Anomaliile congenitale

Anomaliile  congenitale

Exista o multitudine de anomalii congenitale ale pleoapelor care pot apare izolat sau asociate cu alte malformatii oculare sau generale. Cele mai frecvente anomalii sunt:

Ptoza pleoapei superioare

Este cea mai frecventa afectiune congenitala a pleoapelor, caracterizata prin caderea mai mult sau mai putin completa, uni sau bilaterala a pleoapei superioare. Intrucat pleoapa superioara acopera mai mult sau mai putin globul ocular, bolnavul este obligat sa-si incline capul posterior si sa-si contracte muschiul frontal, incercand astfel sa compenseze insuficienta functionala a muschiului ridicator al pleoapei superioare.

Cauzele anomaliei sunt reprezentate de un deficit in dezvoltarea muschiului ridicator al pleoapei superioare sau o aplazie a nucleului ramurii nervoase a oculomotorului comun destinata ridicatorului pleoapei superioare.

Tratamentul ptozei este chirurgical si consta in scurtarea, deci intarirea  muschiului ridicator al pleoapei superioare sau potentarea actiunii sale prin suspendarea pleoapei de muschiul frontal.

Epicantul (cuta mongoloida).

Este o plica semilunara verticala, care coboara de la pleoapa superioara la cea inferioara, acoperind unghiul intern palpebral. Este o caracteristica rasiala la populatiile asiatice.

Colobomul palpebral.

Este o lipsa de substanta de forma triunghiulara, cu baza la nivelul marginii libere, care intereseaza toate straturile pleoapei. Colobomul apare din cauza unui defect de embriogeneza prin sutura deficitara a mugurilor palpebrali embrionari

Blefarofimoza.

Este o scurtare in lungime a deschiderii palpebrale.