DIAREEA CRONICA

Definitie: emiterea unor scaune modificate, ca numar si aspect, pe o perioada de 6 saptamani sau mai mult. Unii autori formuleaza:

Eliminarea zilnica a (4)-5 sau mai multe scaune, cu un volum mai mare de 15 g/kgc/zi la sugar si peste 200 g/zi la varsta de trei ani, pe o perioada de cel putin (2)-4 saptamani definesc obisnuit diareea cronica.

Doua forme se desprind cu pregnanta: diareea osmotica si diareea secretorie.

Epidemiologie. Exista un mod de distributie a imbolnavirilor variabil etiologic, in functie de varsta. Unele forme sunt astfel mai frecvente in primul an de viata, altele la copilul mic (1-3 ani) sau la cel in varsta de 1-5 ani, si a 4-a categorie afecteaza copilul mai mare de 5 ani. Nu exista insa predispozitie de sex si nici predispozitie genetica.

Clasificarea fiziopatologica. Se folosesc 2 criterii. Categoriile majore sunt diareea osmotica si diareea secretorie. Exista si doua subdiviziuni care includ tulburarile de motilitate si tulburarile inflamatorii. Categorii majore:

A.    Diareea osmotica este o malabsorbtie a unui compus neabsorbabil, care creeaza o sarcina osmotica mare in ileon si colon si a carui prezenta se soldeaza cu cantitati crescute de lichide pierdute si - deci - cu diaree.

B.    Diareea secretorie este urmarea unui dezechilibru intre absorbtia apei si electrolitilor si secretie, in tractul intestinal; dezechilibrul nu poate fi corectat (modificat, afectat) de aportul dietetic. Ca subdiviziuni se vorbeste de:

a.      Tulburarile de motilitate: pot fi cauza de accelerare sau de incetinire a tranzitului in tractul gastrointestinal; factorii care - specific - accelereaza tranzitul in ileon si colon conduc la diaree.

b.     Inflamatia duce la diaree prin reducerea absorbtiei lichidelor si cresterea secretiei; prin exsudare de mucus, sange si proteine in lumen pot creste volumul si frecventa scaunelor.

Forme fiziopatologice. Exista, asa cum subliniam inca din definitie, doua forme fiziopatologice: diareea cronica osmotica si diareea cronica secretorie.