Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » familie » asistenta sociala
NOI DIRECTII DE INTERVENTIE ALE ASISTENTEI SOCIALE IN ROMANIA. BOLNAVUL MINTAL – PROBLEMA A ASISTENTEI MEDICALE VERSUS ASISTENTA SOCIALA

NOI DIRECTII DE INTERVENTIE ALE ASISTENTEI SOCIALE IN ROMANIA. BOLNAVUL MINTAL – PROBLEMA A ASISTENTEI MEDICALE VERSUS ASISTENTA SOCIALA



NOI DIRECTII DE INTERVENTIE ALE ASISTENTEI SOCIALE IN ROMANIA. BOLNAVUL MINTAL – PROBLEMA A ASISTENTEI MEDICALE VERSUS ASISTENTA SOCIALA

ABSTRACT

            Ne aflam intr-o era a reformei, in care apartenenta la U.E. ne-a determinat sa adoptam „peste noapte” politici noi, modele de interventie si bune practici, fara ca inainte sa avem curajul sa facem evaluari realiste a starii de fapt si sa avem curajul sa recunoastem ca e nevoie de timpsi pasi mici, pana cand vom reusi sa vorbim de o aliniere la „noile norme europene”.

            O anamneza a fenomenului psihiatric institutional, o prezinta studiile si rapoartele de specialitate in domeniu, care arata ca incepand cu anii ’70, in Romania s-a concluzionat ca spitalizarea de la acea vreme se rezuma la un tratament medical, daca ceea ce la inceput era socotit a fi progres, s-a concluzionat in timp ca da efecte alienante ca efect a internarilor prelungite.

            Astfel,  studiile aniilor ’70 au condus la conturarea unui tratament antipsihiatric, in sensul dezvoltarii serviciilor comunitare alternative, care a determinat intr-o mare masura dezvoltarea curentului actual din psihiatria comunitara. Evolutia sistemului psihiatric in tot acest rastimp a cunoscut in Romania un traseu tumultuos.


 Daca anii 70, au adus primele forme de ingrijire alternativa, anii 80 au inregistrat o stagnare in dezvoltarea serviciilor comunitare, un declin care a determinat un fenomen social grav: „abandonul bolnavilor mentali”de catre unii dintre apartinatorii lor.

            In acest context, se vorbeste mai mult de o ingrijire predominant institutionala, la persoanele cu probleme serioase de sanatate mintala, iar ingrijirile sunt din pacate predominant medicale. Chiar daca se vorbeste despre o serioasa reforma, despre politici sociale care promoveaza alternative de ingrijire comunitara, despre conturarea unui numar destul de mare de asistenti sociali, realitatea prezenta ne ilustreaza un cu totul alt tablou al practicilor din spitalele si centrele de sanatate mentala, asa cum functioneaza ele in prezent. Rapoartele facute in domeniul sanatatii mintale, au scos la iveala ca monitorizarea facuta inainte de integrarea europeana nu a dat roade decat „pe hartie”, iar programele marete au fost ingropate de indolenta autoritatilor.

„caci aproape toata literatura de specialitate despre pacientii psihiatrici este scrisa  din punct de vedere al psihiatrului – iar psihiatrul, din punct de vedere social, se afla de partea opusa pacientilor”[1]; spunea inca din 1961 Erving Goffman.

            Scopul prezentului studiu  rezida in ideea de a pune bazele unei interventii mai bine conturate a asistentei sociale in domeniul psihiatric. Mobilul prezentului studiu m-a dus cu gandul la caracterul institutional, limitativ, al pacientului din spitalele de psihiatrie, care sa nu uitam, inainte de a deveni pacient „institutionalizat/ spitalizat” avea, o viata sociala, o proprie perceptie a realitatii inconjuratoare, pe care acum si-o „imagineaza” prin perspectiva realitatii medicale. Este de dorit ca reforma sa aduca un sistem centrat pe nevoile clientului, insa cand vine vorba de nevoi ne raportam la nevoile de baza fara sa oferim o abordare de ansamblu.Acest studiu se doreste a fi o reflectie asupra acestei problematici,  care ulterior sa prinda contur intr-o cercetare calitativa asupra politicilor sociale vehiculate in acest domeniu; cu precadere asupra contextului socio-economic de dezvoltare a psihiatriei comunitare.   

            Studiile mai indraznete in domeniul psihiatriei vorbesc despre un „decalaj mare”[2] intre psihiatria romaneasca si cea a celorlalte tari din Comunitatea Europeana.

            Intr-un context in care bolnavul psihiatric beneficiaza de servicii minime, mi-as permite sa spun asa cum le-am reprezenta intr-o piramida a nevoilor dupa Abraham Maslow, ca acestuia i se satisfac nevoile, sau nevoile bazale (nevoia de hrana, locuinta,etc), inclusiv medicatia, toate se intampla sub incidenta aceleasi autoritati, de multe ori fara o explicatie prealabila, totul rutinat in jurul acelorasi persoane, ore, dupa un tratament de cele mai multe ori nediferentiat, sau foarte putin diferentiat; in prezenta si sub atentia „colegilor” de camera.

            Din pacate, cea mai importanta activitate a personalului din spitalele de psihiatrie o reprezinta in final, in final, supravegherea pacientilor. Departarea de realitatea obiectiva este aproape iminenta. Serviciile de ingrijire medicala pe termen lung, au fost de mult timp combatute in tarile europene. Politicile sociale in Romania ar trebui sa dezvolte un model de interventie integralist, centrat atat pe bolnavul mintal (cu probleme psihiatrice) cat si pe familia acestuia.

Principalul obiectiv al asistentei sociale in sectorul psihiatric ar trebui sa vizeze reabilitarea individului in plan socio-profesional si familial,capacitandu-l astfel la o viata cat mai independenta, raportata la capacitatile lui, si nu incurajand dependenta institutionala( de tip revenire/recadere).

            Importanta acestei probleme ar trebui sa fie subliniata si de faptul ca, spre deosebire de marea majoritate a bolilor somatice, prezenta unei boli psihice la individ reprezinta o sursa de alterare a starii de echilibru a microgrupului social, prin care intelegem: familia, vecinatate, sfera profesionala. Toate formele de discriminare, uneori datorate lipsei de cunoastere, alteori in mod voit exprimate, il vor pune pe bolnavul psihic intr-o pozitie de inferioritate, sau chiar de izolare in plan social.

            Principiile  care ar trebui sa ghideze interventia specialistului in asistenta sociala in lucrul cu bolnavul psihiatric, ar trebui sa se focalizeze pe mai multe arii de interventie; care implica dezvoltarea de roluri si sarcini:

·                 Desfintarea etichetei ( intervine rolul de mediator, advocacy)

·                 Manager -coordoneaza si faciliteaza accesul la serviciile sociale si medicale importante procesului terapeutic si in vederea unei bune reinsertii sociale;

·                 Rol educational- in relatia dintre pacient/beneficiar si familia sa; formand grupuri de auto-suport, organizand activitati recreative, ateliere creative, etc.

·                 Orientarea spre familie –ca principal element de legatura cu viata sociala; interventie polivalenta cu pacientul –ca si client al asistentei sociale, dar si cu familia care poate fi in multe cazuri la fel de afectata, sau cu aceeasi nevoie de ajutor specializat, sau chiar mai mare decat a clientului- pacient psihiatric. Dimensiunea de sprijin a familiei este foarte importanta, intrucat chiar si din punct de vedere economic, este mai putin costisitor decat daca statul preia in intregime aceste atributii.

·                 Reprezentare si promovare a drepturilor persoanelor cu probleme mintale;

·                 Interventie centrata pe mediu- insotirea bolnavului in relatia cu statul, cu societatea civila;

·                 Modeleaza relatia bolnavului psihiatric in raport cu mediul social (statal/neguvernamental);

·                 Determina autonomia persoanei –orientata pe dimensiunea reinsertiei sociale;

·                 Reprezentare (advocacy)- sociala, juridica, familiala, comunitara;

·                 Dezvolta, propune si implementeaza- politici eficiente pentru persoanele cu probleme mintale;

·                 Identifica, acceseaza si atrage  finantari- si pentru acest segment de activitate;

·                 Facilitator – in vederea dezvoltarii de deprinderi de viata independenta;

·                 Ofera consultanta juridica gratuita- bun cunoscator a drepturilor si facilitatilor oferite acestei categorii de persoane

·                 Consilier- Consilierea in asistenta sociala- (privind managementul bolii) este mult diferentiata, insa nu mai putin importanta celei psihologice, intrucat omul trebuie privit ca o complexitate, nu mai este doar un simplu individ, ci o entitate sociala. In acest raport asistentul social joaca mai multe roluri printre care cel de confident, sfatuitor, sprijn, relatia putand in anumite conditii sa depaseasca „granitele” unei relatii strict profesionale- inspre o relatie interpersonala; astfel asistentul social va fi investit cu mai multa incredere; cea ce va conduce la succese mai sigure.

Pe langa rolurile asistentului social in munca cu bolnavul mintal, ar trebui sa se mai contureze cateva principii de lucru, dintre care cele mai relevante  ar fi: responsabilitatea la nivel comunitar, co-participarea comunitatii, asigurarea unei continuitati a serviciilor de ingrijire, accentul pus pe reabilitare, o specializare a ingrijirilor, familia vazuta ca pilon principal atat in procesul de ingrijire cat si in reabilitare, desensibilizarea populatiei si accentul pus pe reabilitare.

Se vorbeste despre o epoca a „psihiatriei sociale” in care pacientul este privit in ansamblu, ca o figura „bio-psiho-sociala”.[3] 

            Ar trebui sa se contureze tot mai mult un profil al asistentului social psihiatric, care preia inclusiv o multime din atributiile sociale ale medicului psihiatric, oferind astfel asistenta sociala la un nivel cat mai performant, atat la nivel spitalicesc, comunitar (locuintele protejate), dar mai ales ambulator- ca interventie de sprijin si preventie.

            Asistentul social trebuie sa intervina in acest proces al reabilitarii, al recuperarii, ca un liant iintre servicii si persoane, asigurandu-se in tot acest rastimp ca pacientului i se ofera posibilitatea de a munci, de a stabili relatii cu vecinatatea, de a intreprinde actiuni si a lua decizii de unul singur, si nu in ultimul rand de a beneficia de un climat familial securizant, care sa-i ofere suport pe de-o parte, iar pe de alta parte sa-i confere increderea de  a actiona singur.

            Asistentul social consiliaza, si intervine in mediul sau natural de viata, ia contact cu vecinatatea ,etc, oferind un raspuns psiho-social la conditiile de viata ale individului, fiind non-directiva si ne-manipulanta. Orientarea spre o interventie sociala in psihiatrie a evoluat de la „suferinta unui organism social” asa cum era definita in primele forme de interventie institutionalizate, cu un pronuntat caracter religios, spre „fiinta sociala creata de societate”, concept care a aparut odata cu nasterea unei stiinte noi- antropologia.

     Desi s-au introdus de mult in aria curriculara a facultatilor de Asistenta Sociala, discipline precum: psihiatria, psihopatologia, psihologia, criminologia, etc, cu toate acestea nu se poate vorbi de o specializarea in sfera psihiatriei a studentilor la asistenta sociala. Politicile sociale noi, ar trebui sa vizeze introducerea unei specializari a asistentei sociale pe aceasta dimensiune. Planul de actiune creat special pentru implementarea reformei in sanatatea mintala, desi are deja stabilite obiectivele clare pe teren scurt si lung; porneste de la dictonul „Sa imbunatatim situatia ingrijirilor de sanatate mintala”, la capitolul costuri estimate pe resurse umane, nu se contureaza „necesitatea” creari de posturi de asistenti sociali. Legatura reala dintre sistemul de sanatate mintala si serviciile sociale este in realitate slaba si de cele mai multe ori, din pacate, neproductiva.

          Mediatizarea servicilor alternative, precum si informatia despre unde poate fi accesat ajutorul profesionist este adesea „servita” pe internet, pe site-ul ofertantului de servicii, unde beneficiarului (client/pacient) nu ii este intotdeauna accesibila.

            Anul 2005, a prezentat o statistica despre existenta unui numar de aproximativ 100 de asistenti sociali existenti in serviciile de asistenta mintala din Romania. O evaluare realista a nevoilor arata ca ar fi necesar un plus de 400-600 de specialisti in asistenta sociala raportat la nevoile reale(conform unor studii realizate de instituti abilitate in domeniu). Fara a avea cea mai mica intentie de a leza pe cineva, un simplu „studiu statistic” la nivelul a 2,3 centre de sanatate mintala din tara ar scoate la iveala ca acel minim de posturi scoase la concurs pentru asistenti sociali, sunt adesea ocupate de alti specialisti din domenii „invecinate” asistentei sociale, precum: sociologi, psihologi, terapeuti,etc.

            Desi vorbim despre o istorie de aproape un secol de cand Romania a dat nastere primelor promotii de asistenti sociali absolventi de studii superioare, fiind printre primele tari din lume care au revolutionat aceasta sfera ridicand-o la rang de disciplina, utilitatea asistentei sociale nu a reusit sa obtina inca recunoasterea totala in toate domeniile care se interfereaza cu socialul. Impunandu-se ca disciplina de sine statatoare, ca directie de actiune condusa de modele si principii proprii, asistenta sociala trebuie sa se impuna in sfera psihiatriei mintale ca interventie separata, clar delimitata de interventia medicala.

             In psihiatria actuala trebuie urmarite cu precadere doua aspecte: gestionarea bolii cat mai buna (interventie de tip medical)  dar si a calitatii vietii in conditiile bolii(aici ar trebui sa intervina asistentul social).[4] 

             Situatia generala a spitalelor de psihiatrie ilustrata de media, prezinta un tablou aproape de „groaza” care pune sub semne de intrebare serviciile oferite bolnavilor mintali, si nu un tablou „al progresului” asa cum ne dorim a crede.  Exploatarea prin munca a bolnavului psihic, spitale care isi propun „inchiderea”centrelor, din cauza faptului ca nu sunt „productive”, servicii minime- „nu se ofera nimic pe dimensiunea reintegrarii socio-familiale”, desi acestea se afla direct in subordinea Ministerului; se vorbeste adesea de o regresie in plan socio-profesional, dar si personal-anunta titluri intregi ale revistelor de specialitate.

            „Politicile actuale in Romania promoveaza tot mai mult aceasta problematica, exista chiar o legislatie destul de clara care reglementeaza toate aceste aspecte, probleme avem cu implementarea.” relateaza, d-na Doina Muresan (sociolog de profesie)- care ocupa postul de asistent social la Centrul de Sanatate Mintala, din Arad.



            Etichetarea este o problema grava cu care se confrunta pacientul psihiatric. In cazurile cele mai grave aceasta este echivalentul discriminarii. Este un fenomen care apare adesea in cazul persoanelor cu tulburari mintale sau a celor cu un handicap psihic, atunci cand se confrunta cu situatii de refuz a acordarii serviciilor de ingrijire de sanatate sau sociale. Lipsa apartinatorilor, sau pozitia slaba de reprezentare ii pune in situatii de inferioritate; neputand depune plangeri, si de cele mai multe ori fiind in situatia de ne-cunoastere a drepturilor lor. Din pacate beneficiarii de servicii psihiatrice sunt etichetati din cauza afectiunilor lor si de cele mai multe ori pe fondul unor preconceptii venite din partea populatiei, fapt ce determina limitarea sau ingradirea accesului la serviciile de asistenta medicala, educatie, locuri de munca, servicii de asistenta sociala.

            Anul 2007 a fost marcat  de o campanie initiata de AMP (Agentia de monitorizare a presei); campania „Ai incredere in mintea lor”care, a urmarit constientizarea opiniei publice cu privire la existenta unui numar de 350.000 de persoane cu afectiuni mintale, din care studiile arata ca mai mult de jumatate sunt „perfect capabili” sa lucreze.[5]; chiar daca unii dintre ei mai manifesta, conform literaturii de specialitate „tulburari”.

            Pentru ca acest proiect sa prinda concretete, sau organizat mai multe sesiuni de informare, menite sa gaseasca masuri de includere a acestora in societate, masuri care se doreau ca ulterior sa fie cuprinse/ formulate in noi politici publice. In plan local, dar si national, asistentul social trebuie sa apara ca principal element care sa vegheze asupra influientarii politicilor, practicilor si procedurilor in domeniul sanatatii mentale. El este cel mai in masura sa planifice si sa implementeze campanii de informare, care sa urmareasca educarea comunitatii in sensul intelegerii si acceptantei, sa sensibilizeze si sa faciliteze schimbarea mentalitatii societatii fata de conceptul de boala psihica; iar la finalizarea acestui proces- sa disemineze informatiile si rezultatele obtinute.

            Problema studiului de fata este aceea de a demonstra utilitatea asistentei sociale ca masura de interventie activa in munca cu bolnavul mintal.

            Realitatea obiectiva a zilelor noastre ne prezinta o lipsa quasi-completa de asistenti sociali specializati in munca cu bolnavii psihiatrici. Exista din pacate o nefericita asociere intre sanatatea mintala si marginalizarea sociala, cea ce degenereaza in stigmatizare, diminuarea semnificativa a sanselor in gasirea unui loc de munca. Desi exista o legislatie clara care reglementeaza obligativitatea de creare a unor locuri de munca pentru persoanele cu diverse forme de handicap, printre care si cel mintal, precum si acordarea de facilitati pentru acesti angajatori, rata de incluziune in campul muncii este foarte scazuta pentru aceste categorii de persoane.

            O principala preocupare a spitalelor de psihiatrie din Romania o constituie problema pacientilor stagnanti. O preocupare pentru acest subiect a fost adesea comentata de medicii specialisti in psihiatrie si de restul personalului medical, insa nu s-a dat suficienta importanta interventiei de tip asistenta sociala. Cercetarile in domeniu (vezi studiul Dr. Mieta-Hategan facut in lucrarea „Nevoi alternative de ingrijire comunitara pentru pacientii institutionalizati in spitalele de psihiatrie”) precum si altele existente in domeniu, identifica ca principale bariere in stagnarea prelungita in spitalele de psihiatrie, ca fiind factorii de ordin social.

            La nivelul judetului Arad se poate vorbi despre o slaba coordonare cu celelalte agentii de asistenta sociala; iar ONG-urile care sa interfereze pe aceasta directie de activitate sunt inexistente.

            Se vorbeste tot mai mult despre responsabil de caz „case manager” si despre administrarea de caz „case management”, insa acestea se reduc la serviciile echipei medicale (doctori, asistente).

          Toate serviciile sociale sufera o reforma care vizeaza externalizarea, respectiv contractarea de catre ONG-uri a serviciilor de stat. Reforma inspirata de piata (Market-inspired reform) vizeaza  separarea procesului de reglementare ( elaborare de politici)  de cel de implementare (administrare) prin intermediul crearii unor agentii qvasi-autonome, in care functioneaza principiul „plateste pentru performante”. Totodata are loc separarea cumparatorului de furnizor in cadrul sectorului public prin  crearea unei qvasi-piete, in care responsabilitatile dar si drepturile in administrarea serviciilor publice sunt distribuite intre institutii publice si private; apare si se dezvolta ideea de crestere a complementaritatii intersectoriale in organizarea si oferta de servicii sociale[6].

            Pe plan international, parteneriatul public-privat este considerat un aranjament juridic prin care resursele, riscurile si recompensele aferente atat agentiei publice, cat si companiei private se combina pentru a asigura: eficienta mai sporita, un mai bun acces la capital si o conformare mai riguroasa la reglementarile legale. Se doreste tot mai mult cresterea nivelului calitatii cu costuri cat mai mici; acest lucru fiind dat doar de schimburile parteneriale intre stat si privat.

            In sectorului psihiatric nu se poate insa vorbi despre existenta a prea multe ONG-uri active care interfereaza in acest domeniu de activitate.

            In psihiatrie se poate vorbi despre o „decentrare” intr-un scop benefic a activitatilor in echipa terapeutica.

            Din interviul oferit de sociologul Centrului de Sanatate Mintala Arad, a rezultat nemultumirea pentru aceasta lipsa, o ruptura de veriga in oferirea de servicii alternative a agentiilor care activeaza in domeniul social. Cea mai mare nemultumire vizavi de acest sector o constituie, dupa parerea d-nei Dorina Muresan, imposibilitatea de a stabili contacte de colaborare  cu spitalele medico-sociale din judet, care fac o discriminare „pe fata”, altfel spus la vedere au expuse in chestionarul care se complecteaza la internare, respectiv la admiterea pacientului/beneficiarului in unitate, rubrica care „selecteaza” beneficiarii dupa criteriul „apt psihic”; motiv pentru care putem concluziona din nou ca legatura dintre sistemul de sanatate mintala si serviciile sociale este slaba si uneori neproductiva.

            In toata activitatea CSM-urilor (Centrelor de Sanatate Mintala), precum si a Spitalelor de Psihiatrie, rolul asistentului social se contureaza din ce in ce mai clar; desi atributiile sale sunt adesea trecute cu vederea sau”impartite” altor profesii.

            Daca facem trimitere la „Locuintele protejate”; acestea ar trebui sa beneficieze de serviciile asistentilor sociali. Vorbim de clienti care pot avea o slujba, sau pot frecventa centre de zi, exista categoria clientilor care locuiesc singuri, iar altii grupati; in toate aceste cazuri trebuie asigurata de catre asistent social impreuna cu echipa multidisciplinara, o monitorizare de grup si individuala.

            O alta contributie a asistentul social ar fi de a veghea asupra bunei cooperari intre medicii de familie si serviciile sociale; un facilitator al acestor rapoarte.

            Intr-un cadru in care proiectele de locuinte protejate isi primesc bugetul din mai multe surse; sunt multiple situatiile in care serviciile sociale-prin asistentul social trebuie sa identifice si sa asiste anumiti clienti, de exemplu prin oferirea unui ajutor(partial sau total) prin contributie la achitarea chiriei.

            In prezent munca in ambulator implica o buna cunoastere a socialului; astfel ca psihiatrului care lucreaza pe acest segment ii revine sarcina sa deprinda aceste cunostiinte. Acest aspect nu este de contestat in totalitate; insa, realitatea obiectiva ne confirma ca acest lucru este foarte greu de realizat. Din punctul de vedere al cerintelor-standardelor, ar trebui sa vorbim de un medic psihiatru, care detine metodele si tehnicile de lucru in asistenta sociala, de un lucrator „in teren”, sa fie un agent „al schimbarii” si un „facilitator” al nevoilor clientilor- pacienti ai socio-medicalului. Identificarea influientelor psiho-sociale, este un proces foarte important care poate avea efect pozitiv sau negativ in functie de modul in care intervin.[7]

            Cred ca in toate aceste situatii ar trebui sa se puna in discutie echipa multidisciplinara, in care fiecare profesionist sa intervina pe segmentul lui de activitate, pentru ca mai apoi sa formuleze propuneri si pasi de actiune in echipa, astfel rezultand o interventie centrata pe client si raportata la nevoile, posibilitatile si in concordanta cu asteptarile de mai bine.

            Studiile de specialitate actuale vorbesc despre necesitatea conturari  unei noi specializari, sau subspecializari in psihiatria sociala care sa vizeze medicul psihiatru, ca dezvoltare profesionala pe aceasta arie relativ noua. Consider ca sunt observatii realiste, insa sa nu cautam sa substituim interventia in asistenta sociala, facuta de un absolvent de asistenta sociala cu posibilitatea de a prelua aceste atributii, sau de a avea o abordare de tip asistenta sociala, obiectiva, dupa tehnici si metode de interventie bine structurate, de catre un alt specialist care deprinde notiuni minime, intr-o forma de subspecializare de tip social.

            Se confirma ca in perioada iernii, 10 pana la 20% din paturile de psihiatrie sunt ocupate de persoane fara adapost. Nu exista insa statistici exacte, cert este ca acest fapt se contureaza ca o realitate.

          Putem vorbi in aceste cazuri de „clienti ai asistentei sociale” si nu ai segmentului psihiatric, cel putin nu intotdeauna. Persoanele fara adapost au adesea un stil de viata diferit, care determina un comportament diferit; insa acest fapt nu trebuie sa-i transforme in clienti ai psihiatriei. Bineinteles ca sunt si persoane fara adapost care sufera de boli mentale; insa, in ambele cazuri internarea pe termen lung nu reprezinta cea mai buna metoda de ajutor. Prezenta lor pentru perioade mari de timp, sunt percepute ca un minus al sistemului intrucat blocheaza imbunatatirea nivelului de calitate in aceste servicii.[8]

            Interventia asistentului social s-ar face centrat pe identificarea tuturor resurselor disponibile in vederea oferirii de alternative. Sunt la nivelul tarii unele ONG-uri (din pacate nu si in judetul nostru) care pe baza experientei acumulate de-alungul timpului, acestia propun un sistem comprehensiv de ajutorare. Asistentul social joaca un rol esential in acest context; de a identifica noi tipuri de servicii sociale alternative care sa vina in intampinarea acestor categorii de beneficiari.

            Rolul organizatiilor neguvernamentale (ONG-urilor) in acest sector de activitate este spre rusinea noastra, foarte recunoscut si apreciat in multe state unde sectorul nonguvernamental a conturat un alt nivel de dezvoltare. Acest aport al sectorului ONG s-ar dovedi a fi si in cazul nostru foarte productiv, intrucat ar permite o implicare mai de amploare, care ar duce cu siguranta la reducerea mecanismului de etichetare, excludere si marginalizare din sectorul vietii sociale a acestor persoane. Crearea unui sistem bine pus la punct a sectorului nonguvernamental in acest domeniu ar putea duce la descentralizarea acestor servicii, mergand spre oferirea de servicii alternative.

           Unii dintre adultii fara adapost au apartinatori, insa lipsa unui sprijin minim din partea statului ii determina la „abandon”.

            Cu privire la interventia specialistului in asistenta sociala  in acest sector de activitate se contureaza doua tipuri de interventie: cu clientul/pacientul/ beneficiarul, pe de-o parte  si cu familia acestuia, pe de alta parte.

            Consilierea sociala joaca un rol determinant in cazul familiilor, apartinatorilor persoanelor cu probleme mintale. Autoritatile locale nu ofera din pacate nici un sprijin in aceste cazuri. Pentru a putea inregistra interventii de succes pentru pacienti, familiile trebuie consiliate, determinate, oferindu-le acestora, chiar si stimulente „financiar” acolo unde rationamentul financiar ar bloca/stopa ajutorarea; pentru a fi un liant intre institutiile medicale, spitalicesti si pacient.

            Asa cum am mai mentionat la un moment dat, spitalele de psihiatrie, asemenea penitenciarelor sunt adesea cotate in studiile de specialitate drept „institutii totale”[9]. Diferenta intre cele doua, din punctul de vedere al socialului, este data de faptul ca fata de sistemul de detentie s-au propus de mult alternative mai „atractive”- cum ar fi probatiunea; in mare parte, in baza studiilor intreprinse in acest sens care urmareau raportul cost-eficienta.

            In cazul bolnavului psihic nu s-au propus inca politici sociale prin care sa se urmareasca pe de-o parte: recunoasterea rolului (si intarirea rolului) de ingrijitor si apartinator, a membrului de familie a persoanei care sufera de o boala mintala precum si oferirea de stimulente; respectiv, infiintarea de centre de consiliere prin care sa se ofere servicii de consiliere sociala si psihologica, programe educationale si ajutor financiar (de sustinere acolo unde se impune), toate menite sa previna lasarea, abandonarea persoanei in spitalele de psihiatrie, in unitatiile socio-medicale; toate acestea conducand din nefericire, la excluziune sociala.

           

Promovarea starii de sanatate la copii si tineri

            Nici in acest caz asistentul social nu este promovat ca un specialist care poate avea o contributie determinanta. Sunt foarte putine studiile de specialitate care ating aceasta dimensiune –sensibila a copilului, tanarului, adolescentului.

            Se vorbeste adesea de devianta - sub aspectul comportamental, delincventional; insa foarte rar intram in incidenta „sanatatii mintale”.

            Realitatea este insa graitoare; exista o multitudine de factori care constituie o amenintare la adresa sanatatii mintale a tinerilor si adolescentilor, printre care definim: factorii sociali si de mediu- precum, familia, scoala, statutul social, cel economic(material-saracia, deprivarea,etc), expunerea la violenta de orice fel, abuzul de substante, expunerea la separarea parintilor(divort) sau pierderea unei persoane apropiate, importante in viata tanarului, diversele forme de discriminare sau intampinarea timpurie a unor dificultati, lipsuri prelungite,etc.

            Aceasta categorie aparte, (tinerii) sunt expusi adesea problemelor de adaptare, factorilor de schimbare permanenti, iar capacitatea de a le face fata nu este intotdeauna aceeasi de la individ la individ.

            Problemele care se contureaza la aceasta grupa de varsta, ar putea fi incadrate in doua categorii: probleme comportamentale minore dar si bolile grave mintale, debilitante.

            Este foarte important sa oferim tinerilor un cadru securizant, emotional si psihic, pentru a favoriza o buna dezvoltare psihica ulterioara. Problema cu adevarat ignorata este riscul dat de primele semne de intrebare, vizavi, de o conduita pusa sub semn de intrebare.             Ar trebui sa ridice intrebari serioase specialistilor cand problemele care par mai putin severe nu dispar odata cu maturizarea individului, intrucat lipsa unei interventii centrate pe client facute din timp, in cazul acestor persoane va duce la cronicizarea afectiunilor, care vor amprenta grav evolutia viitorului –tanarului, devenit- adult, afectand atat sfera relatiilor interpersonale cat si in plan social.

            Asistentul social ar trebui sa joace un rol activ in promovarea oportunitatilor de dezvoltare normala; a unui climat familial sanatos, dar si sa ofere sprijin de specialitate tinerilor care se afla in situatii de viata stresante, pentru a depasi cat mai natural situatia/le de criza.

            Adesea promovat dictonul „nu exista sanatate fara sanatate mintala”, ne aduce pe toti in fata unei realitati dure, insa adevarate. Promovarea sanatatii mintale ar trebui sa reprezinte o preocupare a tuturor, cu atat mai mult cu cat ea poate afecta pe oricine, fara a tine cont de apartenenta sau clasa sociala.

            In acest context asistentul social ca promotor al sanatatii mintale la copii si adolescenti poate dezvolta si propune politici de actiune care sa vizeze si sa promoveze in primul rand dezvoltarea conceptului de sanatate mintala- promovat in institutiile de invatamant si in familii, sa promoveze campanii de informare si schimburi de experinta cu alte state care practica deja aceste politici, sa disemineze informatiile- exemplificand modelele de succes si modelele de buna practica si nu in ultimul rand sa constientizeze familiile despre importanta oferirii unui climat familial optim psiho-social, pentru o buna dezvoltare a psihicului tanarului, viitor adult si totodata sa ofere suport de specialitate familiilor, apartinatori ai tinerilor care sufera de o boala, tulburare mintala; respectiv acompanierea de specialitate a familiilor cu copii „vulnerabili”.



            Printre cele mai eficiente metode de interventie, din perspectiva asistentului social in lucrul cu tinerii si adolescentii cu probleme de sanatate mintala, s-ar contura:

·                             Programe de sensibilizare a oamenilor in general fata de aceasta problematica- campanii anti-stigma;

·                             Organizarea de seminarii in scoli;

·                             Sesiuni de consiliere individuale si de grup;

·                             Politici de identificare a factorilor de risc, predispozanti la afectiuni psihice, precum si categoriile de risc precum: tineri din familii dezorganizate, prezenta violentei domestice, mame minore; familii in risc;

·                             Organizarea de programe care vizeaza tinerii care vor deveni parinti;

·                             Suport de specialitate in vederea dezvoltarii deprinderilor de viata independenta, imbunatatirii abilitatilor sociale si a suportului social;

·                             Organizarea burselor de  locuri de munca pentru persoanele cu probleme de sanatate mintala;

·                             Terapii cu familia- pregatirea familiei pentru a fi sprijin real in cazul tinerilor cu probleme de acest fel;

            Daca ar fi sa facem un studiu din punct de vedere financiar, raportul cost-eficienta dat de programele de prevenire primara si secundara s-ar dovedi a fi tot cele mai productive; pe de- o parte reducand costurile pe termen lung privind reabilitarea persoanei cu o boala mintala, dar totodata prezinta o mai sigura reinsertie socio-familiala si la adult se poate vorbi si de dimensiunea profesionala.

            In acest context se poate vorbi despre interventia comunitara in „psihiatria comunitara”[10], care aduce in discutie cel mai mult ideea de echipa terapeutica in care asistentul social are rol de lider, precum si ideea de dezvoltare a unei game cat mai vaste, din puctul de vedere al eficentei  de metode al serviciilor comunitare.

                                                        Anexa

   Ghid de interviu

( Drd. Morcan Oana- Asist. Univ.Universitatea de Vest « Vasile Goldis » Arad)

            Prezentul ghid serveste unui studiu in domeniul asistentei sociale cu titlul “ Noi directii de interventie ale asistentei sociale in Romania”

1.Studiile de specialitate arata ca avantajele oferite de medicamentele psihotrope, precum si politicile statului de a nu supraaglomera spitalele de psihiatrie in cazul afectiunilor mai usoare, a facut posibila o crestere a numarului persoanelor cu tulburari psihice tratate la domiciliu comparativ cu cele tratate in spitalele psihiatrice. Din punctul dumneavoastra de vedere considerati ca este adevarata aceasta afirmatie? Cum comentati aceasta situatie?

2.Sub ce aspect Planul National de Sanatate actual vizeaza interferenta serviciilor medicale cu interventia socialului? Dati-ne cateva exemple.

3. Care ar fi in opinia dumneavoastra, intelesul dat notiunii de „bunastare sociala“, asa cum OMS o defineste in enuntul “reprezinta starea de bunastare fizica, psihica si sociala si nu doar absenta bolii sau infirmitatii”.

4.”Igiena mentala” ca ramura a psihiatriei, implica prin valentele sale un instrument important in interventia de specialitate; in acest context echipa interdisciplinara vizeaza medicul psihiatru, psihologul, dar nu in ultimul rand asistentul social. Cat de important este rolul acestuia in serviciile de psihiatrie? Se poate vorbi in Romania de prezenta echipei „terapeutice ” formata din toti acesti profesionisti in spitalele de psihiatrie din Romania?

5. Putem vorbi de o „institutionalizare/spitalizare” prelungita la persoanele care ridica realmente probleme de ordin social ( lipsa unei locuinte, posibilitati financiare precare, lipsa apartinatorilor „abandon institutional”) etc.? Ne puteti spune cu aproximatie care ar fi numarul pacientilor aflati in aceasta situatie raportat procentual?

6. Cand vorbim de „excluziune sociala” in anul 2008, ar trebui sa ne gandim la o limitare a drepturilor civile, politice, sociale, economice, culturale, sau este vorba inca de o mentalitate venita de la o societate care pune inca accentul pe etichete, marginalizeaza?

7.Care ar fi modelul integrat de interventie pentru o buna reinsertie socio-profesionala in cazul pacientului din psihiatrie? Cum se contureaza rolul asistentului social in acest demers?

8. Cu totii stim ca exista o legislatie care reglementeaza anumite facilitati institutiilor care angajeaza persoane cu diverse forme de handicap printre care si cel mental; cunoasteti in acest sens care ar fi rata de reinsertie profesionala a pacientilor spitalelor de psihiatrie?

9.In cea ce priveste legislatia actuala, care credeti  ca ar fi modificarea care ar putea aduce beneficii acestui sistem?

10. Din cunostintele dumeavoastra, putem vorbi de un rol puternic conturat al asistentei sociale in alte tari europene?

11. Daca ar fi sa faceti comparatie cu celelalte sisteme de servicii sociale (educatie, asigurari sociale, invatamant,etc) cum a-ti aprecia sistemul medical din Romania?

            Pentru o mai buna intelegere a acestei dimensiuni, am ales ca la finalul lucrarii sa anexez ghidul de interviu care a stat la baza concluziilor stabilite, pe care am avut placere de a-l aplica d-nei Dorina Muresan –sociolog la Centrul de Sanatate Mintala Arad- ocupanta a postului de asistent social.

            Cu o vechime de cativa ani in acest domeniu, d-na Muresan si-a manifestat disponibilitatea in a-mi raspunde la cateva dintre intrebarile care inca se contureaza dat fiind realitatea bolnavului cu probleme de sanatate mintala, oferindu-mi o perspectiva realista a unui specialist care se confrunta direct cu acest tip de probleme.

Am incercat sa intervievez si medicii psihiatri care lucreaza in spitalele de psihiatrie, insa mi s-a acceptat un interviu scurt, nestructurat, argumentat pe de-o parte de lipsa de timp, dar mai ales de caracterul „social” al intrebarilor.

            Din interviul cu Dr. Suciu Radu- medic specialist Doctor in Stiinte, am aflat ca cele mai importante preocupari ale medicilor psihiatri sunt legate de asigurarea unui interventi de specialitate vizavi de administrarea medicatiei si monitorizarea bolii. Desi intreaga literatura de specialitate vorbeste de un medic psihiatru „policalificat”, realitatea arata ca declinarea competentelor care nu tin strict de sectorul medical este o practica.

            Cele mai mari progrese din perspectiva medicala, dupa spusele domnului doctor, sunt existenta neurolepticelor moderne care permit un tratament ambulatoriu si plusul adus de noua legislatie privind posibilitatile de internare nevoluntara.(vezi sectiunea 2 a Legi Sanatatii Mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice). Pentru celelalte intrebari, am fost orientata spre asistentii sociali ai spitalului, care in ciuda unui legislatii care vorbeste despre necesitatea unei echipe terapeutice formata din 4, respectiv 5 asistenti sociali pe langa ceilalti specialisti, in cazul majoritatiilor spitalelor de psihiatrie din tara noastra, realitatea prezinta o cu totul alta statistica.

            Si in judetul Arad, spitalul de psihiatrie beneficiaza de serviciile unui singur asistent social, care din pacate nu reuseste sa atinga toate obiectivele pe care si le propune strategia nationala privind bolnavul cu probleme mintale, si anume interventia in triunghi pacient-familie-societate, nu poate atinge un standard inalt de calitate.

            Este necesar intreprinderea de demersuri de aliniere la standardele si politicile sociale deja existente „pe hartie”, este necesar un efort comun al autoritatilor, al statului, al nostru al tuturor de a oferi atentia cuvenita acestui sector, de a administra bani, mediatizare prin campanii de sensibilizare a populatiei si a gasi drept prioritar formarea echipelor terapeutice asa cum standardele le impun.

            Opinia sociologului CSM (Centrului de Sanatate Mintala) din Arad, este ca se doreste intr-adevar sa se dezvolte servicii sociale comunitare de asistenta psihiatrica. Acest lucru se incearca si in judetul Arad prin doua tipuri de servicii: locuintele sociale protejate si centre de zi.

            Realitatea obiectiva ne dezvaluie ca utilitatea locuintelor protejate este de necontestat, in conditiile in care acestea se prefigureaza a fi niste obiective care ofera suport social, dar si sprijin in rezolvarea problemelor administrative (medical, gospodaresc, al drepturilor, etc), insa datorita resurselor putine financiare si umane, suportul oferit nu este inca unul atat de calitativ, cat s-ar dori.

            Nu putem vorbi despre centre de zi in Arad, pentru aceasta categorie de beneficiari, decat despre existenta unui centru de zi, care are ca scop resocializarea; iar printre activitatile zilnice putem aminti: terapia ocupationala, terapia recreativ-distractiva si pe viitor se militeaza pentru ergoterapie.

          Acesta este Centrul unde lucreaza si d-na sociolog cu atributii de asistenta sociala Dorina Muresan alaturi de colegul sau cu atributii de psihologie, de profesie tot sociolog. In contextul in care centrul de zi din cadrul CSM-ului Arad, este singurul care functioneaza oferind servicii de specialitate acestei categori de beneficiari, consider strigent angajarea mai multor specialisti, care sa poata raspunde nevoilor de asistenta atat din centru, locuinte protejate dar si in lucru cu familia si pacientul tratat in ambulator.

          La intrebarea „sub ce aspect PNS (Planul National de Sanatate) actual –interfereaza dimensiunea medicala cu cea sociala”, d-na sociolog ne-a raspuns afirmativ, confirmand existenta unei strategii bine structurate, problematic fiind implementarea (resursele umane, materiale,termen,etc).

            Imaginea specialistului despre cadrul general de functionare, prevede necesitatea de a exista in viata fiecarui pacient „dimensiunea sociala”. D-na sociolog, intareste ideea potrivit careia lucrul cu familia este foarte important, motiv pentru care se vehiculeaza ideea de conturare a unui „centru respiro” pentru familiile apartinatorilor.

            Din interviul purtat cu d-na Dorina Muresan, am desprins ca munca in echipa terapeutica se face astfel: „avem doua categorii de boli-de patologie (defectuali) unde asistentul social e seful; si boala psihica, cu prevalenta psihoza-unde psihiatrul intervine-sporadic”.Chiar daca exista, asistentul social din cadrul spitalului nu face munca in teren, ci birocratia; asistentul social al Centrului de Sanatate Mintala, in cazul de fata d-na sociolog, intocmeste anchetele sociale.

            O alta problema acuta este cea creata de spitalele „medico-sociale”, unde conform spuselor sociologului centrului „discriminarea se face pe fata”, intrucat in chestionarul de admitere in spitalul medico-social, inca de la inceput contine o rubrica care conditioneaza „starea psihicaa celui care urmeaza a fi admis.

Privitor la echipa terapeutica d-na sociolog argumenteaza: „..echipa terapeutica in Romania are nevoie de o formare profesionala pe aceste directii de actiune. In 2007 s-a initiat prima formare in domeniul psihiatriei comunitare, sub egida Centrului de formare Fracaritatis, din cadrul Spitalului Al. Obregia. Aparent aceasta formare isi propunea  sa vizeze strict formarea nurselor psihiatrice in comunitate; ulterior insa la cererea Centrului de Sanatate Mintala Titan, s-a acceptat participarea unui numar de medici psihiatrici tineri, asistenti sociali si psihologi . S-a dovedit a fi un proiect pilot de succes, insa care ar trebui sa se repete atat la nivel regional, judetean sitotodata sa vizeze angajarea unui numar mai mare de asistenti sociali carora sa le ofere deasemenea formari continue.”.

Din discutiile purtate cu specialisti a rezultat deasemenea dorinta acestora de a lua contact cu experienta altor state si cu specialisti din acest domeniu care activeaza in alte tari. Singurele modalitati de cunoastere vizavi de experienta altor state si-o faciliteaza singuri prin achizitii de carti, documentare sau alte eventuale contacte pe care reusesc sa le intreprinda prin propriile mijloace.

Concluzia discutiei noastre este ca „bolnavul mintal este o persoana deosebit de vulnerabila, care are nevoie de asistenti sociali bine pregatiti care sa identifice nevoile specifice ale acestora..pentru ca ulterior impreuna sa gaseasca solutii”.

Concluzii si propuneri ale studiului

            In Romania, psihiatria, inca se desfasoara dupa un model invechit, cu o „structura institutionala rigida, strict medicalizata centrata pe marele spital de psihiatrie”[11].

          O analiza obiectiva a doar catorva dintre rapoartele facute de Organizatia Mondiala a Sanatatii din ultimii ani, demonstreaza tot mai mult necesitatea unei regandiri a psihiatriei.

            Consider ca pentru a putea inregistra un real progres in acest segment al psihiatriei, si anume pacientul psihiatric, ar trebui sa depasim modelele de practica vechi si sa promovam asa cum deja legislatia incepe sa contureze dimensiunea sociala a interventiei- conturata in jurul asistentului social.

            Exista deja o legislatie care reglementeaza explicit prin normele de aplicare a Legii privind Sanatatea Mintala si a Protectiei Persoanelor cu Tulburari Psihice, [12]la art.14, din prezenta lege –cu toate ca se prezinta foarte  clar echipa terapeutica atat pentru adulti cat si pentru copii, a sectorului psihiatric care vorbeste despre un numar aproape egal de norme de asistenti sociali cu cele de medici psihiatri; realitatea este neconcordanta siuatiei existente insa in prezent in spitalele de psihiatrie.                  

            Cred ca e momentul sa ne responsabilizam cetatenii, sa constientizam populatia cu privire la boala si bolnavul psihic. Trebuie sa avem curajul sa recunoastem ca tulburarea psihica nu mai reprezinta o problema a individului si a familiei acestuia, vorbim de o problema nationala datorita implicatiilor socio-economice, iar la nivel micro, se prezinta ca o problema a comunitatii din care face parte acesta. Admiterea in UE a conditionat printre altele, reforme si in acest domeniu, insa e momentul sa militam cu totii in sensul unei interventii practice, reale, cu termene si etape bine definite, si sa nu ne multumim  doar cu politici sociale care suna bine pe hartie.



E o problema cu adevarat de interes national si international, la care ar trebui sa reflectam mai bine, poate meditand asupra statisticilor care vorbesc despre o prevalenta pe viata a acestei boli care este de 33%*(potrivit OMS), ceea ce inseamna ca unul din trei oameni va avea, la un moment dat, pe parcursul vietii, o tulburare psihica diagnosticabila cu ajutorul criteriilor acceptate pe plan international.

            Asistentul social trebuie vazut ca o persoana instruita care detine  abilitati si deprinderi in munca cu acest grup tinta, care intervine ca un specialist care detine competente din mai multe domenii si ajuta astfel clientul sa faca fata in mod eficient  unei varietati de probleme mintale, sau ale vietii de zi cu zi, imbunatatindu-si astfel functionalitatea globala.

            Interventia lui trebuie sa fie focalizata pe trei directii de actiune:

·                             Comunitara;

·                             Asupra individului;

·                             Asupra familiei si a mediului in care convietuieste;

          Asistentul social ca promotor a drepturilor omului, trebuie sa militeze pentru respectarea drepturilor si libertatilor si a acestei categorii de persoane.

             El trebuie sa joace un rol activ ca aparator al persoanelor cu o suferinta mintala; promovand respect pentru acestia, pentru a fi tratati ca oameni cu drepturi egale cu ale tuturor; respect pentru confidentialitatea informatiilor despre viata personala, promotor al respectului pentru individualitatea si demnitatea lor, al dreptului la intimitate si autodeterminare, promotor al sanselor egale pentru toti in comunitatea de apartenenta. Asistentul social va fi cel care conduce „lupta” pentru cresterea tolerantei si  intelegerii din partea majoritatii, militand pentru creearea unor oportunitati de munca, dar nu in ultimul rand sprijin al beneficiarului pentru a-l determina in vederea asumari „riscurilor” unui trai obisnuit.

            Daca sociologia a fost prima care a facut pasul in sensul scoaterii psihiatriei din inchistarea strict medicala, rolul asistentei sociale ar fi acela de a o ridica la un nivel al cerintelor si nevoilor actuale, rupand barierele care au dominat atatea sute de ani, marcand trecerea de la serviciile de tip azil la o interventie complexa de tip preventie- reabilitare, care vizeaza reinsertia sociala.

            Pacientul psihiatric reprezinta o categorie a populatiei cu o pozitie puternic dezavantajata fata de restul populatiei, acesta este motivul pentru care se doreste o munca colectiva, efort de vointa a tuturor sectoarelor cu care interfereaza.

            In urma studiului literaturii de specialitate care face trimitere la aceasta categorie de persoane care au un handicap mintal, putem concluziona ca handicapul mintal desemneaza starea de limitare a capacitatilor  umane si consecintele acestei limitari ce este un dezechilibru in viata unei persoane in incercarea acestuia de a –si asuma si indeplini rolul social la un nivel cat mai asemanator cu ceilalti membri ai comunitatii din care se desprinde.

          In acest cadru asistentului social ii sunt necesare o serie de calitati etice si morale, deprinderi, aptitudini, care sa ii ajuta sa intervina in intampinarea nevoilor acestei categorii de beneficiari, reprezentandu-le drepturile, interesele, insa fara a uita ca este o individualitate diferita fata de celelalte categorii de persoane, dar care are ceva de spus, si trebuie sustinuta in acest sens.

            Este neceesara o revolutionare a acestui sector, o initiativa plina de curaj care sa dea o noua dimensiune bolnavului mintal. Acest lucru ar implica in primul rand o schimbare a mentalitatii societatii romanesti fata de persoanele cu handicap mintal dar la acelasi nivel de importanta sa urmarim sa intervenim in sensul ajutorarii, acestor persoane in vederea schimbarii mentalitatii acestor persoane fata de ele insele.

            Daca pornim de la toate aceste considerente se explica inca o data nevoia de interventie din punct de vedere al asistentei sociale. O evaluare a consideratiilor anterioare precum si plecand de la obiectivele generale ale asistentei sociale, putem vorbi despre existenta a trei principii generale de lucru in asistenta sociala a persoanelor cu handicap mintal.

            In general, acestea fac parte dintr-un sistem national de ocrotire, care are la baza o politica nationala, ceea ce implica directii de actiune trasate de cele mai multe ori de nivelurile superioare de decizie, care la randul lor dicteaza nivelurilor judetene si locale, unde are loc actiunea propriu-zisa. Acest lucru adesea ingreuneaza interventia propriu-zisa, iar din pacate adesea se intampla ca problemele identificate sa nu fie cele mai importante intrucat factorii de decizie nu sunt intotdeauna primi „in teren”.

            Cea mai eficienta metoda de interventie a asistentului social in acest segment de activitate ar trebui sa vizeze trei directii de actiune, care ar fi:

  • Identificarea corecta a acestor clienti, pentru a putea oferi modele de interventie individualizate raportate la nevoile lor;
  • Odata identificati, asistentul social trebuie sa intervina ca un facilitator de servicii de sprijin, mijloace(materiale si/sau financiare), solutii pentru rezolvare problemelor, precum si o monitorizare pe tot parcursul interventiei;
  • Dezvoltarea unor strategii de oferire serviciilor sociale pentru persoanele cu probleme mintale, pornind de la nevoile si cerintele beneficiarului si ale familiei acestuia.

            Asistentul social trebuie  sa intervina in acest proces de ajutorare a persoanelor cu probleme mintale, oferind servicii de specialitate, dar nu in ultimul rand trebuie sa fie promotorul unor schimbari in planul mentalitati cetatenilor.

            Sa speram ca o educatie in favoarea persoanelor cu probleme mintale facuta prin mass-media, dar si prin politici sociale coerente si realiste, va determina schimbarea atitudini discriminatorii a membrilor comunitatilor din care fac parte acesti oameni.

            Pentru o reala reforma in psihiatrie s-ar impune alocarea de fonduri pentru ca resursa personal sa poata deveni o realitate, echipa terapeutica sa poata contine specialistii pe care noile politici sociale ii prezinta deja ca fiind o necesitate, iar diversificarea institutiilor de ingrijire comunitara sa devina o realitate in practica,  cu bolnavul mintal.

            Vizavi de toate aceste considerente, inclusiv unele dintre cele mai valoroase cercetari de psihiatrie sociala facute prin anii 1967 de catre J.WING, cu toate au demonstrat ca, indiferent de factorii cauzali care ar putea fi descoperiti in etiologia boli psihice, mediul social, respectiv contactul cu lumea exterioara, constituie principali factori contributori asupra boli psihice. [13] 

Bibliografie:

1.     Erving, Goffman, (2004): Aziluri-Eseuri despre situatia sociala a pacientilor psihiatrici si a altor categorii de persoane institutionalizate, Editura Polirom,p.15-23

  1. Dr.Mieta, Hategan, Studiul-Nevoi alternative de ingrijire comunitara pentru pacientii institutionalizati in spitalele de psihiatrie, 2008
  2. Dr.I, Cucu, Psihiatrie sociala, artic Radu, Suciu,2007
  3. Mihai, Ardelean, O perspectiva psihiatrica asupra stigmei.(2007), Revista Psihiatru, nr.11, XII
  4. sursa Rompres 20.09.07
  5. Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, (2004)Parteneriat public privat in furnizarea serviciilor sociale,Buc,  p 13
  6. Mircea, Lazarescu, (2002), Psihiatrie.Sociologie.Antropologie.,Editura Brumar, Timisoara, p.66
  7. Rutman I.D.(1997), What is psychiatric rehabitation? In R. Hughes&D. Weinstein (Eds.), Best practices in psychosocial rehabilitation
  8. Erving, Goffman, (2004):op.cit, Editura Polirom, in introducere
  9. William, R., Breakey, (2001), Servicii integrate de sanatate mintala. Psihiatrie.Comunitara Moderna., Editura Fundatiei PRO, Bucuresti,p 21-35

11.  Octavian, Buda, (2006),Iresponsabilitatea.Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicatii in dreptul penal, civil si al familiei, Editura Stiintelor Medicale editura Juridica, Bucuresti, p.245

12.  Legislatia privind Sanatatea Mintala si a Protectiei Persoanelor cu Tulburari Psihice (art 14)

13.  Wing, J.K., Brown, G.W., Institutionalism and schizophrenia, Cambridge Univ.Press,1970

  1. *Centrul Pentru Politici si Servicii de Sanatate - Sondaj de opinie privind serviciile de sanatate,realizat in randul medicilor din Romania
  2. *Centrul Pentru Politici si Servicii de Sanatate - Barometru de opinie privind serviciile de sanatate, realizat in randul populatiei din Romania, 2002
  3. www.anti-stigma.ro
  4. www.apsro.ro



[1] Erving, Goffman, (2004): Aziluri-Eseuri despre situatia sociala a pacientilor psihiatrici si a altor categorii de persoane institutionalizate, Editura Polirom, 15-23

[2] Dr.Mieta, Hategan, Studiul-Nevoi alternative de ingrijire comunitara pentru pacientii institutionalizati in spitalele de psihiatrie, 2008.

[3] Dr.I, Cucu, din monografia proprie,Psihiatrie sociala, articol

[4] Radu, Suciu, Mihai, Ardelean, O perspectiva psihiatrica asupra stigmei.(2007), Revista Psihiatru, nr.11, XII

[5] sursa Rompres 20.09.07

[6] Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, (2004)Parteneriat public privat in furnizarea serviciilor sociale,Buc,  p 13

[7] Mircea, Lazarescu, (2002), Psihiatrie.Sociologie.Antropologie.,Editura Brumar, Timisoara, p.66

[8] Rutman I.D.(1997), What is psychiatric rehabitation? In R. Hughes&D. Weinstein (Eds.), Best practices in psychosocial rehabilitation

[9] Erving, Goffman, (2004):op.cit, Editura Polirom, in introducere

[10] William, R., Breakey, (2001), Servicii integrate de sanatate mintala. Psihiatrie.Comunitara Moderna., Editura Fundatiei PRO, Bucuresti,p 21-35

[11] Octavian, Buda, (2006),Iresponsabilitatea.Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicatii in dreptul penal, civil si al familiei, Editura Stiintelor Medicale editura Juridica, Bucuresti, p.245

[12] Vezi legislatia privind Sanatatea Mintala si a Protectiei Persoanelor cu Tulburari Psihice (art 14)

[13] Wing, J.K., Brown, G.W., Institutionalism and schizophrenia, Cambridge Univ.Press,1970








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Conflicutul intre persoanele de varsta a III-a,ca efect al mediului institutional din Centrul de Ingrijire si Asistenta
Diferite modele de practica privind adoptia si plasamentul familial
Legislatia nationala privind adoptia
Cauze pentru aparitia familiei monoparentale
Plasamentul la asistentul maternal
ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA IN SPATIUL COMUNITATII EUROPENE
PROBLEMATICA PERSOANELOR VARSTNICE DIN COMUNITATILE RURALE ALE MUNTILOR APUSENI
Perspectiva istorica. Evolutia formelor de adoptie la nivel international


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu