Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » etica deontologie
Principiile de organizare ale structurilor politiei

Principiile de organizare ale structurilor politiei



Principiile de organizare ale structurilor politiei

            1. Generalitati privind organizarea politiei

            Articolul 12 contine un principiu care este esential in identificarea unei organizatii de politie intr-o societate democratica bazata pe principiul preeminentei dreptului, astfel: „Politia trebuie sa fie organizata, in asa fel incat, membrii sai sa beneficieze de respectul populatiei, atat ca profesionisti insarcinati cu aplicarea legii, cat si ca prestatori de servicii”. Rezulta ca, in societatile democratice acordul populatiei („a se bucura de respectul publicului”) este cea mai buna garantie pentru succesul activitatii politiei. Este, deci, crucial pentru politie sa instaureze o intelegere mutuala si o buna cooperare cu populatia. Aceasta este valabila pentru majoritatea atributiilor cu care este insarcinata politia.

            Autorii Recomandarii sunt de parere ca organizarea serviciilor politienesti ar trebui sa fie structurata astfel incat sa fie promovata increderea intre politie si populatie. Un element important, in aceasta privinta, consta in instituirea unui nivel ridicat de profesionalism printre membrii sai. Se poate, de asemenea, prevedea transformarea acestei institutii intr-un organism „transparent”, de serviciu public. In acest fel, populatia poate considera politia ca pe un serviciu la dispozitia sa si nu ca pe o forta care i-a fost impusa.


            Articolul urmator clarifica cadrul organizatoric in care trebuie sa actioneze politia civila intr-o societate civila, si anume articolul 13: „Serviciile de politie trebuie sa-si exercite misiunile de politie, intr-o societate civila, sub responsabilitatea autoritatilor civile”.

            Trebuie sa precizam, ca doar atributiile  politiei, exercitate in cadrul societatii civile, se regasesc in campul de aplicare a prezentului Cod. Functiunea judiciara a politiei – politia ca element al sistemului de justitie penala – si functia sa de garant al ordinii publice, cat si functia de serviciu public, care urmaresc integrarea in societatea civila, sunt, totodata, elemente care o diferentiaza de functiuni si obiective militare. Mai mult, bazele juridice ale politiei si functiunile pe care ea trebuie sa le exercite intr-o societate condusa de principiul preeminentei dreptului, bazata pe respectarea drepturilor civile si politice ale individului, sunt diferite, de asemenea, de cele ale personalului militar. Pot fi decelate anumite similitudini intre functiile si sarcinile politienesti si militare, dar caracteristicile politiei, mai sus descrise, sunt atat de importante intr-un stat de drept, incat trebuie sustinute prin orice mijloace. Cadrul organizational este unul dintre mijloacele aplicate in acest scop. Un serviciu de politie care sustine valorile civile are toate sansele sa fie cel mai bun in practicarea unui profesionalism de tip politienesc adaptat cerintelor societatii civile.

            Structura organizatorica – civila sau militara – a politiei difera mult, in diversele tari europene. In Europa de vest si de nord, politia este in esenta civila. In mai multe tari din Europa centrala si orientala, politia este organizata dupa o structura militara, in timp ce in zona meridionala a continentului cele doua modele exista, chiar coexista in anumite tari. Procesul care tinde sa puna politia in serviciul colectivitatii a inceput in mai multe State Membre. Reforma organizationala este deseori o componenta a acestui proces. In Europa centrala si orientala, aceasta reforma se inscrie intr-un proces mai general de tranzitie spre un sistem democratic, spre statul de drept. Totusi, aceasta tendinta este observabila si in anumite parti ale Europei, in care exista solide traditii democratice [1].

            In stadiul actual de lucruri, respectand istoria si traditiile Statelor Membre, prezentul articol subliniaza numai ca exercitarea misiunilor de politie in societatea civila, asigurate de serviciile civile sau militare, trebuie sa se afle sub responsabilitatea autoritatilor civile.

            In formularea data  articolului 14, si anume „Politia si personalul in uniforma trebuie in mod normal sa fie recunoscuti cu usurinta”, este consacrat principiul instituirii semnelor distinctive ale politiei si ale personalului sau.

            Acest articol enunta un principiu de o importanta cruciala pentru politia traditionala intr-o societate democratica guvernata de drept: publicul trebuie sa poata sa recunoasca lesne posturile de politie si politia in uniforma. Aceasta este valabila pentru echipamentele utilizate (vehicule, etc.). Acest articol arata ca, doar cu exceptia unor situatii legate de mai buna indeplinire a unor misiuni, aceasta trebuie sa poarte semne distinctive, usor de  recunoscut prin comparatie cu alte organe. Aceasta face parte din exigenta generala de deschidere si de transparenta  a  politiei,  dar serveste totodata si la usurarea interventiei politiei, in caz de urgenta [2].

            Articolul 15 clarifica si mai mult statutul independent in domeniul informativ – operativ al politiei in cadrul puterii executive, prin formularea: „Serviciul de politie trebuie sa beneficieze de o independenta operationala suficienta, vis-a-vis de alte organe ale Statului, in indeplinirea sarcinilor de politie care-i revin si de care trebuie sa fie pe deplin responsabila”.

            Este neindoielnic faptul ca politia apartine puterii executive. Ea nu poate fi, in totalitate, independenta de executiv, de la care ea primeste instructiuni. Cu toate acestea, in executarea sarcinilor ce-i revin, politia trebuie sa respecte legea si este dotata, in plus, cu o mare capacitate de initiativa. In exercitarea puterilor sale, politia nu trebuie sa primeasca nici o instructiune de natura politica. Independenta operationala trebuie aplicata intregii institutii. Ea reprezinta un aspect important al preeminentei dreptului, in masura in care garanteaza ca politia realizeaza operatiunile conform legii. In conditiile in care este necesara respectarea legii, aceasta este conceputa intr-un mod  impartial si profesional. Independenta operationala pretinde ca politia sa fie pe deplin responsabila de actiunile sau neglijentele sale.

            Problematica responsabilitatii personalului, indeosebi a personalului de conducere, este tratat astfel in articolul 16: „Cadrele politiei trebuie sa fie, la toate nivelele ierarhice, persoane responsabile de actele lor, de neglijentele sau de ordinele date subordonatilor lor”.

            Intr-o societate guvernata de principiul preeminentei dreptului, legea se aplica, in mod egal, tuturor cetatenilor. Aceasta  inseamna, concret ca efectivele de politie, in aceeasi calitate ca si ceilalti cetateni, trebuie sa fie, personal responsabil de actele lor. Mai mult, membrii structuri ierarhice trebuie sa fie  pe deplin, responsabili de ordinele date subordonatilor lor, in virtutea autoritatii cu care au fost investiti.

            Faptul ca, din punct de vedere organizatoric, politia trebuie sa ramana o structura ierarhizata, rezulta din economia articolului 17, formulat astfel: „Organizarea politiei trebuie sa cuprinda o retea de comanda clar definita. Trebuie sa fie posibila, in toate cazurile, stabilirea superiorului responsabil  de actele de neglijenta ale unui membru al personalului politiei”.

            Acest articol, completeaza practic art. 14 si se refera la responsabilitatea ordinelor date in cadrul politiei. Faptul, ca intregul personal al politiei trebuie sa fie responsabil de actele sale nu impiedica superiorii ierarhici sa fie responsabili de a fi dat un anumit ordin . Superiorul poate fi responsabil in acelasi timp cu agentul „de executie” sau separat, in cazul in care acesta a executat ordinul, „de buna credinta” (a se vedea  si art. 38). In acest scop trebuie sa functioneze o retea de comanda care sa permita determinarea, intr-un mod eficace, a persoanei responsabile,  in ultima instanta, de o anumita actiune a politiei.

            Articolul 18 impune ca structura politiei sa fie astfel organizata incat sa permita cooperarea ei cu populatia si cu alte organisme, respectiv: „Politia trebuie sa fie organizata astfel incat, sa promoveze bunele raporturi intre politie si populatie si, eventual, o cooperare efectiva cu celelalte organisme, asociatii locale, organizatii nonguvernamentale si alti reprezentanti ai populatiei, cuprinzand grupurile etnice minoritare”.

            Acest articol recomanda Statelor Membre  sa-si organizeze politia intr-o perspectiva de integrare a acesteia in societate. Eficacitatea muncii politiei are de castigat prin instaurarea relatiilor continue, la diferite  niveluri, cu celelalte organe publice si in particular, intre politie si marele public, acesta fiind deseori reprezentat de asociatiile sau organizatiile cu caracter neguvernamental.

            Recomandarea nu trateaza problema de a sti cum se concretizeaza acest principiu. Europa ofera numeroase modele de cooperare intre politie si celelalte organizatii si de instaurare a raporturilor mai stranse intre politie si populatie. Descentralizarea organizarii politiei este, in general, considerata ca o modalitate importanta, in acest caz. Totusi, acest aspect este strans legat de gradul de dezvoltare al democratiei locale, in tarile respective. „Politia in serviciul comunitatii” (community policing) este o idee ce a luat nastere in Regatul Unit, unde era vorba de asocierea intregii comunitati, in particular, pentru prevenirea criminalitatii, dar si pentru depistarea acesteia. Acest model a fost preluat de numeroase tari europene.

            Insecuritatea din marile orase ale Europei este un exemplu de fenomen avand aspecte multiple, deseori legate de probleme, cum ar fi saracia si delincventa juvenila, care nu poate fi eficient combatuta printr-o singura interventie a politiei, aceasta necesitand interventia unor numerosi alti factori, printre care si populatia.

            Prin modul de formulare al articolului 19, se incearca sa fie pusa stavila ingerintei populatiei, autoritatii si a mass-mediei in activitatile operative ale politiei, sens in care se sustine ca: „Serviciile de politie trebuie sa fie pregatite sa furnizeze cetatenilor informatii obiective despre activitatile lor, fara insa, a dezvalui informatii confidentiale. Trebuie  elaborate liniile directoare profesionale, care guverneaza raporturile cu mass-media”.

            In principiu, politia trebuie sa fie, pe cat este posibil, transparenta pentru public. Ea trebuie sa fie pregatita sa furnizeze informatii  despre activitatile sale, daca vrea sa-si castige increderea populatiei. In acelasi timp, politia trebuie sa respecte confidentialitatea anumitor informatii, din anumite motive: integritatea persoanelor, instructia penala, principiul prezumtiei  de nevinovatie, motive de securitate sau altele. Cu siguranta, chiar daca aceste situatii fac obiectul unei reglementari adecvate in cea mai mare parte a Statelor, politia va dispune totdeauna de o marja de apreciere, pentru a pune in balanta cele doua categorii de interese.  Este, deci, recomandabil ca politia sa-si elaboreze directive destinate sa guverneze raporturile sale cu mass-media. In anumite State membre, raporturile cu mass-media sunt in responsabilitatea serviciilor special insarcinate cu aceste contacte. Acestea ar trebui sa fie, mereu, plasate sub semnul obiectivitati.



            Dezvoltarea culturii responsabilitatii personalului este reglementata de articolul 20, care prevede ca: „Organizarea serviciilor de politie trebuie sa cuprinda masuri eficace, pentru a garanta integritatea personalului de politie si comportamentul adecvat al acestuia, in executarea misiunilor, si in special, respectarea libertatilor si drepturilor fundamentale ale persoanei, in mod particular, a Conventiei Europene  a Drepturilor Omului”.

            Scopul acestui articol este de a dezvolta, la personalul de politie, o forma de cultura bazata pe constiinta responsabilitatii lor in apararea libertatilor si drepturilor fundamentale ale persoanei si de a asigura integritatea profesionala prin intermediul unor masuri de transparenta interne. Exista diferite mijloace pentru a ajunge la aceasta solutie. Stilul de conducere si de gestiune joaca un rol important in crearea unui „ethos” al acestei structuri profesionale, care apara drepturile individuale si principiul nediscriminarii in cadrul organizatiei si in raporturile acesteia cu publicul. Totodata, poate fi instaurata o comunicare deschisa intre personal (comunicare pe orizontala si pe verticala), se pot fixa norme (coduri deontologice) si se poate exercita un control riguros. Este clar ca recrutarea si formarea joaca un rol major in aceasta privinta [3].

            Articolul  21 instituie necesitatea luptei impotriva coruptiei interne, astfel: „Masuri eficiente pentru prevenirea si lupta impotriva coruptiei trebuie aplicate la toate nivelele serviciilor de politie”.

            Nu exista o definitie internationala comuna pentru coruptie. Continutul acestei notiuni variaza de la o tara la alta. Conventia penala privind coruptia, adoptata de Consiliul Europei in 1999 nu furnizeaza o definitie uniforma pentru coruptie: ea si-a propus, doar, elaborarea unor norme comune aplicabile anumitor delicte din aceasta categorie (coruptie activa si pasiva). Expresia „coruptia politiei” acopera deseori fapte diverse, cum ar fi venalitatea, fabricarea sau distrugerea probelor, favoritismul sau nepotismul. Toate acestea au in comun faptul ca determina folosirea abuziva a puterilor legate de atributiile politistului. Conventia insista asupra necesitatii recunoasterii amenintarii pe care faptele de coruptie le exercita asupra integritatii politiei si a bunei sale functionari in cadrul legalitatii, in toate Statele Membre.

            Formularea din acest articol urmareste a reaminti Statelor Membre importanta luarii de masuri interne eficace pentru a lupta impotriva coruptiei, in interiorul organizatiilor de politie. In acest sens, ar putea fi vorba despre definirea faptelor de coruptie, de studiul cauzelor coruptiei din politie si de crearea unor structuri organizationale si mecanisme de control pentru a lupta impotriva acestui fenomen.

            Trebuie notat ca fenomenul de coruptie nu a figurat demult printre prioritatile internationale. Statele Membre ale Consiliului Europei considera ca aceasta constituie o adevarata amenintare pentru democratie, pentru preeminenta dreptului si pentru apararea drepturilor omului, ceea ce a condus Consiliul Europei, care este principala institutie europeana ce actioneaza pentru apararea acestor drepturi, la elaborarea unei serii de instrumente de lupta impotriva coruptiei [4]. In plus, Grupul Statelor impotriva coruptiei (GRECO) a fost infiintat in 1998 cu scopul de a  urmari problemele coruptiei in Statele Membre. Consiliul Europei a pus in aplicare si alte programe, al caror obiectiv general este combaterea coruptiei, mai ales din cadrul politiei, la care Statele Membre pot participa.

            2. Principii referitoare la recrutarea personalului politiei

            Prin formularea data articolului 22, Consiliul Europei recomanda Statelor membre sa respecte doua principii esentiale in recrutarea si aprecierea personalului, si anume: „Personalul de politie, oricare ar fi nivelul la care se angajeaza, trebuie sa fie recrutat pe baza competentei si experientei personale, care trebuie adaptate obiectivele  politiei”.

            Procesul de selectie a candidatilor in posturi de politist nu trebuie sa se bazeze decat pe criterii obiective. Acest articol trateaza calitatile personale, care pot fi impartite in doua categorii; competenta si experienta. Prima categorie cuprinde capacitatile si aptitudinile personale ale candidatului, dintre care, cateva sunt descrise in articolul 23. A doua categorie – experienta personala – acopera concomitent instructia, formarea si experienta vietii, deci, experienta profesionala deja acumulata. Aceste calitati personale trebuie sa corespunda obiectivelor politiei. Aceleasi principii de baza trebuie aplicate tuturor gradelor, chiar in cazul in care competenta ceruta poate fi diferita. Se recomanda evitarea numirii functionarilor de politie din ratiuni politice, fiind  vorba, in particular, de posturile operationale.

            Articolul 23 detaliaza elementele care definesc competenta personalului, si anume: „Personalul de politie ar trebui sa fie in masura sa dea dovada de discernamant, de deschidere intelectuala, de maturitate, de simt justitiar, de capacitati de comunicare si, daca este cazul, de aptitudini de conducere si de organizare. El trebuie sa aiba si o buna putere de intelegere a problemelor sociale, culturale si comunitare”.

            Aptitudinile personale ilustrate aici sunt importante pentru personalul operational din serviciile de politie, dintr-o democratie. Aceasta lista nu este, insa, exhaustiva. Este vorba, in ultima analiza, de a te putea baza pe un personal care cunoaste bine societatea, in serviciul careia se afla, si al carui comportament este adaptat misiunilor sale, conform obiectivelor politiei.

            Urmatorul articol – 24 – urmareste sa previna penetrarea in structurile politiei a unor persoane cu trecut indoielnic, sens in care cuprinsul acestui articol a fost formulat astfel: „Persoanele care au fost recunoscute vinovate de infractiuni grave nu trebuie sa aiba functii in politie”. Acest articol defineste o norma minimala aplicabila personalului de politie care urmeaza sa fie recrutat sau este deja recrutat. Apartine, totusi, Statelor Membre sarcina de a decide „gradul de toleranta” care se poate acorda infractiunilor, care nu fac parte din categoria crimelor grave. In plus, exigenta unei condamnari trebuie interpretata ca o norma minimala, ceea ce nu impiedica ca recrutii si personalul sa fie declarati inapti pentru ocuparea unui post din politie sau sa execute functiuni de acest gen, din considerente ce tin de existenta altor fapte infractionale in antecedentele lor[5].

            Accesul la posturile din structura organizatiilor politienesti trebuie sa fie guvernat de criterii obiective, de echilibru, de proportionalitatea sexelor, a categoriilor sociale si a grupurilor etnice majoritare sau minoritare, asa cum rezulta din cuprinsul articolului 25: „Procedurile de recrutare trebuie sa se bazeze pe criterii  obiective si nediscriminatorii si sa se faca conform unor examinari obligatorii ale candidaturilor. Trebuie, in plus, aplicata o politica prin care sa se fie recrutati barbati si femei, reprezentand diverse categorii ale societatii,printre care grupurile etnice minoritare, obiectivul ultim fiind ca personalul de politie sa reflecte societatea in serviciul careia se gaseste”.

            Pentru a fi benefice politiei, procedurile de recrutare trebuie sa fie aplicate intr-un mod obiectiv si nediscriminatoriu. Articolul 22 si comentariul sau descriu anumite metode de recrutare. Recrutarea nediscriminatorie a personalului este sustinuta si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Protocolul sau nr. 12 si de Carta Sociala Europeana. Jurisprudenta care se raporteaza la aceste doua instrumente este, in general, concentrata asupra urmatoarelor caracteristici: sex , opinii politice, religie, rasa si origine nationala si etnica.

            Mentiunea privind „examenul candidaturilor” subliniaza ca autoritatea insarcinata cu recrutarea trebuie sa adopte ex officio un demers de „investigare” activa pentru a se  informa despre antecedentele candidatilor. Aceasta exigenta este mai dificil de satisfacut in tarile unde administratia publica si, mai ales sistemul de justitie penala, sunt insuficient dezvoltate fata in tarile in care registrele publice, si mai ales cazierele judiciare sunt actualizate si usor de accesat.



            Este evident ca, in toate Statele Membre, femeile sunt insuficient reprezentate in politie si, in mod deosebit, in gradele si posturile de conducere superioare. Acest lucru este valabil si pentru grupurile minoritare, printre care se regasesc si minoritatile etnice din toate Statele Membre.

            Putem presupune ca raporturile intre populatie si  politie pot sa fie imbunatatite, daca personalul acesteia reflecta diversitatea societatii. Acest lucru intareste eficacitatea politiei si dezvolta sustinerea populatiei.

            A doua teza a articolului mentioneaza ca politica de recrutare trebuie sa incurajeze o reprezentare fidela a societatii, in cadrul politiei. Aceasta politica trebuie transmisa populatiei si pusa in practica intr-un ritm rezonabil, respectand principiile enuntate in articolul 22.

            3. Formarea personalului de politie

            Formarea initiala si continua a personalului politienesc continua sa fie preocupanta pentru toate Statele membre. Ele trebuie sa respecte anumite principii generale, acceptate in spatiul european, astfel cum sunt precizate in articolul 26, si anume: „Formarea personalului de politie, trebuie sa se bazeze pe principiile fundamentale, cum ar fi democratia, Statul de drept si protectia drepturilor omului, trebuie sa se realizeze in functie de obiectivele politiei”.

            Politia, care joaca un rol esential in protectia societatii, in serviciul careia se afla, ar trebui, de preferinta, sa promoveze aceleasi valori fundamentale ca si Statul democratic, insusi. Este, deci, esential sa fie evidentiate valorile democratice ale politiei, iar formarea este unul dintre mijloacele cele mai importante pentru a insufla aceste valori fiecarui membru. Acest articol vizeaza alinierea proceselor de formare a politiei in jurul valorilor fundamentale ale tuturor Statelor Membre din Consiliul Europei.

            Aspectele activitatii politiei, care se refera la drepturile omului, cat si la dimensiunea etica a acesteia, trebuie, de preferinta, sa fie prezentate in contextul unor probleme concrete, astfel incat sa fie intelese principiile fundamentale care guverneaza cadrul raporturilor de lucru cotidiene. Statele Membre trebuie sa acorde o atentie deosebita formarii in domeniul drepturilor omului, pe baza unor metode si materiale de formare adaptate acestui scop. Consiliul Europei a fost foarte activ in acest domeniu, fiind elaborate, de catre experti, o serie de instructiuni, care cuprind directive practice referitoare la aplicarea drepturilor omului in activitatea politiei.

            Relatia de incredere dintre politie si populatie necesita dovezi de transparenta si in ceea ce priveste continutul si metodele de pregatire ale politistilor, asa cum se poate intelege si din economia articolului 27, astfel: „Formarea generala a personalului de politie trebuie sa fie cat mai deschisa posibil, pentru societate”.

            Principiul deschiderii si transparentei serviciului de politie trebuie, de asemeni sa se reflecteze in formarea personalului sau. Un serviciu de politie insarcinat cu indeplinirea unor misiuni, cu sprijinul populatiei, trebuie sa vegheze ca personalul sau sa fie format intr-un mediu cat mai apropiat de realitatile sociale, fie prin cadrul material adecvat sau prin continutul intelectual al formarii.

            Pentru anumite tipuri de formare si specializare, se poate apela la instruirea personalului de politie in locuri inchise sau izolate. Totusi, formarea generala de tip politienesc trebuie, in masura in care este posibil, sa fie realizata in conditii „normale”. Deschiderea implica o formare exterioara, si interventia altor institutii, din afara politiei, care sa poata oferi un plus de informatii si cunostinte .

            Deschiderea politiei spre societate favorizeaza, in acelasi timp, dinamica formarii. In particular, pentru formarea de tip activ, axata pe analiza problemelor concrete; eficacitatea exercitiului presupune o reproducere fidela a situatiilor sociale care se reproduc cotidian si necesita interventia politiei.

            Consiliul Europei recomanda Statelor membre sa ia masuri pentru ca procesul de formare sa continue de-a lungul intregii cariere si sa acopere nevoile permanente de specializare si de adaptare la schimbarile care au loc. In acest sens este formulat si continutul articolului 28: „Formarea generala initiala ar trebui, de preferinta, sa fie urmata de perioade regulate de formare continua si de formare specializata, si, daca este cazul, de formare pentru sarcini speciale si de gestiune”.

            Acest articol formuleaza principiul, conform caruia, personalul de politie trebuie, intr-o maniera generala, sa urmeze, in primul rand, o formare generala, apoi, daca este nevoie, de o formare mult mai specializata. Acest sistem va asigura, pe de o parte, un personal familiarizat cu aceleasi valori fundamentale privitoare la exercitarea functiunilor politiei si, pe de alta parte, de un personal capabil sa indeplineasca sarcini multiple. Alegerea politicilor de formare initiala generala pentru personalul de politie nu inseamna ca personalul nu ar avea nevoie de o formare specializata, in functie de sarcinile si responsabilitatile specifice sau  a gradului. Acest articol subliniaza doar ca este important ca formarea initiala sa fie completata cu o instruire continua, realizata la intervale regulate.

            Formarea personalului de politie este strans legata de sistemul de recrutare al politiei. In anumite State, acest personal este recrutat, in principiu, cu un grad inferior (modelul Regatului Unit), in timp ce in altele, personalul cu grade inferioare si personalul cu grade superioare poate fi recrutat conform a doua proceduri diferite, recrutarea pentru aceasta ultima categorie, presupunand deseori, detinerea unei diplome universitare. Principiile enuntate in acest articol se aplica ambelor sisteme de recrutare.

            Concluziile preluate de la Comitetul pentru prevenirea torturii si a pedepselor inumane sau degradante au fost valorificate si in ceea ce priveste necesitatea pregatirii speciale a personalului de politie. In acest sens, asa cum rezulta din continutul articolului 29: „O formare practica privind aplicarea fortei si limitele sale referitoare la principiile stabilite in materie de drepturi ale omului si, mai ales a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a jurisprudentei corespondente, trebuie integrata in formarea politistilor la toate nivelele”.

            Aspectele concrete de recurgere la forta, in particular, impotriva unui individ sau a grupurilor de indivizi au o importanta cruciala pentru politie, intr-o societate bazata pe principiul dreptului. Ea a fost subliniata intr-un articol separat, cu mentiunea ca ea trebuie facuta in conditii cat mai apropiate de realitate.       Articolul 30, care stipuleaza ca: „Formarea personalului de politie trebuie sa integreze pe deplin necesitatea de a combate rasismul si xenofobia” reflecta o alta preocupare majora a Consiliului Europei.

            Acest articol atrage atentia asupra problemelor legate de rasism si xenofobie, care afecteaza multe din Statele Europene si este un important factor de insecuritate urbana. Formarea personalului din politie ar trebui sa militeze, de fiecare data impotriva oricarei atitudini rasiste si xenofobe, si sa sublinieze importanta actiunii eficace a politiei impotriva crimelor ce se bazeaza pe ura rasiala sau care vizeaza minoritati etnice.

           

            4. Drepturile personalului din politie

            Aceasta parte a recomandarii grupeaza in patru articole conceptia care trebuie sa guverneze drepturile acordate personalului politienesc. Potrivit articolului 31: „Personalul din politie trebuie, in reguli generale, sa beneficieze de aceleasi drepturi civile si politice, ca si ceilalti cetateni. Restrictiile privind exercitarea acestor drepturi nu sunt posibile, decat daca ele sunt necesare in exercitarea functiunilor politiei, intr-o societate democrata, in conformitate cu legea si cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului”.

            Articolele acestei sectiuni se bazeaza pe principiul general conform caruia, intr-o societate democrata politia trebuie, in cea mai mare masura, sa se bucure de aceleasi drepturi ca si ceilalti cetateni. Acesta este un element important al Statului de drept si al integrarii politiei in societatea in serviciul careia se afla.

            Drepturile (civile si politice) garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului se aplica, pe deplin, in Statele Membre, tuturor cetatenilor, incluzand si personalul de politie. Cateva din aceste drepturi au un caracter „absolut”, pe cand altele pot, in anumite circumstante, sa constituie obiectul unor restrictii. In acest sens, s-a recomandat Statelor Membre sa valorifice bogata jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

            Articolul 31 mai subliniaza ca Statele Membre nu trebuie sa priveze personalul de politie de nici unul dintre drepturile civile si politice, cu exceptia cazurilor in care exista argumente legitime, direct legate de necesitatea de a se asigura buna executare a sarcinilor de politie intr-o societate democrata, guvernata de principiul preeminentei dreptului.



            In continuare, potrivit articolului 32 „Personalul de politie trebuie sa beneficieze, in calitate de functionari, de o gama de drepturi sociale si economice, cat mai larga posibil. El trebuie sa beneficieze, in special, de dreptul sindical sau de a participa in instante, de dreptul de percepere a unei remuneratii  corespunzatoare, de dreptul la o protectie sociala si de masuri specifice de protectie a sanatatii si securitatii, tinand cont de caracterul particular al muncii politiei”.

            Acest articol se refera la drepturile sociale si economice, care sunt garantate prin Carta Sociala Europeana, instrument care completeaza Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

            Personalul politiei are statutul de functionar public in majoritatea Statelor Membre. Consiliul a recomandat ca intreg personalul sa beneficieze, in masura in care este posibil, de drepturile sociale si economice recunoscute functionarilor. Aceste drepturi pot fi limitate, din motive care tin de caracterul special al activitatii politiei. In acest articol sunt enuntate anumite drepturi sociale si economice esentiale, fara sa fie lista exhaustiva.

            Carta Sociala Europeana (prin articolul 5) ofera o interpretare speciala pentru dreptul  de „a-si crea un sindicat” in cazul politiei, lasand, in acest sens, o marja de apreciere la nivelul Statelor Membre.

            Totusi, conform jurisprudentei referitoare la Carta, chiar daca nu poate fi vorba de acordarea dreptului nelimitat de a se organiza in sindicate, nu se poate interzice functionarilor din politie, fara a incalca Carta, sa-si creeze propriile organizatii profesionale reprezentative. Dreptul intern poate prevedea posibilitatea infiintarii unor sindicate formate doar din politisti, aceasta fiind specifica mai multor State Membre. S-a subliniat, insa, ca interdictia totala a dreptului la greva pentru politie nu intra in contradictoriu cu Carta si cu jurisprudenta corespunzatoare a acesteia.

            Drepturile la o remunerare corespunzatoare si la o protectie sociala si masurile specifice de ocrotire a sanatatii si securitatii au fost subliniate in Recomandare, tocmai pentru a fi luat in calcul caracterul particular al activitatii politiei. Acesta se refera, de exemplu, la sarcinile imprevizibile pe care personalul politiei le poate indeplini zilnic, la riscurile si pericolele inerente muncii lor si la programele de lucru neregulate. Mai mult, recunoasterea acestor drepturi este indispensabila pentru atragerea candidatilor. Acest aspect este extrem de important, avand in vedere necesitatile de recrutare si de mentinere a unui  personal al politiei cu un grad inalt de calificare. Pe de alta parte, un proces de salarizare atractiv este mult mai susceptibil de a proteja personalul in fata tentatiilor nedorite, ca, de exemplu, coruptia.

            Consiliul a gasit de cuviinta, prin formularea data articolului 33, care prevede ca: „Orice masura disciplinara luata impotriva unui membru al politiei trebuie sa fie supusa controlului unui organ independent sau tribunalului”, sa sublinieze nevoia introducerii si exercitarii dreptului la recurs al politistilor impotriva masurilor interne luate impotriva lor.

            In general, sanctiunile disciplinare impotriva membrilor politiei nu depind decat de structurile ierarhice din politie, si deseori sunt usoare. Totusi, acestea pot fi si grave este uneori dificil de a se face distinctie intre aspectul penal si aspectul disciplinar al unui caz. In plus, procedurile si sanctiunile penale pot fi urmate de luarea unor masuri disciplinare.

            Posibilitatea de a contesta o decizie disciplinara in fata unui organ independent, de preferinta un tribunal, are doua avantaje principale: ea reprezinta, pe de o parte, o garantie impotriva despotismului pentru personalul de politie si, pe de alta parte, ea deschide  politia spre societate (transparenta), dat fiind ca audierile si pronuntarea sentintelor sau deciziilor sunt in general publice.

            Se poate invoca si un alt aspect, mai „legal” al problemei: daca masurile disciplinare sunt supuse controlului unui tribunal, dreptul la un proces echitabil, stabilit prin articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care se aplica in anumite circumstante si cazurilor disciplinare, va fi totdeauna garantat.

            Potrivit Recomandarii, s-a gasit de cuviinta sa fie introdusa o garantie in plus, pentru a sustine moral personalul politienesc supus cotidian reclamatiilor din partea populatiei. In acest sens, articolul 34 stipuleaza ca: „Autoritatea  publica trebuie sa sustina personalul de politie, pus in cauza, intr-un mod nejustificat, in exercitarea functiunilor sale”.

            Personalul de politie, datorita atributiilor deosebite si a contactelor stranse cu populatia, dar mai ales a masurilor represive luate, face uneori obiectul unor acuzatii in privinta comportamentului profesional. Daca aceste acuzatii se dovedesc a fi lipsite de fundament (ca urmare a anchetelor/procedurilor impartiale), acest personal trebuie sa aiba sustinerea autoritatilor lor, mai ales in materie de asistenta personala. Acest articol nu exclude ca sustinerea personalului de politie sa fie necesara in alte situatii, cum ar fi cadrul procedurilor interne impotriva personalului [6].



[1] Romania a decis, din punct de vedere politic, sa procedeze la demilitarizarea Politiei Romane si a altor structuri politienesti in anul 1998. Procesul de pregatire a demilitarizarii, coordonat de autorul prezentei lucrari, s-a incheiat in anul 2001 prin adoptarea unei Legi de organizare si functionare a Politiei Romane si a Statutului Politistului.

[2] A se vedea si textul art. 40 al Recomandarii Rec. (2001)10. Demilitarizarea politiei nu presupune eliminarea uniformelor si a altor semne distinctive.

[3] Problematica transparentei si a responsabilitatii vis-a-vis de exterior este tratata in Capitolul VI al Recomandarii.

[4] Rezolutia (97)24 cu privire la cele douazeci de principii directoare pentru lupta impotriva coruptiei si Recomandarile despre statutul agentilor publici (R(2000)10), aplicate politiei, cat si Conventia penala despre coruptie (STE nr.173) si Conventia civila despre coruptie (STE  nr.174) adoptata in 1999.

[5] Din datele pe care le detinem, rezulta ca majoritatea statelor europene au largit grila de fapte antisociale care o fac pe o persoana incompatibila cu profesia de politist. Aceasta masura de precautie, absolut justificata, urmareste mentinerea unui personal nepatat, capabil si motivat sa aplice cu rigurozitate legea.

[6] Sistemul de reclamatii este tratat in Capitolul VI al Recomandarii.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Necesitatea asigurarii echilibrului intre puterile politiei si drepturile persoanelor
Familia ca definitie generala. Dezbateri despre familie.
Principiile de organizare ale structurilor politiei
Tipurile de actiune gresite si motivele pentru care acestea sunt gresite


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu