Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » familie » asistenta sociala
Proiect asistenta sociala „Clementa usureaza a inimii povara” - Reintegrarea in societate a delincventilor majori ce au infaptuit infractiuni minore

Proiect asistenta sociala „Clementa usureaza a inimii povara” - Reintegrarea in societate a delincventilor majori ce au infaptuit infractiuni minore



Universitatea ”TRANSILVANIA” – Brasov

Facultatea de Drept si Sociologie

   Specializarea Asistenta Sociala Anul III

„Clementa usureaza a inimii povara” - Reintegrarea in societate a delincventilor majori ce au infaptuit infractiuni minore



 „Clementa usureaza a inimii povara”

Reintegrarea in societate a delincventilor majori ce au infaptuit infractiuni minore

       Introducere

Lumea in care traim este o lume in continua schimbare, iar calitatea vietii, am putea spune ca, depinde de abilitatea de a raspunde adecvat acestei schimbari, prin pregatire, adaptabilitate si contributia fiecaruia la viata comunitatii.

Spatiul penitenciar este prin definitie un spatiu inchis, dihotomic (divizeaza populatia penitenciara in doua grupuri – de o parte si de alta a gratiilor), penal din punct de vedere juridic, al autoritatii. Mai mult decat atat, este un camp de forte care este determinat de tacticile de influentare ale cadrelor si de cele de rezistenta ale detinutilor.

Adaptarea la mediul penitenciar este grea din cauza privatiunilor la care este supus detinutul si datorita faptului ca trebuie sa se adapteze la noi reguli si comportamente. Odata cu intrarea in penitenciar, individul resimte, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de varsta, de structura sa psihologica, de gradul de maturizare sociala si de nivelul de cultura, efectele privarii de libertate si reactioneaza intr-un mod personal la aceasta noua situatie.

 Personalitatea detinutilor cunoaste sau tinde sa inregistreze un proces de degradare. În momentul eliberarii pot fi nepregatiti, pesimisti in ce priveste reinsertia sociala, convinsi ca vor fi etichetati tot restul vietii, cu sentimentul ca vor fi depasiti de viata in ciuda eforturilor pe care le vor face.

În aceste conditii devine deosebit de importanta functia educativa a penitenciarului, prin derularea de programe cultural-educative cat mai diverse, urmarindu-se fundamentarea unei reinsertii sociale viabile a persoanelor aflate in custodie.

Eficienta acestor programe depinde in mare masura de intelegerea adecvata a mediului penitenciar, de cunoastere a adevaratelor nevoi si cerinte ale celor privati de libertate.

 Oameni diferiti raspund in mod diferit la un mediu special cum este spatiul penitenciar. De aceea este necesara o intelegere a “vietii de celula”, o analiza a contextului penitenciar inainte de a se ajunge la interventie.

Nu exista o reteta ideala in ceea ce priveste reabilitarea detinutilor. Fiecare detinut gandeste si simte altfel. Ei nu trebuie invatati si ajutati doar sa renunte la ilegalitatile pe care le practicau inainte de a fi inchisi, ci de multe ori trebuie ajutati si invatati de asemenea sa treaca peste experienta reprezentata de detentie in sine. Pentru multi detinuti perioada petrecuta in puscarie este de-a dreptul traumatizanta.

Detinutii nu pot fi „tratati” de „proastele obiceiuri”, daca nu sunt intelesi, daca nu se cunoaste modul in care detentia ii afecteaza pe detinuti.

Nu poti intelege ce inseamna sa fi privat de libertate decat daca esti ostatic sau detinut. Este nevoie de mai mult decat empatie, pentru a putea privi inchisoarea prin ochii lor, ai detinutilor. Pentru a patrunde sensul unei astfel de experiente, trebuie sa intri intr-un penitenciar si mai mult decat atat trebuie sa vorbesti cu detinutii, trebuie sa afli din gura lor ce simt, cum simt, de ce simt, trebuie sa vorbesti cu gardienii, trebuie sa patrunzi acest fenomen din toate dimensiunile lui. Doar intelegand ce gandesc si ce simt detinutii te poate ajuta cu adevarat sa-i determini sa se schimbe. Mai mult, prin intelegerea si patrunderea „vietii de celula” ii poti ajuta sa depaseasca mai usor perioada petrecuta dupa gratii si ii poti determina sa faca trecerea spre libertate cu mai putina greutate.

Înainte de a trata problema reabilitarii detinutilor dorim neaparat sa va introducem intr-o lume in care cu greu se poate patrunde cu adevarat – lumea detinutilor.

„Viata de celula”

Un astfel de demers au realizat reporterii ziarului „JURNALUL NATIONAL”. Acestia au intrat in interiorul penitenciarelor, au vorbit cu detinutii, cu gardienii si au reusit sa ofere o privire de ansamblu a ceea ce inseamna asa numita „viata de celula”.

40.000 de detinuti, 40 de inchisori. O lume unde nu intalnesti ingeri. Acea lume in care putini sunt cei care au patruns vreodata si au „aruncat un ochi” prin vizeta.

„Jurnalul National” a demarat la inceputul lunii septembrie o campanie fara precedent in mass-media: „Lumea interzisa”, cu bune si mai putin bune, cu situatia actuala a inchisorilor din Romania, cu povesti adevarate tinute prizoniere intre gratii, despre reguli, scrise si nescrise, despre cum privesc oamenii inchisi lumea de afara, despre sistemul penitenciar in general.

Reporterii motiveaza demersul: „Am plecat la drum, sperand sa raspundem la urmatoarele intrebari: cat trebuie sa plateasca un om pentru raul facut semenilor? Cine sunt oamenii pe care trebuie sa-i primim inapoi in mijlocul nostru? De ce trebuie sa o facem? Ce au devenit oamenii acestia dupa stagiul petrecut in inchisoare? Ce facem cu ei, cum ne raportam la ei? Ca sa aflam raspunsurile, echipe ale Jurnalului National formate din reporteri si fotoreporteri au batut tara in lung si-n lat, timp de cateva luni, in cele mai importante inchisori din tara, dar si in unele mai mici. Am vazut si lucruri frumoase, dar si lucruri urate”.

Primul lucru observat de reporteri a fost NEVOIA DE REFORMA: „Am vazut mizerie, dar si ordine, am vazut apa infestata si murdara de-ti era sila s-o privesti, daramite s-o mai si bei, dar si locuri unde detinutii aveau sala de mese curata. Am deschis urechile si la problemele detinutilor, dar si la cele ale cadrelor, gardienilor care lucreaza zilnic direct cu detinutii. Am ascultat povesti frumoase despre pictori, sculptori, dar am intalnit si oameni care nu regretau un moment fapta comisa si care cu siguranta, o data cu eliberarea, s-ar putea sa recidiveze. Am semnalat hibe ale sistemului, dar si incercari reusite de reforma”. În esenta, demersul lor si-a propus sa supuna dezbaterii publice reforma sistemului judiciar in general si a sistemului penitenciar in particular, precum si necesitatea reabilitarii, reeducarii si reintegrarii persoanelor condamnate. „Am deschis ferestrele penitenciarelor pentru a va permite sa priviti realitatea asa cum ni s-a infatisat noua: fara farduri, nemachiata”. „Nu am vrut sa-i judecam, iertam sau condamnam inca o data, ci sa-i cunoastem. Pe ei si sistemul”.

Se zice ca la inchisoare se stie cand vii si cand pleci. E acea institutie cu program permanent, care niciodata nu-si poate inchide usile si refuza sa mai functioneze din diverse motive: economice, politice sau altele. La inchisoare e program nonstop.

 Dincolo de gratii, blide, latrine, uniforme portocalii sau maro, catuse si incuietori, se afla o lume pestrita, cu povesti de viata. O lume in care timpul nu trece repede sau greu. Doar trece. O lume in care sistemul schiopatand anevoios incearca, dar fara succes inca, sa regleze cu meticulozitatea unui ceasornicar timpul celor aflasi in puscarii. Provocarea e prea mare insa, iar sistemul olog si cateodata surd e depasit de situatie. Zilnic. Cu regularitatea unei maree fade, fara pic de stralucire.

Un gri permanent invaluie lumea inchisorii. Acea lume gri, dar pestrita in acelasi timp, acolo unde, dincolo de gratii si de regimul restrictiv, sunt povestile unor oameni in primul rand, nu doar ale unor detinuti.

Titlul articolului din ziarul „JURNALUL NATIONAL” este unul foarte inspirat si descrie in cateva cuvinte impresia pe care le-a lasat-o penitenciarul Aiud, reporterilor:”LA PUSCARIA AIUD, TIMPUL E PRIZONIER ALATURI DE OAMENI”.

            Mai intai se face o prezentare a penitenciarului din Aiud, din care vom cita un fragment:”La Penitenciarul de Maxima Siguranta Aiud timpul e blocat undeva intre gratii, camere vechi, unele chiar de sute de ani. Parca talanga imbatranita si surda cu care se da trezirea la 5 dimineata si stingerea la 10 seara a blocat timpul in celule si pe holurile reci si neprimitoare. La Aiud timpul este si el prizonier.”

            Simbolul Penitenciarului de Maxima Siguranta Aiud a apus demult. Daca, pe vremuri, Aiud insemna detinuti politici aruncati in celule, astazi penitenciarul cu regim de maxima siguranta este locul de detentie pentru sute de persoane condamnate sau inca judecate pentru infractiuni diverse, de la crima la furt, recidivisti sau nu. Simbolul timpurilor apuse ramane insa „Zarca”, o constructie din anul 1882, unde astazi „poposesc” zeci de detinuti cu infractiuni diverse. Pe toti ai supravegheaza un singur gardian. Lipsa cadrelor de supraveghere nu este numai o problema a Aiudului. Este deja o problema a intregului sistem. Un calcul aritmetic simplu din birou spune ca in sistemul penitenciar este un cadru la doi-trei detinuti. Dar aritmetica din teren este alta. Si asta pentru ca, de fapt, in calculul din teren nu sunt luate in considerare si cadrele superioare, soferii, fochistii etc. ai penitenciarului.

            Reporterii descriu prima impresie lasata de puscarie intr-un ton sobru: „De cum intram pe poarta penitenciarului, o poarta obosita, veche, deschisa de atatea „generatii” de detinuti care i-au trecut pragul, ne lovim de acel amestec spectaculos de vechi si nou, de trecut si prezent. Niste cladiri vechi cu gratii la fel de vechi, unde stau „cazati” detinuti mai vechi sau mai noi”. De asemenea, reporterii observa o „caleasca” (o ata improvizata pentru schimb de obiecte de la o camera la alta printre gratii, cu contragreutate la capat) ce traverseaza tacticos de la o fereastra la alta..”Caleasca” face parte din rutina unei inchisori. Detinutii simt nevoia sa mai faca schimb de lucruri. Si, pentru ca nu pot circula liberi dintr-o celula in alta, aleg calea transportului cu „caleasca”.

            Închisoarea Aiud este spectaculoasa in intregul ei, atat arhitectural, cat si din punct de vedere al inghesuirii unor destine in celule meschine: „Toate constructiile de la Aiud mustesc de istorie, de trecut. Un singur corp, renovat in intregime si imbunatatit dupa standarde europene, este mandria conducerii de la Aiud, care se grabeste sa ni-l si prezinte. O combinatie de albastru si galben contrasteaza flagrant cu griul alaturat”. Noul corp al penitenciarului va fi dat in folosinta in scurt timp. Are tot ce-i trebuie, asa cum ii sta bine unui penitenciar european: celule mai aerisite, cu paturi putine, o sala de mese si camere de izolare pentru detinutii „care creeaza probleme”. Toata lumea asteapta „inaugurarea” corpului nou, de la conducere pana la detinuti. „Poate ca imbinarea de la Aiud dintre vechi si nou nu este una dintre cele mai fericite, dar atrage, fascineaza. Mai ales prin acest contrast. Am gasit la Aiud poate cel mai fascinant corp de cladire al vreunui penitenciar din tara. O cladire pe trei niveluri, cu celule de la un capat la altul, cu plasa intre etaje si cu un gardian in capat” spun reporterii ziarului.

Dar contrastul se regaseste si in interiorul penitenciarului: „Într-un spatiu inchis, unde lumina patrunde straniu prin geamuri si firide, la fiecare capat de nivel sunt multe flori pe care le ingrijesc si gardienii, si detinutii. Printre sutele de detinuti care isi duc traiul aici gasesti tot atatea povesti si destine. „Cine bate, unde bate?”, striga un gardian la nivelul doi. „Aci, dom’ gardian. La 101”, raspunde un detinut de dincolo de usa celulei. „Acu vin. Asteapta.” Se uita pe vizeta: „Ce-i?”. „Mi-e rau.” „No, hai ca te duc la dom’ doctor.””

 Agentii de paza sunt obligati prin regulament sa duca detinutii la dispensarul din incinta ori de cate ori acestia solicita. Un gardian le-a spus reporterilor ca unii detinuti sunt bolnavi „inchipuiti”, cautandu-si „de lucru”, din plictiseala. Dar regulamentul este regulament.

Ora la care au mers in vizita reporterii era ora la care zeci de detinuti erau adusi de la munca, de la cusut pantofi: „Se bulucesc pe usile inguste in celule si fac o harmalaie precum copiii care ies de la scoala. Striga unii la altii, se ironizeaza reciproc si cu greu agitatia este potolita de singurul gardian care ii supravegheaza. Multi si-au luat „teme pentru acasa”. Zeci de perechi de pantofi sunt bagate in saci de plastic pentru a fi cusute in restul zilei si impartite cu colegii „de camera”. Si acest lucru se intampla pentru fiecare detinut care nu reuseste sa-si faca norma pe ziua respectiva”.

Vrand-nevrand, universul penitenciarului se limiteaza la cele doua laturi, adica „hotii” (denumire generica pentru detinuti) si „militienii” (denumire generica pentru cadrele de paza, gardienii). Relatia dintre ei nu este nici tensionata, nici prietenoasa. „Fiecare trebuie sa-si stie locul”, dupa cum spune reporterilor un batran puscarias. Se cunosc pe nume intre ei. „Clientii vechi” ai penitenciarului sunt cunoscuti de gardieni, cu tot cu obiceiuri, defecte, studii, date de nastere, infractiuni, probleme de familie. „Unuia ii place fasolea la cazan si mai primeste o portie in plus daca mai ramane pe fundul „ghiumelei” ( recipientul din aluminiu, in forma de bidon, cu care se aduce mancarea), altuia nu-i place „balastul” (orez)”. Toate sunt mici fragmente din relatia gardian-detinut. Si, apropo de mancare, aceasta este gatita in cazane mari la bucataria unde lucreaza cei mai cuminti detinuti. Si tot acestia o si servesc. „Un ritual zilnic este gustarea mancarii de catre bucatarul angajat la penitenciar, apoi de directorul institutiei”. Fiecare detinut primeste mancare in functie de cate calorii are nevoie, potrivit legii. Astfel, cei care muncesc sau sunt bolnavi primesc mancare mai bogata in calorii. Iar carnea nu lipseste niciodata de la principala masa a zilei.

Pentru ca inundatiile au afectat puternic in trei valuri GAZ-ul penitenciarului, institutia se confrunta cu mari probleme financiare. În urma cu un an, tot din lipsa banilor, conducerea penitenciarului Aiud s-a vazut nevoita sa taie toti porcii pe care ii avea in gospodarire. Astfel, aproximativ 40 de tone de carne congelata va asigura cantitatea necesara timp de trei ani pentru aproximativ 1.700 de detinuti. Reporterii au vizitat si bucataria penitenciarului:”La ora cand am intrat in bucataria penitenciarului se pregatea masa de pranz si cea de seara. Fasole cu carne si ciorba de salata si, respectiv, mancare de dovlecei. Sau, mai bine zis, dovleci. Erau acei dovleci mari, portocalii, descojiti si taiati bucati, care se mai dau de mancare la animale, dar mai mananca si oamenii saraci”.

 Penitenciarul Aiud are datorii de 800 de milioane de lei numai la furnizorii de paine, toate datoriile insumand 4,8 miliarde de lei. E adevarat insa ca institutia are de recuperat 1,8 miliarde de lei de la o fabrica pentru care detinutii au facut incaltari. Directorul Penitenciarului Aiud, Viorel Comanita, a spus reporterilor ca iarna se anunta a fi destul de grea, avand in vedere ca trebuie achitate toate utilitatile. „Exista un ordin de la Ministerul Finantelor ca, daca nu platesti utilitatile, se blocheaza contul”, spune Comanita.

Penitenciarul de Maxima Siguranta Aiud „adaposteste” 1.042 de detinuti, condamnati pentru cele mai felurite infractiuni, recidivisti sau nu, in regim de maxima siguranta, inchis si semideschis. Acestia sunt impartiti in celule cu patru paturi, sau chiar si cate 20. Împartirea se face insa intotdeauna in asa fel incat intr-o celula sa nu se afle un criminal cu cei acuzati de furturi, sau batranii cu tinerii, sau recidivistii cu cei aflati la comiterea primei infractiuni. „Camera 359 este o camera pestrita, cu mai multe personaje. Stau 20 in camera si, ca si la celelalte camere din aceeasi cladire, geamurile au fost scoase de detinuti pe timpul verii. Pentru ca e prea cald. Iarna le pun la loc. Tot ei”.

„Campionul” sau „sahistul” este renumit in toata cladirea. A jucat sah cu toti colegii de camera si i-a invins pe toti. Asa i s-a dus faima de campion la sah. Îl cheama Neamtu. La fel ca si pe comandantul adjunct al penitenciarului. „E coincidenta de nume, sa nu va ganditi ca suntem rude. Dar as vrea sa fim rude. Poate as mai avea si io niste favoruri. As vrea o mica favoare Sunt multe Ar rezolva, ca sa ne integram ca lumea in societate”, spune reporterilor, Dumitru Neamtu, recidivist, convertit la adventisti de curand in detentie. Cand se libereaza vrea sa se dea pe brazda. Sa se reintegreze in societate. Dar se vaita reporterilor ca societatea nu-l primeste. „Cazierul te urmareste toata viata Tot timpul iti cere curriculum vitae Nu m-au angajat o data ca aveam cazier N-au incredere Io stiu sa lucrez Am crescut animale Am muncit si ca dulgher Nu m-am tinut de liceu Iar meseria se fura in teren Cand ies, daca s-ar oferi ca pe vremea lu Ceausescu sa dea cazare nu te ajuta nimeni nici macar cu un milion pe luna chirie Înainte, Ceausescu il baga intr-un camin, ii dadea cazare, loc de munca intr-o fabrica Io am crescut la orfelinat Sunt pocait Aici ne facem relatiile intre noi pocaitii S-ar putea ca ei sa te ajute din mila”, se plange Neamtu pe un ton peltic, cautand cu privirea parca o rezolvare in tabla de sah printre pioni, cai, regi si regine”.

Detinutii care vor, pot munci si la fabrica de prelucrare a metalelor din incinta penitenciarului. Fabrica face parte din regia Multiproduct, care califica detinuti pentru diferite meserii in cinci penitenciare din tara. La Aiud, locuri de munca ar fi, cereri, la fel, dar nu sunt comenzi. Asa ca s-a ajuns de la peste 200 de muncitori care au lucrat in fabrica, la putin peste 70, astazi. Sunt preferati cei cu pedepse mari, pentru ca lucreaza o perioada mai mare de timp si astfel se specializeaza. Aici se fac si usile pentru celulele din noul bloc de detentie, dar si catuse, numai pe baza de comanda. Dar in ultimul timp nu au mai fost cereri pentru catuse. Fabrica de la Aiud face si batiuri (cadru pe care se monteaza mecanismele masinilor). „Suntem singurii din lume care le mai fabricam. Le exportam in Spania. Am scos Polonia si Mexicul de pe piata”, spune reporterilor ziarului, directorul Multiproduct Aiud.

Reporterii au discutat si cu un agent de paza: „Agentul care-i supravegheaza pe cei care muncesc isi aduce aminte de vremurile bune cand peste 200 de detinuti erau in fabrica la lucru. 'Si daca ii dai de munca si cu cat ii dai mult, asta nu mai are timp sa se gandeasca la prostii. Cand merge la camera mananca, se spala si se culca. Au fost oameni cu pedepse mari pentru crima, dar au iesit si si-au vazut de treaba. Multi dintre cei care se elibereaza isi gasesc de lucru afara cu aceeasi meserie in care se specializeaza in inchisoare. Fochisti, vopsitori, sudori. Sunt unii care cer sa vina chiar daca medicul le da repaus pe camera. Si semneaza pe propria raspundere ca vin la munca.'”

Gheorghe Bugaenco a petrecut ultimii 15 ani in puscarie. Cand a primit condamnarea de 20 de ani de inchisoare pentru omor i-a venit ideea sa evadeze. A testat terenul si a ales varianta cea mai avantajoasa: sa sape un tunel pe sub pamant din interiorul unei fabrici de vopsitorie, aflata in incinta penitenciarului, pana dincolo de gardul acestuia. Cand vedeam astfel de incercari de evadare prin filme, cu totii, probabil, credeam ca sunt doar povesti, dar iata ca astfel de lucruri se incearca si in penitenciarele din Romania. „În plan nu a fost tunelul. Dar, ajungand aici, am tot testat terenul si cel mai viabil si cel mai sigur a fost tunelul. Au fost mai multe variante, dar asta a fost cea mai buna. Am inceput sa-l sap dupa revolutie, in ianuarie, si in 15 mai 1990 a fost gata. Pamantul il duceam undeva in spate, la o instalatie de decapare. Era foarte aproape si il duceam in bidoane”spune Bugaenco. El a avut si un complice la intreaga operatiune: „Unul sapa si unul cara. S-a plecat de la –2,70 din interior, s-a trecut pe sub zidul de temelie a cladirii, pe sub gard. Lungimea tunelului a fost de 11 metri. Pe portiunea de la cladire pana la gard am facut din tabla niste ranforsari.' Bugaenco se bucura pe vremea aceea de increderea gardienilor. Astfel ca acestia nu-l supravegheau foarte atent. Astazi, el este inchis intr-o celula aflata la ultimul etaj al pavilionului de maxima siguranta. 'Dupa ce am sapat am plecat cu trenul pana la Cluj, unde am stat la cineva care ne-a dat in primire la politie dupa zece zile. Am plecat la 12 noaptea si la 5 dimineata s-a vazut gaura.' A primit cinci ani de inchisoare pentru evadare si a trebuit sa reia pedeapsa pentru omor de la inceput si, 'in loc sa fiu liber acu’ trei ani, mai stau inca doi.'

Profesorii Scolii nr. 3 incearca din greu, cu putinul pe care-l au, sa-i educe pe cei care vor sa invete.

Directoarea scolii nr. 3 din Aiud, aflata in incinta penitenciarului, lucreaza cu detinutii de 21 de ani. Profesorii la aceasta scoala pot fi numarati pe degete, dupa cum spun reporterii. Directoarea, o femeie deschisa si hotarata si sa-i invete, si sa-i educe pe detinuti, reclama probleme cu frecventa, dar si probleme materiale. „Avem probleme serioase cu frecventa. Nu vor sa vina. Daca ar fi motivatie intrinseca sau extrinseca macar, un castig cat de mic pentru cei care sunt receptivi la procesul de educare. Sa nu-mi spuna mie ca se face reeducare in puscarie in afara de scoala si de activitatile celor de la socio-educativ.”

Scoala a fost vopsita si „dotata” cu catedre pentru profesori. 'Si scoala am pus-o oarecum la punct, pentru ca am avut cativa banuti de la Consiliul Judetean. În mod normal, penitenciarul trebuie sa asigure toata baza materiala. Sa mai vopsim, sa cumparam catedre la profesori, la domnii profesori, ca suntem domni, ce daca suntem in puscarie. Suntem profesori. Am primit si noi un calculator printr-un program prin care se da calculator pentru o scoala din oras, fara calculator. Si am cazut noi la tragere. Si cand au auzit ca suntem scoala dintr-o puscarie au inceput sa dea inapoi. Noi suntem profesori, si noi trebuie sa ne perfectionam. Problemele materiale sunt mari. E foarte greu cu caietele acum. Eu le spun elevi seralisti. Învata totusi. Se vede inceputul si sfarsitul unui an. Se vede si din punct de vedere al cunostintelor si educational.'

Între zidurile puscariilor vietuieste o forma de cultura care inca nu si-a gasit prea mult locul nici in studiile de specialitate, nici in manuale. O subcultura fara viitor, s-ar putea spune una de o valoare indoielnica, una foarte vie, in mod clar.

Pe holurile Penitenciarului Botosani reporterii au fost surprinsi de imaginile si citatele cu poeti si scriitori celebri. Le-a pus profesorul Napolion Ungureanu, angajat al puscariei care se ocupa de reabilitarea detinutilor si este si coordonatorul revistei literare facuta de acestia. Le ofera cate un pic de cultura puscariasilor, poate, poate s-o prinde ceva si de capul lor.

Într-una dintre camerele reporterii l-au cunoscut pe Hara, inchis pentru talharie, le-a aratat tatuajul sau si cu timiditate a acceptat dialogul. Pana la urma le-a intins unul dintre caietele sale, in care isi deseneaza gandurile sau si le pune in versuri. Versuri create de el sau auzite in puscarie.

Doamne-auzi cum tipa gardianu’ / Uite cum plange tiganu’ / Taci tigane, nu mai plange / Încarca roaba si-aduce. / Sa traiti, dom’ comandant / Multe roabe-am mai carat / De dimineata pana la pranz Trei sute de roabe am dus / De dimineata pana-n seara / Nu le mai tin socoteala. / Azi e zi de vorbitor / Vin maicute la feciori / Vin surorile la frati / Si tovarasi la cei dragi / Dar la mine n-are cine / Ca sunt singurel pe lume / Nu am frati, nu am surori / Parc-as fi facut din flori / Dar da-mi, Doamne, / o putere / Lanturile sa le rup / Zidurile sa le sparg / Si acasa sa ma duc.

„Folclor de parnaie” cules de Romica Lazar Caminaru’

Romica, isi spune tigan si  moare de ciuda ca, mai nou, fosta lui nevasta se tot perinda pe sub geamul inchisorii imbracata „cu staif”, cum spune el ca sa-i fiarba sangele in vene fostului barbat. De ciuda: „Ca io mi-am pierdut viata prin puscarie si ca, adica, uite cine a ajuns ea”.



Romica Lazar Caminaru’ se considera unul dintre putinii puscariasi adevarati din penitenciarul Botosani. Romica a stat putin timp sub cerul liber, cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o dupa gratii. De la varsta de 16 ani tot mandat dupa mandat a tinut-o, iar cea mai mare vacanta intre puscarii a fost de sapte luni.

 „Am vocabular io, nu gluma”, se lauda reporterilor, acestia povestesc: „Lasa manualul de botanica din mana si se ridica in picioare, sa-i mearga limba mai bine. Ultima „fapta”, cea pentru care l-am si cautat, ne-a atras atentia: Romica a scris un „vocabular” al vorbelor si expresiilor folosite prin puscarii. Prin cele din toata tara”.

El explica: „Înainte n-aveai voie cu… acareturi dintr-astea: sapun, tigari bune… Si ca sa nu inteleaga «Nea’ Într’oparte» (gardianul) le-o dat diverse nume'.

Acest limbaj mai are si o alta conotatie, una practica: aceea ca foloseste la furat, pentru ca-i face pe „operativi” de neinteles pentru ceilalti.

DICTIONAR

A-ti face volta - a fugi

Smen – obiect falsificat

Gloante, logodele, marafareti, material – bani

Tufla – pachet, gramada de bani

Marioare – sute de mii

Capital – tigari, cafea, bunuri de uz personal

Morti – obiecte interzise

A pasa mortii – a scapa de obiecte interzise

Maimuta – oglinda

Ciocanar – bataus

Turchidit – a fi prins si dus la puscarie

Mangleala – vorbe goale, de convingere

A avea bulan – a avea noroc

Insectar – izolare

Zbarna, tuhaus – puscarie

Spavarache – buzunar la spate

A trage cu blitzul – a pandi daca esti urmarit sau a urmari ceva

Facut de vise – drogat

Husin – om de la care se poate lua ceva usor

N.V. – lovitura pe neasteptate

Ciocan, sovietica – pumn

Panacotar – hot de buzunare

Jupan – om cunoscut ca bataus

Producator – om descurcaret

Caraiman – buzunar

Hoha – minciuna

Careu – comisia de disciplina

A sta masca – a sta si a pazi pe cineva la furat

Tira – a tine dos la furat

Crocodil – fierbator „penal”, improvizat

Pisica – resou

Baraca – camera de detentie

Salupe – adidasi

Cosor – cutit

Luat la matingala – luat la bataie

Graunte – alimente primite la vizita

Albinuta – membru al familiei care vine la vizita

Zarzavat – bani marunti

Bunghit – descoperit

Arsenal – atentie!

Plosca – poseta

A vorbi cu taxa inversa – a vorbi codificat

A da stropeala – a pari pe cineva

Trompeta, goarna, pupatoare – gura

Coaja – portofel

Morisca – ceas

Mahmudele – dinti

Iavasale – ochelari

Martalog – pensionar

Balena – vagon pentru transfer detinuti

Donadoni – om care sponsorizeaza

Tigari cu fumul drept – tigari straine

Centaur – turist cu bani multi

A da duma – a vorbi

Joseu – zaruri masluite

Cai – zaruri

Calareti – jucatori de barbut

Cartita – detector de metale

Schioapa – masa de pranz

Rugina – grasimea din mancare

Lache – spurcat

Boxer cu garda inversa, boxici – homosexual

Piata – control asupra detinutilor, perchezitie corporala

Despre poeziile si cantecele pe care si le transmiteau unii altora, detinutii, nu mai poate fi vorba. Nici de tatuaje nu se mai ocupa precum odinioara. Romica: „Pai, ce, mai are cineva timp de atata televizor?”

Un alt detinut cu care au stat de vorba reporterii ziarului este Catalin, are 24 de ani, 6 de puscarie si cel putin inca 16 pana sa se prezinte in fata comisiei de eliberare conditionata. La 17 ani, impreuna cu un prieten, a comis o dubla crima, cu cruzime. Pedepsit de judecatori cu 30 de ani de carcera, Catalin Ifrim sufera insa pentru ca a fost uitat si parasit de familie si de prieteni. De 6 ani, nimeni de-acasa nu l-a mai cautat. Le scrie felicitari la fiecare sarbatoare. Putine cuvinte. Poate le vor citi totusi pana sa arunce felicitarile, pentru ca asta crede el ca se intampla.

Ca o fata mare, asa l-au descris angajatii penitenciarului, reporterilor, pe baiatul in trening care-si petrece cateva ore pe zi intr-o camera goala si rece, printre carti.

Crima monstruoasa pentru care a fost inchis pare sa nu-l caracterizeze pe acest om. Singur si trist, tanarul a inceput sa scrie versuri. Multe si „fortate”, la inceput, acum cultivate. Citeste toata ziua pentru a gasi clipa aceea de libertate in care versurile vin si se aseaza pe hartie, lui ramanandu-i apoi sarcina de a le mai aranja putin, pana isi arunca cineva ochii pe ele.

 Amintirile lui Catalin s-au sters aproape toate, mai sunt putine, dar niciodata nu reuseste sa le „revada” chipurile celor dragi. Exceptie facand mama, pe care si-o aminteste cu cateva ceasuri inainte de a fi arestat, suparata pe el dintr-un motiv care nu mai exista in memoria sa. Catalin s-a impacat cu soarta sa. A reusit sa-si realizeze pacatul si sa-si accepte vina. Nu reuseste insa sa se impace cu singuratatea, cu zidul tacerii si departarii ridicat de parintii lui. „Cred ca nu pot sa ma ierte ca i-am facut de ras in societate… Victimele, cetateni straini, fiind prieteni de familie…”, incearca sa explice Catalin reporterilor motivul pentru care probabil parintii nu mai vor sa stie de el.

Catalin nu scrie despre inchisoarea propriu-zisa in care el doar supravietuieste fara sa se integreze. A reusit sa-si mai construiasca un rand de ziduri intre el si lumea din jur, dar mintea ii este libera - prin versuri. Catalin:”Sentimentele sunt de aici, numai ca nu am specificat mediul…”. Catalin nu este insa multumit de ceea ce scrie. El spera ca prin lectura si exercitiu sa invete sa-si de-a frau sentimentelor mult mai bine si mai expresiv. Deocamdata se autocenzureaza si munceste pentru a se autoperfectiona. Poetul Catalin Ifrim reuseste sa evadeze din inchisoare insa cateva minute, cat aseaza pe hartie un alt val de sentimente.

UMBRA

Umbra asta vezi / in mine / O oglinda prafuita / Nu te-ascunde! – / Stiu prea bine / Ca-s o urma nedorita. / Caut soarele / sa-mi stearga / Întunericul ce-l tin / De stiam ca ma reneaga / Si-alte raze nu mai vin / Ma pierdeam in cautari / Fara sa mai iau / in seama / Ca si valul unei mari / Poate fi cuprins / de teama. / Scotocesc eterul noptii / Printre nestemate stele / Cand ajung pe / drumul sortii / Raman umbra umbrei mele. / Vantul! Doar el mi-e prieten / Ce m-alinta si ma plimba / Cand m-apropii / de Eden / Dintr-o data el se schimba / Si se-nfurie pe mine / Aruncandu-ma din sa. / Cad pe spini / de maracine / Nu credeam ca va trisa!! / Ma predau, singuratate, / Asta-i vrut si asta-mi ceri / Sunt o umbra! – / Ai dreptate! / Mult mai rece / decat ieri!

Catalin Ifrim - detinut Penitenciarul Botosani

Fanfan, adica Marius Avasilicai (55 de ani), este cel mai cunoscut dintre poetii de puscarie. Fanfan si-a petrecut 20 de ani din viata la pandaimos (inchisoare) si intr-o zi, la izolare, s-a apucat sa scrie versuri. Fanfan a renuntat la gainariile care i-au atras atatea pedepse si a publicat mai multe carti de versuri inspirate din experienta lui de prin penitenciare, dar si din viata lui prinsa intre marginile societatii si evenimentele culturale la care a fost invitat. „Regele argoului”, cum a fost supranumit Fanfan, si-a castigat renumele pentru talentul sau de a folosi limbajul din puscarii, dar si pentru coloritul specific al poeziilor, unul chiar deocheat, ar putea spune unii.

Cele mai grele nopti si zile pentru detinuti sunt primele si ultimele. Ore nedormite de acomodare, dezmeticire sau asteptare febrila. Un spatiu inchis. Cu reguli de la care nimeni nu trebuie sa se abata. Altfel curg sanctiunile garla. Un regim permisiv ar putea crea precedente neplacute. La fel se poate intampla in extrema cealalta. Cand detinutilor le-ar fi ingradite si putinele drepturi pe care le au, cum ar fi cel la informare, la mancare, la doctor, la munca sau la scolarizare. „Penitenciarul este un fel de bomba cu ceas. Poate exploda oricand. E de ajuns doar o scanteie”, aceasta este impresia pe care penitenciarul, a lasat-o reporterilor ziarului „JURNALUL NATIONAL” si aceasta este impresia pe care o lasa orice puscarie, oricarui om.

  

Reactia societatii fata de delincventa

Dupa unii autori (I. Tanoviceanu) reactia societatii contra delincventei este o componenta a operei de aparare a valorilor sociale contra delincventei. Aceasta este realizata in principal, prin masuri si mijloace reactive preinfractionale sociale, economice, culturale, educative si in secundar prin masuri si mijloace reactive postinfractionale: penale, executionale, reinsertionale.

Reactia sociala reprezinta o parte a stiintei, criminologice care cuprinde un ansamblu de conceptii, idei si explicatii cu privire la activitatea reactiva preinfractionala si postinfractionala infaptuita prin metode si mijloace adecvate. Apararea societatii democratice necesita cunoasterea diferitelor modele si forme de reactivitate sociala fata de delincventa.

Modelul reactiv creat de Cesare Lombroso (in 1898) in lucrarea „Crima, cauze si remedii' pleaca de la teza recunoasterii suveranitatii faptei savarsite de omul delincvent, ca punct central al reactiei societatii fata de delincventa viitoare. El propune o reformare a operei reactiei societatii impotriva delincventei prin:

a) considerarea delincventei ca o conditie primara si necesara a reactiei sociale viitoare impotriva delincventei, identice cu cea savarsita si descoperita de autoritatile judiciare ale statului;

b) aplicarea unor cercetari experimentale care sa conduca la descoperirea genezei biologice a delincventei;

c) imprimarea operei reactiei sociale a unei functiuni mai umane, mai rationale si mai eficace.

La randul sau, Enrico Ferri, cercetand reactia sociala, ca adept al mentorului sau, Lombroso, cere inlocuirea modelului represiv adoptat de scoala clasica penala cu un model modern (substitutive sociale) care sa permita omenirii reformarea apararii societatii impotriva cauzelor delincventei prin masuri extrajudiciare ca: reducerea saraciei, diminuarea consumului de alcool, reducerea somajului, descentralizarea administrativa, satisfacerea cerintelor materiale si culturale ale populatiei.

Modelul reactiei sociale mixte, aparut la inceputul secolului XX a fost initiat de Uniunea Internationala de Drept Penal. Acest Model incearca sa combine modelele anterioare intr-un sistem uniform si sa imprime reactiei sociale un caracter represiv preventiv (statul sa infaptuiasca actiuni represive, preventive postinfractionale). În aceasta acceptie pedeapsa nu se mai accepta ca un mijloc exclusiv de suferinta, de ispasire morala a consecintelor aplicarii legii penale, ci i se confera atribute noi: imbina represiunea penala cu preventiunea generala si speciala a pedepselor penale. Analizeaza reactia societatii nu in planul cunoasterii si stapanirii cauzelor delincventei, ci al combaterii delincventei reale si descoperite in scopuri de aparare a valorilor protejate de legea penala.

Modelul „Apararii sociale” si „Noii aparari sociale” a aparut dupa al doilea razboi mondial. În perioada postbelica miscarea „Apararea sociala” se ramifica in doua curente: cel extremist (Fillipo Gramatica) care promova inlocuirea dreptului penal cu apararea sociala realizata prin masuri cu caracter preventiv sau curativ raportate la fiecare persoana, cel moderat (Marc Ancel) care sustine o politica penala prin imbinarea dreptului penal cu criminologia in scopul resocializarii si combaterii criminalitatii.

„Noua aparare sociala” promovata de Marc Ancel isi propune realizarea reactiei sociale contra delincventei prin mijloace extrajudiciare penale folosind mijloace economice, sociale, educative, si de represiune penala care sa conduca la neutralizarea infractorilor, fie prin izolarea lor pe perioade determinate de timp, fie prin derularea unor strategii educative, curative impotriva infractorilor. În aceasta doctrina, infractiunea este socotita fapta socio-umana, un produs al personalitatii infractorului modern. În consecinta, se pune accent pe cunoasterea personalitatii infractorului, a fondului sau biopsihic si sociologic in vederea elaborarii strategiei de resocializare a celor condamnati pentru comiterea de infractiuni.

Doctrina „Noii aparari sociale” sustine ca scopul pedepsei penale nu este suferinta provocata infractorului, ci tratamentul necesar protectiei sale in vederea reintegrarii sociale.

Perioada de tranzitie in Romania, ca de altfel si in celelalte tari din fostul sistem socialist, pune probleme complexe in opera de lupta impotriva delincventei.

Dupa cum sublinia Rodica Stanoiu, in conditiile amplificarii delincventei si consecintelor sale victimizatoare, modelul represiv-preventiv oferit de dreptul penal, trebuie sa fie perfectionat, adaptat noilor conditii istorice, dar acesta nu trebuie abandonat, inca multa vreme.

Se pare ca orientarea moderata, care imbina ideea interactiunii modelului reactiv preinfractional cu modelul reactiv postinfractional ar fi mai adecvat exigentelor perioadei de tranzitie a societatii, ar asigura o mai mare protectie societatii si oamenilor impotriva criminalitatii.

Orientarea moderata mizeaza in cadrul modelului reactiv postinfractional pe sansa procesului de resocializare, reinsertie si integrare in viata sociala a indivizilor care au frecvent comportamente deviante sau marginale. În acest caz resocializarea este un mijloc de control social practicat in institutii specializate si in grupuri aplicand sanctiuni punitive celor care au incalcat normele si valorile dezirabile social. Se urmareste reorientarea si modelarea personalitatii individului deviant, ruperea de faptele delincvente savarsite si orientarea spre scopuri acceptate, asteptate si permise de societate.

În prezent problemele delincventei si justitiei penale preocupa cele mai inalte foruri mondiale. O.N.U. prin Rezolutia Adunarii Generale nr. 46/156 din 18 decembrie 1991 a infiintat Comisia Natiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalitatii si Justitie Penala, formata din experti provenind din 40 de state membre, care discuta si fac recomandari privind politica penala.

Modelele de politica penala aplicate in societatea contemporana de diverse tari nu sunt si nu pot fi identice. Ele depind de specificul economic, politic, social si cultural al fiecarei tari in parte, de evolutia istorica proprie, de contextul regional in care se afla si, nu in ultimul rand de starea fenomenului infractional.

Daca apelam la statisticile ultimului deceniu (pana in anul 1999) Romania are o rata ridicata a criminalitatii (967 infractiuni la suta de mii de locuitori), ceea ce reliefeaza ca perioada de tranzitie se repercuteaza negativ asupra evolutiei delincventei.

Daca in zece ani de dictatura (pana in decembrie 1989) nu s-a putut vorbi in termeni reali despre criminalitate, iar studiile socio-juridice in materie de infractionalitate erau rare si exploatate in scopuri propagandistice, in prezent institutiile statului de drept si fortele creative din cercetarea juridica si sociologica redacteaza periodic studii si documente despre nivelul si structura acestui fenomen in Romania. De la o rata de 192,5 infractiuni la 100.000 de locuitori in 1988 s-a ajuns la o rata de 699 in 1992 si la aproape 1000 in 1999.

 „Raportul dezvoltarii umane in Romania”, editat de Guvernul Romaniei (1999) prezinta atat ritmul de crestere mare cat si modificarile in structura criminalitatii in directia „marii criminalitati” (economico-financiare, coruptia, crima organizata) cat si mai ales a violentei.

În statistica globala predomina „criminalitatea de profit” (infractiuni contra proprietatii). Urmeaza cu un volum mai mic, insa cu un impact psihologic in societate mult mai puternic „criminalitatea violenta” (infractiuni contra persoanei, a vietii si demnitatii acesteia, dar si talharii). Se evidentiaza apoi „criminalitatea de comportament' (vagabondajul, cersetoria, proxenetismul, copiii strazii).

Cresterea criminalitatii dupa anul 1990 se explica pe fondul unei profunde crize politice, economice, sociale si morale marcata de necompetitivitatea economiei, de prabusirea sistemului de protectie sociala, de scaderea nivelului de trai, cresterea somajului si inflatiei, de confuzia si chiar absenta unor norme si valori, de riscul aparitiei si multiplicarii unui tip de comportament deviant.

Spre deosebire de perioada dinainte de decembrie 1989, cand real sau fals, criminalitatea nu prezenta un motiv de teama, astazi se situeaza in primele locuri ale motivelor de neliniste. Se pot invoca cel putin trei explicatii ale acestei situatii.

 Mediatizarea excesiva a criminalitatii dupa anul 1989. in intreaga lume tema crimei a fost permanent o sursa de profit important pentru cinematografie, presa scrisa, televiziune (90% din serialele tv din lume au la baza un scenariu politist). Se pare ca mass-media a supralicitat oferta in special prin selectia cazurilor, agresivitatea titlurilor, modul de prezentare si frecventa materialelor de acest gen.

Lipsa de pregatire a populatiei in confruntarea cu delincventa in perioada de tranzitie.         Sesizam aici un comportament paradoxal: pe de o parte oamenii se tem foarte mult de criminalitate, pe de alta parte nu-si modifica conduita, nu-si iau masuri adecvate de prevenire, nu invata sa se apere si sunt indiferenti la ce se intampla semenilor lor, asteapta sa fie protejati de forta publica.

Înca nu exista in tara o structura centralizata in privinta studierii organizate, sistematice si printr-o metodologie unitara a fenomenului delincventei, si a perceptiei si reactiei sociale la infractionalitate, folosind metode si tehnici avansate, tinand seama si de experienta, perspicacitatea si chiar specializarea unor infractori.

Se contureaza doua viziuni privind evolutia delincventei in Romania: una optimista care apreciaza ca pe masura ce societatea romaneasca se stabilizeaza si rata delincventei se va modifica in consecinta. O viziune pesimista asupra viitorului, care sustine ca acel tip de societate care adanceste distanta dintre saraci si bogati genereaza o rata inalta a delincventei si chiar fenomenul poate fi scapat de sub control.

Definirea problemei

Titlul ales de noi pentru acest proiect, „Clementa usureaza a inimii povara” reprezinta un citat din piesa ”Marion Delorme”, ce apartine scriitorului Victor Hugo. Ideea de baza a acestei propozitii si a titlului, se refera la puterea vindecatoare a iertarii. Societatea ar trebui sa-i ierte pe delincventii care nu au savarsit fapte grave si sa-i accepte, in cazul in care acestia sunt dispusi sa se schimbe in bine.

Prin delincventa se intelege totalitatea delictelor si crimelor considerate pe plan social, delincventa este un fenomen social constand in savarsirea de delicte.

Delictul reprezinta o incalcare usoara a legii penale, sanctionata cu inchisoare corectionala sau amenda.

Delincventul este o persoana care a comis un delict, este un infractor. Delincventii majori sunt cei ce au depasit varsta de 18 ani.



Infractiunea este reprezentata de incalcarea cu vinovatie a unei legi, de violarea unei legi, care merita a fi sanctionata prin pedeapsa penala, este o fapta care prezinta pericol social

Teoriile delincventei

Exista o multime de teorii si paradigme privind cauzele si formele manifestarilor cu caracter penal. Aceste teorii se pot clasifica astfel:

1) Teorii care supraliciteaza rolul cauzelor individuale, psihologice, sustinand ca manifestarile delincvente isi au originea in comportamentul individual;

2) Teorii care sustin ca delincventa este o consecinta directa a dezorganizarii sociale in perioadele de schimbare sociala (ar fi o consecinta negativa a instabilitatii economice, mobilitatii teritoriale si sociale a populatiei);

3) Teorii care sustin ca delincventa este un efect nemijlocit al conflictelor normative intre diferite categorii de persoane si obstructiunile organizationale de a le permite acces la status, putere si bogatie. Astfel, unii oameni devin delincventi, fie datorita esecului de a-si atinge scopurile propuse cu mijloace legitime, fie din cauza nepriceperii de a gasi alternative de reusita in situatii de restrictii si bariere sociale.

TEORIA POPULARA

Are in vedere ipotezele in acceptia curenta cu privire la cauzele crimei si delincventei.

Examinand 21 de cercetari alese din intreaga literatura criminologica B. Wotton a semnalat o serie de factori aflati in posibila asociere cu criminalitatea si delincventa:

-  marimea familiei delincventului

-  prezenta unui criminal in familie

 - apartenenta la un club

 - frecventarea bisericii

 - cartea de munca

 - statusul social

 - saracia

-  familie dezorganizata

-  sanatatea

Teoria populara accentuand notiunile de responsabilitate si libera alegere transforma delincventa intr-un lucru in sine.

TEORIA CONTROLULUI

Walter Reckless si colegii sai (1956) s-au concentrat asupra problemei de ce, chiar in zonele cu criminalitate ridicata, unii oameni nu ajung delincventi. Ei sustin ca dezvoltarea unei imagini „bune” despre sine a unei persoane serveste ca sa-1 „izoleze” de subcultura delincventa inconjuratoare.

Cel mai general punct de vedere al teoriei controlului se refera la comportamentul delincvent ce rezulta din lipsa unui control intern, efectuat de individ, si in lipsa unui control extern, efectiv, si adecvat, efectuat de societate. Ideea centrala este ca ceea ce trebuie explicat nu este delincventa, ci „conformismul”. Conformismul rezulta din mecanismele de control intern si extern. Dar ce sunt aceste mecanisme de control social?

Construind pe teoria lui Durkheim, teoreticienii controlului afirma ca integrarea comunitatii si legaturile sociale puternice ii fac pe oameni sa accepte normele si valorile comunitatii lor si sa se conformeze acestora. Hirschi (1969) a avansat ideea ca legaturile puternice au cateva caracteristici definitorii.

Atasamentul implica legaturi puternice cu anumiti indivizi din comunitate. Relatiile cu alti oameni importanti ii determina pe indivizi sa ia in considerare sentimentele si preocuparile acestora, facandu-i, dupa toate probabilitatile, sa actioneze in moduri „responsabile”.

Angajamentul, sau investitia oamenilor in societate, le tempereaza comportamentul

Implicarea in activitati nedeviante si cu oameni nedevianti afirma Hirschi, lasa mai putin timp pentru comportament delincvent. Sistemele de credinta impartasite leaga laolalta membrii comunitatii si le intareste rezistenta la actiuni deviante.

Desi teoria controlului este un supliment folositor pentru teoria asocierii diferentiale, prin faptul ca pune accentul pe importanta controlului intern si a integrarii sociale a comunitatii, el este, de asemenea, incomplet. Teoria controlului, de pilda, pare incapabila sa explice crima gulerelor albe, activitatile criminale (delapidare) comise de oameni cu status superior si, aparent, „respectabil”, care sunt bine integrati in comunitatile lor.

Astfel, problema nu este numai integrarea in comunitate, ci si natura sistemului de credinte al acestei comunitati. Legaturile puternice ale comunitatii in cadrul unei subculturi deviante pot contribui la comportamentul delincvent. Pe scurt, teoria controlului joaca un rol in explicarea delincventei, dar nu poate sa se mentina singura.

TEORIA ETICHETARII

În esenta, aceasta abordare prezinta relativitatea delincventei. O persoana sau un act devin anormal numai daca eticheta de delincventa a fost aplicata cu succes de catre alti oameni.

Adeptii teoriei etichetarii considera ca procesul prin care oamenii sunt etichetati ca delincventi si nu actele lor trebuie sa preocupe sociologia.

Becker si Lemert au remarcat faptul ca in mod virtual fiecare se comporta intr-o maniera devianta intr-un moment dat sau in altul, cea mai mare parte din aceasta comportare este temporara, exploratorie, minora si se inscrie in categoria de devianta primara.

Un deviant primar poate fi un om de afaceri ce prezinta gresit venitul lui instantei ce percepe impozitul. Acest gen de comportare poate sa treaca nesemnalata si individul implicat nu se priveste pe sine ca fiind delincvent si nu sunt privit ca atare de catre altii. Dar daca aceste acte sunt descoperite si facute publice de catre oameni semnificativi: prieteni, parinti, angajati, politie, situatia se schimba in mod radical. Teoria etichetarii incurajeaza o simpatie nejustificata fata de anumiti devianti, fata de care trebuie sa se aplice sanctiuni severe daca se doreste ca ordinea societatii sa fie mentinuta.

Persoana care incalca norma e confruntata cu proba, deseori intr-o situatie pe care un cercetator a numit-o „ceremonie de degradare” (Garfinkel). În aceasta ceremonie persoana e acuzata, mustrata si poate fi pedepsita si fortata sa recunoasca superioritatea morala a acuzatorilor.

De acum, persoana respectiva este etichetata de catre altii ca fiind delincventa.

Alti oameni incep sa raspunda celui ce a incalcat norma in termenii acestei etichetari. Ca un rezultat al acestui fapt cel care a incalcat norma accepta etichetarea, isi construieste un nou concept despre sine si incepe sa se comporte in mod corespunzator acestei situatii.

Din moment ce oamenii au fost etichetati ca devianti, biografia lor se degradeaza semnificativ. Oamenii normali aplica stigma delincventilor, deseori fortandu-i chiar sa stea in compania altor delincventi.

TEORIA TRANSMISIEI SI ASOCIERII DIFERENTIALE

Mc. Kay si Shaw au descoperit ca ratele inalte de criminalitate s-au mentinut in aceleasi vecinatati ale orasului Chicago pe o perioada de 20 de ani cu toate ca acestea s-au schimbat in anumite privinte cum ar fi schimbarea etniei grupurilor ce le-au populat.

Cei doi autori s-au intrebat: Cum ar fi explicat acest fapt?

Raspunsul pe care ei l-au dat a fost urmatorul: daca o comportare devianta deja exista ca un model cultural intr-un anumit grup sau intr-o comunitate anumita ea va tinde sa fie transmisa noilor veniti si tineretului. Noii veniti in vecinatatile cu inalti indici de criminalitate vor invata comportarea devianta in interactiunea cu rezidentii.

Sutherland (jurist si sociolog) sustine ca este nevoie de o teorie care sa explice: Cum anume are loc transmisia culturala a deviantei? Comportarea devianta se invata printr-un proces de asociere diferentiala. Acest concept este o versiune sofisticata a vechilor formule: „prietenii rai”. Dupa cum oamenii vor sa tinda sa se conformeze tot asa ei vor tinde sa fie devianti daca socializarea lor nu favorizeaza respectul fata de aceste norme.

Shutherland a plecat de la presupunerea dupa care conduita devianta la fel ca oricare alta comportare sociala este invatata de la alti oameni.

Nimeni nu este expus exclusiv conformistilor sau deviantilor, ci mai multi factori determina care influenta anume va fi mai puternica.

1. Intensitatea contactelor cu altii. Este mai probabil ca o persoana sa fie influentata de catre prieteni devianti sau de catre membrii familiei, decat cunostintele mai indepartate ce sunt deviante.

2. Varsta - influentele din copilarie si adolescenta sunt mai puternice decat cele ce se petrec mai tarziu in cursul vietii.

3. Raportul dintre contactul cu deviantii si contactul cu conformistii. Nimeni nu se naste cu cunostinte tehnice si justificari proprii deviantului. Ca si alte elemente ale culturii aceste lucruri trebuie sa fie transmise de la o persoana (grup) la altul.

Ideea cheie in spatele teoriei asocierii diferetiale (Sutherland, 1940) este ca, criminalitatea este invatata in cursul socializarii. Prin interactiune cu „cei importanti”, indivizii isi dezvolta tipuri de idei, atitudini si valori care ii fac mai mult sau mai putin dispusi sa se conformeze normelor sociale.

Daca oamenii se angajeaza sau nu in acte criminale depinde in mare masura de natura influentei si de timpul pe care il petrec cu aceia care sustin si modeleaza comportamentul deviant.

În teoria asocierii diferentiale, criminalitatea este un rezultat obisnuit al prezentei unei subculturi deviante prin care oamenii invata norme si comportamente ce ii imping la acte antisociale. Aceasta explicatie este o folosire simpla a teoriei invatarii in contextul socializarii. Ceea ce deosebeste criminalul de necriminal nu este procesul de socializare, ci continutul lui: ce este invatat, nu cum este invatat.

TEORIA REACTIEI SOCIALE SAU DE MARCAJ

Una dintre cele mai populare explicatii ale deviantei este, in zilele noastre, teoria reactiei sociale sau de marcaj, care considera devianta ca fiind incapacitatea de a clasifica anumite actiuni potrivite sau nepotrivite.

Argumentul principal prezentat de teoreticieni reactiei sociale (Lemert, 1951; Erikson 1962; Becker, 1963) este ca nici un comportament nu este inerent sau in mod automat deviant. Devianta reclama o definitie. Diverse societati (si diverse grupuri din cadrul unei societati) eticheteaza diferite acte ca fiind deviante. În Statele Unite, de pilda, daca o persoana umbla pe strada in haine zdrentaroase si indruga vorbe despre slava lui Dumnezeu, va fi, probabil, ridiculizat, trimis la inchisoare sau intr-o institutie de boli psihice. În alte societati, acelasi act ar putea inspira respect datorita naturii sale religioase. Deopotriva important pentru aceasta teorie este ca, desi din cand in cand toti oamenii se angajeaza in acte care sunt definite de societatea lor (sau grupul) ca fiind deviante, aceste acte deviante nu sunt totdeauna observate sau, daca sunt observate ele sunt considerate comportamente gresite temporare. Aceasta este numita devianta primara. Ceea ce este important pentru teoria etichetarii nu este actul insusi, ci devianta secundara, etichetarea publica si, ca urmare, acceptare identitatii deviante de catre persoana care a comis actul. Aceasta acceptare poate fi considerata ca un stigmat, un mod negativ de a vedea lucrurile, care schimba in mod substantial constiinta de sine a unei persoane si o duce la o „cariera devianta” (Goffman, 1963). Un act de devianta secundara poate, de asemenea, duce la o etichetare retrospectiva a identitatii trecute a unei persoane, pentru a-l face sa se conformeze identitatii prezente.

Teoria reactiei sociale a fost folosita pentru a explica atat criminalitatea cat si devianta sociala. Actul deviant e mai putin important decat faptul de a fi etichetat deviant. La randul ei, acea eticheta afecteaza sentimentul de identitate al persoanei, care poate duce la alte acte deviante.

Aceasta teorie este utila in prezentarea deviantei ca un proces social mai degraba decat un proces moral (unele persoane au puterea de a impune altora punctele de vedere asupra comportamentului cuvenit). De asemenea, ea constituie o modalitate utila de a privi comportamentele definite ca violari atat a normelor legale, cat si a celor sociale.

Teoria reactiei are cateva limitari. Cercetarea arata ca unii criminali se angajeaza in practici criminale (furturi din magazine) chiar daca nu sunt prinsi niciodata, expusi unei identitati bazate pe devianta secundara (Gove, 1980). Pentru unii, faptul de a fi etichetat deviant este un stimulent puternic de a-si schimba mai degraba comportamentul decat de a-l continua. În final, exista oameni in inchisori si in diverse tipuri de institutii de boli psihice, deoarece comportamentul lor este o amenintare pentru ei insisi sau pentru altii si nu pentru ca actiunile lor au fost arbitrar definite, de cei care au autoritate, ca fiind gresite.

Populatia vizata, grupul tinta si beneficiarii

Populatia vizata pentru acest proiect este reprezentata de delincventi, mai precis de cei care au depasit varsta majoratului.

Grupul tinta il reprezinta delincventii din Brasov care nu au savarsit infractiuni deosebit de grave, cei care sunt condamnati la inchisoare pentru infractiuni minore si care nu au de ispasit pedepse foarte mari.

Beneficiarii directi ai proiectului nostru sunt cei care fac parte din grupul tinta: delincventii majori ce au savarsit infractiuni minore. Iar beneficiarii indirecti sunt reprezentati de institutiile care ne vor sprijini (penitenciarul, prin faptul ca nu se va mai confrunta cu un numar mare de cazuri de recidiva, daca programul propus de noi da roade si datorita activitatilor detinutilor in interesul locului de detinere, firmele pentru care detinutii vor presta diferite munci etc.), de comunitatea din care provin detinutii( familia, prietenii etc.) si de societate in sine. Cel mai important beneficiar indirect este societatea, pentru ca in societate se intorc fostii puscariasi, iar daca acestia sunt pregatiti pentru a lua viata de la capat, respectand legea, atunci societatea, oamenii ce o alcatuiesc, sunt cei mai castigati, deoarece societatea va deveni mai sigura si mai linistita.

Motivarea alegerii temei

Noi am ales sa ne ocupam de reintegrarea in societate a persoanelor majore care au savarsit infractiuni minore, deoarece aceste persoane, acesti delincventi, primesc pedepse mai usoare din punct de vedere al perioadei petrecute de acestia in penitenciar. O persoana acuzata si condamnata pentru furt este privata de libertate un timp mai scurt decat o persoana condamnata pentru omor. Astfel delincventii care au savarsit infractiuni minore se reintorc in cadrul comunitatii mai repede decat cei care au fost condamnati pentru fapte grave. Revenind in libertate dupa niste perioade de detentie relativ scurte, ei trebuie pregatiti din timp pentru a da piept din nou cu societatea.

O persoana ce se intoarce din arest dupa 5 ani, de exemplu, are sanse mult mai mari sa revina la o viata normala, decat o persoana inchisa pentru 15 sau 20 de ani. Aceste sanse trebuie valorificate din plin, pentru ca in cativa ani, nici individul, nici societatea nu se schimba foarte mult. Dupa 5-10 ani un om este mult mai capabil sa o ia de la capat decat dupa 15-20 de ani. Din acest motiv, consideram ca delincventii care au savarsit infractiuni minore au sanse foarte mari de a se reabilita. Si nu numai datorita pedepselor ce nu sunt atat de aspre ci si datorita faptului ca persoanele care sunt condamnate pentru delicte minore se pot impaca mai usor cu propria lor persoana si sunt acceptati mai usor de societate.

Acestea sunt argumentele pentru care noi dorim sa ne focalizam atentia asupra reintegrarii in societate a delincventilor ce au fost condamnati pentru infractiuni minore.

Nu alegem acest grup de infractori pentru ca ne-ar fi teama de o provocare, ci pentru ca noi consideram ca ar trebui investit mai mult timp si investiti mai multi bani in proiecte ce chiar au sanse foarte mari de atingere a obiectivelor. Parca mai mult merita sa se plateasca o suma de 35.000 de euro pentru o interventie chirurgicala ce garanteaza pacientului reusita in proportie de 80%, decat pentru una care garanteaza refacerea doar in proportie de 20-30%.

Nu consideram detinutii inchisi pentru 15-20-30 de ani cauze pierdute, nici de cum, dar consideram ca cei care se intorc in societate dupa o perioada mult mai scurta necesita mai multa atentie deoarece acestia au sanse foarte mari in comparatie cu ceilalti de a se reabilita, de a fi acceptati de comunitate, de a se intoarce si de a fi acceptati de familiile lor, de a-si gasi o slujba, de a-si reincepe viata.

Scopul proiectului

Scopul  proiectului nostru este de a realiza reintegrarea in societate a delincventilor ce au infaptuit infractiuni minore prin propunerea unei serii de programe si activitati prin care s-ar realiza mai usor trecerea de la statutul de detinut la cel de persoana libera.

Parasirea penitenciarului, la sfarsitul perioadei de detentie, trebuie pregatita, detinutii trebuie pregatiti pentru a pasi cu dreptul in societate. Ei trebuie sa se schimbe, sa evolueze, sa fie ajutati sa gaseasca un nou sens in viata, unul corect si lipsit de ilegalitati.

Detinutii trebuie, mai intai, sa invete o meserie in cazul in care le lipseste o astfel de pregatire. Dobandind o anumita pregatire profesionala le va fi mai usor sa se adapteze din nou vietii in libertate, pentru ca foarte multi vor profesa in domeniul respectiv. Cand detinutii cunosc o anumita meserie, isi pot gasi un loc de munca, iar muncind isi pot castiga existenta in mod legal. Atunci cand sti o meserie, ai sanse sa te angajezi, deci poti duce un trai decent.

Dar in penitenciar nu trebuie ca detinutii sa-si ocupe timpul doar muncind. Ei trebuie sa poata practica sau descoperii anumite hobby-uri. Pentru a putea redevenii niste oameni normali in societate, ei trebuie sa fie tratati ca niste oameni normali cat sunt in penitenciar: au dreptul la informare, au dreptul la munca, au dreptul la mancare, la sanatate, la relaxare de ce nu. Ei nu trebuie pedepsiti in mod extrem. Daca in timpul detentiei, detinutii sunt tratati inuman, inadecvat, nu vor face decat sa se inraiasca pe perioada petrecuta in puscarie, iar la reintoarcerea in societate vor fi precum niste tauri furiosi gata sa loveasca in cine le iese in cale. De aceea noi consideram ca in penitenciar, detinutii trebuie ajutati sa se regaseasca, sa reflecteze la ceea ce au facut, la ceea ce a determinat inchiderea lor in penitenciar, trebuie sa fie ajutati sa faca primii pasi spre reabilitare, in perioada de detentie trebuie sa se calmeze, sa se educe, sa se cultive, sa invete din nou ce inseamna sa fi un bun cetatean si mai mult decat atat sa invete din nou ca sunt oameni si ca oameni se pot adapta: vietii de celula si apoi din nou vietii din libertate.

Programele desfasurate in penitenciare trebuie astfel alese pentru a fi capabile sa ajute detinutul sa fie pregatit pentru libertate, sa faca fata in mod corect provocarilor vietii, sa fie pregatit sa renunte la proastele obiceiuri ce l-au facut sa ajunga in penitenciar.

În penitenciar infractorii trebuie sa poata invata o meserie, trebuie sa aiba acces la carte, la invatatura, trebuie sa aiba acces la religia lor, trebuie sa poata face miscare, sport, sa-si poata cultiva simtul artistic, trebuie sa fie tratati ca niste oameni care au sperante, care sunt capabili sa se indrepte.

Prin programele si activitatile desfasurate in penitenciare detinutii sunt ajutati sa o ia de la capat. Nu se asteapta eliberarea lor pentru a incepe ghidarea lor. Cand detinutii devin oameni liberi trebuie deja sa stie ce vor de la viata, de la viitor, sa stie ce drum vor apuca, incotro vor merge.

Scopul proiectului nostru este de a propune astfel de programe, diverse si cuprinzatoare, care sa ghideze detinutul, caracterul lui, viata lui spre un nou inceput, programe care sa pregateasca detinutul pentru abordarea vietii in libertate dintr-un alt unghi – din cel al unei existente corecte. Scopul programelor si activitatilor pe care le vom propune este de a pregati detinutii pentru viata. Cand acestia parasesc penitenciarul nu trebuie sa fie inraiti, distrusi din punct de vedere emotional, indepartati de hobby-urile lor, confuzi si flamanzi de libertate, ci trebuie sa fie calmi, stapani pe sine, pe situatie, determinati sa puna in practica lucrurile bune invatate in perioada de detentie, sa fie pregatiti sa dea piept cu greutatile pe care le vor intampina intr-un mod corect, trebuie sa fie cumpatati si trebuie sa priveasca penitenciarul ca pe un ajutor primit, nu ca pe un loc unde s-au distrus, trebuie sa poata primi libertatea cu bratele deschise, fara spaima, nesiguranta sau obsesie.

Problema stabilita va ramane in plan teoretic, dar va cuprinde programe prin care delincventii  pot fi reintegrati in societate.



Locul de desfasurare a proiectului

Locul de desfasurare a proiectului este in interiorul penitenciarului, pentru ca in penitenciar, detinutii, trebuie sa inceapa pregatirea pentru o reintegrare viabila in societate. Penitenciarul este un fel de „centru de reeducare, de corectie” pentru delincventii majori. În penitenciar, infractorii, trebuie sa invete sa se readapteze vietii in libertate.

Stabilirea obiectivelor

-        pe termen scurt – se urmareste obisnuirea delincventilor cu „viata de celula” si obisnuirea lor cu ideea ca trebuie sa ramana in penitenciar pentru a ispasi o pedeapsa datorata unei fapte savarsite de ei; ajutarea delincventilor sa constientizeze faptul ca au gresit, sa realizeze ca sunt responsabili de faptele lor, se urmareste de asemenea, convingerea detinutilor ca sunt aici pentru a se indrepta si nu pentru ca societatea ar dori sa scape sau sa uite de ei, motivarea detinutilor in vederea obtineri unui raspuns pozitiv din partea lor in urma programelor si activitatilor menite sa-i ajute sa se reintegreze in societate.

-        pe termen mediu – se doreste implicarea delincventilor in cat mai multe din programele si activitatile propuse pentru ca acestia sa obtina ajutorul necesar pentru a se reabilita, in urma participarii lor la aceste programe si la aceste activitati se doreste pornirea procesului de reabilitare: imbunatatirea capacitatii de relationare a detinutilor, continuarea studiilor, obtinerea unei calificari profesionale, angajarea unora dintre ei in cadrul unor firme care angajeaza detinuti ce vor lucra sub supraveghere, ameliorarea comportamentului in urma participarii la programele ce asigura asistenta si consiliere, convingerea detinutilor ca sunt pe drumul cel bun si ca sunt capabili sa se schimbe, lucru ce ii va determina sa participe in continuare la programele si la activitatile desfasurate

-        pe termen lung - se doreste reabilitarea delincventilor pentru o reintegrare viabila a acestora in societate.

Programe si activitati  propuse

În cadrul sistemului de programe socio-educationale, propus in scopul resocializarii detinutilor din penitenciar, pentru sustinerea acestor persoane in eforturile proprii vizand reintegrarea lor sociala, sunt incluse programe care vizeaza completarea nivelului de scolarizare al detinutilor, formarea profesionala, asistenta socio-familiala, educatie moral-civica, educatie juridica etc.

Astfel, propunem sa se deruleze programe care se adreseaza detinutilor, cuprinzand atat activitati lucrative cat si activitati cultural - educative.

Activitatile lucrativ-productive propuse se refera la:

a) activitati in interesul locului de detinere - prin echipe de deservire compuse din: instalatori, mecanici, fochisti, zugravi, strungari, tamplari, croitori, cizmari, electricieni si micro-ferma zootehnica.

b) activitati de prestari servicii - pe baza de contract la diversi beneficiari in diverse domenii ca :

- agricultura - pentru lucrari de insamantare, intretinere si recoltare a culturilor etc.

- constructii - pentru executarea unor lucrari de fundatii, zidarie, tencuieli, zugraveli, tamplarie etc. În acest sens penitenciarul dispune de forta de munca ce este calificata ce poate executa orice fel de lucrari din domeniul constructiilor civile;

- imbunatatiri funciare - pentru lucrari de amenajare a potentialului agricol al terenurilor cum

ar fi: combaterea eroziunii solului, irigatii, drenaje, desecari, drumuri de acces si exploatare etc.;

- silvicultura - pentru lucrari de infiintare si intretinere a plantatiilor;

Despre selectionarea si participarea la munca trebuie facute unele referiri. Astfel Codul Penal al Romaniei din 1969 modificat si completat prin Legea 140/1996, art. 56, privind „Regimul aplicarii pedepsei cu inchisoarea” se intemeiaza pe obligatia condamnatilor de a presta o munca utila daca sunt apti pentru aceasta. Detinutii care opteaza pentru participarea la munca beneficiaza de urmatoarele avantaje:

- zile castig in raport cu indeplinirea normei de productie.

- 10 % din salariul mediu pe economie, bani pe care detinutii si-i pot ridica in momentul liberarii sau ii pot folosi la cumparaturile ce au loc pe durata detentiei.

- suplimentarea dreptului la pachet si vizita prin rapoartele de evidentiere.

Activitati cultural – educative propuse

Aceste activitati sunt derulate de catre membrii Serviciului Educatie si Psihologie Penitenciara avand in componenta ofiteri instructori cu pregatire juridica, pedagogica, ofiter psiholog, ofiter sociolog, educatori, subofiteri tehnici si un preot.

Majoritatea activitatilor se desfasoara intr-un loc special amenajat in interiorul penitenciarului.

Se va realiza un numar de 7-8 activitati pe zi, cu un numar de 25 detinuti pe activitate. Exista un numar de 9 detinuti care desfasoara activitati permanente, fiind prezenti in intervalul 7-19. Din acesti 9 detinuti, doi realizeaza sculptura, doi pictura, trei participa la realizarea revistei, unul se axeaza pe grafica si unul pe activitati sportive.

Programele propuse pentru a fi derulate cu detinutii sunt urmatoarele:

Programul de completare a nivelului de scolarizare care se va desfasura in cadrul scolii ce se gaseste in penitenciar, apartinand Ministerului Educatiei si Învatamantului.

Activitatea de scolarizare se organizeaza pentru cei apti de a fi scolarizati si care nu au absolvit invatamantul primar si gimnazial, pentru detinutii pana la varsta de 40 de ani si, in mod exceptional, si pentru cei peste, care reusesc sa demonstreze interes constant.

Detinutii care au absolvit 8 clase pot urma cursurile claselor de ucenici.

Ciclul gimnazial se incheie prin sustinerea examenului de capacitate, diplomele fiind acordate de Ministerul Educatiei si Învatamantului.

Programe pentru calificare profesionala reprezentate prin cursuri de initiere sau pregatire pentru desfasurarea unor activitati in diferite meserii ca: legumicultor, talpuitor-reparator incaltaminte, apicultor, zugrav-vopsitor, tamplar, bucatar.

Program pentru pregatirea pentru liberare si reintegrare comunitara - program adresat detinutilor propusi in comisia de liberare conditionata. Programul le ofera acestora sugestii de rezistenta la presiunea grupului de “tovarasi”, de infruntare a etichetei de “puscarias” si de reintegrare socio-profesionala.

Program de educatie cetateneasca, adresat detinutilor tineri, care este un program de asistenta psihosociala adresat detinutilor tineri proveniti din copiii strazii, casele de copii sau familii dezorganizate.

Program de asistenta si consiliere psihosociala - adresat detinutilor cu probleme psihocomportamentale - program derulat in colaborare cu medicul psihiatru.

Program de mentinere a tonusului fizic - activitati sportive, tenis de masa, exercitii fizice, campionate de fotbal.

Program de asistenta religioasa - in cadrul capelei penitenciarului - slujbe religioase (detinutii de alta religie sunt asistati religios de reprezentanti ai cultelor respective).

Program de asistenta socio-familiala - adresat detinutilor cu probleme familiale - derulat in colaborare cu asistentul social.

Programe derulate in scopul mentinerii si dezvoltarii abilitatilor detinutilor: prezentari de carte, cenacluri si medalioane literare, cititul presei, editarea unor reviste, biblioteca, grup vocal - instrumental, vizionari video, ateliere de pictura, sculptura, emisiuni locale prin intermediul statiei de radio - amplificare cu circuit inchis, concursuri de sah, remmy, table, integrame, cultura generala pe diverse teme, omagierea unor poeti sau scriitori, istorie, literatura. Programul urmareste stimularea activitatilor creative, promovarea unor atitudini pozitive fata de actul participarii la activitatea creativa.

Deosebit de importanta este derularea unui program de diminuare a depresiei pentru detinutii care prezinta tulburari de adaptare la mediul penitenciar, adresat detinutilor cu firi mai sensibile, cu un eu slab sau imaturi in plan afectiv si social.

Program de consiliere de grup, program ce isi propune sa sprijine detinutii care prezinta tulburari usoare de comportament si care au dificultati de relationare cu ceilalti.

Aceste programe si activitati vor fi planificate in functie de caracterul lor, de nevoile detinutilor si de perioada pe care acestia o vor petrece in detentie.

Detinutii care nu si-au incheiat studiile vor participa la programul de completare a nivelului de scolarizare (cursurile incep in septembrie si se termina in iunie), cei care doresc sa invete o meserie vor participa la programe pentru calificare profesionala (cursuri ce pot dura cateva luni in functie de specializare) etc.

 Activitatile cultural – educative se pot desfasura pe tot parcursul anului, saptamanal.

Programul de mentinere a tonusului fizic si programele derulate in scopul mentinerii si dezvoltarii abilitatilor detinutilor se pot desfasura de doua ori pe saptamana.

Programul de asistenta religioasa va avea loc o data pe saptamana (uneori si de mai multe ori pe saptamana in functie de sarbatori si de nevoile detinutilor).

Programul de consiliere de grup va avea loc saptamanal, o data pe saptamana.

Programul de diminuare a depresiei, programul de asistenta socio-familiala si cel de asistenta si consiliere psihosociala vor fi la dispozitia detinutilor cu astfel de probleme, iar acestia vor beneficia de ele de cate ori se considera ca este nevoie.

 Programul de educatie cetateneasca va avea loc o data pe saptamana si se adreseaza detinutilor tineri proveniti din copiii strazii, casele de copii sau familii dezorganizate.

Programul pentru pregatirea pentru liberare si reintegrare comunitara - program adresat detinutilor propusi in comisia de liberare conditionata va avea loc tot o data pe saptamana pentru detinutii aflati in situatia respectiva.

Desfasurarea activitatilor si a programelor se va monitoriza timp de 6 luni in vederea observarii progreselor obtinute. Înregistrarea progreselor va fi facuta de catre cadrele specializate implicate in proiect: profesori, doctori, psihologi, asistenti sociali, preoti, gardienii etc. Monitorizarea poate fi facuta si de persoane autorizate, dar provenite din exterior (membrii ai unor fundatii etc.), analizandu-se situatia prin intermediul discutiilor cu cadrele specializate, dar si cu detinutii, conteaza foarte mult si parerea beneficiarilor directi (detinutii) despre programele si activitatile desfasurate, iar aceasta parere trebuie aflata.

Evaluarea proiectului

 Evaluand programele si activitatile propuse, consideram ca scopurile se pot atinge deoarece gama de programe si activitati este foarte diversa, acoperind nevoile detinutilor si oferindu-le sprijin din toate punctele de vedere.

Piedici care pot aparea in realizarea reintegrarii sociale a delincventilor ce au savarsit infractiuni minore sunt in primul rand cele ce pornesc din partea detinutilor. Acestia pot fi reticenti, rezervati cu privire la ajutorul primit in cadrul programelor, sau se pot arata a fi indiferenti. Însa psihologii si asistentii sociali pot discuta cu delincventii care au astfel de atitudini si ii pot convinge ca astfel de programe sunt cheia pentru reintegrarea lor in societate, ii pot convinge ca este spre binele lor sa fie deschisi in fata unui astfel de ajutor.

O alta piedica ce poate fi intampinata este reprezentata de deznadejdea si lipsa de incredere in propriile forte ce pot fi resimtite de unii delincventi, insa si aceste greutati pot fi depasite in urma discutiilor dintre profesionisti si delincventi. Important este ca delincventii sa fie motivati corespunzator pentru a fi receptivi la ajutorul care li se ofera. Motivatia cea mai importanta fiind posibilitatea de a se reintoarce si de a fi acceptati in societate.

Cea mai grea piedica ce poate aparea este lipsa dorintei de schimbare in bine, ce vine din partea unor delincventi. Acestia sunt acei delincventi care vor deveni recidivisti in ciuda incercarii de aducere a lor, pe drumul cel bun. Este adevarat ca, in ciuda incercarilor, unii detinuti nu doresc, nu incearca si nu reusesc sa se reabiliteze. Acestia au un comportament violent si in timpul detentie, ei incearca sa evadeze, provoaca tot felul de scandaluri si din aceasta cauza nu pot relationa cu ceilalti, nu pot fi introdusi in campul muncii etc. Astfel de detinuti sunt cei asa numiti „detinuti periculosi”.

 O alta piedica ce se pune in calea reabilitarii delincventilor este interesul scazut venit din partea comunitatii si a societatii in general. În ciuda faptului ca multi detinuti isi corecteaza comportamentul, ei totusi nu sunt acceptati sau ajutati de cei din societate sa revina mai usor la o viata normala. De cele mai multe ori societatea condamna, acuza si nu iarta. Ar trebui ca acest lucru sa fie schimbat, iar o metoda de schimbare a mentalitatii oamenilor cu privire la delincventii, ar fi desfasurarea unor programe prin care sa se „promoveze” ideea ca oricine merita a doua sansa si ca delincventii se pot schimba. Trebuie crescuta increderea oamenilor in capacitatea penitenciarului si implicit in capacitatea programelor si activitatilor desfasurate in penitenciar de a reabilita delincventii. Aceasta incredere poate fi crescuta prin promovarea rezultatelor pozitive inregistrate de astfel de programe.

Participand la astfel de programe si activitati, detinutii pot depasii problemele de adaptare la „viata de celula”, se pot recrea, isi pot continua studiile, pot invata o meserie, isi pot petrece timpul intr-un mod placut cu ajutorul activitatilor recreative, isi pot mentine si dezvolta abilitatile, primesc asistenta socio-familiala, religioasa, sunt ajutati sa depaseasca depresiile, primesc consiliere de grup, sunt invatati sa depaseasca problemele de relationare cu ceilalti, pot face sport si isi pot mentine tonusul fizic, primesc consiliere psihosociala, deci in cateva cuvinte primesc tot sprijinul de care au nevoie pentru a se putea reabilita, pentru a se putea reintegra in societate dupa terminarea perioadei de detentie.

Programele si activitatile propuse pot duce la indeplinirea scopului: reintegrarea in societate a infractorilor, dar reusita depinde nu doar de eficienta programelor si activitatilor ci si de gradul de receptivitate si implicare al detinutilor.

Stabilirea partenerilor

Partenerii implicati in acest proiect sunt: Penitenciarul in care se desfasoara programele, cuprinzand persoanele care ajuta la punerea in practica a programelor: conducerea penitenciarului, gardienii, medicii, asistentii sociali, Serviciul Educatie si Psihologie Penitenciara, care cuprinde: ofiteri instructori cu pregatire juridica, pedagogica, ofiteri psihologi, ofiteri sociologi, educatori, subofiteri tehnici, preoti, profesori, consilieri etc., fundatia care va finanta proiectul, firmele pentru care detinutii pot presta diferite servicii pe baza de contract (firme ce lucreaza in domeniul agriculturii, silviculturii, in domeniul constructiilor si al imbunatatiri funciare).

Calculul bugetului

Personalul implicat in realizarea proiectului este reprezentat de studentele: Tintea Ana Ruxandra si Tudor Nicoleta Elena.

Punerea in practica a programelor si activitatilor propuse ar implica personalul penitenciarului de la conducere, profesori, doctori, psihologi, asistenti sociali, gardieni pana la conducerea firmelor ce ar accepta ca forta de munca delincventi ai penitenciarului.

Bugetul va fi pus la dispozitie de fundatia care finanteaza proiectul.

Costul realizarii proiectului teoretic este de aproximativ 350.000 ROL / 35 RON:

-        costul orelor de internet – aproximativ 60.000 ROL / 6 RON

-        costul foilor A4 folosite pentru schita proiectului si pentru imprimarea proiectului – 25.000 ROL / 2,5 RON

-        costul pixurilor – doua pixuri de unica folosinta: 10.000ROL / 1RON

-        costul imprimarii proiectului 35.000 ROL / 3,5 RON

-        costul indosarierii proiectului – 20.000 ROL / 2 ROL

-        cheltuieli de deplasare ( Tintea Ana Ruxandra locuieste in Vulcan, Tudor Nicoleta Elena in Zarnesti ) – 150.000 ROL / 15 RON

-        cheltuieli legate de comunicatii – 50.000 Rol / 5 RON

Costul realizarii practice a programelor si a activitatilor propuse ar cuprinde costurile salariilor specialistilor implicati, costul materialelor folosite (de exemplu in cazul programelor cultural – educative), costuri destul de mari pentru deplasare si comunicatii etc.

            Un astfel de program, dar de o anvergura mai mica, a fost realizat pentru reinsertia sociala prin munca a 10 delincventi aflati la prima condamnare, din Penitenciarul Iasi. Activitati derulate: Au fost identificati agentii economici care au nevoie de forta de munca. Au fost oferite servicii de consiliere psihologica si de orientare si formare profesionala in vederea construirii unor conduite de munca adecvate (lucru in echipa, respectarea programului, a sarcinilor de lucru etc.) Au fost organizate cursuri de calificare.

Beneficiari: 10 delincventi aflati la prima condamnare, din Penitenciarul Iasi.

Buget: 13 569 USD.

Finantator: Fundatia pentru o Societate Deschisa – Iasi.

            Deci, costul unui  proiect ca cel propus de noi, pus in practica, pentru un numar de 10 delincventi ar fi de aproximativ 14.000 USD ( proiectul propus de noi cuprinde o gama mai larga de programe si activitati, de aceea consideram ca ar putea fi mai scump cu cateva sute de USD decat cel prezentat in exemplul de mai sus).

Bibliografie:

·       Sociologie juridica - Prof. univ. dr. Nicolae Bujdoiu, Editura Romprint Brasov, 2002;

·       www.jurnalulnational.ro

·       www.pfr.ro

                       








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Proiect asistenta sociala „Clementa usureaza a inimii povara” - Reintegrarea in societate a delincventilor majori ce au infaptuit infractiuni minore
Comisia pentru protectia copilului
ACTIVITATEA DE EVALUARE SI INTERVENTIE SOCIALA
STRATEGIA DIRECTIEI GENERALE DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI ARAD
COPIII STRAZII, UN FENOMEN ACTUAL
WORKAHOLISM-UL – FENOMEN DEZADAPTATIV IN RANDUL ASISTENTILOR SOCIALI DIN TIMISOARA?
Comitetul Roman pentru Adoptii
SARACIA COPILULUI IN ROMANIA


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu