseste monografia 'THIAMINI HIDROCHLORIDUM' ( vit B₁) .

Mod de administrare: Adulti 30-100 mg pe zi , oral , s.c. , i.m. Copii 5-20 mg pe zi .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Se foloseste clorhidratul de tiamina . Cristale mici incolore sau pulbere cristalina alba , cu miros caracteristic , gust slab amar . Usor solubil in apa , greu solubila in alcool .

III 2 RIBOFLAVINA (VITAMINA B₂ )

Riboflavina sau vitamina B₂ este sintetizata de bacterii , ciuperci si plante superioare . Se gaseste in cantitati mari in lapte , branza , ficat ,rinichi , albus de ou, legumele verzi . Necesarul zilnic la adulti este de 1,5 - 1,7 mg , sau de 0,6 mg /1000 calorii , cantitati continute obisnuit in ratia alimentara .La copii de 6 luni - 2 ani 600 mg; 2-3 ani 700 mg ; 3 - 4 ani 800 mg ; 4 -6 ani 900 mg ; 6 - 9 ani 1,1 - 1,2 mg; 10 -18 ani 1,2 -1,5 mg .Peste 18 ani 1,6 - 1,7 mg .Sarcina 1,8 mg . Lactatie 2 mg .

Riboflavina in organism este transformata in forme active biologic , cu functie de coenzime ale flavoproteinelor importante pentru oxidoreducerile celulare. Cantitatile mici de vitamina sunt metabolizate in majoritate. Riboflavina are o absortie buna din tubul digestiv . Absortie diminuata in hepatita si ciroza . Se depoziteaza in ficat in rinichi si se elimina prin urina , lapte , fecale . Riboflavina intervine in procese de crestere , de mentinere a integritati epiteliilor . Influenteaza absortia lipidelor din tubul digesriv . Are actiune hipoglicemianta la normali si diabetici . Protejaja celula hepatica fata

de substante toxice . 

FARMACOTERAPIE

Deficitul vitaminic survine rareori , fiind mai frecvent atunci cand alimentatia este scazuta sau la alcoolicii cronici. Simptomele principale sunt: stomatita , dermatita seboreica , anemie . Administrarea terapeutica a vitaminei corecteaza tulburarile carentiale in cateva zile .

Hipo-si ariboflavinoza . Keratite , irite , conjuctivite , dermatite , eczeme , glosite , stomatite , enterocolite , tulburari de crestere la copii , insuficienta hepatica .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Riboflavin ^T fiole de 2 ml. cu fosfat monosodic de ribloflavila echivalent cu 10 mg. baza .

Mod de administrare: adulti 5 -10 mg. pe zi i.m copii 0,5 - 5 mg. pe zi i.m.

In F.R X este mentionata monografia ,,RIBOFLAVINUM' (vit. B .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Pulbere cristalina galbena pana la galben-portocaliu . Foarte usor solubila in suluti alcaline , greu solubila in apa , practic insolubila in alcool .

III 3 PIRIDOXINA (VITAMINA B₆ )

Grupul vitaminelor B₆ cuprind trei compusi cu nucleu piridinic : piridoxina care se gaseste mai ales in plante si se foloseste ca medicament , piridoxamina si piridoxal care se gasesc mai ales in alimentele animale.

Necesarul zilnic , asigurat de aportul alimentar este de 1,75 - 2 mg pentru o ratie proteica de 100 g pe zi , in timpul sarcinii si alaptarii sunt necesare 2 - 2,5 mg zilnic .

Drojdia de bere , ficatul , fainurile de cereale integrale sunt indeosebi bogate in vitamina B₆ .

Vitaminele B₆ se absorb bine din intestin . Toate cele trei forme se transforma in organism in piridoxal-fosfat forma activa. Vitamina B₆ se elimina in urina .

Piridoxalul intervine in hematopoeza , avand efect favorabil in unele anemii . Este factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale . Este slab sedativ al SNC . Doze de cateva grame zilnic pentru timp prelungit produc neuropatie periferica severa , pierderea simtului tactil, piederea reflxelor membrelor. Revenirea se fac lent in 6 luni -3 ani . Aceleas tulburari au fost produse si la doze de 500 mg pe zi trei ani .Oprirea brusca a tratamentului cu vitamina B₆ poate declansa un sindrom de abstinenta .

FARMACOTERAPIE

Pelagra ( in asociere cu PP ,tiamina , riboflavina ) .Tulburari cutanate si mucoase , anemii , boala de iradiere .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale: Vitamina B₆^T ,flacon cu 20 comprimate de 0,25g; fiole de 5 ml cu 0,25 g ;fiole de 2 ml cu 50 mg .

Mod de administrare :oral i.m., i.v. Adulti 0,25-0,50 g pe zi oral si 0,15-0,25 g injectii zilnic sau la 2 zile .Copii 0,1-0,25 g pe zi , in functie de varsta .

In F.R. X este prevazuta monografia 'PYRIDOXINI HYDROCHLORIDUM' .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba , fara miros , cu gust usor acru , usor solubil in apa, greu solubil in alcool .

INTERACTIUNI

Piridoxina scade efectele barbituricelor , levodopei , fenitoinei .Efectele piridoxinei sunt scazute de contraceptive orale, izoniazida, penicilina .

III 4 CIANOCOBALAMINA (VITAMINA B₁₂ )

Cobalaminele sau cobamidele sunt vitamine din complexul B cunoscute sub denumirea de vitamina B₁₂ . Ele au o structura asemanatoare hemoglobinei . Se gaseste in toate organele , mai ales in ficat , stomac , rinichi , creier si muschi . A fost obtinuta initial din ficat de bovine . In prezent se obtine din culturile de Streptomyces griseus , ca un subprodus la fabricarea streptomicinei . Solutia apoasa are pH 4 -5,5.

Nevoia zilnica de cianocobalamina a unui adult este de 1-2 mg (1-2 unitati), iar raportul alimentar este de 3-5 mg pe zi , 0,3 mg pentru sugari si 2,5-3 mg la femei in perioada de sarcina si alaptare . In stomac vitamina se desface de proteinele alimentare sub actiunea acidului clorhidric si se leaga de o glicoproteina secretata de celulele parietale din mucoasa gastrica . In sange vitamina B₁₂ este transportata de o beta - globulina , care se distribuie in tesuturi , mai ales la hepatocite . Ficatul este principalul loc de depozitare continand 3-5 mg. vitamina , cantitate suficiena pentru circa 5 ani . Concentratia plasmatica normala este de 2-900 pg. pe ml O mica cantitate ( 3-8 mg ) este secretata biliar si se reabsoarbe intestinal . Cianocobalamina este necesara procesului normal de maturare al eritrocitelor . Lipsa ei duce la hiperplazie megaloblastica a maduvei oaselor , datorita opriri evolutiei maturarii hematiilor . Intervine in sineza nucleoproteinelor , fiind necesara pentru transformarea tiaminei in timidina, substanta care intra in structura acizilor nucleici.

Cianocobalamina are actiune neurotropa , fiind esentiala in procesele de care depind integritatea functionala a fibrelor mielinice .

Are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic , prin favorizarea

formarii gruparilor metil labile , necesare sintezei metioninei din homocisteina si transformarii glicocolului in serina .

Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie , pentru unele microorganisme si pentru organisme superioare . Contribuie la troficitatea mucoasei digestive (lipsa ei produce glosita si gastrita atrofica ) .

FARMACOTERAPIE

Deficiutul de vitamina B₁₂ este relativ rar . Couza principala este lipsa factorului intrinsec , datorita incapabilitatii mucosei gastrice de al produce in anemia pernicioasa sau la bolnavii gastrectomizati . Diagnosticul deficitului de vitamina se face prin dozarea acesteia in plasma , prin testul schilling si indirect prin analiza sucului gastric . Avitaminoza B₁₂ se manifesta prin anemie megaloblastica si prin leziuni neurologice caracteristice .

Cianocobalamina este indicata in anemii megaloblastice unde are actiune majora . Efectele cianocobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii si al copilariei . Se obtin numai rezultate partiale . La bolnavii cu complicati ale sistemului nervos , ameliorarea se obtine mai lent insa nu se mai inregistreaza avansarea leziunilor . Cu cat tulburarile neurologice au aparut mai recent , fata de aplicarea tratamantului cu vitamina B₁₂ , cu atat se obtin rezultate mai bune .

Cianocobalamina ar avea unele efecte in : neuropatii , hepatite cronice si ciroze , nevralgi de trigemen , tireotoxicoza , anorexie , intarzieri in crestere , sterilitate , unele psihoze , neoplasm .

FARMACOGRAFIE

Produse industriale. Vitamina B₁₂^T fiole de 1 ml. cu 50 mg sau cu 100 mg . Rovitrat^T, fiole de 2 ml. cu solutie injectabila de extract de ficat , avand 20 mg cianocobalamina . Neohepar^T , fiole de 2 ml. cu extract de ficat , avand 20 mg cianocobalamina ; fiole de 5 ml. cu extract de ficat avand 50 mg cianocobalamina .

F.R. X oficializeaza cianocobalamina . Se prezinta sub forma de solutie apoasa de culoare rosie . Este folosita in tratamentul carentei de vitamina B₁₂.

Mod de administrare : calea de administrare obisnuita este injectarea intravenoasa sau subcutanata . Calea orala nu este recomandata in anemia megaloblastica , nefiind posibila absortia . Aceasta cale poate fi folosita la vegetarieni , lipsiti de aportul zilnic de vitamina B₁₂ prin carne . La acestia se foloseste doza zilnica de 1 mg .

Doza de vitamina B₁₂ este definita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice , existenta unei infecti sau a tulburarilor neurologice . Initial , la formele medii , necomplicate se administreaza zilnic 1 mg , timp de 5 - 10 zile . Tratamentul de intretinere se face cu doza de 30 - 100 mg , odata pe luna.

In cazurile grave de anemie megaloblastica , cu trombocitopenie , hemoragii , leucopenie , infectii , tulburari neurologice intense , tratamentul se face , in prima zi cu 100 mg vitamina B₁₂ injectabil si 15 mg. acid folic , iar urmatoarele 6 zile cu 100 mg vitamina B₁₂ i.n. si 5 mg. acid folic oral , zilnic . La copii , 1 - 10 mg pe zi .

In afectiuni neurologice si hepatite cronice se injecteaza 1 mg. pe zi sau 2 - 3 zile .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

A fost obtinuta cristalizata , are culoare rosu inchis si este solubila in apa, cu reactie neutra .

III 5 NICOTINAMIDA ( VITAMINA PP )

Acidul nicotinic si nicotinamida , compusi cunoscuti sub denumirea de

PP , se folosesc , ca medicamente pentru tratamentul si prevenirea pelagrei . Acidul nicotinic este continut in cantitati mari in carne , legume si cereale. Ratia zilnica obisnuita cuprinde circa 10 mg. acid nicotinic , iar necesarul la adult este de 15 -20 mg cu un adaos de 2 - 5 mg in timpul sarcinii si alaptarii .

Statile de deficit de vitamina PP , manifestate prin pelagra , se dotoresc fie carentei alimentare de acid nicotinic si triptofan ( pelagra primara ) , fie unor tulburari metabolice care impiedica formarea coenzimelor corespunzatoare , fie consumului sau pierderii urinare excesive a acidului nicotinoic ( pelagra secundara ) .

Pelagra se manifesta printr-o eruptie caracteristica pe pielea expusa la lumina (care devine inchisa la culoare , uscata , atrofica si fisurata ) , inflamatia cronica a mucoaselor , indeosebi a mucoasei digestive cu diaree apoasa , uneori sanguinolenta si tulburari nervos - centrale . Administrarea de preparate de vitamina PP corecteaza rapid o buna parte din simptome . Tulbutarile digestive pot disparea dupa prima zi de tratament . Tulburarile nervoase sunt de obicei rapid inlaturate , dar uneori raspunsul este mai lent . Vindecarea dermatitei cere un timp mai lung .

In pelegra acuta se recomanda un tratament de atac cu 100 mg. nicotinamida intramuscular sau intravenos , de 3 ori pe zi , pana la disparitia simptomelor acute , continuand apoi pe cale orala cu 100 mg. de 3 ori pe zi . Este obligatorie asocierea cu preparate continand polivitamine si minerale echilibrate .

Nicotinamida este mai avantajoasa decat acidul nicotinic in tratamentul pelagrei , deoarece este bine suportata . Acidul nicotinic provoaca frecvent congestia pielii , tahicardie si fenomene de iritatie digestiva , chiar in doze

relativ mici necesare pentru corectarea deficitului vitaminic .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Vitamina PP^T , fiole de 2 ml. cu 100 mg.

acid niconinic sau nicotinamida . Acidul nicotinic ^T , flacon cu 40 comprimate

de 0,10 g acid nicotinic sau nicotinamida .

Mod de administrare : Oral dupa mese , in 2 - 3 prize , subcutanat , intramuscular, intravenos lent . Adultii , 6 - 100 mg. pe zi . Copii , oral , 25 - 100 mg. pe zi . Ca hipocolesterolemiant si in schizofrenie 3g. pe zi sau mai mult .

Interactiuni : izoniazida scade efectele acidului nicotinic .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristale incolore sau pulbere cristalina alba sau alb - galbuie . Usor solubila in apa si alcool .

III 6 ACIDUL ASCORBIC ( VITAMINA C )

Vitamina C , o cetolactona asemanatoare glucozei , se gaseste in alimente ca acid ascorbic si acid dehidroascorbic , ambii sub forma levogira . Majoritatea oganismelor vegetale superioare si marea majoritate a animalelor sunt capabile sa sintetizeze acidul ascorbic , pornind de la acid glucuronic sau acid galactonic . Omul , primatele si cobaiul sunt deficitare genetic in gluconolacton oxidaza , enzima implicata in aceasta sinteza , de aceea sunt dependente de aportul exogen . Sursele alimentare importante

de vitamina C sunt citricele (sucul de portocale proaspat contine 0,5 mg. pe ml. ) si rosiile , dar cantitstile relativ mari se gasesc in toate vegetalele verzi , in cartifi , in ficat . Uscarea , conservarea , firberea scad considerabil ( in jur

de 80 % ) continutul in vitamina .

Necesarul minim de acid ascorbic este de circa 10 mg. pe zi , atat la adult cat si la sugar ; aportul recomandat variaza intre 30 si 75 mg. pe zi , nevoile in timpul sarcinii si alaptarii fiind la limita superioara a acestor cifre . Aportul zilnic de 60 mg. reslizeaza un depozit de circa 1500 mg. in organism , care sigura protectia fata de scorbut timp de cel putin 30 de zile de la oprirea ingestiei de vitamne ; nu se stie daca aceasta cantitate reprezinta un optim pentru economia metabolica . Necesitatea de acid ascorbic este crescuta in conditii de munca grea si la frig . Bolile infectioase , interventiile chirurgicale majore , cancerul , solicita deasemenea cantitati sporite de vitamine . Lipsa legumelor proaspete si a frucelor din dieta determina , in 4 - 5 luni , aparitia unei boli carentiale .

Se absoarbe bine din tubul digestiv la persoanele sanatoase . Absortia este diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal acentuat . Concentratia sanguina fiziologica este de 0 - 1 mg. pe 100 ml . In leucucite si plachete concentratia este mai mare decat in hematii si ser . Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala , antehipofiza , corp galbrn , plcenta si in cantitati reduse in muschi , tesut conjunctiv si adipos . Nu este depozitat in organism fiind necasar un aport exogen continuu . Prin administrare de doze mari creste concentratia sanguina pana la pragul renal - 2 mg. % ) , cantitatile suplimentare eliminandu-se prin urina . Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare o organismului fata de infectii prin accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice , are actiune antialergica . Doze mai mari de 500 mg. cresc de 3 - 10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor administrate concomitent . Doze de 1 g pe zi pot produce diaree . O singura doza de 4 g poate produce uricozurie . Doze mari predispun la litiaza oxalica urinara si pot produce hemoliza la persoanele cu deficit de G - 6 - PD . Noii - nascuti din mame care au luat cantitati mari de vitamina C pot face scorbut de rebound .

Lipsa legumelor proaspete si a fructelor din dieta determina , in 4 - 5 luni ,

aparitia unei boli carentiala cunoscuta sub numele de scorbut . Aceasta afectiune este rara actualmente . Batranii , alcoolici sau cei cu altadependenta medicamentoasa , sugarii , indeosebi cei hraniti artificial in mod necorespunzator , pot dezvolta simtome de scorbut . Boala se manifesta prin gingivita cu edeme si hemoragii , tulbutari ale dentitiei , hiperkeratoza foliculara , hematoame cutanate , musculare , superiostale si

articulare , osteoporoza , anemie , intarzierea vinecari plagilor .

Concentratia vitaminei scade progresiv in plasma , apoi in leucocite .

Se considera ca tulburarea metabolica esentiala in ascorbut consta in diminuarea si madificarea sintezei colagenului , prin deficit al hidroxilarii prolinei sau prin alterarea unor procese biochimice reglatoare . Anenia este atribuita scaderii absortiei fierului sau tulburarii metabolismului folatului .

FARMACOTERAPIE

Infectii , plagi , arsuri , intoxicatii , anemie , diateze hemoragice prin diminuarea rezistentei capilarelor , osteoporoza , fracturi , gingivete ,astenie, sarcina .

Acidul ascorbic ( ascorbic acid, abriscor, ascovit, scorvit, cebion, cedoxon, cevitil, laroscorbine, redoxon, upsa C, vitamina C )se foloseste ca medicament pentru tatamentul si profilaxia scorbutului . Desi simptomele pot fi controlate cu doze mici de 10 mg pe zi, obisnuit se administreaza oral 300 - 500 mg pe zi la adult si 150 - 200 mg pe zi la sugar , timp de o saptamana . In caz de alimentatie parenterala se recomanda adaugarea a 100 - 500 mg ascorbat de sodiu la fiecare litru perfuzat intravenos .

Datorita propretatii sale reducatoare , acidul ascorbic este utilizat in tratamentul methemoglobinemiei .De asemenea ,poate fi asociat preparatelor de fier , pentru a le favoriza absortia . Beneficiile trapeutice obtinute prin doze mai de vitamina C - 1 g pe zi sau mai mai mult - in raceala comuna si unele infectii respiratorii superioare sunt indoielnice .Este posibila grabirea vindecarii unor plagi , mai ales ulceratiile de decubit , dar eficacitatea este

mai probabila la persoanele carentate . Au fost semnalate unele actiuni care ar putea prezenta interes in boala canceroasa: reversia celulelor de neuroblastom si melanom malign sub influenta acidului ascorbic , impiedicarea formarii de nitrozamine cancerigene in vitro , cresterea citotoxicitatii unor chimioterapice anticanceroase.

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale : vitamina C^T flacon cu 40 comprimate de 50 mg ; flacon cu 20 comprimate de 200 mg ; fiole de 5 ml cu 500 mg acid

ascorbic .

Mod de administrare : oral , i.m. , i.v. Adulti , 0,1 -1 g pe zi . Copii 0 -0,30g pe zi in functie de varsta .

FR X oficialzeaza vitamina C 'ACIDUM ASCORBICUM ' .

INTERACTIUNI

Vitamina C scade efectele anticoagulantelor orale , fenotiazinelor , accentueaza efectele adverse ale contraceptivelor orale si estrogenilor .

Acidul ascorbic este de regula bine suportat . Dozele excesive , administrate indelungat , pot favoriza fomarea de calculi urinari prin marirea excretiei de oxalat . Cand tratamentul prelungit este supimat brusc pot aparea simptome minore de scorbut . Vitamina C poate fi daunatoare in conditii de supraancarcare cu fier la bolnavii cu hemocromatoza , la cei care

primesc frecvent transfuzii de sange , ca si la alcoolici cu deficit de folat .

PROPRIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristale incolore sau pulbre cristalina alba . Usor solubil in apa , solubil in alcool , practic insolubil in uleiuri grase . Solusia apoasa are pH 5 - 7,0 .

IV VITAMINE LIPOSOLUBILE

Aceasta grupa cuprinde vitaminel A , D , K si E . Vitaminele A si D se comporta ca si hormonii , actionand receptorii specific intracelulari . Caracteristica cinetica consta in retinerea in organism timp indelungat , indeosebi in ficat . Aceasta explica de ce , in conditii de carnta , simptomele de deficit vitaminic apar tarziu (dupa cateva luni ) . Administrarea de doze mari , timp indelungat , determina acumularea de cantitati excesive cu fenomene toxice consecutive . Hipervitaminozele A si D pot fi periculoase mai ales la copii .

IV 1 RETINOL ( VITAMINA A )

Sub numele de vitamina A sunt cunoscute o serie de substante asemanatoare chimic , cuprinse in diferite tesuturi : rtinol (vitamina A - alcool , vitamina A₁ ) , 3 -dehidroretinol si esteri ai acestora - in principal retinol palmitat , retinal ( vitamina A aldehida ) si acid transretinoic (vitamina A- acid , tretinoin ) ; de asemenea , exista precursori ai vitaminei A denumiti caretionide , dintre care cel mai important este beta - carotenul . La acesti compusi naturali se adauga retinoizi de sinteza , de felul izotretinoinului , etretinatului si acitretinei .

Vitamina A ajunge in organism prin alimente , mai ales sub forma de retinol palmitat si de beta - caroten . Ficatul , laptele , untul , branza sunt bogate in retinol , fructele si vegetalele , indeosebi morcovii si rosiile sunt bogate in beta - caroten .

Unitatea internationala a vitaminei A corespunde la 0,3 mg retinol si 0,5 mg

beta - caroten . La adult se considera ca optima ingestia zilnica de 2500 u.i.

retinol (0,75 mg) , cantitate depasita obisnuit de ratia alimentara care cuprind

3000 - 5000 u.i. La femeile care alapteaza se recomanda 4000 u.i. pe zi mg ) , iar la copiii mici necesarul zilnic este de 1000 u.i. pe zi ( 0,3 mg ). Retinolul si esterii sai se absorb repede si aproape in totalitate din intestin . Palmitatii si alti esteri sunt hidrolizati in intestin de catre enzimele pancreatice . Concentratia plasmatica a retinolului are valori fiziologice de 30 - 70 mg pe 100 ml . Cand vitamna este in exces sau in bolile hepatice sau la alcoolici , circa 1/ 2 din cantitatea de pasma se gaseste sub forma de esteri ai retinolului . Se elimina prin urina si prin scaun .

FARMACOTERAPIE

Intarzierea cresterii la copii , dermatoze , conjuctivitate , xeroftalmie , tulburari digestive cronice , infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare , hipertiroidie.

Vitamina A este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili din retina , pentru diferentierea corecta a epiteliilor , pentru cresterea

oaselor , pentru reproductie si dezvoltarea embrionara , pentru mentinerea unei permeabilitati fiziologice a membranelor .

Vitamina A intervine in functia retinei sub forma de retinal . Mentinerea unei cantitati fiziologice de retinal depinde de aportul corespunzator de vitamina A , sub forma de retinol , care la nivelul retinei este oxidat in analogul aldehidic . Rodopsina este pigmentul fotosensibil din celulele cu bastonase , care predomina in zona periferica a retinei , sensibila la iluminarea slaba ( vederea nocturna ). Ea este sinteizata in articolul intern al acestor celule si migreaza spre articolul extern , unde se depune in discurile flotante ( sau sacii membranosi ) , care se reannoiesc periodic. Rodopsina se formeaza la intuneric din cis - retinal si opsina ( o lipoproteina specifica ) .

Retinalul intra si in compozitia pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri , care asigura vederea diurna si colorata .

Vitamina A are un rol important in diferentierea si cresterea tesuturilor epiteliale . Ea mentine integritatea epiteliilor , favorizeaza inductia si diferentierea celulelor epiteliale bazale secretoare de mucus si inhiba keratinizarea . Efectul se datoreste acidului retinoic care se formeaza din retinol prin oxidare . Vitamina A are proprietati anticanceroase . La nivelul epiteliilor , carenta determina hiperplazie si reducerea diferentierii celulare , fenomene reversibile la administrarea de vitamina A.

Efectul anticanceros este operant fata de transformarile maligne produse experimental prin mijloace chimice , prin virusuri , prin radiatii sau prin factori de crestere , la nivelul tesuturilor de origine epiteliala sau mezenchimala . Influentarea cresterii tumorilor manifeste si a metastazelor este limitata . La oameni deficitul de vitamina A creste susceptibilitatea la carcinogeneza , iar aportul de vitamina scade morbiditatea si mortalitatea prin cancer ( indeosebi pulmonar ) , desi corelatia este relativa . Vitamina A nu are proprietati citostatice . Ea favorizeaza transormarea celulelor maligne, prin diferentiere , in celule normale . Efectul este atribuit interventiei reglatoare a retinoizilor in sinteza proteinelor si glicoproteinelor . In cazul beta - carotenului este posibila intrventia unei actiuni antioxidante .

Vitamina A favorizeaza procesele imune si de aparare antiinfectioasa . Carenta este insotita de frecventa crescuta a infectiilor bacteriene , virotice si parazitare ; imunitatea celulara , activitatea celulelor citotoxice sunt reduse , ca si raspunsul prin anticorpi . Clinic , a fost semnalata micsorarea semnificativa a morbiditatii si mortalitatii prin pojar la copiii care au primit doze mari de vitamina A .

Deficitul de vitamina A determina tulburari ale procesului de fertilizare si ale dezvoltarii embrionare . Vitamina intervine in reproducere probabil sub

forma de retinol .

Hipovitaminoza A este rara in tara noastra si in tarile cu economie dezvoltata, dar este frecventa in tarile sarace , afectand indeosebi copiii supusi unei alimentatii insuficiente . In afara carentei alimentare , deficitul vitaminic se poate datora unor tulburari de absortie - in boala celiaca , fibroza chistica , colita ulceroasa , obstructia biliara , etc. Ciroza hepatica tulbura procesul de depozitare in ficat . In bolile infectioase febrile si in bolile renale se produce o scadere marcata a cantitatii de vitamina , probabil datorita unei eliminari crescute prin urina . In hipertiroidism si in diabet conversia carotinoizilor este deficitara. Starile de carenta proteica pot determina scaderea concentratiei plasmatice a vitaminei , secundar diminuarii cantitatii de proteina transportoare .

Fenomenele clinice ale hipovitaminozei apar atunci cand concentratia plasmatica de vitamina A scade sub 10 - 15 mg pe ml . Simptomele principale sunt : adaptare deficitara la intuneric , nictalopie , xeroftalmie , ulceratii corneene , keratomalacie , xeroza cu hiperkeratoza foliculara . Tratamentul cu preparate de vitamina A inlatura mictalopia in 1-2 zile ; leziunile oculare si cutanate incep sa regreseze dupa primele zile .

Retinolul ( retinol , vitamina A , arovit , A- vit , axerol ) , retinolul acetat (retinol acetate ) si retinolul palmitat ( retinol palmitate , afortin , vitamina A palmitat ,vogan ) .

Sunt folosite obisnuit pentru tratamentul starilor de hipovitaminoza . Dispersiile apoase se absorb mai bine decat solutiile uleioase si sunt de ales la bolnavii care prezinta o absortie necorespunzatoare a grasimilor , respectiv a vitaminei din intestin. In hipovitaminoza severa , la copii , se recomanda injectarea intramusculara a unei doze de 100 000 u.i. ( 30 mg ) sau administrarea orala a cate 200 000 u.i. pe zi , timp de 2 zile . La nevoie , se poate repeta la 1-2 saptamani . In sindromul de malabsortie este deseori necesara suplimentarea a 25 000-50 000 u.i. pe zi . In conditii de carenta alimentara asociata cu malabsortie , administrarea orala a 200 000 u.i. la fiecare 3 - 5 luni confera protectie .

Uleiul de peste sau untura de peste ( oleum jecoris ) , obtinut din ficatul pestelui Gadus morrhua si al altor specii de Gadus , oficinal in tara noastra , contine vitamina A cel putin 850 u.i./g si mici cantitati de vitamina D . Se administreaza oral .

Tretinoinul sau acidul trans - retinoic este forma de vitamina A de ales pentru tratamentul local al acneei . Izotretinoinul sau acidul 13-cis-retinoic , etretinatul si acitretina sunt retinoizi de sinteza folositi pe cale orala in tratamentul unor boli dermatologice . Isotretinoinul este indicat pentru tratamentul formelor severe de acnee , etretinatul este utilizat in cazuri grave de psoriazis , in unele dermatoze cu hiperkeratoza si in anumite stari precanceroase ale pielii , actitretina poate realiza beneficii in psoriazisul grav si in unele dermatoze cu hiperkeratoza .

FENOMENE ALERGICE

Supradozarea vitaminei A determina fenomene de hipervitaminoza . Riscul este mai mare cand se administreaza zilnic , timp indelungat , doze depasind 100 000 u.i. ; la sugar s-au semnalat tulburari toxice dupa administrarea zilnica a 25 000- 50 000 u.i. timp de o luna . Simptomele toxice apar cand concentratia vitaminei in sange depaseste 100 mg / 100 ml si constau in hipertensiune intracraniana cu cefalee si edem papilar , exoftalmie , anorexie , pierdere in greutate , prurit si descuamarea pielii , caderea parului , conjunctivita , cheilita , stomatita , tumefactii dureroase la nivelul extremitatilor si in regiunea occipitala ( prin hiperostoze ) , hepatosplenomegalie. Fenomenele dispar dupa cateva saptamani de la oprirea administrarii vitaminei . Dozele mai mari decat necesarul, la gravide , pot fi cauza de malformatii congenitale .

Retinoizii de sinteza poarta un risc teratogen mare.

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale : Vitamina A^T flacon cu 30 capsule de 50 000 u. vit. A acetat ; flacon cu 10 ml solutie uleioasa buvabila 30 000 u. vitamina A acetat pe ml. ; flacon cu 10 ml dispersie apoasa buvabila 20 000 u. vitamina A palmitat pe ml ; cutie cu 50 drajeuri de 10 000 u. vitamina A acetat pe ml. ; fiole de 1 ml cu 300 000 u. vitamina A acetat in solutie uleioasa injectabila; fiole de 2 ml cu 20000 u. pe ml in dispersie apoasa injectabila de vitamina A palmitat .

In FR X este inscrisa ca oficinala 'SOLUTIA ULEIOASA DE ACETAT DE RETINOL Este un lichid limpede , galben brun , cu miros de untura de peste . Este folosita in tratamentul hipervitaminozei A .

Mod de administrare : oral , i.m. - adulti 25 000-50 000 u. pe zi sau 300 000 u. pe saptamana ; copii 2 000- 20 000 u. pe zi , dupa varsta .

INTERACTIUNI

Vitamina A in doze mari creste efectul anticoagulantelor orale .

PARTICULARITATI FIZICO - CHIMICE

Se cunosc doua substante cu actiune vitaminica , retinolul -vitamina A₁ si dehidro-3-retinol -vitamina A₂ . Acetatul de retinol este inscris in FR X . Acetatul de retinol este solubil in alcool absolut si in uleiuri vegetale .

IV 2 VITAMINA D SI COMPUSII INRUDITI

Sub denumirea de vitamina D sunt cuprinsi cativa derivati steroidici cu functii importante in economia calciului : ergocalciferol , colecalciferol , calcifediol , calcitriol , alfacalcidol , si un analog de sinteza-dihidrotahisterol.

Majoritatea vitaminei D necesara metabolismului se formeaaza in pielea expusa la soare , prin transformarea 7 - dehidrocolesterolului , un steroid endogen precursor . Procesul fotochimic consta in ruperea legaturii C₉ - C₁₀ din inelul B al nucleului steroidic cu formare de colecalciferol . Ergosterolul , un alt precursor , continut in mucegaiuri si fungi , formeaza prin iradiere ergocalciferol .

In mod obsnuit organismul foloseste predominant vitamina endogena , necesarul exogen la adultul normal fiind de numai 100 - 200 u.i pe zi (o unitate internationala este egala cu 0,025 mg colecalciferol ) . In perioada de crestere , ca si in timpul sarcinii si al alaptarii este necesar un aport exogen mai mare - in jur a 400 u.i. pe zi . In conditiile unei expuneri insuficiente la soare este de asemenea nevoie de un plus de vitamina din afara , care depaseste cantitatile mici de colecalciferol continute in alimente (ficat , peste gras , unt , lapte , branza , galbenus de ou ) .

Calciferolii se absorb bine in partea de inceput a intestinului , cu conditia prezentei bilei ; disponibilitatea pentru absortie este superioara pentru colecalciferol . Vitamina absorbita este transportata la ficat unde sufera un proces de hidroxilare in pozitia se formeaza astfel 25 - OH - colecalciferol sau calcifediol si 25 - OH - ergocalciferol . Calciferolii si derivatii 25 - hidroxi sunt forme circulante si de depozit ale vitaminei ; ultimii au si activitate biologica . Circulatia in sange se face sub forma legata de o alfa - globulina specifica . Depozitarea se face in tesutul gras si in ficat , pentru un timp indelungat ( cateva luni ) . Eliminarea vitaminei D se face , in majoritate prin bila .

Absortia vitaminei D este scazuta la hepatici , in caz de obstructie biliara si la bolnavii cu steatoree . Vitamina D este esentiala in homeostazia calciului si a fosfatilor , asgurand mentinerea concentratiilor fiziologice ale acestora prin inhibarea elinimarii renale si prin mobilizarea din oase .

Vitamina actioneaza in interreletie cu hormonul paratiroidian , fata de care are un rol permisiv . Vitaminele D , in particular calcitriolul , actioneaza asupra unor receptori nucleari apartinand superfamiliei receptorilor pentru steroizi si hormoni tiroidieni . Complexul calcitriol - receptor se fixeaza de ADN si moduleaza transcriptia genica . Interventia in metobolismul calciului este atribuita stimularii sintezei unor proteine transportoare specifice ale calciului .

Vitaminele D , indeosebi calcitriolul , cresc absortia intestinala a calciului si a fosfatului . Efectul se datoreste , probabil , favorizarii sintezei unei proteine care leaga calciul si modularii fluxului ionilor de calciu prin microvilii enterocitelor si membranele mitocondriale . Calcifediolul mareste reabsortia calciului din tubii renali , prin stimularea sintezei proteinei transportoare specifice si prin favorizarea actiunii hormonului paratiroidian ; deasemenea , provoaca retentie de fosfati . Cantitatile fiziologice de calcifediol si calcitriol sunt necesare pentru mineralizarea normala a oaselor si pentru raspunsul calcemic fiziologic la hormonul paratiroidian . Cand exista un deficit al calciului in oase , in rahitism , cresterea calcemiei sub influenta vitaminei permite depunerea calciului in oase . Pentru dozele mari de vitamina D predomina procesul de mobilizare a calciului din oase . Calcitriolul favorizeaza formarea osteoclastilor din precursorii mieloizi si creste sinteza unor proteine secretate de osteoblasti , care stimuleaza functia osteoclastilor ; de asemenea mareste producerea de interleukina 1 , o limfokina care stimuleaza resorbtia osoasa .

Dihidrotahisterolul este un analog al vitaminei D foarte eficace pentru mobilizarea calciului din oase si cresterea calcemiei , cu actiune mai rapida si mai de scurta durata dacat cea a calciferolilor . Forma activa este derivatul 25 - OH .

Hipovitaminoza D este datorita deficitului de vitamina D ca urmare a expunerii insuficiente la soare sau aporutlui insuficient de vitamina , mai ales la copii , la femei insarcinate si in perioada alaptarii .O alta cauza de deficit este absortia digestiva necorespunzatoare vitaminei . Acidoza hipocloremica si insuficienta renala cronica determina inhibarea formarii calcitriolului in rinichi si tulbura homeostazia calciului si fosfatilor . O categorie aparte o reprezinta bolnavii cu dependenta ( toleranta ) la vitamina D , care dezvolta fenomene de hipovitaminoza in conditiile existentei unor cantitati fiziologice de vitamina in organism . Aceasta se datoreste unor deficiente de natura genetica, care impiedica formarea derivatilor dihidroxilati activi sau determina rezistenta structurilor efectoare la actiunea acestora . Asemenea tulburari pot aparea si in cursul administrarii prelungite de antiepileptice ,de felul fenitoinei si fenobarbitalului .

Hipovitaminoza D se manifesta prin rahitizm la copii si osteomalacie la adulti . Tabloul clinic al rahitismului consta in dureri in membrele inferioare, mai ales la mers, deformarea oaselor lungi, ingrosarea sincondrozelor costale si epifizare, deformarea osului frontal, mai rar tetanie . Radiologic, este caracteristica forma si opacitatea neregulata a liniei diafizo-cartilaginoase a oaselor lungi . Biochimic se observa o usoara scadere a calcemiei, o scadere marcata a fosfatemiei, reducerea calciuriei, cresterea clearance-ului fosfatic si marirea activitatii fosfatazei alcaline serice . In osteomalacie defectul de calcifiare a oaselor este difuz, boala dezvoltnde-se mult mai lent si avand un caracter generalizat .

Tratamentul starilor de hipovitaminoza se face folosind ergocalciferol, colecalciferol, dihidrotahisterol, calcifediol, calcitriol sau alfa - calcidol . Ergocalciferolul (ergocalciferol, calciferol, vitamina D₂ ,davitamon D, dekristol, detalup, sterogyl, vigantol ) si colecalciferolul (colecalciferol, devarol , vigantoletten , vitamina D₃ , vigorsan ), care sunt vitaminele D obisnuit utilizate se administreaza oral sub forma de capsule sau in solutie ; forma lichida este de ales la copii .

Dihidrotahisterolul (dihydrotachysterol, AT 10, calcamine, tachystin ) se foloseste pentru combaterea starii de hipocalcemie la renali (deoarece nu necesita hidroxilare in rinichi ) si in hipoparatiroidism .

Alfacalcidolul (alfacalcidol, alpha D₃ , einsalpha, un-alfa ), calcifediolul (calcifediol, calderol , dedrogyl, ) si calcitriolul (calcitriol, rocaltrol ) au potenta superioara si nu necesita activare prin hidroxilare in rinichi . Sunt avantajosi atunci cand sunt necesare doze mari de vitamina D , in deosebi la renali - de exemplu in osteodistrofia renala ( unde calciferolii nu pot fi activati ).

Calcipotriolul (calcipotriol, calcipotriene, daivonex, psorcutan ) , un analog al calcitriolului obtinut prin sinteza se foloseste topic in formele usoare-medii de psoriazis . Efectele sistemice asupra metabolismului calciului sunt minore .

Profilaxia rahitismului la sugari se realizeaza prin suplinentarea a 400 u.i. vitamina D - ergocalciferol , colecalciferol - zilnic (de obicei in asociatie cu vitamina A). In hipovitaminoza prin deficit de vitamina D se administreaza curativ 4000 u.i. pe zi la copii si 2000 u.i. pe zi la adulti . In formele severe se face un tratament de atac cu 50 000-2 000 000 u.i. pe zi timp de 3-5 zile, apoi 2000-4000 u.i. pe zi cateva luni, pana la vindecare, dupa care se continua cu 100-400 u.i. pe zi pentru satisfacerea necesarului obisnuit . Mineralizarea oaselor impune asocierea de preparate de calciu si fosfat (sub forma de lactat, gluconat sau carbonat de calciu si fosfat neutru ) , pana la normalizarea calciului si fosfatului in ser . In rahitizmul si osteomalcia din cadrul sindroamelor de malabsortie intestinala se administraza initial 200000 u.i. vitamina D cateva zile, scazand apoi doza, pe masura rezolvarii cauzei absortiei deficitare ; uneori este necesar un tratament de intretinere cu 4000-50 000 u.i. pe zi . In acidoza hipocloremica cronica, cu osteomalacie sau rahitism, se recomanda vitamina D 20000 - 80000 u.i. pe zi . In osteodistrofia din insuficienta renala cronica se administreaza oral dihidrotahisterol 250-750 mg , calcifediol 50 - 100 mg sau alfacalcidol 0,25 - 1 mg pe zi . De asemenea, poate fi folosit calcitriol pe cale orala, 0,25 mg pe zi sau injectat intravenos , 0,5 de 3 ori pe saptamana, crescand la nevoie pana la cel mult 3 mg pe zi oral sau 3 mg de 3 ori pe saptamana intravenos . La bolnavi cu dependenta la vitamina D se administreaza ergocalciferol sau colecalciferol 20 000 - 60 000 u.i. pe zi ; daca bolnavii prezinta rezistenta este necesar administrarea de calcitriol in doze mari de 5 - 50 mg pe zi .

Toate preparatele de vitamina D sunt toxice in doze mari . Adm. prelungita de vitamina D - 50000 u.i pe zi sau mai mult la persoanele cu raspuns normal poate determina fenomene de hipervitaminoza . La copii , doze zilnice de 3000 - 4000 u.i pot fi cauza de hipercalcemie .

Consumarea de alimente imbogatite in vitamine preteaza la intoxicatii . Supradozarea provoaca mobilizarea calciului din oase , cu osteoporoza , cresterea calcemiei si a eliminarii urinare de calciu si fosfat . Calciul mobilizat se poate depune in tesuturi , in deosebi in rinichi , cu nefrocalcininoza difuza si/sau nefrolitiaza . Simtomele clinice sunt : oboseala si slabiciune cefalee , greata , voma , diaree , poliurie cu urina diluata , poldipsie . La copii se poate opri cresterea . Nou nascutii din mame intoxicate cu vitamina D pot prezenta insuficienta paratiroidiana , cu hipocalcemie si convulsii . Exsta posibilitatea dezvoltarii unei stenoze aortice supravalvulare . Dihidrotahisterolul , calcefediolul si calcitriolul pot creste periculos calcemia si pot produce demineralizarea marcata a oaselor .

Aceste medicamente trebuie folosite cu prudenta , nivelul seric de fosfat trebuie tinut sub control , deoarece hiperfosfatemia favorizeaza calcificarile metastatice .

FARMACOEPIDEMIOLOGIE

Contraindicatii . Hipercalcemie . Sarcoidoza . Hipercalciurie . Pentru calcifediol glomerulopatii acute la copil . Precautii . Calcemia si calceuria trebuie determinate regulat , mai ales la inceputul tratamentului . Se intrerupe tratamentul cand calcemia depaseste valorile normale si calciuria depasezte 300 - 400 mg in 24 ore . Se asigura un aport caloric ( circe 1g pe zi Ca⁺⁺ la adult ) . Nu este dovedita inocuitatea in sarcina si lactatie . Se evita in aceste situatii , administrarea complementara de vitamina D .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Vitamina D^T₂ fiole de 1 ml cu 400000 si cu 600000 u.i solutie injectabila uleioasa ; fiole de 3 ml cu 600000 u. sol. buvabila uleioasa ; flacon cu 10 ml solutie 15000 u. pe ml . Vitamina D₃ hidrosolubila^T : fiole de 2 ml cu 200000 si cu 600000 u .

In F.R. X este prevazuta vitamina D₂ ( Ergocalciferolum ) . Are actiune in prevenirea rahitismului , tratamentul rahitismului , osteomalaciei si hipoparatiroidismului .

INTERACTIUNI

Cu digitalice pot apare aritmii cardice ( in caz de hipercalcemie ) .

Dministrarea de saruri de magneziu prezinta risc de hipermagneziemie . Colestiramina scade absortia vitaminei D . Actiunea vitaminei D este scazuta de fenitoina , fenobarbital .

PROPIETATI FIZICO - CHIMICE

Cristele incolore sau pulbere cristalina alba , fara miros si fara gust . La aer si lumina se altereaza. Socubil in alcool si uluiuri grase , insolubil in apa .

IV 3 VITAMINA E (TOCOFEROL )

Sub numele de vitamina E sunt cuprinsi compusii din grupa tocoferolilor, din care cel mai inportant este tocoferolul .

Tocoferolii se gasesc in cantitati mari in uleiuri vegetale , indeosebi in uleiul de soia , in unt , oua si ficat .

Necesarul zilnic este apreciat la 10 - 30 mg . Aceasta cantitate este cuptinsa in ratia alimentara zilnica .Tocoferolii se absorb din intestin , ca si celelalte vitamine liposolubile . Epurarea se face predominant prin matabolizarea hepatica si eliminarea biliara .

Functiile biochimice ale tocoferolilor sunt determinate de propietatile lor antioxidante sI de sistem redox . Actiunea antioxidanta se traduce prin protejarea de oxidare a unor componenti celulari importanti si prin impiedicarea formarii de produs de oxidare agresivi pentru membranele celulare . Vitamina D protejaza de oxidare acizii grasi nesaturati , vitamina A si carotenoidele , grupele tiolice ale unor enzime si intervine probabil si in functia ubichinonelor (coenzima Q ) , coenzimei mitocondriale importante pentru respiratia celulara . Este de asemenea posibila interventia in metabolismul acizilor nucleici .

La om nu au fost dovedite cert stari de deficit de vitamina E . Unii bolnavi cu sindroame de metalsortie pot dezvolta simptoame neurologice , care au fost puse pe seama absortiei insuficiente de vitamina E . De asenenea , la copiii prematuri hraniti artificial , laptele de vaca contine o cantitate insuficienta de tocoferol si aduce in organism o cantitate mare de acizi grasi

nesaturati , pot aparea fenomene de iritabilitate , edeme si anemie hemolitica. Fibroza chistica , afectarea hepatica cu colestaza si diferite alte sindroame de malapsortie favorizeaza desvoltarea carentei de vitamina E . La animale deficitul vitaminic , provocat experimental se manifesta , in functie de specie , prin tulburarea procesului de reproducere , distrofie musculara , leziuni miocardice , hepatice si renale , anemie .

Tocoferolul acetat ( tocopherol acetate ,davitamon E , embral , ephynal , eritol , evion , evitol , sant - E - gal , tofaxin , vitamina E ) a fost incercat terapeutic in avortul habitual , sterilitate , distrofi musculare , boli cardiovasculare , cu rezultate nulu sau indoelnice . Sunt posibile unele beneficii in sindromul neurologic al bolnavilor cu malapsortie , ca si in cazuri rare de anemie megaloblastica la copii cu carenta proteica marcata sau de anemie hemolitica la prematuri . Administrarea se face obisnuit pe cale orala dozele uzuale fiind de 50 - 200 mg (sau u.i ) zilnic ; in carenta vitaminica manifesta se pot folosi doze mai mari . in caz de rezistenta se pot injecta intramuscular 1 - 2 ml pe kg si zi . Dozele mari s-au fdovedit utile si pentru profilazia fibroplaziei retrolentale la noi nascuti carora li se administreaza cantitati mari de oxigen (vitamina actioneaza ca antioxidant ) .

FARMACOGRAFIE

Produse farmaceutice industriale . Vitamine E^T - flacon cu 30 drajeuri de 30 mg ; flacon 25 capsule de 100 mg ; fiole cu 30 sI 300 mg in solutie uleioasa injectabil .

Mod de adminstrare : oral , intramuscular 50 - 200 mg pe zi la prematuri 0,5 mg / kg /zi .

INTERACTIUNI

Vitamina E creste efectul anticoagulantelor orale .

PROPIETATI FIZICO - CHIMIC

Solutie vascoasa limpede , albena . La lumina se inchide la culoare . Usor solubila in uleiuri grase , solubil in alcool , insolubil in apa .

IV 4 VITAMINA K ( FITOMENADIONA )

Vitaminele K sunt compusi naturali sau analogi de sinteza , derivati de 1,4 - naftochinona . Ele sunt indispensabile sintezei unor factori ai coagularii in ficat .

Vitaminele K naturale se gasesc in plante - vitamina K₁ sau fitominadiona - sau sunt sintetizate de unele bacterii gram - pozitive , respectiv gemeni ai florei saprofite intestinale - vitamina K ₂ . O substanta de sinteza - vitamina K₃ sau menadiona are propietati biologice asemanatoare .

Nevoile vitaminice la un adult sunt de 35 - 70 mg pe zi , cantitate furnizata prin alimentele vegetale si de catre flora intestinala . Absortia fitomenadionei se face in portiunea incipienta a intestinului subtire , prin interventia unui mecanism transportor activ . Menachinonele se absorb din portiunea terminala a intestinului subtire si din colon , prin difuziune . Absortia vitaminelor K naturale liposolubil , este dependenta de prezenta sarurilor biliare si se face predominant pe cole limfatica . Vitaminele se concentreaza in ficat , unde realizeaza un depozit limfatic suicient pentru cateva saptamani . Metabolizarea se face rapid , rezultand derivati glucuronoconjugati , polari , care se elimina prin bila si urina .

Vitaminele K actioneava la nivelul ficatului , fiind indispensabile pentru perfectarea formarii , in etapa postribozomala , a unor glicoproteine , care functioneaza ca factori ai coagularii : protombina (sau factorul II ) , proconvertina (factorul VII ) , factorul Christmas ( factorul IX ) , factorul Stuart - Prower ( factorul X ) . Este probabil ca vitaminele actioneaza in calitate de cofactor al unui sistem enzimatic mierozomal , care totalzeaza gama - carboxilare radicalilor glutamici de pe suprafata macromoleculelor glicoproteice . Glutamatii gama - carboxilati rezultati sunt capabili sa lege ionii de calciu , iar macromolecula poate interactiona cu fosfolipidele care participa la coagulare , ceea ca le determina activitatea . In cadrul reactiei de carboxilare , vitaminele K se oxideaza in epoxidul corespunzator , iar acesta se transforma din nou , in prezenta unei FAD - diaforaza , in forma redusa , activa , a vitaminei .

Deficitul vitaminic se manifesta prin sangerari datorite unei coagulabilitati reduse a sangelui . Pot aparea echimoze , epistaxis , hemoragi digestive , hematurie , sangerarii postoperatorii , mai rar hemoptizie si hemoragii cerebrale . In sange scade , pe rand , cantitatea de factori VII, IX, X si de protombina (in functie de viteza de consum a acestora ) . Lipsa vitaminelor se poate datora : unei flore intestinale insuficiente la nou-nascut sau , rareori, dupa administrarea orala indelungata de sulfamide sau tetracicline, unei cantitati prea mici de bila in intestin (in icterul mecanic sau fistula biliara ) , unor sindroame de malabsoritie ( sprue sau rezectie intestinala intinsa ) si bolilor heparice . Supradozarea anticoagulantelor orale (care au actiune antiviteminica K ) , a salicilatiilor ( scad protrombinemia ) si a vitaminei A ( inhiba farmarea vitaminei K₂ de catre flora intestinala si are actiune anivitaminica K ) poate provoca , deasemenea , hemoragii prin deficit de vitamina K . Deficitul vitminic indica preparate medicamenoase care sa corecteze specific tulburarea procesului coagularii , respectiv sa evite sau sa opreasca hemoragiile consecutive . Se folosesc fitomenadiona , menadiona si derivatii sai hidrosolubili .

Fitomenadiona ( phytomenadione , phytonadione , vitamina K₁ aquamephyton , kanavit , konakion , mephyton ) , vitamina K naturala ,

liposolubila se poate administra oral sau parenteral . Pentru injectii se folosesc emulsii fine , care se introduc intramuscular , iar in cazul anumitor preparate si intravenos . Efectul se instaleaza relativ repede . In intoxicatia

cu anticoagulante cumarinice , de exemplu , factorii de coagulare revin la valori in afara zonei periculoase dupa 6 - 8 ore de la injectarea intravenoase a unei doze terapeutice mari , efectul fiind deplin la 24 de ore ; medicatia anticoagulanta devine ineficace timp de cateva zile ( pana la doua saptamani ) . Doza de fitomenadiona necesara in hemoragiile grave cu hipoprotrombinemie severa prin supradozarea anticoagulantelor cumarinice este de 20 - 40 mg intramuscular sau intravenos lent ( cel mult 5 mg pe minut ) , repetate eventual dupa 24 de ore . In cazurile mai putin grave se administreaza 5 - 15 mg oral sau intramuscular . Daca timpul Quick este prelungit excesiv , dar un s-au prudus hemoragii , este suficienta o singura doza de 5 mg oral . O alta indicatie importanta este boala hemaragica a nou -

nascutilor si sugarilor . Pentru profilaxie se recomanda administrarea de 1 - 5 mg mamei cu 6 - 24 ore inainte de nastere sau 0,3 mg / kg copilului ( parenteral ) ; in paprezenta hemoragiei este necesara repetarea sau cresterea dozei . La bolnavii cu icter mecanic sau fistula biliara fitomenadiona se injecteaza intramuscular sau se admnistreaza oral ( impreuna cu saruri biliare ) cate 10 mg pe zi . In sindroamele de malabsortie vtamina trebuie administrata parenteral .

Hipoprotrombinemia care apare in bolile hepatocelulare raspunde slab sau nu raspunde la tratamentul cu vitamina K , deoarece aceasta nu poare fi folosita de catre hepatocite pentru sinteza factorilor coagularii . Uneorii dozele mari pot accentua minusul de protombina .

Fitomenadiona este practic lipsita de toxicitate daca se administreaza corect . Injectata intravenos prea repede poate fi cauza de dispnee , dureri

toracice , hipotensiune ; au fost semnalate chiar si cazuri letale .

Menadiona ( menadione ,vitamina K₃ ) este un analog de sinteza , liposolubil al vitaminelor K naturale . Se administreaza oral sau in injectii

intramusculare ( solutie uleioasa ) , in aceleasI doze ca si fitomenadiona .

Trebuie evitata la nou - nascuti ( mai ales la prematuri ) si la sugari , deoarece, in doze obisnuite poate produce , la acestia , anemie hemolitica , hiperbilirubinemie sI favorizeaza icterul nuclear . Cresterea bilirubinemiei se datoreste , in principal , competitiei intre picmentii biliari si menadiona prin procesul de glucuronoconjugare , care are o capacitate limitata la nastere si in primele luni de vieta . Hemoliza este favarizata de deficitul hematiilor in glucozo - 6 - fosfat dehidrogenaza .

FARMACOGRAFIE

Preparate farmaceutice industriale : vitamina K₃^T , fiole de 1 ml cu solutie apoasa injectabila 1% de menadiona Na. bisulfat ; fitomenadion^T , fiole de 1 ml cu solutie apoasa injectabila 1 % ( egal 10 mg ) .

MOD DE ADMINISTRARE

Vitamina K₃^T - injectabil intramuscular si subcutanat . Adulti 1 - 3 fiole pe zi . Copii 1 - 2 fiole pe zi . Fitomenadiona^T - injectabil introvenos lent . Hemoragii obisnuite 1/2 - 1 fiole pe zi . Supradozari de cumarinice , 2 - 10 fiole pe zi .

CONTRAINDICATII

Tromboembolie , tromboflebite , hipercoagulabilitate sanguina .

PROPIETATI FIZICO - CHINICE

Vitamina K₁ ( fitomenadiona ) se prezinta ca un ulei galben daschis , vascos , solubil in grasimi si in solventii acestora , insolubil in apa ,

Viramina K₃ ( menadiona ) se prezinta ca o pulbere cristalina galbena . Este insolubila in apa , solubila in grasimi si uleiuri vegetale , alcool .

In FR X fitomenadiona o gasim la monografia 'Phytomenadionum '.

V PREPARATE VITAMINICE INREGISTRADE IN ROM~NIA

VITAMINE LIDROSOLUBILE

Acid ascorbic

Ascovit 200 ( Eurofarm , Romania ) , cpr. 200 mg

Cebion ( Merk , Germania ) , cpr. ef. 1 g

Cevitil ( Eipico , Egipt ) , cpr. ef. 1 g

Redoxon ( Roche , Elvetia ) , cpr. ef. 1 g

Upsa C ( Bristol Myers Squibb , Franta ) , cpr. ef. 1 g

Vitanim C ( Oberlin Upsa , Franta ) , cpr. mast. 500 mg

Vitamin C ( Pharmacia , Bulgaria ) , cpr. ef. 600 mg

Vitamin C ( Soma , Germania ) , cpr. ef. 225 mg

Vitamina C ( Aesculap , Romania ) , cpr. 200 mg

Vitamina C ( Pharmex , Romania ) , cpr. mast 250 mg , 500 mg

Vitamina C ( Sicomed , Romania ) , cpr. 200 mg , fiole 500 mg /5 ml

Vitamine C ( Renaudin , Franta ) , fiole 500 mg / 5 ml

Vitamine C ( Stanley Pharma , Canada ) , cpr. mast 250 mg , 500 mg

Vtamine C ( Upsa , Franta ) , cpr. ef. 1 g

Acid nicotinic

Acid nicotinic ( Sicomed , Romania ) , cpr.100 mg

Nicotinamida

Vitamina PP (Sicomed Romania ) , fiole 100 mg / 2 ml

Pantotenat de calciu

Pantotenat de calciu (Sicomed Romania ) , fiole 500 mg / 5 ml

Pantotenat de calciu (Terapia Romania ) , cps. 120 mg

Piridoxina

Bedoxin ( ICN - Galenika , Yugoslavia ) , cpr. 20 mg , file 50 mg/2 ml

Pyridoxine ( Renaudin , Franta ) , fiole 100 mg / 2 ml

Pyridoxine hydrocloride ( Vogen Limassol , Cipru ), sol. Inj. 50 mg/ml

Vitamin B₆ ( Lab. Pharmaceutical , India ) sol. Inj. 50 mg/ml

Vitamina B₆ ( Hemofarm , Yugoslavia ), fiole 50 mg/ml , 250/mg/5ml

Vitamina B₆ ( Sicomed , Romania ) , cpr. 250 mg , fiole 50 mg/2 ml

Riboflavina

Riboflavin fosfat ( Sicomed , Romania ), fiole 10 mg/2 ml

Tiamina

Vitamin B₁ ( Lab. Pharmaceutical ,India ), fiole 100mg/2 ml

Vitamin B₁ ( Renaudin , Franta ), fiole 50 mg/1ml

Vitamin B₁ (Vogen Limassol , Cipru ), fiole 50 mg/1ml

Vitamina B₁ (Sicomed, Romania),cpr.10mg, fiole 10mg/1ml,100mg/ml

Vitamine B₁ (Ferrosan , Danemarca ), cpr. 50 mg

VITAMINE LIPOSOLUBILE

Alfacalcidol

Alpha D₃ (Teva, Israel , cpr.gel. 0 mg, 1mg

Calcitriol

Calcijex (Abbot , SUA ), fiole 2mg/1ml

Rocaltrol ( Roche , Elvetia ), cpr. 0 mg, 0,50mg

Colecalciferol

Vigantol Oil ( Merk ,Germania ), sol. Int. 0,5mg (20 000 u.i.) /ml

Vigantoletten -500, -1000 ( Merk, Germania ), cpr. 0 mg (500u.i.)

Vitamina D₃ (Sicomed , Romania ), sol. buv. 600 000 u.i ml, fiole

200000 u.i 1ml, 600 000 u.i./2ml

Dihidrotahisterol

AT 10 (Merk, Germania , sol. int. 1mg/ml

Tachystin (Ankerwerk Rudolstadt , Germania ), sol. int. 1 mg/ml

Ergocalciferol

Ergocalciferol ( Renaudin , Franta ), fiole 600 000 u.i.

Sterogyl 15 A ( Roussel , Franta ), sol. int. 0,5 mg, fiole 15 mg /1,5ml

Vitamina D₂ (Biofarm Romania ), sol. int. 600 000 u.i./ml ,sol.inj.

600000 u.i ml

Vitamina D₂ (Sicomed, Romania , sol. buv. 600 000 u.i 3 ml, sol. inj.

400 000 u.i 1ml

Retinol

Vitamin A ( Pharco Pharm, Egipt ), cps. gel. 50 000 u.i.

Vitamina A (Bipofarm, Romania , cps. gel. 50 000 u.i., sol. buv.

300000 u.i ml sau 30 picaturi

Vitamina A ( Sicomed, Romania ), dj. 10 000 u.i., sol. inj. 300 000

u.i 1 ml

Vitamina A palmitat (Biofarm Romania ),sol. buv. 40 000 u.i 2 ml

(20000 u.i 40 pic. ), sol. inj. 40 000 u.i./2 ml

Tocoferol

Sant-E-Gal (ICN-Galenika, Yugoslavia , dj. 150 mg

Vitamin E ( Pharco Pharm ,Egipt ), cps. gel. 100 mg

Vitamina E (Sicomed Romania ) fiole 30 mg/1 ml

Vitamina E forte (Biofarm, Romania , cps. gel. 100 mg

VI CONCLUZII

Vitaminele sunt un grup de substante organice care , in cantitati foarte mici, sunt indispensabile mentinerii echilibrului fiziologic. Ele nu sunt sintetizate de organism si trebuie furnizate prin alimentatie.

Termenul de vitamina propriu-zis nu poate fi definit exact nici din punctul de vedere al structurii chimice si nici al actiunii farmacodinamice . Impreuna cu enzimele si hormonii , vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici , care accelereaza si regleaza reactiile chimice ce au loc in organism . Sunt considerate drept biocatalizatori exogeni , pot fi sintetizate numai de catre plante ( inclusiv unele bacterii ) , fiind introduse prin alimentatie , fie ca atare, fie sub o forma premergatoare - de provitamina . S-a vazut ca unele vitamine (vitamina C ) pot fi sintetizate si de unele specii de animale .

In mod obisnuit organismul primeste cantitatea de vitamine de care are nevoie . Lipsa totala de vitamine sau polivitamine din alimentatie produce tulburari importante , cunoscute sub numele de 'avitaminoze ' . Lipsa partiala a uneia sau a mai multor vitamine produce tulburari denumite 'hipovitaminoza iar aportul prea mare provoaca fenomene de 'hipervitaminoza' . Avitaminoza sau hipervitaminoza se manifesta prin asa numitele 'boli de carenta' sau de 'precarenta' , care dau fenomene caracteristice fiecarei vitamine . Hipovitaminoza poate fi atribuita fie alimentatiei , fie alimentarii defectuoase la nivelul tesuturilor (in bolile infectioase , sarcina , alaptare , etc. )

Pentru combaterea sau prevenirea bolilor de carenta , se impune administrarea de vitamine sub forma de medicamente . De asemenea se folosesc pe scara larga toata gama de vitamine in doze mari, pentru tratamentul unor tulburari care nu sunt legate etiologic de o carenta vitaminica .

Vitaminele se gasesc raspandite in diverse tesuturi animale si vegetale: ficat , drojdie de bere , coji , frunze , germenii de cereale etc.

In lucrare sunt prezentate cinci capitole in care sunt descrise vitaminele : capitolul I -introducere ; capitolul II -vitamine generalitati ; capitolul III -vitamine hidrosolubile ; capitolul IV- vitamine liposolubile si este incheiata de capitolul V ce cuprinde preparate vitaminice inregistrate in Romania .

Vitaminele hidrosolubile sunt solubile in apa si insolubile in grasimi, acestea sunt : vit. B₁ , vit. B₂ , vit. B₆ , vit. B₁₂ , vit. PP, vit. C ( acid ascorbic ).

Din grupa complexului B fac parte : tiamina ( vit. B₁ ); riboflavina ( vit. B₂ );

piridoxina ( vit. B₆ ) ; nicotinamida (vit. PP); cobalaminele ( vit. B₁₂ );

Vitaminele liposolubile sunt vitaminele ce se caracterizeaza prin solubilitatea lor in grasimi si insolubilitatea lor in apa . Din aceasta grupa fac parte vitamina A (retinol ), vitamina D (calciferolul ), vitamina K ( fitomenadiona ) si vitamina E (tocoferol ) .

VII BIBLIOGRAFIE

VALENTIN STROESCU - BAZELE FARMACOLOGICE ALE PRACTICII

MEDICALE, EDITURA MEDICALA -BUCURESTI 1998

DUMITRU DOBRESCU - FARMACOTERAPIE PRACTICA ,

EDITURA MEDICALA , BUCURESTI 1989

DUMITRU DOBRESCU , EMANOIL MANOLESCU - MEMOMED ,

EDITURA MINESAN- 2001

AGENDA MEDICALA , EDITURA MEDICALA -2002

FARMACOPEEA ROM~NA EDITIA a - X - a ,

EDITURA MEDICALA - 1993

DUMITRU DOBRESCU , EMANOIL MANOLESCU- MEMOMED ,

EDITURA MINESAN- 2002