Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » familie » animale pasari
Monitorizarea carnivorelor mici - vanatoarea in romania

Monitorizarea carnivorelor mici - vanatoarea in romania




MONITORIZAREA CARNIVORELOR MICI - VANATOAREA IN ROMANIA

In Romania, vanatoarea este perceputa de peste 50 de ani ca o activitate rationala, desfasurata in scopul mentinerii, cu arma de vanatoare, a echilibrului in natura. Mai exact spus, in scopul mentinerii echilibrului dintre speciile de vanat pradator si cele de vanat plantivor, pe de o parte, si dintre speciile de vanat in general si mediul acestora de viata, pe de alta parte.

Asadar vanatoarea este o activitate constienta prin care se exploateaza durabil o resursa naturala regenerabila urmarind mentinerea in permanenta a unor efective optime de vanat asa incat sa se beneficieze de cote de vanare cat mai mari, in conditiile unor prejudicii cat mai mici produse de vanat mediului agricol si/sau forestier sau de viata.

Nr. exemplare / Judet

Specii de 

interes

vanatoresc

Alba Brasov Covasna Harghita Mures Sibiu Total

Vulpe (Vulpes



vulpes) 200 944 421 630 1295 734 4224

Jder de copac

Martes martes) 11 101 - 22 21 34 189

Jder de piatra

(Martes foina) 11 12 - 6 6 5 40

Dihor (Putorius

putorius) 14 291 18 54 35 106 518

Nevastuica

(Mustela nivalis) 270 - 51 48 67 14 450

Pisica salbatica

(Felis silvestris) 6 32 8 16 15 35 112

Dihorul (Mustela putorius) este inrudit si similar in marime cu sobolanul domestic. Are o masca faciala caracteristica, gatul lung, capul mic si picioarele scurte. Este un animal activ in principal noaptea si este foarte galagios, scotand o varietate de suieraturi si zgomote bombanite.

Capul si trunchiul are 35-38 cm. Coada are 15-19 cm lungime iar greutatea lor este de 0,7-1,3 kg. Blana pe spate e cafenie-castanie intunecat, uniform si pe mijlocul lui o dunga slaba roscata-cafenie. Pe laturi este galbuie. Barbia si varful botului albe-galbui. Nasul este inchis la culoare. In urma ochilor, au o pata alba-galbuie, slab delimitata, care se continua in urma urechilor si o dunga stearsa de aceeasi culoare. Urechile sunt cafenii cu margini albe. Mustatile sunt lungi, negre-cafenii. Culoarea variaza de la individ la individ. Foarte rar se intalnesc dihori complet albi sau galbeni.

Mustela putorius putorius (dihorul salbatic) este raspandit in toata zona temperata a Europei si Asiei. La noi e destul de comun, prin clai de grau, gramezi de lemne, ruine, magazii de cereale, etc. Foloseste si vizuinile vulpilor sau ale iepurilor de casa. Predominant nocturn, se hraneste cu gaini, porumbei, oua, soparle, serpi, broaste, pesti. Imperecherea lor are loc prin februarie-martie. Femela naste, dupa 6 saptamani, 3-6 pui, orbi, care vad dupa 14 zile.

Habitatul lor este zona impadurita, adesea aproape de habitatul uman.

Mustela putorius furo (dihorul domestic) este o alta specie fata de dihorul salbatic. Dihorul domestic, in cazul ca reuseste sa scape/fuga, in general moare in salbaticie in aproximativ 48 ore pt ca nu are instinctele necesare supravietuirii in salbaticie. Dihorii au fost domesticiti chiar inaintea pisicilor. Ei erau folositi pentru vanarea iepurilor.

Crescatorii de dihori domestici nu isi hranesc animalele cu carne cruda, ci cu mancare uscata pentru pisici, cu procent mare de proteine. In cusca trebuie pusa o litiera mica, un recipient cu pentru apa, un recipient pentru mancare, paturi mici sau carpe in care sa poata dormi. Dihorii isi fac nevoile la cutia cu nisip.

Masculii domestici sunt de 2 ori mai mari decat femelele, dar, in cazul in care sunt castrati, nu se observa nici o diferenta de comportament. Daca nu sunt castrati, au un miros puternic in perioada in care sunt in calduri, si pot fi mai agresivi. Se recomanda sa fie castrati la varsta de 6 luni, dupa ce s-au dezvoltat complet.

Femelele intra in calduri in general la 6-7 luni, dar se poate intampla si mai devreme (4-5 luni). Se recomanda ca, in cazul in care nu se doreste inmultirea lor, sa fie sterilizate. Daca o femela nesterilizata ramane in calduri o perioada indelungata, fara a se imperechea, se poate imbolnavi, si poate chiar sa moara datorita anemiei. Cand o femela este in calduri, ea nu isi modifica comportamentul.

    Deparazitarea se poate face la orice veterinar, in general cu medicamente pentru pisici/caini, calculate in functie de greutate si varsta. Dihorii trebuie vaccinati antirabic in jurul varstei de 6 luni. Vaccinul se numeste Fervac D. In cazul in care contacteaza boala, aceasta le este fatala in majoritatea cazurilor.


Pisica salbatica (Felis silvestris)

Habitat: paduri si zone impadurite, precum si terenurile stancoase din sudul zonei sale de raspandire.

Marime: 46-78 cm, plus o coada de pana la 38 cm.

Hrana: mamifere pana la marimea unui miel, pasari si starvuri.

Raspandire: este distribuita compact in Europa si in nordul statelor baltice. Este intalnita in numar mic in Scotia, dar numarul este in crestere.

Specii similare: pisica domestica.

Desi din cauza scaderii drastice a efectivelor speciei in Europa a fost

necesara interzicerea impuscarii acesteia prin Conventii Internationale,

reflectate intocmai in legislatia nationala, in Romania sunt intalnite

in prezent peste 10.000 exemplare, raspandite din zona de munte pana pe

malul marii. Ducand o viata extrem de discreta, se presupune ca insesi

efectivele mentionate sunt subestimate.

Deoarece a devenit daunatoare in multe zone cu vanat mic, anual trebuie

extras, prin vanatoare, un anumit surplus populational, dimensionat dupa



experienta anilor precedenti si evolutia efectivelor.

Extragerea acestui surplus populational in cazul pisicii salbatice se

face mai mult intamplator, cu ocazia goanelor efectuate la vanat mic sau

la panda. Se poate impusca insa si sistematic, prin panda la vizuini si,

mult mai spectaculos, cu cainii de vizuina.

Pentru Romania, pisica salbatica reprezinta inca un motiv de

binemeritata mandrie nationala, deoarece detine, inca din 1967, un

foarte greu egalabil record mondial la craniu, de 21,40 puncte C.I.C.

Marea majoritate a craniilor, indeosebi de cotoi de peste 2-3 ani,

intrunesc punctajul minim necesar medaliei de aur.


Pisica
Pisicile sunt mamifere pradatoare, agile, cu simturi dezvoltate, cu dinti si gheare ascutite. Pisicile domestice sunt animale populare. Familia pisicilor este impartita in doua grupuri, in functie de marimea lor. Primul grup este cel al pisicilor mari ca: tigrii, leii si leoparzii. Al doilea grup include cougarii si lincsii, alaturi de multe pisici salbatice mai mici si pisica domestica. In total sunt cam 37 de specii de pisici.
PISICILE DE CASA
Se crede ca pisica domestica provine dintr-o pisica salbatica, mica, din Africa. In 2000 i. Hr., ea a fost imblanzita de egipteni, care o foloseau pentru a-si protejea rezervele de mancare de soareci si sobolani.
Astazi sunt multe rasede pisici, incluzand persienele cu blana lunga, pisicile de Angora, Manx si Siameza cu blana scurta.
CARACTERISTICILR PISICILOR
Pisicile domestice seamana cu rudele lor salbatice. Ele sunt vanatori excelenti, puternici si agili, cu un simt al auzului foarte dezvoltat si vedere foarte buna. Ele au gheare curbate, falci puternice, dinti ascutiti si mustati sensibile la atingere. Pisicile sunt curioase din fire, bune cataratoare si saritoare experte. Vertebrele lor flexibile le permit sa-si rasuceasca corpul intr-o multime de pozitii.
COMPORTAMENTUL PISICILOR
Pisicile petrec cel putin o ora pe zi periindu-si blana, lingand-o cu limba lor aspra. Acest fapt le ajuta sa-si pastreze blana in conditii bune si le racoreste cand vremea este calda. Pisicile dorm, in medie, de doua ori mai mult decat alte mamifere, cam ¾ din zi, deobicei la intervale scurte, numite 'pui de somn'.
TACTICI DE VANATOARE
Cu toate ca majoritatea pisicilor domestice nu trebuie sa-si prinda hrana, instinctul lor este de a vana. Nasul sensibil detecteaza rapid hrana. Datorita picioarelor lor cu pernite moi, ele isi pot urmari prada fara sa fie observate, pana cand sunt destul de aproape pentru a sari. Prind prada cu ghearele si o omoara cu o muscatura puternica, in mod obisnuit la ceafa, rupand gatul victimei.
VANATORUL DIN CASA
Chiar si o pisica domestica are instinctele de vanatoare ale rudelor sale salbatice. Deseori pisicile se joaca cu prada lor, in loc sa o omoare imediat. Ele vaneaza de obicei noaptea, prinzand soareci, pasari mici si insecte.

Vulpile

L-a pacalit pe urs, punandu-l sa pescuiasca in apa inghetata cu propria coada, iar Mos Martin a ramas fara ea. Este o poveste pe care o stiti cu totii, la fel de cunoscuta fiind si viclenia vulpii, calitate care i-a adus acesteia porecla de "roscata cea sireata".

Bunicii nostri o considerau cel mai mare hot de gaini, dar intre timp - datorita modernizarii aviculturii si dezvoltarii oraselor - vulpea nu mai este tratata ca un animal atat de daunator. Dimpotriva, unii agricultori ii sunt chiar recunoscatori roscatei pentru ca din "meniul" sau nu lipsesc niciodata rozatoarele de tot felul, care pot provoca pagube mult mai mari culturilor. Vulpea este un animal carnivor, din familia canidelor (adica este "ruda" si cu cainele), din care mai fac parte lupul, coiotul si sacalul. Canidele au ghearele neretractice (adica nu se pot retrage, ca ale pisicii), avand cate patru degete la picioarele din fata si cate cinci la cele din spate.

Exista 10 rase de vulpi, nu foarte diferite intre ele, dintre care cea mai mare si cea mai raspandita este vulpea rosie, despre care veti citi majoritatea informatiilor din acest articol. De altfel, vulpea rosie - care traieste si in Romania - este considerata vulpea comuna, chiar daca nu toate exemplarele acestei rase obisnuite au blana roscata. Vulpile traiesc in aproape toate zonele globului: peste tot in Europa, in Asia, America de Nord, ba chiar si in nordul Africii si in Australia - acolo unde au fost aduse cu un secol in urma de vanatorii britanici. Si, bineinteles, la Pol - unde intalnim vulpea alba (argintie).

Corpul vulpii nu este mare, fiind destul de asemanator cu al cainelui, dar iese in evidenta datorita cozii lungi si stufoase, care are varful alb. Masculii sunt, de obicei, putin mai mari decat femelele. Vulpile adulte cantaresc intre 4 si 7 kilograme (cu putine exceptii), iar lungimea lor este intre 90 si 135 cm (media fiind de un metru). Vederea si auzul - ambele extrem de bune - sunt doua calitati de baza pentru pradatorul care este vulpea, vanatoarea avand loc - de obicei - pe intuneric, de la lasarea noptii pana in zori. Vulpea mananca, probabil, cele mai multe mici mamifere: soareci de camp, popandai, castori, lemingi, veverite, iepuri etc. Detecteaza prada chiar si fara sa o vada (dupa miros sau dupa sunet), dar nu alearga dupa ea, ci sare asupra sa, cu labele din fata, ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decat pot manca la o singura masa si ingroapa ce le prisoseste, urmand a reveni alta data la locul cu "provizii".

Din pacate pentru "proprietarul" ascunzatorii, locurile cu hrana respectiva sunt descoperite destul de repede de alte carnivore, care se infrupta din "meniul" gata "preparat".

Vulpile traiesc in paduri si savane, dar exista exemplare care si-au facut vizuini chiar in gradinile din jurul zonelor locuite. Nu formeaza familii mari, perechile mascul-femela "stapanind" o suprafata de cativa kilometri patrati. Puii se nasc in vizuinile subterane, o singura data pe an, din martie pana in mai. De obicei, vin pe lume cate cinci "frati", dar au fost studiate si cazuri extreme: un singur pui sau 12 - la o singura nastere! Puii de vulpe sunt orbi la nastere, ochii lor deschizandu-se abia dupa a doua saptamana de viata. Parintii sunt foarte grijulii cu micutii: mama este mereu in preajma puilor pentru a ii apara, iar tatal pleaca la vanatoare pentru a asigura hrana intregii familii. Este vorba despre maturi, caci in prima luna puii se hranesc doar cu laptele supt de la mama lor.

Dupa aceasta varsta, "parintii" incep sa faca schimb de roluri: unul vaneaza, iar celalalt ramane sa aiba grija de pui, sa se joace cu ei si sa le dea primele lectii de supravietuire (cum miroase prada, cum se mananca, de cine trebuie sa se fereasca etc.). Incepand cu a doua luna, puii de vulpe sunt luati la vanatoare de catre adulti, pentru a incepe primele incercari pe cont propriu. Bineinteles ca aceste tentative de incepatori au ca "tinta" animale foarte mici, cum ar fi soarecii. Nu va trece mult pana cand puii vor putea vana singuri (cam dupa a treia luna de viata). Atunci, ei vor parasi vizuina fara sa mai fie insotiti de maturi.

Desi in ultimii ani situatia s-a mai imbunatatit, omul ramane - probabil - principalul dusman al vulpilor. Considerate in trecut "devoratoare de gaini", vulpile au fost vanate cu cruzime ani la rand, in multe tari oferindu-se oficial recompense in bani pentru fiecare vulpe ucisa. Se puneau premii pe capul vulpilor dupa modelul recompenselor oferite in Vestul Salbatic pentru prinderea celor mai mari banditi! Acum, lucrurile s-au mai schimbat, dar inca se organizeaza partide de vanatoare care se incheie cu multe cozi roscate Cel mai putin nevastuica are o lunga subtire organism cu gatul lung, plate, ingust la cap si picioare scurte. Aceasta a dus-urechi mari si ochii mari negru. In picioare avea cinci degete cu gheare ascutite. Blana este maro mai sus si alb cu pete maro pe partea inferioara. Haina de iarna este alb toate populatiile din nordul si maro pe tot parcursul anului, in partea de sud populatii

insangerate Alti dusmani naturali ai vulpii sunt lupii si coiotii - cu acestia din urma luptandu-se deseori pentru teritorii.

Un alt motiv pentru care oamenii nu le-au privit cu simpatie pe vulpi este faptul ca acestea raspandesc - mai ales in mediul rural - cateva boli foarte grave, printre care si turbarea. Pot fi afectate in special mamiferele cu care vulpile intra in contact direct, dar boala poate fi transmisa si omului, fie direct prin muscatura, fie prin intermediul pasarilor din ograda.

Dintre celelalte rase de vulpi, una din cele mai interesante este cea polara, care poate supravietui la temperaturi de -50 de grade Celsius, datorita blanii ei calduroase (care este bruna vara, iar toamna si iarna devine complet alba). De altfel, aceasta este considerata drept cea mai calduroasa blana din lumea animala. Vulpile polare se hranesc atat cu animale vii, cat si cu cadavre, cautand resturile lasate de ursii albi. Isi construiesc vizuini in tundra, iar in timpul viscolelor isi sapa adaposturi in zapada.

In sudul Canadei si in vestul Americii de Nord traieste vulpea de preerie, care are culoarea nisipului si se hraneste cu rozatoare. In ultimii ani au murit accidental foarte multe vulpi de preerie care au mincat din hrana otravita lasata pentru coioti.

Vulpea desertului este cel mai mic membru al familiei canidelor, fiind un animal nocturn si avand urechile enorme in comparatie cu corpul. Pe de o parte, aceste urechi o ajuta sa auda orice zgomot - pentru a localiza prada, dar ii si maresc foarte mult suprafata corpului, pierzind astfel mai multa caldura, pentru a scapa de canicula din desert. Vulpea desertului se mai numeste si fenec si are blana de culoarea nisipului, fiind foarte greu de observat chiar si ziua.

Vulpea cenusie traieste in paduri si in deserturile cu arbusti, dar si la periferia oraselor. Daca este amenintata, se ascunde sub stanci sau se catara in copaci.

In America de Sud exista o alta rasa foarte interesanta: vulpea mancatoare de crabi. Pe langa amintitele crustacee, aceasta vulpe sud-americana mai mananca rozatoare si insecte, oua de pasari si broaste testoase de apa dulce. Vulpile mancatoare de crabi sunt dusmanii fermierilor din zona, carora le fac dese "vizite", cautand in special banane, dar si alte fructe. Aceste vulpi au blana gri-maronie, coada stufoasa si traiesc in savane sau in zonele cu pomi.



Jderul (Gulo gulo)

Cel mai mare membru al familiei nevastuicilor, jderul se aseamana mai mult cu un urs mic. Blana sa este lunga si de culoare maro inchis, cu o dunga mai deschisa la culoare de-a lungul soldurilor. Nu hiberneaza si este un animal activ atat ziua cat si noaptea

Se reproduce o data pe an, dand nastere la 2-3 pui neajutorati, dar acoperiti cu blana, la sfarsitul iernii sau in primavara.

Habitat: padure si tundra.

Marime: 70-86 cm, plus o coada de pana la 25 cm.

Hrana: sunt animale omnivore; vaneaza animale pana la marimea unui ren.

Specii similare: ursul brun, desi acesta este mult mai mare. Jderul de pin este mult mai mic.

Biotopul celor doua specii de jderi, jderul de copac si jderul de de piatra, este deosebit, cu toate ca ambele prefera paduri intinse si linistite. Primul este mai des intalnit la munte, in limita vegetatiei forestiere, dar si in campie si in Delta Dunarii, unde isi construieste ascunzisuri. Ambele specii sunt atasate habitatului lor.

Nevastuica (Mustela nivalis)

Nevastuica este cel mai mic carnivor din Europa, avand marimi variabile. Este diferit de Mustela erminea, avand o coada mai scurta, fara pata neagra. Vaneaza de una singura, atat ziua cat si noaptea, adesea stand pe picioarele din spate pentru a se uita in jurul sau.

Se reproduce o data sau de doua ori pe an, de fiecare data dand nastere la 4-6 pui (pot fi chiar si 12), care se nasc cu blana alba.

Habitat: poate trai intr-o mare varietate de locuri, dar mai frecvent in zone impadurite.

Marime: 11-26 cm, plus o coada de pana la 87 cm.

Hrana: mamifere mici.

Raspandire: in Europa, cu exceptia Irlandei, Islandei si a inca catorva insule.

Specii similare: Mustela erminea



JDER

NEVASTUICA

Jderul si nevastuica sunt asemanatoare,dupa cum se vede mai sus.







Cel mai putin nevastuica are o lunga subtire organism cu gatul lung, plate, ingust la cap si picioare scurte. Aceasta a dus-urechi mari si ochii mari negru. In picioare avea cinci degete cu gheare ascutite. Blana este maro mai sus si alb cu pete maro pe partea inferioara. Haina de iarna este alb toate populatiile din nordul si maro pe tot parcursul anului, in partea de sud populatii

Alte nume
Nevastuica, nevastuica pitica, nevastuica pigmeu, nevastuica soarece

Masura padurile deschise, ferme, pajisti, preerii, stepa, semi-de
Lungime: 16.5cm - 20.5cm. Greutate 30g - 55g

Mediu
sert, tundra

Mancare
In principal, mici mamifere, cum ar fi rozatoare. De asemenea, oua, pasari tinere, insecte, soparle.

Reproducere
Un gunoi de 1 la 7 tineri este nascut dupa o perioada de gestatie de 34 - 37 de zile. Nou-nascuti de la o greutate de 1.1g - 1,7 g si sunt goi, orb, si surd. Ei ajung la lungimea lor adulti dupa 49 - 56 de zile.

Categorie
Alaska si Canada nord la sud de Wyoming si Carolina de Nord

Clasificarea

Clasa:

Mammalia

Comanda:

Carnivora

Familie:

Mustelidae

Genus:

Mustela

Specia:

nivalis

Nume comun:

Putin nevastuica



Rude in acelasi Genus
Blana de hermina (M. erminea)
Cu coada lunga nevastuica (M. frenata)
Black-picior Ferret (M. nigripes)
American Mink (M. vison)

Schimbarile globale ale starii mediului. Analiza trendelor de temperatura in ultimul secol a demonstrat o crestere a temperaturii aerului in diferite zone ale Romaniei. Totodata, exista o tendinta naturala spre scadere a umiditatii mediului de viata, care se agraveaza si prin impactul antropic (secarea zonelor umede, canalizarea si distrugerea luncilor raurilor mici), ce duce la degradarea populatiilor de plante si animale specifice acestor habitate. O situatie critica pentru Romania este micsorarea excesiva a invelisului verde natural prin extin-derea masiva a suprafetelor de terenuri agricole. Consecintele acestor fenomene sunt xerofitizarea si saracirea invelisului vegetal, inclinarea acestuia spre o infatisare ecologica sudica (stepizare).
Una din schimbarile evidente in ecologia unui sir de specii, legate de poluarea termica tehnogena a bazinelor acvatice, incalzirea globala a climei, este sporirea componentei specifice (cu 10-15%) si numerice a pasarilor, in special, a celor acvatice in perioada de iarna. Insa aceste fenomene nu sunt studiate suficient in Romania.
Introductia, invazia (interventia) si hibridarea. O amenintare a diversitatii plantelor si animalelor autohtone, in unele cazuri, este influenta relatiilor concurente intre speciile introduse pe teritoriul tarii, pe de o parte, si speciile din flora si fauna spontana cu o plasticitate scazuta, pe de alta parte. Exemple ale acestor relatii de excludere reciproca intre speciile de plante si animale sunt:
o substituirea prin concurenta a speciilor forestiere autohtone de catre artarul american;
o excluderea treptata a cerbului comun de catre cerbul-cu-pete si populatia hibrida;
o excluderea prin concurenta a nurcii europene de catre nurca americana si dihorul-de-padure.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.