TRECUI PODUL PE LA LEASA

TRECUI PODUL PE LA LEASA

Foaie verde avrameasa,

Trecui podul pe la leasa

Ma ajunsa doru de-acasa

De copii si de nevasta.

De-ar fi dor de la nevasta

Sa las calul sa mai pasca,

De-ar fi dor de la copii

Sa pun saua si sa mai,

De-ar fi dorul de la al meu tata

Sa fac calul numai apa,

De-ar fi dorul de la a mea muma

Sa fac calul numai spuma,

D-ar fi dorul de al meu frate

Sa las calul in dreptate,

D-ar fi dorul de la surori

Sa mai calul numai in zbor,

Indeamna murgule la pas

Sa sosim diseara acas,

Ca n-am unde sa te las,

Te-as lasa la soru-mea

Soru-mea e fata mare,

Poarta coada pe spinare,

Si furca si-o-nfige-n bete

Si urca seara la fete

Si mori murgule de sete,

Te-as lasa la tatal meu

Tatal meu e om batrin,

Nu cosaste vara fan.

(Cules, in 1969, de la Popescu Dragos, 26 ani, comuna Seaca)