Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » diverse
INTRODUCERE IN ESTETICA

INTRODUCERE IN ESTETICA



INTRODUCERE IN ESTETICA

        1.1 DEFINITIA SI OBIECTUL ESTETICII

Estetica este o disciplina filozofica ce studiaza esenta, legitatile, categoriile si structura atitudinii umane fata de realitate, atitudine caracterizata prin reflectarea, contemplarea, valorizarea si faurirea unor trasaturi specifice ale obiectelor si proceselor din natura, societate si constiinta, sau ale creatiei omenesti [22].


Termenul de estetica provine din cuvantul grecesc “aistetikos”, avand intelesul a ceva care “se refera la perceptia senzoriala”.

Obiectul studiului esteticii este, deci atitudinea estetica. Atitudinea estetica este una din atitudinile fundamentale umane si se caracterizeaza prin receptivitatea fata de aspectele realitatii naturale si sociale sesizabile prin intermediul datelor senzoriale (in special vizuale si auditive) corelate cu reactiile afective si intelectuale pe care aspectele respective le trezesc in constiinta umana se manifesta astfel:

·     dorinta de organizare a materialelor in obiecte compuse, realizand unitatea acestora in varietatea elementelor componente;

·     capacitatea de contemplare cu satisfactie a obiectelor din natura inconjuratoare sau create de om.

Atitudinea estetica prezinta particularitati specifice in diferitele sfere de manifestare, regasindu-se la nivelul ei cel mai inalt si la cea mai mare densitate in crearea si receptarea artei. Atitudinea estetica izvoraste in mod indirect si imediat, din viata, materiala a societatii. In domeniul artei, realitatea este reflectata in imagini concret-senzoriale si apreciata in lumina unui ideal social-estetic. In sfera culturii materiale, atitudinea estetica este strans legata de functionalitate (sau subordonata acesteia), de nivelul tehnicii si stiintei, depinzand de baza economica a societatii.

Estetica studiaza frumosul in toate formele de manifestare, atat in natura cat si in toate domeniile creatiei umane. In acest scop, elaboreaza categorii specifice, categorii constituite in cursul dezvoltarii istorice a sensibilitatii si practicii estetice (de exemplu: frumosul, uratul, sublimul, tragicul, comicul, gratiosul etc.). Alexander Baumgarten, in lucrarea sa Aesthetica, chiar defineste estetica drept stiinta a aprecierii critice a frumosului. Totodata, estetica are un important rol formativ si educativ in societate.

        1.2 ISTORIC

Estetica s-a constituit ca disciplina filozofica abia in secolul al XVIII-lea. Termenul a fost introdus de filozoful german Alexander Baumgarten in lucrarea sa intitulata “Aesthetica”, publicata in 1750. Baumgarten denumeste estetica stiinta a cunoasterii senzoriale sau stiinta a aprecierii critice a frumosului, separand termenul “estetica” de cel de “logica”. Desi s-a manifestat relativ de curand ca stiinta de sine statatoare, preocupari pivind estetica se intalnesc inca din antichitate la toti filozofii si in toate culturile. Astfel, teorii referitoare la problemele frumosului si ale artei in general se intalnesc la ganditori ca: Socrate, Aristotel, Horatiu, Plutarh, Confucius, Laozi – in antichitate; Augustin, Toma D’Aquino – in evul mediu; Alberti, Leonardo da Vinci, Giambattista Vico – in epoca Renasterii; G.E. Lessing, F. Schiller, J.W. Goethe, I. Kant, D. Diderot, J. Ruskin si altii – in epoca moderna. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in secolul al XX-lea, studiul esteticii ia o amploare deosebita. In aceasta perioada se contureaza curente si scoli, largindu-se foarte mult domeniul de aplicabilitate a teroriilor estetice.

In istoria gandirii estetice romanesti, primele invocari ale unor concepte estetice se intalnesc la personalitati ca Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, care s-au referit la virtuti ale sentimenului estetic, ale frumosului si au contribuit la formarea si dezvoltarea limbii romane literare. In general, elementele incipiente, nedezvoltate ale conceptelor estetice, au in cultura romaneasca veche paticularitatea servirii limbii ca unul din factorii cei mai de seama ai constituirii unei natiuni. Din prima jumatate a secolului al XIX-lea apar conceptii estetice mai conturate la personalitati ca Mihail Kogalniceanu, Alecu Russo, Cezar Bolliac, Vasile Alecsandri. Primul curs de estetica este predat de Simion Barnutiu la Universitatea din Iasi. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea apar in gandirea romaneasca teorii estetice bine conturate (Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu. I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, C. Dobrogeanu-Gherea etc.). In secolul al XX-lea preocupari estetice importante au foarte multi oameni de stiinta si cultura ca Eugen Lovinescu, Garabet Ibraileanu, George Calinescu, Serban Coculescu (a publicat sub pseudonimul Pius Servien), Matihla Ghyka, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Tudor Vianu, Marcel Breazu, Ionel Achim, Iulian Cretu etc.

1.3 DOMENII ALE ESTETICII GENERALE

Estetica fiind stiinta care studiaza frumosul natural si al creatiei umane sub formele sale de manifestare, are ca domenii principale de cercetare arta si cotidianul. In studiile de estetica se utilizeaza metodologii specifice, capabile sa conduca la aprecieri cantitative ale unor aspecte calitative ale obictelor si fenomenelor analizate.

1.3.1 Estetica in arta

In arta, estetica abordeaza problemele speciale ale creatiei artistice, legate de psihologia creatorului si ale relatiei artei cu alte domenii ale culturii umane. De asemenea, studiaza formele de manifestare artistica si problematica lor, ca: originea si esenta artei, legitatile generale ale dezvoltarii artei, functiile si rolul artei in viata sociala, relatiile dintre arta si realitate, relatiile dintre continutul si forma operei de arta, modalitatile specifice de reflectare artistica, valorizarea esteticii (gust estetic si ideal estetic), educatia estetica.

1.3.2 Estetica cotidiana

Acest domeniu al esteticii abodeaza modalitatile de afirmare a esteticului in afara artei, in sfera locului de munca, locuintei, arhitecturii, urbanismului, relatiilor sociale etc.

Functia estetica este prioritara in creatia artistica. Spre deosebire de estetica artei, specificul esteticii cotidiene decurge din relatia functie-structura-esenta. Asadar esenta estetica a obiectelor vietii cotidiene depinde intr-o masura considerabila de structura lor, structura adaptata functiilor pe care sunt chemate sa le indeplineasca in universul colectivitatilor umane. Estetica cotidiana sintetizeaza o intreaga experienta estetica, teoretica si practica, in domeniul esteticii industriale, esteticii urmanismului, esteticii produselor de larg consum, esteticii relatiilor sociale etc.

1.3.3 Estetica informationala

Estetica informationala constituie o orientare distincta a esteticii experimentale contemporane. Utilizeaza principii si teorii matematice, informatice si ale comunicatiei in analizarea, descrierea si aprecierea evenimentelor estetice. Notiunile fundamentale cu care opereaza sunt informatia si mesajul. Opera de arta, obiectul sau produsul analizat trebuie sa raspunda unor cerinte.

·     Orice creatie trebuie sa poata fi descrisa static, ca o diversitate de elemente materiale distincte, repartizate spatial sau temporal (o alcatuire de figuri, tonuri, litere, pete de culoare, fragmente de mozaic etc.)

·     Drept creatie se considera numai produsele realizate de om in mod intentionat, constient.

·     Creatiile investigate sunt privite ca fiind angrenate intr-un proces de comunicatie, omul fiind emitator si receptor al starilor estetice, respectiv al informatiei estetice.

·     Fiecare proces estetic de realizare sau percepere este un proces de semne, deci crearea si receptarea se desfasoara pe baza unui repertoriu de elemente ce au caracter de semn.

·     In creatia analizata trebuie sa existe si sa poata fi detectate raporturi de ordine.

·     Toate creatiile sunt subordonate unei relatii estetice de indeterminare (Max Bense), proprietatile estetice vadind mereu o improbabilitate si o instabilitate accentuata in raport cu perturbatiile si posibilitatile de distrugere; aceasta indeterminare trebuie sa poata fi stabilita printr-un calcul matematic.

Estetica informationala este mai mult o metoda analitica, cantitativ-constatativa a calitatilor estetice ale unei creatii umane, decat un domeniu al esteticii.

Termenul de estetica informationala a fost utilizat pentru prima data de catre Max Bense, in prelegerea sa “Estetica moderna”, cu ocazia unui colocviu care s-a desfasurat la Stuttgart, in anul 1957. In timp, au fost formulate si alte denumiri, cum ar fi: estetica numerica(Siegfried Maser) sau estetica abstacta (Max Bense).

In estetica informationala se disting doua directii de interes si anume: estetica informationala descriptiva si estetica informationala explicativa.

Estetica informationala descriptiva (fondata de Max Bense) se bazeaza pe marimile de cunoastere cu ajutorul carora se realizeaza descrierea obiectelor prin mijloace controlabile si face posibila obtinerea unor raspunsuri exacte excluzand sentimentul subiectiv de satisfactie. Aprecierile valorice sunt facute prin intermediul masurilor estetice introduse de George Birkhoff.

Estetica informationala explicativa (fondata de Abraham Moles) incearca explicarea fenomenelor estetice bazandu-se pe principii ale psihologiei informationale.

1.4 ESTETICA INDUSTRIALA (INDUSTRIAL DESIGN)

        1.4.1 Definitie si obiect

Estetica industriala este o componenta a esteticii cotidiene. Este teoria si practica interventiei metodice asupra obiectului tehnic pentru obtinerea unei unitati armonioase intre functia utila si forma vizuala a acestuia; de asemenea, urmareste realizarea unei productii de obiecte care ia in considerare si legile frumosului.

Prima incercare de definire a esteticii industriale a fost facuta de Jacques Vienot la Congresul international de estetica desfasurat la Paris, in anul 1953. Acesta numeste  estetica industriala o stiinta a frumosului in domeniul productiei industriale; domeniul sau este al locului si ambiantei muncii, al mijloacelor de productie si al produselor. Aceasta prima definitie va fi modificata si completata pe parcursul anilor, esenta ei ramanand insa, aceeasi. In 1964, la Seminarul Consiliului international al societatilor de estetica industriala (I.C.S.I.D) de la Bruges, s-a adoptat oficial urmatoarea definitie: Estetica industriala (industrial design) este o activitate al carei scop este de a determina calitatile formale ale produselor industriale; aceste calitati formale sunt nu numai particularitatile exterioare ci, in principal, acele corelatii structurale si functionale care transforma un sistem intr-o unitate coerenta atat din punct de vedere al producatorului cat si al utilizatorului. Estetica industriala se extinde pentru a imbratisa toate aspectele mediului inconjurator uman, care sunt conditionate de productia industriala”.

Odata cu domeniul a fost definita si profesia. Definitia oficiala pentru profesie a fost adoptata in 1959 la Stockolm si definitivata in 1967, la Ottawa, la Congresul I.C.S.I.D. Un designer industrial  este o persoana calificata prin pregatire, cunostinte tehnice, experienta si sensibilitate, sa determine alegerea materialului, constructia, mecanismele, forma, culoarea, finisajul si decoratia obiectelor produse in serie, prin metode industriale. Designer-ul industrial poate ca, in diferite stadii de fabricatie, sa raspunda fie de toate aspectele unui obiect produs prin metode industriale, fie numai de unele dintre ele. De asemenea, un designer industrial poate sa trateze probleme de ambalaj, de publicitate, de expozitii si de vanzare, atunci cand acestea reclama o apreciere vizuala, concomitent cu o experienta si cunostinte tehnice”.

Estetica industriala este o expresie a unitatii tehnicii, stiintei si artei. Ea oglindeste natura specifica a actului de creatie in industria moderna, luand in considerare caracteristicile principale ale acesteia: seriabilitatea, standardizarea, interschimbabilitatea, eficienta economica, dependenta de criterii ergonomice etc. Scopul esteticii industriale este, in ultima instanta, promovarea in universul bogat al produselor industriei contemporane a unor valori estetice superioare, incorporate organic in structura obiectului tehnic. Astfel, estetica industriala este unul din factorii importanti ai educatiei estetice, ai formarii idealului si gusturilor estetice ale omului contemporane.

Prin intermediul esteticii industriale, principiile esteticii generale se aplica la conceperea produselor industriei constructoare de masini, bunurilor de consum, echipamentelor de comunicatii si transporturi, a locurilor de munca si ambiantei muncii, ambalajelor, graficii publicitare, tehnicilor de promovare a produselor etc.

Asadar, toate produsele muncii omenesti trebuie gandite si realizate cu ajutorul si viziunea esteticii industriale. Particularitatile creatiei estetice industriale sunt determinate de caracteristicile specifice ale productiei industriale:

·     Produsul industrial este rezultatul actiunii unor forte mecanice extraumane, dar dirijate de om. Obiectele sunt obtinute cu ajutorul unor ansambluri tehnice cu grad ridicat de complexitate, acestea aflandu-se mai departe de controlul spontan si interventia aleatoare a lucratorului in comparatie cu productia mestesugareasca sau cu creatia artistica.

·     Activitatea industriala moderna include notiunea de seriabilitate, de productie a aceluiasi obiect intr-un timp scurt si cu aceleasi mijloace. Aceasta caracteristica deosebeste fundamental produsul industrial de opera de arta – opera de arta unica si nerepetabila, fiind produsul mijlocit al activitatii creatoare a artistului – si de productia mestesugareasca, artizanala.

·     In cadrul productiei industriale, intre conceptie si executie apare o diviziune: conceptia este un proces relativ autonom in raport cu productia, executantul avand posibilitati reduse de a aduce modificari unui produs aflat in productia de serie. In conditiile muncii artizanale, mestesugarul realizeaza deopotriva conceptia si executia obiectelor, cele doua faze fiind legate indisolubil de munca manuala a acestuia. In cazul productiei artistice, are loc un proces unic de faurire a operei care este o creatie incomparabila, singulara, irepetabila.



·     Finalitatea produsului industrial este deosebita de finalitatea operei de arta. Opera de arta se adreseaza in primul rand unor necesitati spirituale ale oamenilor – finalitatea operei de arta este deci, o finalitate prin excelenta. Artistul faureste opera de arta in scopul transmiterii unei idei, a unui sentiment, aceasta fiind exclusiv subordonata acestui scop. Pentru realizarea creatiei sale, artistul isi alege mijloacele de exprimare care il reprezinta cel mai bine si cel mai complet. In cazul productiei industriale, obiectele trebuie sa raspunda in primul rand si cat mai bine unor necesitati umane in viata cotidiana. Estetica produsului industrial este subordonata aspectelor tehnico-functionale si destinatiei acestuia, derivand din ele.

·     Raportul cu materialele utilizate este diferit la artist si la producatorul de obiecte industriale. Artistul isi alege nemijlocit materialul si actioneaza asupra lui direct, putand modifica unele premise. In cazul productiei industriale alegerea materialului se face in primul rand functie de conditiile de rezistenta impuse produsului, avandu-se in vedere si factorii tehnologici si economici; pe parcursul procesului de fabricatie interventia nu mai este posibila, deci caracterul si tehnologia produsului odata concepute trebuie sa fie precise, riguroase, orice eroare conducand la compromiterea unor serii mari de produse. Aceasta particularitate a productiei industriale o deosebeste si fata de productia mestesugareasca, ce prin specificul ei, implica actiunea permanenta a producatorului asupra materialului din care este executat obiectul respectiv.

·     In activitatea de productie industriala un rol important il ocupa si particularitatile categoriei de indivizi careia i se adreseaza obiectul considerat. Estetica industriala trebuie sa posede o intelegere clara a necesitatilor consumatorului, considerat atat o ca fiinta umana cat si ca utilizator de valori tehnico-industriale. Produsele industriale trebuie sa raspunda particularitatilor psiho-fiziologice ale categoriei de consumatori careia ii este destinat. De aici rezulta si relatia stransa intre estetica industriala, psiho-fiziologia muncii si ergonomie.

·     Factorii de ordin economic sunt foarte importanti in productia industriala. Arta, urmarind in special, satisfacerea unor cerinte spirituale ale societatii, nu este supusa legilor economice decat intr-o masura foarte generala si in mod imediat. In productia industriala legile dezvoltarii economice influenteaza in mod hotarator si subordoneaza criteriile de realizare estetica a obiectelor utilitare. La realizarea unui produs, pe langa criteriile estetice trebuie considerate si aspectele economice (rentabilitate, economie de materiale, costuri, etc.)

Caracteristicile productiei industriale enumerate anterior, determina obiectul si cadrul in care activeaza estetica industriala. Principiile esteticii industriale trebuie aplicate productiei de obiecte utile alaturi de cele tehnico-functionale si economice, in scopul obtinerii unor produse care sa raspunda integral exigentilor utilizatorului.

Estetica industriala este o disciplina de sinteza care preia si prelucreaza o serie de probleme, de principii specifice unor alte discipline. Se pot stabili corelatii intre estetica industriala si stiintele tehnice, fizica, chimie, matematica, geometrie descriptiva, psihologie industriala, ergonomie, stiinte economice, sociologie.

Estetica industriala este deci, o disciplina situata la granita intre arta si stiinta, continand elemente din ambele, precum si din estetica generala, care este o disciplina filozofica prin natura ei. Estetica industriala este o disciplina de imbinare a teoriei cu practica. Ea intervine metodic asupra produsului industrial, determinand o unitate armonioasa intre realizarea superioara a functiei utile, eficienta si economicitate, forma si culoare, etc. Este o disciplina care, angajata in proiectarea produselor, conduce la realizarea impletirii utilului cu frumosul.

1.4.2 Scurt istoric. Surse ale designului industrial

Dezvoltarea designului industrial a cunoscut trei perioade:

·     Perioada incipienta – din a doua jumatate a secolului al XIX-lea pana la primul razboi mondial;

·     Perioada interbelica;

·     Perioada contemporana – dupa al doilea razboi mondial.

Procesul de dezvoltare a esteticii industriale nu poate fi tratat fara a evidentia legaturile si interdeterminarile dintre aceasta si estetica cotidiana din care deriva, de fapt.

A. Perioada de inceput

Primele manifestari ale unei activitati organizate de creare a unor produse destinate consumului au aparut ca rezultat al Revolutiei industriale, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, odata cu organizarea primelor ateliere care realizau produse in serie. Obiectele realizate in aceste ateliere erau inestetice, concepute si realizate in conformitate cu nivelul tehnologic al epocii, provocand reactii de revolta impotriva exploatarii muncitorilor si impotriva caracterului poluant al industriei.

Simbolul inceputului revolutiei industriale poate fi considerat podul de fier construit in anul 1777, in localitatea Coalbrookdale din Anglia, de catre Abraham Darby III (al treilea descendent dintr-o familie de industriasi si oameni de afaceri britanici)., Podul este prima constructie din lume avand structura realizata in intregime din metal (fig.1.1) si este considerata o reusita inclusiv din punct de vedere estetic. Astfel, se poate identifica inceputul revolutiei industriale cu insasi aparitia designului industrial.

Text Box:  

Fig. 1.1

In anul 1851 a fost organizata la Londra “Marea expozitie a lucrarilor natiunilor”, in “Palatul de Cristal”, special construit pentru aceasta manifestare – arhitect Joseph Paxton (fig.1.2). Aceasta expozitie a fost un esec din punct de vedere al integrarii artei si frumosului in productia industriala, desi multi dintre participanti au incercat sa aplice aceste concepte produselor expuse. In marea lor majoritate, exponatele au fost mostre de prost gust si de aplicare gresita a principiilor estetice in productia industriala.

Text Box:  

Fig. 1.2
Personalitati artistice importante ca Emil Zola, Alfred de Vigny sau Charles Dickens    s-au ridicat impotriva acestor produse nereusite, caracteristice epocii. Au aparut, de asemenea, societati si miscari care au militat pentru frumosul industrial. Cea mai importanta miscare de acest gen, denumita “Arts and Crafts” (Arte si meserii), a fost fondata in Anglia de catre John Ruskin (1819-1900) si elevul sau William Morris (1834-1896), dusmani declarati ai industriei mecanizate si standardizate. Datorita ideilor sustinute, J. Ruskin si W.Morris sunt considerati intemeietorii curentului “esteticismului”. Miscarea “Arts and Crafts”, activa in perioada 1860-1916, a militat impotriva uratului si inesteticului promovat in industria epocii, pentru intoarcerea la artizanat si natura ca unica modalitate de a reda vietii oamenilor frumusetea si adevarul; a sustinut, de asemenea, ca forma si eficienta functionala a unui produs util si frumos produc utilizatorilor adevarate satisfactii estetice. Aceste idei referitoare la estetica produselor (forma, colorit, grafism etc.) au stat la baza viitoarelor preocupari de estetica cotidiana si implicit, industriala.

Dezvoltarea rapida a industriei in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea, precum si organizarea unor expozitii universale (1867, 1900, 1912, 1914) au condus la extinderea manifestarilor privind estetica produselor industriale. Preocuparile aparute in Anglia, ajung sa fie cunoscute in Europa si America,

cu precadere in tarile care cunosc avantul industrial al epocii. Acest fapt conduce la aparitia unor scoli si miscari cu particularitati specifice in functie de personalitatea, psihologia si organizarea sociala a poporului respectiv. Astfel au aparut: “Modern Style” (1895-1910) in Anglia, “Art Nouveau” (1890-1910) in Belgia si Franta, “Jugendstil” in Germania, “Arte Joven” in Spania, “Secession” in Austria, “Stile Liberty” in Italia.

Toate aceste miscari sunt cunoscute sub denumirea generica “Arta 1900”. Ele au fost tributare, in parte, ideilor promovate de J.Ruskin si W. Morris dar, in acelasi timp, au luptat pentru renuntarea la ornamentele inutile, pentru utilizarea corecta a caracteristicilor noilor materiale aparute (betonul armat, fierul forjat, otelul etc.). Centrele cele mai importante ale acestor miscari au fost: Barcelona, Bruxelles, München, Viena. Reprezentanti importanti ai acestor scoli, creatori multilaterali asemanatori celor din epoca Renasterii, au fost arhitectul spaniol Antonio Gaudi y Cornet (1852-1926), arhitectii belgieni Victor Horta (1861-1947) si Henri Van de Velde (1863-1957). Acesta din urma s-a remarcat prin faptul ca a reusit sa depaseasca conceptiile esteticismului, preconizand adoptarea unor structuri rationale pentru obiectele de folosinta curenta si utilizarea unor materiale adecvate acestor structuri. El recomanda ca produsele sa fie astfel concepute, incat sa faca sa apara in mod direct, deschis, procesul de fabricatie”.

In paralel cu aceste miscari, o serie de esteticieni si filozofi au sustinut necesitatea apropierii artei de industrie. Una din cele mai importante contributii in acest sens a fost cea a lui Paul Souriau (1852-1925). In lucrarea sa “La beaute rationnelle” (Frumusetea rationala), aparuta in 1904, Souriau evidentiaza valoarea atinsa de frumos si util atunci cand sunt imbinate armonios. El spunea: Orice lucru este perfect in felul sau, atunci cand este adecvat scopului sau… Nu poate exista ciocnire intre util si frumos. Obiectul isi capata frumusetea in momentul in care forma sa este expresia fatisa a functiei sale”. Ideile lui P. Souriau se opun celor ale sustinatorilor conceptului “arta pentru arta” si prefigureaza conceptiile functionalismului si ale esteticii industriale actuale. Exemplele perfectei si strictei adaptari a unui obiect la scopul sau le vom gasi in productiile industriei, intr-o mobila uzuala, intr-o unealta , arata el.

In aceeasi perioada incep sa se organizeze ateliere de creatie si organizatii profesionale, care isi aduc o importanta contributie in aplicarea principiilor estetice in productia industriala in plina dezvoltare. Astfel, se evidentiaza: Wiener Werkstatte (Atelierele Vieneze), atelierele Scolii din Nancy, atelierele lui Louis Comfort Tiffany la New York, Scoala din Chicago (in special in arhitectura). Cea mai importanta asociatie profesionala a fost “Der Deutscher Werkbund” (1907-1933), aflata in subordinea Ministerului Comertului din Prusia, fondata de arhitectul german Herman Muthesius sub influenta directa a miscarii Arts and Crafts si in care au activat numeroase personalitati, intre care arhitectii Theodor Fisher, Henry Van de Velde, Peter Behrens etc. Din aceasta asociatie au mai facut parte artisti plastici, mesteri artizani, ingineri, economisti, industriasi, comercianti. Organizatia si-a creat un centru de studii in care echipe compuse din specialisti in diferite domenii elaborau metode tehnice si prototipuri care, odata omologate, erau propuse industriei. Acest tip de activitate a contribuit la deosebita expansiune a economiei si industriei germane dinaintea primului razboi mondial.

Reprezentantii Werkbund-ului si in mod special H. Muthesius au fost promotorii lucrului in echipa, ai diversificarii sferelor de activitate a componentilor echipei si largirii standardizarii. Standardizarea elastica si permanent dinamica era considerata ca o forta vitala, prin intermediul careia se pot promova noul, utilul, frumosul, sprijinind si stabilind criterii valabile, susceptibile de generalizare industriala si admise de bunul gust omenesc. Totodata, ei au luptat pentru ideea angajarii unor specialisti esteticieni in industrie, in scopul crearii de produse noi, care sa raspunda atat functionalitatii cat si criteriilor estetice. Prin organizatiile sale si prin membrii afiliati, Werkbund-ul a influentat dezvoltarea esteticii industriale si din alte tari europene, ca: Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Austria si chiar Franta in anumite domenii. Organizatia a fost desfiintata in 1933 de catre autoritatile naziste.

Arhitectul Peter Behrens (1868-1940), membru activ al Werkbund-ului, a infiintat in 1907, in cadrul marelui trust de electricitate A.E.G. (Allgemeine Elektrizitäts Gesellschaft) unul din primele servicii de design din istorie. Acest serviciu a fost un exemplu de multilateralitate, aici proiectandu-se atat produsele firmei (motoare electrice, transformatoare, ventilatoare, aparate de uz casnic, corpuri de iluminat etc.), cat si ambalajele pentru produse, materiale publicitare, imprimatele firmei, cladirile administrative, halele de productie, spatiile de desfacere, cartiere de locuinte pentru muncitori etc. In acest atelier au lucrat si s-au afirmat personalitati ca Walter Gropius (1883-1969), Ludwig Mies Van der Rohe (1886-1969), Edouard Jeannerret – Le Corbusier (1887-1965).

In Marea Britanie, in perioada 1905-1915, nu se realizeaza progrese semnificative in domeniu, toate preocuparile fiind tributare principiilor miscarii Arts and Crafts. In 1915, sub influenta directa a Werkbund-ului, se infiinteaza organizatia D.I.A (Design and Industries Association) subordonata Camerei de Comert din Londra. Din aceasta organizatie au facut parte personalitati numeroase ale culturii engleze, care au contribuit la evolutia artelor si industriei britanice.

In aceeasi perioada, in Romania se remarca in mod deosebit realizarile inginerului Anghel Saligny (podul metalic de la Cernavoda, cel mai lung din Europa la acea vreme-1895).

B. Perioada interbelica

Imediat dupa primul razboi mondial, estetica industriala cunoaste un ritm accelerat de dezvoltare ilustrat prin aparitia quasi-concomitenta a mai multor curente si scoli care se intrepatrund: neoplasticismul olandez, constructivismul rus/sovietic, scoala germana Bauhaus, scoala franceza fondata de Le Corbusier etc. Toate aceste scoli si curente au la baza teoria functionalismului si rationalismului.

§     Neoplasticismul a fost fondat de pictorii olandezi Piet Mondrian si Theo van Doesburg, iar principiile teoretice au fost sustinute in revista “De Stijl” (1919-1928). De altfel, curentul neoplasticismului olandez este cunoscut si sub denumirea “De Stijl”. Deviza miscarii era: “Scopul naturii este omul, scopul omului este stilul ” (stilul era conceput drept un mijloc de dominare intelectuala de catre om a dezordinii universale). Legea de baza a neoplasticismului a fost “echivalenta plastica”, conform careia culoarea era considerata ca unul din cele mai eficace mijloace pentru definirea spatiului. De asemenea, neoplasticismul a promovat ideea infiintarii spatiului si a modelarii lui in corpuri geometrice elementare.

         “Modalitatea plastica trebuie sa fie planul sau prisma rectangulara, in culori primare (rosu, galben, albastru) si in non-culoare (alb, negru, griuri)”. „In arhitectura, spatiul vid conteaza ca non-culoare, iar materia poate conta ca si culoare” scria Modrian. Neoplasticismul a militat pentru epurarea formelor, pentru un realism functional, pentru legatura artei cu industria (Modrian a pictat multe compozitii utilizate ca imprimeuri pentru linoleumuri si tapete).

§     Constructivismul a aparut in Rusia prerevolutionara si s-a dezvoltat in mai multe etape, in spatiul fostei Uniuni sovietice. A fost fondat de doi frati: Naum Gabo si Antoine Pevsner. Principiile de baza au fost enuntate in 1920 in “Manifestul realist” (mai tarziu denumit “Manifestul constructivist”). S-a manifestat in doua variante si anume: constructivismul estetic (reprezentanti N. Gabo si A. Pevsner) si constructivismul practic numit si productivism (reprezentat de Vladimir Tatlin, Alexander Rodscenko, Barbara Stepanova). Constructivismul a sustinut, ca si neoplasticismul, ideea infinitatii spatiului, dar a proclamat profunzimea ca dimensiune specifica plasticitatii spatiale. A introdus conceptul de acordare spatiala a volumelor arhitectonice cu cele sculpturale subliniind reciprocitatea influentei lor. In arhitectura a impus sublinierea elementelor constructive si mai ales a elementelor portante, ceea ce a condus la lasarea parterului cladirilor, in intregime sau partial, deschis.



Text Box: Fig. 1.3								Fig.1.4
Constructivismul se afla la baza artei cinetice, Naum Gabo realizand primele sculpturi cinetice in 1920 (fig.1.3 si 1.4). Miscarea si-a desfasurat activitatea in cadrul Atelierelor Superioare de Stat Artistice si Tehnice (VHUTEMAS), infiintate in 1920 si transformate in 1928 in Institutul Superior Tehnic si Artistic (VHUTEIN); in cadrul acestor institutii s-au predat discipline ca: arta industriala, teoria formelor si culorilor, studiul artistic pentru constructii in metal si lemn etc. In aceste ateliere s-au format specialisti in diverse domenii: arhitectura, mobilier, caroserii auto, aparatura electrocasnica etc.

Constructivismul a influentat si a fost influentat de curentele si miscarile contemporane. Unele miscari actuale in arhitectura si design, cum ar fi miscarea “Structurile spatiale” sunt consecinte directe ale constructivismului.

§     Scoala Bauhaus a fost fondata in 1919 de catre arhitectul Walter Gropius si a functionat pana in 1933 in trei locatii: Weimar (1919-1925), Dessau (1925-1932) si Berlin (1932-1933). Si-a luat denumirea de la cladirea in care a functionat initial (Staatliches Bauhaus – casa municipala pentru constructii). Scoala a fost un exemplu de multi-disciplinaritate, in cadrul ei activand pe langa personalitati artistice ca Walter Gropius, Mies Van der Rohe si o serie intreaga de ingineri, economisti, industriasi si comercianti.

Teoreticianul principal al scolii a fost W. Gropius, adept al idelor lui H. Muthesius si P. Behrens. El a expus principiile de baza ale miscarii, principii valabile si in epoca actuala Atata vreme cat colaborarea artistului in industrie n-a fost socotita ca necesara, produsul masinii era sortit sa ramana doar un simplu surogat, mai ieftin, al produsului artizanal. Cu timpul, cercurile comerciale au inceput sa recunoasca valoarea creatiei artistice in produsul industrial. Printr-o mai profunda intelegere a problemelor se incearca acum ca artistul sa fie antrenat in munca de creatie, inca inaintea executarii prototipului, asigurandu-se astfel calitatea estetica a produsului industrial. De aici se naste o cooperare intre artist, tehnician si comerciant care, organizata corespunzator spiritului vremii, ar putea inlocui treptat toti factorii vechii munci individuale cu munca in echipa, caci artistul are capacitatea de a da suflet produsului mort al masinii; puterea de creatie a artistului continua sa palpite in obiect, ca un ferment viu. Colaborarea artistului nu este un lux, nu este un supliment benevol, ci ea trebuie sa devina parte componenta, indispensabila in ansamblul productiei industriei moderne”.

Tot W.Gropius expunea ideea principala a miscarii: Se incearca coordonarea eforturilor creatorilor de a realiza intr-o structura noua unificarea tuturor experientelor artistice si formale; obiectivul Bauhaus este opera de creatie colectiva in care nu mai exista bariere intre arta structurii si arta decorativa.

Text Box:  

Fig. 1.5
Asadar, Bauhaus-ul impune punctul de vedere dupa care criteriul estetic director al epocii nu se poate afla in afara conditiilor social-economice, tehnologice si functionale ale productiei industriale de mare serie. Se urmarea dezvoltarea unei arte de cel mai inalt nivel calitativ, cu un pret de cost minim, prin realizarea unor obiecte la indemana tuturor categoriilor sociale, nu numai a unor elite. Prin aceste idei scoala Bauhaus se constituie intr-un precursor de seama al esteticii industriale moderne.

Perioada cea mai importanta ca realizari, atat teoretice cat si practice, a fost “perioada Dessau”, cand scoala a functionat intr-un imobil construit dupa principiile enuntate si care a fost multa vreme unul dintre modelele de arhitectura moderna (fig.1.5). In aceasta perioada, o contributie importanta a avut-o Johannes Itten prin introducerea ca disciplina formativa de baza a specialistilor in domeniul artelor, constructiilor sau tehnicii, a teoriei proiectarii formelor (Formgestaltung). Cursul lui Itten sta si astazi la baza predarii acestei discipline. Multe din creatiile Bauhaus (corpuri de iluminat, mobilier cu schelet metalic, aparatura electrica si de uz casnic, aparatura de birou, constructii civile si industriale etc.), datorate atat profesorilor cat si elevilor scolii, isi pastreaza pana in zilele noastre valoarea de etalon.

In 1933, odata cu instaurarea la putere a nazismului, majoritatea profesorilor si elevilor scolii parasesc Germania, cei mai multi emigrand in S.U.A (W. Gropius, Mies van der Rohe si altii). Acestia incearca sa reinfiinteze la Chicago si Cleveland o scoala Bauhaus, dar cel care reuseste este Max Bill, care in 1953, in orasul Ulm din Germania Federala, infiinteaza “Hochschule fur Gelstaltung” (scoala superioara de design) in cadrul careia se continua traditiile Bauhaus.

§     Text Box:  
 

Fig. 1.6
In aceeasi perioada, o influenta deosebita a avut-o activitatea arhitectului francez Charles Edouard Jeanneret-Gris, cunoscut ca Le Corbusier (1887-1965). Atat in lucrarile sale teoretice, cat si in creatiile sale arhitectonice si urbanistice, Le Corbusier sustine ideea necesitatii unei functionalitati ireprosabile, valoarea esteticii fiind rezultatul perfectei adaptari a constructiei la scopul pentru care a fost creata; volumele arhitecturale sunt aduse la formele geometrice cele mai simple, cu eliminarea ornamentelor nefunctionale si evidentiate printr-o policromie adecvata. Le Corbusier proiecteaza edificii aerate, luminoase, cu deschideri mari, sprijinite pe piloni, utilizand si evidentiind calitatile unor noi materiale: betonul, sticla, aluminiul. El a militat, de asemenea, pentru redimensionarea si redistribuirea spatiilor interioare in raport viguros cu functia lor, pentru umanizarea acestora. A elaborat teoria “modulor”-ului, prima incercare de adaptare exacta, matematica, a dimensiunilor spatiilor uzuale la scara fiziologica si psihologica a omului din era contemporana, masinista; a combatut uniformitatea, care dezuma-nizeaza. Functionalismul si rationalismul promovate de Le Corbusier nu au fost reci, seci, ci dimpotriva. In acest sens, el afirma: “Tehnica a largit campul poeziei. Ea n-a acoperit orizonturile, n-a ucis spatiile si n-a inchis poetii in Bastilia. Prin precizia instrumentelor de masura, ea a deschis in mod fantastic spatiile in fata noastra si prin urmare, visul. Visul, poezia, tasnesc in fiecare minut din acest progres tehnic”. De asemenea, el mai spunea: “Estetica industriala da lucrurilor inteligenta si umanism”. Prin contributia adusa la fondarea conceptiei functionaliste in arhitectura erei industriale, la dezvoltarea standardizarii si prefabricarii elementelor de constructie si echipament, Le Corbusier se inscrie printre cei mai de seama promotori ai esteticii cotidiene contemporane.

Doi dintre cei mai importanti discipoli ai lui Le Corbusier au fost arhitectul brazilian Oscar Niemayera creat planurile orasului Brasilia si arhitectul si constructorul francez Jean Prouve – a utilizat primele panouri prefabricate in constructii.

Principalele teze ale lui Le Courbusier, cuprinse in numeroase lucrari teoretice si propagate de miscarea din jurul revistei “L’Esprit Nouveau”, au stat la baza organizatiei C.I.A.M. (Congres Internationaux d’Architecture Moderne – fondata in 1928) si au inspirat scopurile asociatiei U.A.M. (Union des Artistes Modernes). U.A.M a fost fondata in 1929 la Paris, de catre un grup de arhitecti decoratori si artisti plastici; din asociatie a facut parte si Le Corbusier. Miscarea a militat pentru introducerea frumosului in productia industriala, la expozitiile U.A.M. fiind prezenti creatori din toata lumea. O forma standard, pentru a fi usor fabricata si functional utilizata, trebuie sa fie, implicit, frumoasa, se sustine in programul acestei miscari.

§     In deceniul al patrulea al secolului nostru preocuparile in domeniu se diminueaza in Germania, dar se amplifica in Franta, Italia, Danemarca si Finlanda. In Franta, pe langa activitatea lui Le Corbusier si a U.A.M. se face prezenta si cea a lui Jacques Vienot si a asociatiei internationale PORZA, fondata de el in 1930. In Italia se remarca contributiile aduse de expozitiile “Trienale di Milano”, de aparitia revistei “Domus” (1930) sau de creatiile firmelor Olivetti (masini de scris si de calcul, designer Ettore Sottsass - fig. 1.6), Lancia (automobile), Figini i Polini (mobilier) etc.

§     Text Box:  

Fig. 1.7


In Statele Unite ale Americii, perioada 1919-1929 este o etapa de intensa dezvoltare industriala, perioada in care preocuparile estetice sunt neglijate: se produce mult si urat. Dupa criza industriala din 1929 majoritatea produselor sunt reproiectate, realizandu-se cu aceasta ocazie un adevarat stil industrial. Preocuparile de estetica industriala se amplifica si prin contributia unor personalitati europene, refugiate in S.U.A. din motive politice sau economice.

Se fac remarcati creatori ca: Raymond Loewy, Henry Dreyfus, Walter Dorwin Teague, Harley Earl, Richard Buckminster Fuller. Cel mai  multilateral si cel mai insemnat prin contributia sa generala la dezvoltarea esteticii industriale a fost inginerul francez Raymond Loewy, emigrat in S.U.A in 1919. El se afirma ca cel mai cautat designer al deceniului al patrulea. Creatia sa cuprinde multe modele devenite “clasice” in cele mai variate ramuri ale industriei (de exemplu: aparatul de multiplicat Gestetner, ambalajul tigarilor Lucky Strike (fig.1.7), caroseria autobuzului Greyhound sau a tractorului Farmall, aspiratorul Singer, masina de cusut Elna etc.). E.Loewy este supranumit “parintele designului american”; a infiintat birouri si companii de design industrial in multe tari din lume.

Henry Dreyfus s-a remarcat prin aparatura telefonica realizata pentru firma Bell Company, caroserii de tractoare, obiecte si aparate uzuale, avionul Superconstellatione etc. W.D.Teague a realizat caroserii de automobile, statii service pentru automobile, aparatura medicala etc. Harley Earl a fost designerul Uzinelor de automobile Cadillac.

R. Buckminster Fuller realizeaza in 1927 o celula de locuit prefabricata, precum si un automobil ultraeconomic pe trei roti. Figura 1.8 prezinta una dintre creatiile semnificative pentru aceasta perioada in designul industrial american.

§     Text Box:  

Fig. 1.8
In Romania, in perioada interbelica, se fac simtite influentele curentului functionalist si a principiului imbinarii armonioase a esteticii produselor cu natura materialelor din care sunt realizate, precum si a corelarii formei cu functiile produsului. Cele mai importante realizari sunt totusi, cele din arhitectura (Halele Obor din Bucuresti sau Hotelul ARO din Brasov, creatii ale arhitectului Horia Creanga).

C. Perioada contemporana

Dupa al doilea razboi mondial, odata cu refacerea economiilor distruse si relansarea industriala, preocuparile privind estetica industriala se extind si se diversifica in intreaga lume. In aceasta perioada se infiinteaza in multe tari institutii si organisme speciale, care genereaza si coordoneaza aceasta activitate; se formeaza scoli si curente marcate de specificul national. Din necesitatea de facilitare a contractelor si a schimbului de informatii in domeniu, apar si organisme internationale axate pe problemele esteticii industriale.

Text Box:  

Fig. 1.9
Unul din promotorii principali ai organismelor internationale a fost Jacques Vienot (1893-1959), care si-a inceput activitatea in 1927 prin organizarea in Franta a unei „case de decoratiuni interioare”, casa care a fost primul birou francez de estetica industriala. In 1930, el a infiintat asociatia internationala PORZA. In activitatea sa, el a imbinat rigurozitatea si functionalismul, caracteristice scolii Bauhaus, cu spiritul, fantezia si eleganta franceza. J Vienot a creat un nou stil in mobilierul de serie, conferindu-i eleganta si frumusete prin forma, colorit si functionalitate.

Prin lucrarile sale, el a facut cunoscuta in Europa activitatea designerilor americani. In lucrarea “La Republique des Arts” (1940), J. Vienot a pus bazele unui program national de estetica industriala si a schitat perspectivele dezvoltarii acesteia pe plan mondial. A fondat revistele “L’art present” (Arta actuala) in 1945 si “L’esthetique industrielle” in 1951, reviste care militeaza penru promovarea larga a principiilor esteticii industriale. In 1949 a infiintat cabinetul de estetica industriala “TECHNES”. In 1953, in colaborare cu Ministerul Industriei si Comertului, a instituit premiul “Beaute France” (denumit mai tarziu “Beaute industrie”), acordat celor mai reusite produse industriale, provocand o deosebita emulatie in randul producatorilor si comerciantilor. Tot in anul 1953, la al doilea Congres international de estetica de la Paris, ele enunta legile de baza ale esteticii industriale, legi considerate si astazi ca fundamentale in acest domeniu de activitate, si initiaza organizarea unei asociatii internationale de profil. Prin intreaga sa activitate, J.Vienot a militat pentru crearea unor produse industriale care sa raspunda cat mai bine atat necesitatilor functionale, cat si celor estetice ale utilizatorului.

In a doua jumatate a deceniului al saselea si in urmatoarele doua decenii ale secolului XX, activitatea de organizare in institutii specializate in domeniul esteticii industriale in toate tarile industrializate cunoaste o deosebita amploare. In aceasta perioada se infiinteaza astfel de organizatii in Marea Britanie, Franta, Japonia, S.U.A., Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elvetia, Germania, Tarile Scandinave, Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Bulgaria, Iugoslavia, China, Brazilia etc. Majoritatea acestor organisme sunt subventionate de stat. Ele promoveaza in mod sistematic elementele de baza si noutatile din domeniul esteticii industriale in cadrul productiei si circulatiei produselor, pe baza principiului stimularii.

Text Box:  
Fig. 1.10
Pe plan mondial, in 1957, la Congresul international de estetica industriala de la Londra, se infiinteaza Consiliul international al societatilor de estetica industriala (The International Council of Societies of Industrial Design-I.C.S.I.D.), organism recunoscut de catre U.N.E.S.C.O. Din 1959, adunarile si congresele I.C.S.I.D. s-au succedat cu regularitate la fiecare doi ani, in diferite orase din lume. Sediul general al I.C.S.I:D este la Bruxelles. Consiliul este alcatuit din patru comisii de lucru: comisia de educatie care studiaza problemele invatamantului de specialitate, comisia care studiaza problemele de definitii si doctrina, comisia care studiaza problemele de comunicatii si comisia care se ocupa de problemele practicii si ale eticii profesionale. In cadrul consiliului functioneaza un comitet de consultatii si control, insarcinat sa acorde consultatii societatilor sau intreprinderilor de doresc sa organizeze manifestari internationale (concursuri sau expozitii) axate pe probleme de estetica industriala I.C.S.I.D colaboreaza cu organizatiile nationale, mijlocind un intens schimb de informatii si noutati, promovand cu eficienta tendintele autentice in domeniu.

In afara acestor organisme de informare si coordonare s-au dezvoltat scoli nationale, societati, firme si birouri specializate in activitatea de creare de produse care sa raspunda cerintelor de estetica. De asemenea, in cadrul marilor firme s-au organizat compartimente specializate care se ocupa de aspectele esteticii ale intregii activitati.

In aceasta perioada, principiile destul de rigide ale functionalismului si tehnicismului, utilizate foarte mult intre cele doua razboaie mondiale in estetica cotidiana si in special in arhitectura ca o necesitate de rupere de trecut, de academismul electric, de kitsch-ul decorativist, sunt abandonate si inlocuite cu tendinte noi, plastice. Volumele paralelipipedice, dominante in arhitectura dintre cele doua razboaie mondiale sunt inlocuite cu forme diverse, curbilinii, libere, structurale (asa numitele structuri spatiale) posibil a fi realizate si datorita aparitiei de noi materiale (fibrele de sticla, masele plastice usoare si complexe ca forma, etc.), precum si dezvoltarii de noi tehnologii de prelucrare. Aceste tendinte aparute in arhitectura au trecut si s-au dezvoltat si in estetica industriala, imbracand forme de manifestare specifice acesteia.

         1.4.3 Legile esteticii industriale

Legile esteticii industriale au fost formulate, asa cum s-a aratat anterior, de catre francezul Jacques Vienot, in anul 1953.

Prin aceste legi se incearca stabilirea unui echilibru just intre factorii de baza care conduc la dezvoltarea productiei de bunuri corespunzand inclusiv criteriilor esteticii industriale. “Estetica industriala nu poate face abstractie de finalitatea obiectelor produse in mod industrial. Intre acestea se stabileste in mod firesc o ierarhie morala. Produsele industriale ce  au, datorita finalitatii lor, trasaturi nobile si care sunt de natura sa ajute progresul omenirii sau care pot avea o influenta salutara in domeniul social, se vor bucura cu precadere de o apreciere favorabila…Estetica industriala isi gaseste una din aplicatiile sale cele mai importante pe pietele comerciale. Legea celui mai mare numar de cumparatori nu va putea insa infirma valoarea legilor ce definesc estetica industriala. Vanzarea nu poate fi socotita drept criteriu al valorii estetice ”…spunea Jaques Vienot.



Valoarea estetica a unui obiect este consecinta unei coordonari si a unei integrari a tuturor factorilor – functionali, culturali, tehnologici si economici – in procesul de elaborare, precum si a respectarii legilor esteticii industriale. Legile esteticii industriale enuntate de J. Vienot, ar fi urmatoarele:

·       Legea economiei

Economisirea mijloacelor si materialelor folosite fara a dauna valorii functionale si calitatii produsului considerat este o conditie determinata a frumosului functional.

·       Legea aptitudinii de utilizare si a valorii functionale

Numai produsele perfect adaptate functiei lor raspund criteriilor esteticii industriale; intre caracterul functional si aspectul exterior al unui produs exista o armonie intima, armonie ce decurge din principiile de baza ale esteticii industriale.

·       Legea unitatii si a compozitiei

Diversele elemente componente ale unui produs trebuie sa fie concepute unele in raport cu altele si in acelasi timp in raport cu ansamblul; ele trebuie sa satisfaca legile echilibrului static sau dinamic in proportii, functie de forma lor si de proprietatile materialelor folosite.

Intr-un produs care satisface legile esteticii industriale nu exista niciodata conflict, ci numai armonie intre satisfactia estetica pe care o resimte spectatorul dezinteresat si satisfactia practica a utilizatorului.

·       Legea stilului

Un produs, un obiect util, nu poate avea un caracter de frumusete permanenta, decat daca este conceput in afara influentei modei. Din caracteristicile estetice ale produselor utile ale unei epoci rezulta un stil, care este expresia acesteia.

·       Legea satisfactiei

Caracteristicile estetic ale unui obiect util trebuie sa impresioneze, sa placa tuturor simturilor umane (vaz, auz, pipait, gust, miros).

·       Legea evolutiei si a relativitatii

Estetica industriala nu are un caracter static, definitiv, ea fiind intr-o devenire perpetua. Frumusetea produselor, obiectelor utile este functie de starea de avansare si evolutie a tehnicienilor care ii dau nastere.

·       Legea gustului

Estetica unui obiect util se exprima prin structura, forma, echilibrul proportiilor, culoarea, linia sa; alegerea materialelor, a detaliilor de prezentare asigura un plus de gust obiectului.

·       Legea miscarii

Caracteristica estetica esentiala a unor masini care se deplaseaza in spatiu se regaseste in miscarea pe care o provoaca.

·       Legea ierarhiei si a finalitatii

Estetica industriala nu poate face abstractie de finalitatea unui produs. Se stabileste astfel o ierarhie morala intre diversele proiecte: proiectele care vizeaza un obiectiv nobil, legat de progresul uman, sunt prioritare celor care se refera la activitati minore sau distructive si a caror admiratie fara rezerve este periculoasa.

·       Legea comerciala

Vanzarea unui produs nu poate fi considerata ca un criteriu al valorii estetice; daca vanzarea este consacrata caracteristicilor estetice, ea demonstreaza egalitatea de nivel intre creatorul modelului si cumparator, excluzand orice consideratie legata de pret.

·       Legea probitatii

Estetica industriala implica cinste si sinceritate in alegerea materialelor si materiilor utilizate. Este inacceptabila utilizarea cu buna stiinta a unor procedee tehnice (acoperiri, placari etc.) in scopul disimularii unor materiale sau caracteristici susceptibile a compromite buna functionare sau valoarea produsului.

·       Legea artelor aplicate

Estetica industriala implica o integrare a gandirii artistice in elaborarea obiectelor utile, apeland la elemente de exprimare specifice diferitelor modalitati de creatie artistica, pe care le adapteaza scopului ei.

Principiile enuntate in aceste legi sunt respectate in activitatea actuala de estetica industriala. In ultima perioada, acestea au fost completate si cu aspecte care depasesc preocuparile legate de structura si functionalitatea produsului, aspecte privind influenta asupra cotidianului, procesul muncii, ridicarii nivelului de trai, in general.

1.4.4 Functiile esteticii industriale

Valabilitatea ideilor, principiilor si metodelor esteticii industriale este dependenta de valoarea lor sociala, economica, educativa. Neimplicarea esteticii industriale in activitatea de productie si desfacere a bunurilor industriale, in perioada actuala, este de neconceput.

·       Functia sociala

Estetica industriala, asa cum s-a aratat anterior, s-a constituit ca disciplina odata cu dezvoltarea productiei industriale, inregistrand o dezvoltare ampla in conditiile unor progrese importante ale stiintei si tehnicii. Progresul tehnico-stiintific contemporan afecteaza intregul complex al productiei industriale, inclusiv conditiile de munca. Mecanizarea complexa si automatizarea proceselor de productie au modificat raporturile intre incarcatura fizica si intelectuala a procesului muncii, in favoarea celei intelectuale. Vitezele si presiunile mari pe care le presupune industria moderna solicita nu atat forta fizica a muncitorului, cat capacitatea de concentrare a atentiei, o precizie si rapiditate in reactiile fata de stimulii furnizati de sistemul pe care il atentioneaza. Pentru realizarea acestor deziderate este necesara o conceptie clara si optimala a locului de munca pe plan formal, cromatic, acustic etc., o conceptie rationala a masinilor, sculelor, pupitrelor de comanda; toate aceste cerinte nu pot fi indeplinite fara a lua in considerare principiile, ideile esteticii industriale. Estetica industriala este, deci, corelata direct cu factorul uman productiv, cu natura si particularitatile muncii sociale, contribuind direct la umanizarea procesului muncii, cu aspecte benefice asupra dezvoltarii societatii actuale.

·       Functia economica

Estetica industriala constituie o parghie importanta de crestere a eficientei economice si de imbunatatire calitativa a productiei industriale. Asa cum arata J.Vienot, principiul economicitatii (…) este principiul de baza al esteticii industriale”.

Economia de mijloace si de materiale utilizate, un pret de cost minim, fara diminuarea aspectelor esentiale (functionalitate, durabilitate, utilitate) ale produsului industrial sunt momente determinate pentru realizarea frumosului industrial. Implicarea esteticii industriale este necesara incepand cu conceperea unui produs si terminand cu utilizarea lui. Modalitatile de elaborare a produselor industriale, de organizare a locului si ambiantei muncii presupun, in esenta, crearea unor forme, a unor compozitii care se caracterizeaza prin eliminarea elementelor inutile, prin adecvarea deplina a formei si structurii obiectului, deci prin obtinerea de forme simple, clare, expresive, dar si economice totodata.

·       Functia educativa

Estetica industriala reprezinta un mijloc important in formarea si dezvoltarea culturii estetice a omului contemporan, alaturi de creatia artistica.

Atitudinea estetica a oamenilor se formeaza in procesul activitatii materiale de productie. Omul modeleaza materia imprimand obiectelor masura inerenta fiecaruia, potrivit legilor frumosului si armoniei.

Istoria civilizatiei umane releva faptul ca primele manifestari estetice spontane ale omului nu pot fi despartite de activitatea de producere a uneltelor. Omul primitiv trece de la aprecierea spontana a unor forme utile naturale, la crearea, inventarea de noi forme care sa corespunda cat mai bine finalitatii uneltelor. Se realizeaza trecerea de la aprecierea estetica spontana la preocuparea de a satisface nevoia de frumos. Apare astfel o disociere a valorilor estetice de cele utilitare, dezvoltandu-se capacitatea de creatie artistica a omului. Arta se constituie ca forma distincta de manifestare a vietii spirituale, a constiintei sociale umane. Dar, preocuparile estetice se extind de la domeniul artelor la domeniul vietii cotidiene, fiind specifice ca forme de manifestare fiecarei etape de dezvoltare a societatii omenesti.

In epoca contemporana, existenta umana nu mai poate fi conceputa in afara mediului tehnic-industrial. De aici rezulta si faptul ca productia industriala trebuie sa satisfaca nu numai cerintele tehnico-utilitare, ci si cele estetice. Se impune, deci, educarea sensibilitatii estetice atat a producatorului, cat si a beneficiarului produsului industrial. Dezvoltarea capacitatii de a realiza produse care sa satisfaca cele mai inalte exigente functionale si estetice constituie unul din mijloacele importante de educatie estetica a omului contemporan. O ambianta cotidiana cu calitati estetice deosebite ofera satisfactie in desfasurarea activitatilor umane, mareste receptivitatea la frumos, dezvolta capacitatea de apreciere a oricarei valori estetice, fie artistice sau extra-artistice, contribuie, deci, la perfectionarea sensibilitatii estetice a oamenilor.

Dezvoltarea esteticii industriale in epoca actuala a fost determinata de capacitatea acestei discipline de a participa la fabricarea unor produse in care sa se integreze armonios functionalitatea cu economicitatea si cu frumosul. Promovarea corecta a cerintelor esteticii, evitarea subestimarii sau supraestimarii valorii estetice a produsului industrial sunt mijloace de baza pentru afirmarea functiei educative a esteticii industriale. Estetica industriala contribuie efectiv la impunerea unui anumit stil industrial, la cultivarea si rafinarea gustului consumatorilor, la crearea frumosului industrial.










Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Bistrita, vremuri de criza
Cursuri de limba franceza
Floarea – soarelui - confectionare
INDIA RELIGIOASA
PRINCIPALELE REGULI SI NORME DE COMPORTAMENT ALE AGENTULUI DE PAZA
Metodele si tehnicile de studiu a documentelor
CATALOGAREA RESURSELOR
Toreadorul si luptele de tauri


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu