Creeaza.com - informatii profesionale despre
Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » familie » medicina
APA IN ORGANISM

APA IN ORGANISM



APA IN ORGANISM

•        Este cea mai importanta componenta a materiei vii, fiind un compus indispensabil vietii, caracterul vital derivand din numeroasele functii pe care le indeplineste in organism:

•         functia structurala

•         mediu de desfasurare a proceselor biologice

•         rol biochimic

•         rol de transport

•         rol in termoreglare

•         rol in osmoreglare (mentinerea presiunii osmotice si coloid-osmotice)

REPARTITIA  APEI  IN ORGANISM

Apa totala (AT) reprezinta cantitatea de apa existenta in organism la un moment dat

•         circa 56-60 % din greutatea corpului

•         aproximativ 40-42 L - pentru un adult de 70 kg

VARIATII

·       cantitatea de apa - scade pe masura ce creste cantitatea de grasime

·       in functie de sex - este  mai scazuta la femei fata de barbati

·       varsta - scade cu inaintarea in varsta

De retinut ca:

•         tesut slab - muscular ~ 72% apa

•         tesutul adipos contine ~ 20% apa

•         cordul ~ 80% apa

•         substanta cenusie ~ 85% apa

•         substanta alba ~ 70% apa

•         smaltul dentar ~ 2% apa

•         pielea ~ 70% apa

•         rinichiul ~ 80% apa

•         nou-nascutul are ~ 73 - 75 % apa

•         foarte important este faptul ca nou-nascutii si copiii sub un an, avand un raport Sc/G mai mare decat adultii, pot pierde foarte rapid apa prin transpiratie si perspiratie

•         de aceea, starea de deshidratare la nou nascuti si copiii mici (prin varsaturi sau boala diareica) se poate instala in cateva ore  daca volumul de apa si saruri nu este refacut, de regula, prin perfuzii

NECESARUL DE APA

Un adult de 70 de Kg are nevoie de 2300-2500 ml  de apa in 24 h (cu variatii intre 1500-2900 ml si un minimum de 500 ml) - de obicei cam 1 ml/calorie

           

Originea apei intrate   -   INPUT

•        apa exogena:

•         ingerata ca atare ~1000 – 1700 ml

•         provenita din alimente ~800-1000 ml

•        apa endogena: sintetizata in organism prin ardere, mai ales a carbohidratilor - este apa metabolica ~ 200-300 ml

ELIMINAREA   APEI - OUTPUT

•        Apa pierduta zilnic este in mod normal de     2300-2500 ml, cantitate egala cu cea intrata si produsa in organism

Surse de eliminare:

•         eliminarea renala ~1400-1800 ml/zi

 cu variatii fiziologice in functie de alimentatie, volumul de apa ingerat, varsta, sex, efort fizic etc.

 exista o fractiune obligatorie de aprox. 420 ml/zi si una ajustabila dependenta de volumul ingerat

 la persoane deshidratate ~600 ml/zi (dar nu mai putin de 500ml - oligurie)

  la persoane cu diabet insipid ~20-30l/zi (dar si cu un aport identic de apa)

•             eliminarea prin  fecale  ~100-200 ml/zi

poate ajunge  in  cazurile  grave  de boala diareica acuta la ~2-3 l/zi

•        eliminarea pe cale cutanata prin:

•         perspiratio sensibile - transpiratia

-        in conditii obisnuite, la 20°C si efort fizic moderat, pierderile de apa sunt de ~100-200 ml/zi

-         in conditii de efort intens, la temperaturi ridicate poate ajunge la ~1-2 l/h

•         perspiratio insensibile - evaporarea apei care difuzeaza pasiv printre celulele tegumentului

-         in mod normal ~300-400 ml/zi (pierdere minima datorita colesterolului din stratul cornos al pielii ce are rol de bariera)

-         in arsurile intinse poate ajunge la ~3-5 l/zi

-         in starile febrile creste cu cca. 300 ml/zi pentru fiecare °C crescut peste 37°C

•        eliminare pe cale pulmonara

•         prin tractul respirator se pierd in mod obisnuit ~300-400 ml/zi, printr-un proces de perspiratio insensibile, similar cu cel cutanat

•         in hiperventilatia intensa pierderea de apa poate atinge 150 ml/ora

•         Pierderile de apa prin perspiratio insensibile - nu suntem constienti de ele -  cutanata si pulmonara au o importanta deosebita, deoarece nu se insotesc de o pierdere simultana de electroliti, explicand frecventa mare a deshidratarilor hipertone pe care le induc

REPARTITIA APEI IN ORGANISM

•        Compartimentele de repartitie a apei nu coincid cu cele anatomice, in schimb sunt despartite prin bariere anatomice existente in toate organele.

•         Astfel de bariere sunt reprezentate de:

•         membrana celulara

•         endoteliul vascular

•         Membrana celulara delimiteaza cele doua mari compartimente ale apei:

•         Compartimentul intracelular

•         Compartimentul extracelular

•        compartimentele apei

•         valorile indicate sunt pentru un barbat adult in greutate de 70 kg

Compartimentul intracelular

•         este reprezentat de apa intracelulara care se gaseste sub forma:

•         legata - intrand in constitutia diferitelor structuri celulare

•         libera - indeplinind rol de mediu de dispersie in citoplasma

•         reprezinta 40% din greutatea corpului, aproximativ 28 l la un adult de 70 kg

Compartimentul extracelular

•         apa extracelulara - apa care se gaseste in afara celulei

•         reprezinta 20% din greutatea corpului, adica aproximativ 14 l la un adult de 70 Kg

•         lichidele extracelulare au o concentratie in saruri  intermediara  intre apa marii si apa de izvor - apa salmastra

•         este divizat in :

•         compartimentul extravascular

•         compartimentul intravascular

Compartimentul extravascular

•         reprezinta 15–16 % din greutate, 11–12 l la un adult de 70 Kg

•         este reprezentat de:

•         apa din lichidul: - interstitial

                   - limfatic

•         apa din lichidul transcelular - 2% din greutate care cuprinde lichidele din pleura, pericard, peritoneu, sinovii, burse, din spatiile intraoculare, din urechea interna si lichidul cefalo–rahidian

Compartimentul intravascular

•         reprezentat de plasma - componenta acelulara a sangelui, aflata intr-un continuu schimb cu lichidele interstitiale la nivelul porilor membranei capilare

•         acesti pori au o mare permeabilitate pentru aproape toate substantele solvite, cu exceptia proteinelor

•         compozitia lichidului interstitial si a plasmei este asemanatoare, cu exceptia proteinelor care au concentratie mai mare in plasma.

•         reprezinta 4% din greutate, 2,8 l la un adult de 70 Kg (55% din volumul sangelui integral)

DEPLASAREA APEI IN ORGANISM

•        in calitatea sa de fluid principal al organismului, apa, se afla intr-o continua deplasare, antrenand odata cu ea si micro- sau macromoleculele necesare activitatii organismului sau rezultand din aceasta

•         deplasarea apei dintr-un compartiment in altul al mediului intern realizeaza unitatea umorala a organismului

•         totusi mobilitatea apei difera in functie de bariera ce trebuie traversata, fiind guvernata de legile hidrodinamicii, care stabilesc sensul de deplasare

•        De mentionat este faptul ca in anul 2003, Premiul Nobel pentru Chimie a fost decernat cercetatorului american Peter Agre pentru descoperirea aquaporinelor (canale pentru apa) existente la nivelul membranei celulare

•        Totusi, Prof. Gheorghe Benga, de la UMF Cluj-Napoca, alaturi de colaboratorii sai, au fost primii care au facut referiri asupra existentei canalelor de apa, prin cercetari  la nivelul membranei hematiei, in anul 1986

•        Cele patru unitati ale proteinei AQP1, proteina canalului de apa, descrisa de Agre

VOLUMUL SANGUIN

•        contine ambele compartimente lichidiene:

•         extracelular - plasma 55- 60%

•         intracelular - lichidul din celulele sanguine              40 - 45%

•         volumul de sange la un adult normal este de aproximativ 8% din greutatea corpului, ~5 l la un adult in greutate de 70 kg

•         desi este format din doua compartimente, aparent separate, tesutul sanguin este privit si interpretat astazi ca un tot unitar, atat din perspectiva embriologica, cat si din punct de vedere structural si functional

COMPOZITIA LICHIDELOR INTRACELULARE SI EXTRACELULARE

ECHILIBRUL OSMOTIC INTRE LICHIDELE INTRACELULARE SI EXTRACELULARE

•        repartitia lichidelor intre spatiul intracelular si extracelular este determinata predominant de efectul osmotic al substantelor dizolvate - in special Na+ si Cl-, care se manifesta de-a lungul membranei celulare

•         membrana celulara este inalt permeabila pentru apa si relativ impermeabila pentru ioni, chiar si pentru cei foarte mici cum sunt ionii de sodiu si clor

•        deplasarea transmembranara a moleculelor de apa se realizeaza prin fenomenul de osmoza

•         osmoza reprezinta deplasarea moleculelor de apa (solvent), printr-o membrana semipermeabila (membrana celulara) din compartimentul unde exista o concentratie mai mica de saruri - solvit (pentru care membrana nu este permeabila), in compartimentul cu concentratie mai mare

•         apa traverseaza rapid membrana prin solutiile de continuitate - canale de apa - strict specializate  pentru transportul apei

OSMOZA

•        in solutiile cu concentratie redusa, moleculele de solvent (apa), fiind mai putin obstructionate de solvit (saruri), au o agitatie moleculara mai mare, trecand in compartimentul cu concentratie mai mare

•         deplasarii apei printr-o membrana cu permeabilitate selectiva i se opune o presiune aplicata in sens opus trecerii apei

- presiunea osmotica a unei solutii este acea presiune care aplicata unei solutii impiedica orice deplasare a moleculelor de apa (solvent),

 sensul si viteza de deplasare a solventului intre cele doua solutii sunt date de diferenta de presiune osmotica

•        presiunea osmotica este o masura indirecta a concentratiei de apa si electroliti dintr-o solutie

•          depinde deci de substantele dizolvate in apa, ea fiind direct proportionala cu  numarul particulelor dizolvate intr-un volum de lichid, indiferent de masa, valenta, volumul sau incarcatura electrica a acestora

•         este direct proportionala si cu temperatura, dar in corpul uman temperatura fiind constanta este exclusa din calcul

•        1 osmol = 1 mol de particule dizolvate /L

•         o solutie care contine un mol de substanta (care nu disociaza - de exemplu glucoza) in fiecare litru va avea o concentratie de 1 Osm/l

•         daca o molecula disociaza in doi ioni, de exemplu NaCl (Na+ , Cl-), atunci o solutie care are un mol pe litru, va avea o concentratie osmotica de 2 Osm/l (pentru ca acum sunt 2 particule)

•         pentru exprimarea concentratiei osmotice se foloseste mai ales mOsm/L = 1/1000 Osm

•        Osmolaritatea exprima numarul de mOsm prezenti intr-un litru de plasma, in care apa reprezinta 93%, restul fiind reprezentat de proteine, lipide, glucide si electroliti

•         Valoarea normala este de 300 – 310 mOsm/l

•         Osmolalitatea exprima numarul de mOsm prezenti intr-un Kilogram de apa

•         Valoarea normala este de 285–300 mOsm/Kg

Calculul presiunii osmotice

•        presiunea osmotica este direct proportionala cu osmolaritatea, care la randul ei este o masura a concentratiei particulelor dizolvate

•         vom calcula presiunea osmotica a unei solutii cu o concentratie de 0,9% NaCl - ser fiziologic

•         NaCl are masa moleculara 58,5 g/mol

•         0,9% NaCl reprezinta 9g /l adica 0,154 mol /l

•         fiecare molecula de NaCl are 2 Osmoli, osmolaritatea va fi 0,154 x 2=0,308 Osm/l=308 mOsm/l

•         cum 1 mOsm/l reprezinta 19,3 mmHg rezulta ca presiunea osmotica va fi 5944mmHg

•        osmolaritatea (si presiunea osmotica) a plasmei, ca si a lichidului interstitial este data mai ales de Na+ si Cl- (confera 250 mOsm/l din totalul de 282 mOsm/l, adica, aproximativ 89%)

•         osmolaritatea lichidului intracelular este data mai ales de ionul de K+ (50% din  totalul  de  281 mOsm/l)

•         diferenta de 1 mOsm/l intre plasma si lichidele din interstitiu si intracelulare se datoreaza efectului osmotic al proteinelor din plasma


Substanta (mOsm/L)

Plasma

Lichid interstitial

Lichid intracelular

Na+

142

139

14

K+

4,2

4

140

Ca++

1,3

1,2

0

Mg++

0,8

0,7

20

Cl-

108

108

4

HCO3-

24

28,3

10

HPO4-, H2PO4-

2

2

11

SO4-

0,5

0,5

1

Fosfocreatina

-

-

45

Carnozina

-

-

14

Aminoacizi

2

2

8

Creatina

0,2

0,2

9

Lactat

1,2

1,2

1,5

Adenozin trifosfat

-

-

5

Substanta (mOsm/L)

Plasma

Lichid interstitial

Lichid intracelular

Hexoza monofosfat

-

-

3,7

Glucoza

5,6

5,6

-

Proteine

1,2

0,2

4

Uree

4

4

4

Alte substante

4,8

3,9

10

Total mOsm/L

301,8

300,8

301,2

Activitate osmolara corectata

282

281

281

Presiune osmotica totala la 370C

(mm Hg)

5443

5423

5423


Lichide izotonice

•        daca o celula (de exemplu hematia) este introdusa intr-o solutie in care concentratia electrolitilor este de ~280 mOsm/l (osmolaritate normala) nu vor avea loc modificari ale volumului celular, deoarece concentratia este egala de-o parte si de alta a membranei, iar electrolitii nu pot intra sau iesi din celula

•        o astfel de solutie este izotonica – nici nu mareste, nici nu micsoreaza volumul celulei

•         exemple de solutii izotonice: NaCl 0,9%, glucoza 5%

Lichide  hipotonice

•        daca o celula este pusa intr-o solutie cu o concentratie mai mica, osmolaritate < 280 mOsm/l (de exemplu NaCl 0,6%), de o parte si de alta a membranei ia nastere un gradient de apa: exces la exterior, deficit in celula; apa va intra in celula si va dilua mediul intracelular; primind apa, celula se umfla, eventual pana cand membrana se rupe si continutul celular este eliminat in solutie.

•         pentru hematii acest fenomen este cunoscut ca eritroliza sau hemoliza in mediu hipoton - solutia fiind hipotona

Lichide hipertonice

•          O celula pusa intr-un mediu cu osmolaritate > 280 mOsm/l (de exemplu NaCl 1%) va pierde apa, care va migra, prin osmoza, de la compartimentul cu concentratie mai mica (interiorul celulei) la compartimentul mai concentrat (solutia NaCl 1%)

•         aceasta se deshidrateaza, volumul scade, membrana “se zbarceste” - se ratatineaza

•         o astfel de solutie este hipertona

Reglarea hidroosmolara

•        osmolaritatea este o contanta fizica fundamentala a sectoarelor hidroosmolare ale organismului, ea variind in limite relativ stranse, 300–310 mOsm/l plasma, desi numarul substantelor electrolitice si neelectrolitice care o induc este foarte mare

•         reglarea hidrica nu poate fi separata de cea a osmolaritatii, de aceea termenul de reglare hidroosmolara defineste mai corect mecanismele care mentin in limite normale capitalul hidric si electrolitic al organismului

•         doua mecanisme intervin predominant :

•        setea

•         apare cand volumul de apa scade (osmolaritatea creste)

•         obliga la un aport exogen de apa, care echilibreaza balanta

•         reduceri minime ale continutului hidric declanseaza setea si ingestia consecutiva de apa

•        Secretia de hormon antidiuretic (ADH)

•         elementul central al reglarii hidroosmolare

•         ADH este secretat la nivelul nucleilor supraoptic si paraventricular din hipotalamus  (dar stocat in hipofiza posterioara) sub influenta mai multor tipuri de stimuli:

ό     osmotici - reprezentati de cresterea osmolaritatii plasmatice si receptionati de osmoreceptorii din hipotalamus si din periferie - mentin tonicitatea plasmei

ό      volumetrici - sesizeaza modificarile de volum si implicit de TA receptionate de voloceptorii localizati mai ales la nivelul circulatiei intratoracice - au rolul de a apara volumul plasmatic

ό      neurovegetativi - emotii, durere, efort

ό      termici - frigul cu efect diuretic, caldura avand efect antidiuretic

ό     ADH actioneaza la nivelul tubilor renali distali si colectori, unde creste permeabilitatea pentru apa, permitand reabsorbtia acesteia

ό      participa la procesul de concentrare a urinei

ό      efectul antidiuretic este mai puternic pe fond de incarcare apoasa decat in conditii de restrictie hidrica

ό      cresterea volumului plasmatic, dar si hipoosmoza reduc secretia de ADH

ό      suprimarea secretiei de ADH duce la instalarea diabetului insipid

Perturbari ale homeostaziei hidrice

 Intoxicatia acuta cu apa

•         reprezinta cresterea brusca a aportului de apa, cu depasirea capacitatii de eliminare renala si extrarenala

•         se insoteste si de scaderea brusca a osmolaritatii plasmatice:

•         Na plasmatic scade sub 130 mEq/l

•         osmolaritatea scade sub 280 mOsm/l

•        apare mai frecvent la bolnavii spitalizati, perfuzati cu cantitati mari de lichide, apa neputandu-se elimina in urma unor leziuni renale preexistente

•         consecutiv administrarii de ADH sau altor cauze

•         retentia hidrica va determina edem cerebral, care poate duce la moarte daca nu se intervine prompt

•         tratamentul consta in administrarea de solutii saline hipertone de NaCl 3% sau 5% i.v. lent, urmarind refacerea natremiei intr-un interval mai mare de 12h

Edemul

•         reprezinta acumularea in spatiile interstitiale a unor cantitati mari de lichid interstitial

•         semnele clinice ale edemelor: tumefierea palpebrala, persistenta godeului cutanat dupa apasare, variatii in dimensiunile membrelor inferioare, dificultate la incaltare, cresterea rapida in greutate

•        schimburile de lichide intre capilar si interstitiu (rata de filtrare) depind de balanta dintre fortele Starling:

ό      gradientul de presiune hidrostatica este dat de diferenta dintre presiunea hidrostatica din capilar si presiunea hidrostatica a lichidului interstitial - presiunea hidrostatica este forta care favorizeaza filtrarea lichidelor prin peretele capilarelor

ό     gradientul de presiune coloid osmotica este diferenta dintre presiunea coloid osmotica a plasmei (indusa de proteine) si presiunea coloid osmotica a lichidului interstitial, considerata de obicei neglijabila - aceasta forta  se opune filtrarii capilare (retine apa in vas)

ό     lichidele trec in interstitiu la capatul arteriolar al capilarului, unde presiunea de filtrare (hidrostatica) este mai mare decat cea coloid-osmotica si reintra prin capatul venos al capilarului, unde presiunea coloid osmotica este mai mare decat cea hidrostatica

ό      excesul de lichide este preluat de circulatia limfatica si drenat in sistemul venos

•        dezechilibrul intre fortele care guverneaza miscarea lichidelor intre capilar si interstitiu va duce la acumularea de lichide in exces in spatiul interstitial si aparitia edemelor

  Cauze de edem

•         cresterea presiunii hidrostatice in capilare cum se intampla in insuficienta cardiaca, patologie renala cu retentie de apa si sodiu, obstructie venoasa etc.

•         scaderea presiunii coloid osmotice - prin scaderea proteinelor plasmatice ca urmare a aportului insuficient (malnutritie), a deficitului de sinteza (ciroza) sau prin pierdere renala (sindrom nefrotic)

•        cresterea permeabilitatii capilare prin alterarea chimica, bacteriana, imunologica a endotelilului capilar (vasculite) - care duc la un eflux crescut de lichide si mai ales de proteine

•         blocarea intoarcerii limfatice - patologie limfatica, extirparea unor lanturi ganglionare adiacente unei tumori maligne sau compresiune exterioara pe vasele limfatice

Edemele pot fi: - generalizate (anasarca)                                           

                         - localizate - in cavitatea peritoneala(ascita), in cavitatea pleurala (hidrotorax)

Deshidratarea

•         pierderea marcata de apa pe cale :

T    digestiva - varsaturi, diaree

T     renala - poliurie

T     cutanata - arsuri, transpiratii

T     pulmonara - polipnee

•         este insotita cel mai adesea si de pierdere in cantitate mai mare sau mai mica de electrolit

•         deshidratarea poate fi:

T     izotona - se pierde in paralel si proportional si apa si sodiu

T     hipertona - se pierde mai multa apa decat electroliti

T    hipotona - se pierd mai multi electroliti decat apa.

Tipul deshidratarii

Na+

H2O

Na+/plasm.

Hb., erirocite, proteine, hematocrit

Rehidratare

Izotonic

N

­

NaCl 0,9%

Hipotonic

­

Sol. hipertona de NaCl

Hipertonic

N, ­

­

­

Sol. de glucoza 5 sau 10%

•        pierderea de apa poate interesa ambele compartimente (intracelular si extracelular) sau poate fi predominant intracelulara

•         elementul comun al deshidratarii este depletia de volum

•         evidentiata simptomatologic prin: sete, astenie, cefalee

•         obiectiv prin scaderea TA (scade volumul plasmatic), tahicardie, scaderea fluxului sanguin renal si a functiei renale (azotemie extrarenala)

•        cauzele depletiei de volum:

Cauzele depletiei de volum

I. Depletie de apa si sodiu

A. Pierderi extrarenale

- Hemoragii, plasmoragii

- Pierderi digestive: varsaturi, diaree, fistule

- Sechestrarea abdominala: ascite, peritonite

- Cutanate: arsuri, transpiratii

B. Pierderi renale

- Afectiuni renale: insuficienta renala cronica, nefropatie postobstructiva, tubulopatii cu pierdere de sodiu

- Diabet insipid, diabet zaharat

- Administrare excesiva de diuretice

- Insuficienta corticosuprarenala (boala Addison)

II. Depletie de apa fara electroliti

- Boli respiratorii cu polipnee

- Stari febrile prelungite

FUNCTIILE  SANGELUI

•        Functia respiratorie

•        sustinuta de eritrocite, care asigura transportul O2 si CO2 intre plamani si tesuturi

•         Functia nutritiva

•        sangele transporta proteine, glucide, acizi grasi, electroliti, vitamine absorbite din tubul digestiv sau sintetizate in organism catre tesuturi sau depozite

•        Functia excretoare

•        sangele este vehiculul pentru produsii de catabolism celular pe care ii transporta catre organele excretoare: rinichi, piele, ficat, glande sudoripare, plamani

•         Functia de aparare

•        sangele constituie o bariera care se opune agresiunii antigenice prin proteine specifice - anticorpii si prin elemente celulare specializate - leucocitele

•        Functia de echilibrare hidrica si electrolitica

•         intre fractiunea lichidiana a sangelui, plasma si lichidul interstitial are loc un schimb permanent de apa si ioni de provenienta exogena sau endogena, ceea ce face posibila mentinerea echilibrului hidroosmolar, de care depind filtrarea glomerulara si schimburile capilare

•         prin continutul mare de proteine plasmatice se mentine constanta presiunea coloid-osmotica, care influenteaza circulatia apei intre diferitele compartimente ale mediului intern

•        Functia de echilibrare acido-bazica

•         realizata prin sistemele tampon plasmatice si eritrocitare, care mentin constant pH-ul sangelui, si implicit al mediului intern.

•         Functia de echilibrare fluido-coagulanta

•         in plasma, dar si in celule sanguine, in special in trombocite se afla factori procoagulanti si anticoagulanti care participa la mentinerea echilibrului hemostazei; prin continutul in factori fibrinolitici si antifibrinolitici se asigura echilibrul fibrinolitic. Intre cele doua functii (hemostaza-fibrinoliza) se mentine un echilibru dinamic-echilibrul fluido-coagulant al sangelui

•        Functia de reglare termica

•         prin continutul crescut de apa, plasma inmagazineaza cantitati mari de caldura la nivelul organelor producatoare de energie exotermica, pe care o distribuie eficient tuturor organelor, inclusiv pielii, la nivelul careia o parte din caldura se pierde

•        Functia de coordonare si reglare umorala

•         prin sange se transporta hormoni, mediatori chimici si alte substante active biologic de la locul de sinteza la tesuturile tinta

•         Functia de reglator al tensiunii arteriale

•         prin masa sa, sangele umple patul vascular contribuind la mentinerea in limite normale a presiunii arteriale.

PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE ALE SANGELUI

Culoarea

•         sangele arterial este rosu aprins datorita fierului bivalent din molecula de oxihemoglobina

•         sangele venos este rosu inchis datorita hemoglobinei reduse

•         sangele poate capata o culoare

•         bruna in intoxicatia cu methemoglobina

•         rosu - aprins in intoxicatia cu CO

•         roz - palid in anemii.

•        plasma are o culoare - galbuie (pigmentii biliari)       - opalescenta (lipide)

•         modificari:

•         in ictere – galben intens

•         in perioada postprandiala – lactescenta

•         hemoliza - roz

•         palid - absenta pigmentilor biliari

Densitatea:

•         sange integral  1,050-1,070 g/cm3

•         barbati 1,057-1,067  g/cm3

•         femei  1,051-1,061 g/cm3

•         depinde de numarul elementelor figurate, in special eritrocite si de substantele proteice din plasma

•        plasma: 1,024-1,028 g/cm3 cu o medie de 1027

•        este conferita de concentratia proteinelor plasmatice

•        densitatea 

•         creste - fiziologic la altitudine, in efort fizic  (splenocontractie), in deshidratari (transpiratie),                         - patologic in diaree, varsaturi, poliglobulii si starile de soc in care se produce o concentrare a eritrocitelor, ca urmare a cresterii permeabilitatii capilare si trecerii lichidului circulant in interstitii.

•        scade - fiziologic la gravide si in caz de ingerare masiva de lichide

-        patologic in anemii si in primele ore dupa hemoragie cand lichidul interstitial este atras in vas.

Vascozitatea

•         se datoreaza frecarii interne dintre componentele sangelui

•         depinde de

•         numarul de elemente figuratede

•         gradul de agregare a elementelor figurate

•         deformabilitatea eritrocitelor

•         concentratia proteinelor

•         valori normale:

•         b 4,7 centipoise

•         f  4,3 centipoise

                           plasma 1,86 centipoise

•        vascozitatea scade in anemii consecinta fiind cresterea vitezei de circulatie si a frecventei cardiace

•         vascozitatea creste in poliglobulii  consecinta fiind hipertensiunea arteriala

•         cresterea temperaturii scade vascozitatea

•         scaderea temperaturii duce la creste vascozitatea

Temperatura:

•        variaza in functie de organ si de intensitatea activitatii metabolice

•         in ficat 40-410C - fiind cea mai reidicata

Caldura specifica a sangelui

•         numarul de calorii necesare pentru a creste temperatura la 1 ml de sange cu 100C

•         are valoarea de 0,9 Kcal/L

Presiunea osmotica

•         este determinata de numarul de particule cristaline dizolvate in plasma, in special de NaCl

•         valori normale: 280-300 mOsm/L, 5443 mmHg, 6,7 atm

•         indirect, se determina prin

•         punctul crioscopic (temperatura de inghet) -  valori de: - 0,56 - 0,58 0C

•         concentratia de NaCl din plasma -   0,9%

Presiunea oncotica sau coloid-osmotica

•         reprezinta o parte din presiunea osmotica si este determinata de substantele macromoleculare – proteinele din plasma

•         efectele acestei presiuni sunt de a mentine apa si electrolitii in vase si de a influenta activ schimburile hidro-electrolitice la nivel capilar

•        valoarea normala in plasma : 25 mmHg; 3,2 kPa; 0,03-0,04 atm; 0,5 % din presiunea osmotica a plasmei.

•        cresterea Pc-o (prin crestrea concentratiei proteinelor plasmatice) este urmata de retinerea unor cantitati mari de apa intravascular, care determina supraincarcare circulatorie, cresterea TA si modificarea proprietatilor reologice ale sangelui

•        scaderea Pc-o (prin scaderea concentratiei proteinelor plasmatice)  favorizeaza extravazarea apei plasmatice in interstitii si aparitia edemelor

Presiunea hidrostatica

•         este determinata de presiunea sistolica imprimata de contractia ventriculului stang

•         are valori diferite functie de sectorul vascular unde se masoara

•        120 mmHg la plica cotului

•        40 mmHg in capilare

•        10-15 mmHg la extremitatea venoasa a capilarului.

Concentratia ionilor de hidrogen  pH-ul sanguin

•         se exprima sub forma logaritmului zecimal cu semn schimbat din concentratia ionilor de hidrogen

•         valori normale: 7,35-7,40 (45-40 nM/L)

•         valori extreme, compatibile cu supravetuirea 7-7,70

•        mentinerea constanta a pH-ului sanguin se datoreaza sistemelor tampon eritrocitare si plasmatice

•         capacitatea de tamponare a sangelui

¨      70% eritrocite, in principal pentru tamponarea acidului carbonic

¨      30 % plasma, specializata pentru toti ceilalti acizi rezultati din metabolismul celular

•        plasma contine trei sisteme tampon

§        CO3H2/ CO3HNa (acid carbonic/bicarbonat de sodiu)

§        PO4HNa/PO4HNa2 (fosfat monosodic/fosfat disodic)

§        PrH/PrNa (proteine acide/proteinat de sodiu)

§        cel mai important este cel al carbonatilor, celelalte doua fiind sisteme de rezerva pentru situatiile in care agresiunea acida ar depasi posibilitatile de tamponare ale primului sistem





Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: Pregatitoare Cand/ cum și de ce se intampla? Roata anotimpurilor
 Brose - proiect
 Managementul Proiectelor - Controlul proiectelor, mega si micro proiecte

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Diplomatie si conflict: relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”
 PROIECT DE DIPLOMA CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI - TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta educatie fizica si sport - sistemul de selectie in jocul de handbal pentru copii de 10-11 ani in concordanta cu cerintele handbalul
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA management - Impactul implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii in cadrul unei societati comerciale
 LUCRARE DE LICENTA Ingineria si Protectia Mediului in Industrie - Proiectarea unui depozit de deseuri urbane pentru un oras cu 200.000 de locuitori

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat profesional informatica - evidenta spital
 ATESTAT LA INFORMATICA - Gestionarea unui magazine de confectii
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare


Erectia involuntara (priapismul) - tratament cu plante medicinale
Vaginita (Colpita) - tratament cu plante
BULBUL RAHIDIAN - CARACTERIZARE MORFO – FUNCTIONALA
BRONSIOLITA ACUTA
HEMORAGII UTERINE IN CLIMATERIU -ETIOLOGIE SI PATOGENIE, STATISTICA
Respiratia tisulara: preluarea CO2 de la tesuturi, forme de transport sanguin
Ulcerul varicos - tratament cu plante medicinale
ARTERE CAROTIDE NORMALE

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu

 


.com Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.