Clasificarea deficientelor vizuale

Particularitatile psihopedagogice ale educarii deficientilor vizuali trebuie analizate in raport cu cauzele, gradul si dinamica defectului vizual, in functie de care se face, de fapt, si clasificarea acestora. Principalul parametru in raport cu care se evalueaza gradul functionalitatii/ disfunctionalitatii analizatorului vizual, deci, gradul deficientei vizuale, este acuitatea vizuala, respectiv capacitatea regiunii maculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Determinarea acuitatii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabelelor optometrice). Tabelele optometrice sunt formate din randuri de litere, cifre, semne sau imagini de marime descrescanda, verificate statistic. Langa fiecare rand este specificata distanta de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop. Examinarea se face de la o distanta fixa (5 m), separat pentru fiecare ochi. Rezultatul - acuitatea vizuala - se calculeaza dupa formula V=d/D, in care numitorul (D) este distanta citirii randului respectiv de catre un ochi emetrop, iar numaratorul (d) este egal cu distanta examinarii (5 m). De exemplu, daca subiectul reuseste sa perceapa randul care trebuie citit la 5 m, are o acuitate vizuala de 5/5=1 (100%). Daca reuseste sa perceapa clar doar randul care poate fi vazut de un ochi normal de la distanta de 20 m, acuitatea vizuala este de 5/20=1/4=0,25 (25%).

Redam, in tabelul II, clasificarea deficientelor vizuale dupa acuitatea vizuala si locul de scolarizare al acestora, in prezent in tara noastra.

Tabelul II. Clasificarea deficientelor vizuale dupa acuitatea vizuala

Valorile acuitatii vizuale din tabel sunt cele referitoare la ochiul cu functionalitatea mai buna si corijat din punct de vedere optic (ochelari, lentile de contact). De asemenea, datele din tabelul I nu reprezinta un barem international, ci baremul dupa care se realizeaza selectie externa a deficientilor vizuali din tara noastra si din alte cateva tari. Din tabelul II rezulta si faptul ca deficienta vizuala prezinta diferite grade, de la pierderea totala a acuitatii vizuale si pana la ambliopii de diferite grade, astfel incat, dupa cum se exprima Baten (1962), intre cecitate absoluta si ambliopie mai exista si o "cecitate relativa". Asupra acestor aspecte ne atrage atentia si clasificarea O.M.S. a gravitatii defectelor vederii (1977), pe care o redam in tabelul III.

Tabelul III. Clasificarea O.M.S. a gravitatii defectelor vederii

Categoria  Acuitatea vizuala cu corectia cea mai buna

disfunctiei  Maximum: Minimum

vizuale  Acuitate vizuala Acuitate vizuala egala

mai mica de: sau mai mare de:

6/18 6/60

1 3/10(0,3) 1/10(0,1)

20/70 20/200

6/60 3/60

2 1/10(0,1) 1/20(0,05)

20/200 20/400

3/60 Capacitatea de a numara

1/20(0,05) degetele de la o mana

3 20/400 1/60

1/50(0,02)

5/300(20/1200)

1/60

4 Capacitatea de a numara

degetele de la o mana Perceperea luminii

1/50(0,02)

5/300

5 Incapacitatea de a percepe lumina

6 Pierderea vederii necalificata (indeterminata, neprecizata)

Termenul de "vedere slaba" (ambliopie) apartine categoriilor 1 si 2 din tabel, iar "cecitatea", categoriilor 3, 4 si 5.

Mentionam, de asemenea, ca asupra definirii grupului de ambliopi inca se poarta numeroase discutii stiintifice, indeosebi legate de granita dintre ambliopie si cecitate, aceasta fiind o problema delicata, intrucat trebuie luata in seama si dinamica deficientei vizuale, pe langa acuitatea vizuala si campul vizual. Astfel, la "Conferinta asupra utilizarii vederii reziduale" de la Praga (1980), s-a aratat ca ambliopii sunt persoane "care au o acuitate vizuala suficienta pentru recunoasterea luminii, acuitate care sa le permita sa se orienteze si sa o utilizeze in scopuri functionale". Desigur, se pune problema delimitarii ambliopiilor grave de "cecitatea practica" (subiecti cu rest de vedere). In acest sens, conferinta respectiva a subliniat faptul ca exista recomanda ri O.M.S. conform carora limita dintre ambliopi si orbi trebuie sa fie acuitatea vizuala de 3/60 - 1/20(0,05) - 20/400, iar limita vederii normale trebuie sa fie o acuitate de 6/18 - 3/10(0,3) - 20/70. La aceeasi conferinta s-a aratat ca in tarile dezvoltate circa 1% din populatie are handicapuri vizuale, iar din ansamblul acestui mare grup, cei cu cecitate totala nu depasesc 10-20%.

In unele tari s-au infiintat scoli speciale pentru copiii deficienti, care prezinta vedere reziduala. Astfel, la Praga, s-a infiintat in 1967 o scoala de acest gen, in care sunt primiti copiii cu un rest de vedere in jur de 3/60, invatamantul fiind individualizat, utilizandu-se atat metode tactil-kinestezice, cat si metode vizuale, cu un material didactic adecvat. Utilizarea acestor metode mixte (tactile si vizuale) se impune si in cazul ambliopiilor grave sau a celor cu dinamica accentuata spre cecitate. Intr-adevar, unele forme de ambliopie (miopia maligna, de exemplu) pot fi stadii tranzitorii spre cecitatea practica sau spre cecitatea totala. Tocmai de aceea, in cazul ambliopiilor grave, contactul cu nevazatorii si insusirea citirii scrierii/scrierii Braille, utilizarea materialelor tiflografice etc. faciliteaza surmontarea consecintelor psihologice ale cecitatii ce se poate instala la o varsta mai inaintata.

Pentru transpunerea in fapt a principiului psihopedagogic si dezideratului tratarii diferentiate si individualizate a deficientilor vizuali, trebuie luate in seama, pe langa gradul deficitului vizual, si alte criterii de clasificare, cum ar fi: a) momentul producerii deficitului; b) cauza (etiologia), localizarea si dinamica defectului; c) complexitatea defectului; d) conditiile de mediu socio-cultural si de educatie de care a beneficiat subiectul inainte si dupa instalarea defectului.

Clasificarea deficientilor vizuali dupa momentul instalarii defectului a stat in atentia mai multor specialisti, ca: Heller, Henri, Janda, Scholtyssek, Wappmann, Steinberg s.a. Din lucrarile acestor cercetatori retinem mai ales tendinta fireasca de a desprinde, pe de o parte, deficientii vizuali congenitali, iar pe de alta parte, deficientii vizuali la care defectul a survenit in mica copilarie (intre 0-2 ani), la varsta prescolara (3-6 ani), la varsta scolara mica (7-10 ani) sau dupa aceasta varsta, cecitatea tardiva fiind, de regula, conceputa dupa varsta de 18 ani.

Dupa cauza, ambliopiile pot fi organice si functionale.

Ambliopia organica sau lezionala are o etiologie foarte diversa. Astfel, pot fi mentionate: malformatii, embriopatii (cataracte congenitale, colobome, leziuni maculare), defecte de refractie (miopie forte unilaterala, astigmatisme, hipermetropii, anizometrii). Adesea, la ambliopizarea ochiului conduc leziunile infectioase, toxice sau alergice ale globilor oculari sau ale cailor optice. O parte dintre ambliopiile organice se pot trata medical (chirurgical) la o varsta cat mai precoce. Dar uneori, mai ales cand tratamentul s-a aplicat tardiv, ambliopia mai persista si dupa inlaturarea cauzei, chiar daca ea se reduce (de exemplu, in cataractele congenitale).

Ambliopia functionala are doua caracteristici: scaderea acuitatii vizuale este selectiva, interesand actele vizuale mai elaborate, vederea fiind scazuta mai ales pentru imaginile aliniate sau litere clasice (vederea morfoscopica), in timp ce vederea unghiulara este mai putin afectata. In ambliopia functionala, spre deosebire de cea organica, acuitatea nu scade paralel cu luminozitatea. Patogenia ambliopiei este in mare masura neelucidata. Se considera ca ambliopia strabica se datoreste neutralizarii ochiului respectiv (inhibitie pasiva). In alte cazuri, ambliopia se datoreste inhibitiei active, plecate din centrii vizuali corticali, care persistand devine mai grava si mai greu de suprimat. Deci, ambliopia functionala se produce printr-un proces de inhibitie pasiva - prin neutralizarea ochiului, functia maculei ramanand la valoarea la care s-a oprit in dezvoltare - sau printr-un proces de inhibitie activa, datorita unor impulsuri corticale inhibitorii pentru ochiul ambliop, plecate de la ochiul cu functie buna. Acest ultim tip de ambliopie se instaleaza mai tarziu si duce in timp la scaderea capacitatii functionale a maculei, care pana atunci era dezvoltata.