Homeostazia - fluide si electroliti

HOMEOSTAZIA - FLUIDE SI ELECTROLITI

I. APA este lichidul solvent al tuturor substantelor chimice, organice si anorganice necesare bunei functionari a organismului.

Se afla in organism in doua stari:

- libera - circulanta

- fixa - structurala (intra in constitutia moleculelor)

Apa libera reprezinta 70 % din greutatea organismului si se repartizeaza astfel: - 50% in interiorul celulelor (lichid intracelular)

- 15% in spatiile lacunare (lichid interstitial)

- 5% circula in vase (lichid plasmatic)

Lichidul interstitial si plasmatic sunt numite lichide extracelulare.

Apa mentine in solutie o serie de saruri minerale.

Mediul intern al organismului este o solutie apoasa de saruri minerale, formand partea fundamentala a plasmei sanguine, a limfei si a lichidului interstitial.

Sarurile minerale mentin presiunea osmotica a lichidelor din organism.

Nevoia de apa a adultului este de 2000 - 2500 ml/zi. La copil nevoia de apa este mai mare, in raport cu greutatea corporala, astfel sunt necesare: - 180 ml apa / kg corp in primele 6 luni

- 150 ml apa / kg corp intre 6 - 9 luni

- 120 ml apa / kg corp intre 9 - 12 luni

- 100 ml apa / kg corp peste 12 luni

Necesarul de apa se acopera prin aportul ali8mentar fie sub forma de lichide, fie sub forma de apa continuta in alimentele solide.

Eliminarea apei din organism se face pe mai multe cai, astfel:

- 1000 - 1500 ml se elimina prin urina

- 500 - 1000 ml - prin transpiratie

- 350 - 500 ml - sub forma de vapori din plamani

- 100 - 200 ml - prin intestin (scaun)

Normal, este un echilibru intre lichidele introduse in organism si pierderile fiziologice. In situatiile patologice se produce dezechilibrul ce duce la deshidratare sau hiperhidratare. Exista mai multe tipuri de sindroame de deshidratare:

1) deshidratarea izotona - cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza in acelasi procent apa si electrolitii (varsaturi, diaree, aspiratie gastrica sau intestinala, fistula gastrica, paracentezele repetate, hemoragii masive). Se pot pierde 2 - 3 l sau chiar 5 - 10 l /24 ore.

2) deshidratarea hipertona - apa se elimina in proportie mai mare (prin polipnee, intre 1 - 1,5 l/zi, transpiratie excesiva 2 - 3 - 5 l/zi).

3) deshidratarea hipotona - se elimina sarurile in proprtie mai mare ( in poliuriile patologice sau cele provocate prin diuretice).

HOMEOSTAZIA : totalitatea constantelor biochimice sau biofizice ale mediului intern, sistemul de coordonare si control al homeostaziei fiind neuro-endocrino-vegetativ.

II. Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale

Se face prin: -stabilirea felului deshidratarii

- simptomatologia deshidratarii

- investigatii de laborator.

Diferenta dintre cifra normala a unui ion din plasma si cifra constatata la bolnav reflecta deficitul lui la un litru de apa extracelulara. Aceasta se inmulteste cu cantitatea totala de apa extracelulara, care la un individ de 70 kg este de 14 l. Cifra obtinuta reprezinta deficitul global al ionului respectiv. Daca nu se poate stabili cu certitudine felul deshidratarii, se administreaza in parti egale glucoza si solutii izotonice de saruri minerale.

Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere si a ratiei de corectare a dezechilibrelor anterioare:

- ratia de intretinere = pierderile de lichide / 24 ore

- ratia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator ( de catre medic).

Nevoia de apa a copilului deshidratat se determina dupa suprafata corporala, prin tabele speciale, iar la sugar dupa greutatea corporala: 100 -180 ml /kg corp (valori obtinute din totalizarea pierderilor normale ale copilului): - 25 - 30 ml perspiratie

- 50 -100 ml transpiratie

- 10 - 20 ml prin scaun

- 35 - 40 ml urina/ kg corp/24 ore, precum si a pierderilor in plus (diaree, varsaturi, febra).

III. Urmarirea bilantului lichidian

Pentru a urmari bilantul lichidian este necesar sa se noteze atat intrarile cat si iesirile (diureza masurata exact + alte pierderi).

Intrarile - sunt constituite din apa din alimente si bauturi (apa, supe, ceai, etc), pe de o parte si prin apa provenita din metabolismul celular, pe de alta parte. Mai sunt, uneori, si alte intrari prin: perfuzie, transfuzie, etc.

Iesirile - sunt constituite prin urina, scaun si pierderi insensibile (cale pulmonara si cutanata), sau pot fi pierderi anormale, patologice: pierderi in caz de febra, varsaturi, diaree, fistule, aspiratii, drenaje, etc, care vor fi de asemenea masurate si evaluate cat mai exact si notate in bilantul lichidian.

! De retinut: - pentru fiecare grad peste 37[B1] ⁰C, se va calcula o pierdere suplimentara de 500 ml

- se va nota, de asemenea, de cate ori a fost schimbat un pansament si gradul de imbibare. Se estimeaza ca, printr-un pansament abundent imbibat, se pot pierde circa 500 - 700 ml de apa.

- un bilant echilibrat intre intrari si iesiri mentine o hidratare constanta.

BILANT INTRARI - IESIRI

BILANT LICHIDIAN

Bilantul vizeaza mentinerea unui echilibru intre pierderile de apa si cantitatile care vor trebui administrate.

TOTAL INTRARI = 2200 TOTAL IESIRI = 2200

= inclusiv solutiile folosite pentru administrarea medicamentelor.

NOTA: modificarile in limite fiziologice nu au semnificatie. Paralel cu bilantul lichidian, este necesar sa se faca si graficul evolutiei greutatii corporale.

CALCULUL RITMULUI (RATA DE FLUX) DE ADMINISTRARE A SOLUTIILOR PERFUZABILE

Daca este prescrisa o anumita cantitate de solutie de catre medic, si cunoscand timpul (numarul de ore) in care aceasta trebuie perfuzata pacientului, asistenta medicala trebuie sa poata calcula ritmul administrarii solutiei, incat el sa fie constant pentru toata durata indicata. Se vor folosi urmatoarele trei formule:

FORMULA 1 : total solutie/ total ore = mililitru/ore

FORMULA 2 : mililitru/ora x factor picurator = picaturi/ora

FORMULA 3 : total solutie x factor picurator / numar de ore x 60 minute = picaturi / minut

unde : factor picurator = picaturi / mililitru, dupa care urmeaza

- picurator copii = micro = 60 picaturi / mililitru

- picurator adult = macro = 15 picaturi / mililitru

- picurator sange = 10 picaturi / mililitru

exemplu: un pacient adult are prescris 100 ml solutie de administrat in 6 ore. Asistenta isi va calcula ritmul de picaturi / minut, conform formulei 3 :

picaturi / minut = 1000 x 15 / 6 x 60 = 41,67 (

IV. Masurarea greutatii corporale.

Scop : - apreciaza starea de nutritie a pacientului

- stabileste necesitatile valorice

- stabileste doza terapeutica de medicamente

- urmareste evolutia unor afectiuni (edeme, ciroza hepatica, insuficienta cardiaca, etc).

Indicatii : - la toti pacientii internati, cu exceptia celor la care mobilizarea activa e contraindicata.

Contraindicatii: - pacienti cu - infarct miocardic

- tromboflebite

- hemoragii

- traumatisme

- stari de soc

Pregatiri : * materiale - cantar antropometric

* pacient - se anunta sa nu manance

- isi goleste vezica urinara

Executie : - se verifica functionalitatea balantei

- la nevoie se echilibreaza

- se imobilizeaza acul indicator

- se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului

- se solicita pacientul sa se aseze pe cantar

- se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile

- se citesc valorile obtinute pe scara cursorului

- se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul

- se conduce in salon

- se noteaza G in foaia de observatie

De stiut ; - cantarirea pacientului se face in aceleasi conditii (acelasi cantar, aceeasi vestimentatie cantarita anterior)

- pacientul adinamic va fi asezat pe scaunul cantarului, apoi cantarit. Pacientii imobilizati pot fi cantariti cu pat balanta (se scade greutatea patului).

Cantarirea sugarului si copilului mic da indicii despre starea de nutritie si crestere; se stabileste cantitatea de lapte supt (proba suptului) prin cantarire inainte si dupa alimentatie.

V. Tulburari ale fluidelor.

A. VOLUMUL DEFICITAR DE FLUID - HIPOVOLEMIE -

- DESHIDRATARE - se datoreste pierderilor excesive (varsaturi, aspiratie, diaforeza, arsuri, diuretice), sau miscarii fluidului (spatiul al III -lea); acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului (ascita, edem periferic, hematom).

Manifestari : - piele uscata cu turgor redus

membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba

arsa

- ochi adanciti, moi

- letargie, sete

- scaderea eliminarii urinare

- tahicardie, hipotensiune arteriala

- scaderea presiunii venoase centrale

- cresterea hemoglobinei si a hematocritului prin hemoconcentratie

- cresterea ureei sanguine

- urina concentrata cu densitate mare

Interventiile asistentei

- masoara si noteaza zilnic ingestia si eliminarea

- cantareste zilnic pacientul

- monitorizeaza semnele vitale, nivelul de consistenta, parametrii clinici, rezultatele de laborator, slabiciune, neliniste, agitatie

- mentine integritatea membranelor mucoase prin igiena riguroasa

- ingrijeste tegumentele cu atentie pentru evitarea atigerii integritatii lor

- inspecteaza zilnic zonele de presiune de pozitie si le maseaza la fiecare 2 ore

- asigura aportul lichidian 2500 ml / zi din care 1500 ml per os.

B. EXCESUL VOLUMULUI DE LICHID

- merge in sectorul extracelular, formand edeme

- se datoreste cresterii Na si a cantitatii de apa prin retentie si /sau ingestie excesiva, scaderii excretiei renale de Na si apa, scaderii mobilizarii de lichide in interiorul spatiului intravascular.

Manifestari : -cresterea acuta in greutate

- edeme periferice

- pleoape edematiale

- cresterea presiunii venoase centrale

- HTA, puls puternic

- dispnee, raluri crepitante

- turgescenta jugularelor

- scaderea hemoglobinei si a hematocritului

- scaderea densitatii urinare

Interventiile asistentei

- educa pacientii cronici privind aparitia acestor semne

- educa pacientul si familia privind importanta aportului scazut de lichide si Na

- masoara zilnic ingestia si eliminarea

- cantareste zilnic pacientul

- observa edemul periferic

- asculta frecvent respiratia

- evalueaza semnele si simptomele de edem pulmonar

- stabileste cantitatea de lichide pentru fiecare tura

- educa pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic

- invata pacientul care sunt lichidele si alimentele cu continut crescut in Na

- schimba conceptia de preparare a alimentelor

VI. Tulburari electrolitice.

A. HIPONATREMIA

Manifestari: - deficit de Na sub 130 mEq / l

- cefalee, confizie

- anxietate, piele umeda

Interventiile asistentei

- creaza un mediu de siguranta, pacientul fiind agitat si confuz

- recunoaste modificarile de comportament

- acorda suport psihologic

- acorda suport moral familiei

- monitorizeaza solutiile intravenoase si rata de flux a acestora.

B. HIPERNATREMIA

Manifestari : - excesul de Na peste 150 mEq / l

- agitatie, pana la convulsii

- mucoase uscate

- sete, hiperemia fetei

- tahicardie, hipertensiune arteriala

Interventiile asistentei

- reduce ingestia de Na

- administreaza solutii cu continut scazut de Na

- administreaza diuretice

- creaza un mediu de siguranta

C. HIPOPOTASEMIA

Manifestari: - nivel scazut de K sub 3 mEq / l

- slabiciune, scaderea peristaltismului pana la ileus

- scaderea poftei de mancare

- crampe musculare la extremitati

- greturi, fatigabilitate

Interventiile asistentei

- administreaza i.v. K cu mare prudenta

- monitorizeaza aritmiile cardiace

- asigura mediul de siguranta

- masoara cu atenntie ingestia si excretia

- monitorizeaza zgomotele intestinale

- educa pacientul sa consume alimentele bogate in K (banane, spanac, varza de Bruxelles, citrice, piersici, caise).

D. HIPERPOTASEMIA

Manifestari : - exces de K peste 5,5 mEq / l

- greata, crampe abdominale

- diaree (hiperactivitate intestinala)

- parestezii, slabiciune, iritabilitate

- aritmii cardiace severe

- schimbarea personalitatii

Interventiile asistentei

- administreaza perfuzii de glucoza si insulina sau bicarbonat (scad nivelul de K, prin usurarea patrunderii lui in celula)

- monitorizeaza aritmiile cardiace

- asigura mediul de securitate

VII. Tipuri de fluide utilizate pentru rehidratare si remineralizare

= izotonice - aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)

hipertonice - concentratie mai mare decat lichidul organismului

hipotonice - concentratie mai mica decat lichidul organismului

VIII. Caile de hidratare ale organismului.

1) Orala : - calea fiziologica de administrare a lichidelor

- declanseaza reflex functia normala a tubului digestiv si a glandelor anexe, functie necesara absorbtiei lichidelor

- se renunta la ea in caz de : varsaturi, stenoza pilorica si esofagiana, negativism total din partea pacientului

2) Duodenala : - administrarea lichidelor prin sonda duodenala

- lichidele se administreaza picatura cu picatura, in ritm de 60 - 100 / minut

3) Rectala : - prin clisma, picatura cu picatura, sau clisme Katzenstein

4) Subcutanata : - se face prin perfuzii

- reabsorbtia e lenta

- poate determiina accidente : necroza tesuturilor prin compresiune, coagularea tesuturilor (cand temperatura e prea inalta), flegmoane, complicatii septice.