Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » familie » medicina
PULBERI

PULBERI



PULBERI

Rp 33   Aluminii hydroxydi

           Bismuthi subnitras      aa     10,00 g

           Natrii hydrogenocarbonatis

           Magnesii oxydi             aa      3,00 g

           Extractii Belladonnae              0,8 g


                        M.f.pulvis

D.S.intern o lingurita rasa de 3 ori pe zi

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pulbere compusa, nedivizata de uz intern. Toate substantele prezente in preparat prezinta actiune terapeutica. Pulberea contine o substanta puternic activa (extractul uscat de beladona) si substante cu densitati diferite.

Hidroxidul de aluminiu (alucol) este o pulbere alba, amorfa, fina, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in apa si alcool.

Nitratul bazic de bismut este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust, practic insolubila in apa si alcool. Se dizolva in acizi minerali.

Hidrogenocarbonatul de sodiu (bicarbonatul de sodiu) este o plubere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic. Este solubil in 12 ml apa, practic insolubil in alcool.

Oxidul de magneziu este o pulbere usoara, amorfa, alba, fara miros, cu gust slab lesietic. La aer se carbonateaza. Este practic insolubil in apa si alcool. Se dizolva in acizi diluati. Are tendinta de a se aglomera si se va pulveriza prin frecare pe sita IV.

Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros caracteristic si gust amar (toxic). Este o substanta puternic activa si se conserva la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (0,075 g) si pentru 24 h (0,20 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

In functie de modul de administrare gramajul dozelor este:

-        Un varf de cutit contine 0,5-1 g pulbere

-        O lingurita rasa contine 1,25-2,5 g pulbere

-        O lingurita plina contine 2,5-5 g pulbere.

Pentru fiecare masura corespunde un interval de greutate, in functie de densitatea pulberii sau amestecului de pulberi. Daca peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi usoare se ia in considerare valoarea cea mai mica, iar daca peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi cu densitate mare se ia in considerare valoarea cea mai mare. In preparat sunt prezente substante cu densitati diferite: bismut subnitric-cu densitate mare, bicarbonat de sodiu-cu densitate mare, hidroxidul de aluminiu si oxidul de magneziu-cu densitate mica. Cantitatea de pulberi cu densitate mica este egala cu cantitatea de pulberi cu densitate mare si se va lua o valoare intermediara (2 g).

2 g pulbere..0,075 g extract

26,8 g pulberex  x= 1,005 g extract

3x2 g pulbere..0,2 g extract

26,8 g pulbere.y        y=0,893 g extract

Dozele maxime nu sunt depasite.

Incorporarea extractelor uscate se face prin simpla pulverizare a extractului la mojar si adaugarea treptata a celorlalte componente. Extractul de beladona, fiind o substanta puternic activa se aduce primul la mojar si pentru a evita retinerea unei parti din acesta de catre porii mojarului se adauga o cantitate mica din substanta care are densitatea cea mai mare cu scopul de a astupa porii.

In formula sunt asociate substante cu densitati diferite. FR X mentioneaza ca ordinea de amestecare este cea descrescatoare densitatilor. La inceput se adauga cele cu densitati mai mari (bismutul subnitric si bicarbonatul de sodiu) si apoi cele cu densitati mici (oxidul de magneziu si hidroxidul de aluminiu). Pulberile cu densitate mica ocupa un volum mare si ingreuneaza amestecarea motiv pentru care se aduc ultimele la mojar.

Conform FR X operatia de cernere este obligatorie cand masa pulberii este mai mare de 20 g.

Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI. In timpul cernerii substantele care au densitate mare prezinta tendinta de separare motiv pentru care este necesara reomogenizarea pulberii la mojar dupa cernere.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,  conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Cernerea se face cu ajutorul sitei VI. Conditionarea se face intr-o punga de hartie.

Preparare: Initial se pulverizeaza o cantitate mica de bismut subnitric la mojar (aproximatic 1 gram) peste care se adauga extractul uscat de beladona si amestecul obtinut se tritureaza pentru omogenizare. Se aduc pe rand la mojar celelalte componente in ordinea descrescatoare a densitatilor: restul de bismut subnitric, bicarbonatul de sodiu, hidroxidul de aluminiu si oxidul de magneziu prin pulverizare deasupra sitei IV. Pulberea obtinuta se cerne prin sita VI si apoi se reomogenizeaza la mojar.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, alba, cu gust amar.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama de sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. In cazul acestui preparat gradul de finete trebuie sa fie corespunzator sitei VI.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditoneaza si se elibereaza intr-o punga de hartie. Se pastreaza ferit de lumina.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Hidroxidul de aluminiu este un antiacid neutralizant. Este insolubil in apa si solubil in acizi. Suspensia apoasa 4% are pH 10.

Fcin: per os reactioneaza cu HCl gastric, formand AlCl3 din care Al se absoarbe limitat, eliminandu-se urinar. Hidroxidul de aluminiu in exces formeaza saruri insolubile (fosfat, carbonat) ce se elimina digestiv.

Fdin: pH-ul gastric nu este crescut peste 3-4. Actioneaza prin mai multe mecanisme:

-        Neutralizant

-        Adsorbant

-        Astringent si decongestionant al mucoasei gastrice

-        Inhibitor al pepsinei (Al3+)

-        Stimulant al secretiei de PGE2

Ftox: constipatie, hipofosfatemie si osteomalacie, datorita impiedicarii absorbtiei fosforului, prin legarea fosforului ca fosfat de aluminiu si eliminarea prin fecale (la doze mari si tratament indelungat). Hiperalbuminemie in insuficienta renala.

Fter si fgraf: actiunea anticida este mica si nu este activ in ulcer duodenal. Este indicat in: gastrita hipercida, sindrom diareic.

Posologie: 0,5-1 g o data.

Fepid: hidroxidul de aluminiu scade biodisponibilitatea multor medicamente (tetraciclina, digoxina, propranolol, preparate cu fier).

Nitratul bazic de bismut face parte din clasa antiacide adsorbante, saruri de bismut. Reactioneaza cu hidrogenul sulfurat din intestin, formand sulfura de bismut ce imprima fecalelor culoarea neagra.

   Fcin: Bismutul are absorbtie digestiva redusa; nitratul redus la nitrit se absoarbe.

Fdin: Actiune antiacida prin mecanism:

- adsorbant;

- protector mecanic pentru mucoasa;

- astringent.

Ftox: Efecte secundare:

- Digestive: constipatie, prin legarea H2S (stimulant fiziologic al peristaltismului);

- Sistemice, dupa absorbtie:

   - bismutul ŕ tulburari hepatice, renale; stomatite;

   - nitritul (produs de la nitrat) ŕ methemoglobinemie, hTA.

Fter si fgraf:

a) – ca antiacide, in asociere cu alte antiacide, 0,5-2 g o data;

b) – ca pansament gastric, 5 g x 2/zi, in suspensie apoasa extemporanee, cu 30 min. inainte de masa.

Carbonatul acid de sodiu este un antiacid alcalinizant. Este solubil in apa si acizi cu degajare de bioxid de carbon.

Fcin: in sucul gastric: NaHCO3+HCl→NaCl+H2CO3→NaCl+H2O+CO2. In exces alcalinizeaza continutul gastric. Se absoarbe si produce alcaloza si alcalinizarea urinii. Consecinte asupra absorbtiei, difuziunii si eliminarii urinare a unor medicamente acide si bazice.

Fdin: actiune antiacida are latenta 15 minute si durata scurta.

Ftox: in exces, alcalinizarea continutului gastric cu scaderea vascozitatii mucusului protector al mucoasei si cu efect rebound acid (prin scaderea pH-ului acid care are efect fiziologic autofrenator al secretiei acide). In cantitati mari alcaloza.

Fter: hiperaciditate gastrica, stari de acidoza, alcalinizarea urinii, in intoxicatii cu acizi organici.

Fgraf: ca antiacid, per os, in asociere cu alte antiacide, la 1-2 ore dupa masa.

Fepid: contraindicatii: insuficienta renala, edeme. Precautii: predispozitie la litiaza biliara, HTA, insuficienta cardiaca congestiva.

Interactiuni: creste efectul medicamentelor bazice prin alcalinizarea urinei si favorizarea reabsorbtiei tubulare (amfetamina, petidina, efedrina). Scade efectul medicamentelor acide prin diminuarea reabsorbtiei tubulare (barbiturice, salicilati).

 Oxidul de magneziu este un antiacid neutralizant, insolubil in apa, solubil in acizi.

   Fcin:

- per os, reactioneaza cu acidul clorhidric gastric, cu formare de MgCl2

   Mg(OH)2 + 2HCl = MgCl2 + 2H2O;

- 5 -10% magneziu se absoarbe din MgCl2 solubila si se elimina renal; restul se elimina digestiv;

   Fdin:

Oxidul poate creste pH-ul pana la 9;

   Ftox:

- In exces, efect secundar laxativ (2-5 g oxid) sau purgativ (doze mari);

- In insuficienta renala si hipemagnezemie prin retentie de magneziu, oxidul de magneziu poate provoca tulburari cardiovasculare, neuromusculare (atonie musculara) si sedare puternica.

   Farmacoterapie si Farmacografie:

- ca antiacide, in asociere cu alte medicamente;

- asocierea cu carbonat de calciu si derivati de aluminiu este indicata, pentru antagonizarea efectului secundar constipant al acestora;

Posologia:

- 0,15-0,50 g o data (400-800 mg/zi);

   Interactiuni:

Derivatii de magneziu scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei.

Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).

Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.

Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.

Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta prin:

-  Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul, amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare (relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)

-  Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii intraoculare)

-  Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor respiratorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)

Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina decat la atropina.

Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari, in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.

Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie (examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).

Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia Parkinson, in rau de miscare.

Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.

Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.

Rp 34    Magnesii oxydi                        20 g

             Natrii hydrogenocarbonatis 

             Natrii sulfas                     aa     10 g

             Extracti Belladonnae sicc.        0,8 g

M.f. pulvis

D.S intern de 3 ori/zi cate un varf de cutit

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pulbere compusa, nedivizata, de uz intern. Toate substantele prezente in preparat prezinta actiune terapeutica. Pulberea contine o substanta puternic activa (extractul uscat de beladona) si substante cu densitati diferite.

Oxidul de magneziu este o pulbere usoara, amorfa, alba, fara miros, cu gust slab lesietic. La aer se carbonateaza. Este practic insolubil in apa si alcool. Se dizolva in acizi diluati. Are tendinta de a se aglomera si se va pulveriza prin frecare pe sita IV.

Hidrogenocarbonatul de sodiu (bicarbonatul de sodiu) este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic. Este solubil in 12 ml apa, practic insolubil in alcool.

Sulfatul de sodiu se prezinta sub forma de cristale incolore, transparente, fara miros, cu gust sarat si slab amar. Este cristalizat cu 10 molecule de apa. Este o substanta eflorescenta. La aproximativ 330C se dizolva partial in apa de cristalizare. La aer pierde apa de cristalizare si se transforma in pulbere. Este solubil in 3 ml apa, practic insolubil in alcool.

Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros caracteristic si gust amar (toxic). Este o substanta puternic activa si se conserva la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (0,075 g) si pentru 24 h (0,20 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

In functie de modul de administrare gramajul dozelor este:

-        Un varf de cutit contine 0,5-1 g pulbere

-        O lingurita rasa contine 1,25-2,5 g pulbere

-        O lingurita plina contine 2,5-5 g pulbere.

Pentru fiecare masura corespunde un interval de greutate, in functie de densitatea pulberii sau amestecului de pulberi. Daca peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi usoare se ia in considerare valoarea cea mai mica, iar daca peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi cu densitate mare se ia in considerare valoarea cea mai mare. In preparat sunt prezente substante cu densitati diferite: oxidul de magneziu- cu densitate mica, bicarbonatul de sodiu-cu densitate mare, sulfatul de sodiu-cu densitate mare. Cantitatea de pulberi cu densitate mare este mai mare decat cantitatea de pulberi cu densitate mica deci se va lua valoarea mai mare.

1 g pulbere..0,075 g extract

40,8 g pulbere.x         x=3,06 g extract

3 g pulbere.0,2

40,8 g pulberey          y=2,72 g extract

Dozele maxime nu sunt depasite.

Sulfatul de sodiu este o substanta eflorescenta. In anumite conditii: pastrare necorespunzatoare, variatii de temperatura, triturare, datorita proprietatii de a fi eflorescenta aceasta substanta poate ceda partial sau total apa de cristalizare, astfel incat procentajul in compozitia ei nu mai este corespunzator substantei initiale. Pentru a inlatura posibilitatea unor reactii intre componentele asociate in pulbere sau umezirea pulberii datorita apei de cristalizare, FR X indica utilizarea sarii anhidre sau uscate (pana la masa constanta) in cantitate corespunzatoare apoi pulverizarea separata a fiecarei componente. Inlocuirea substantei cu apa de cristalizare cu cea anhidra necesita completarea diferentei in greutate cu o pulbere inerta (lactoza), pentru a nu schimba dozajul prevazut in formula. Modificarea efectuata se mentioneaza pe reteta.

FR X prevede folosirea sulfatului de sodiu anhidru care se obtine prin uscare la etuva la 300C timp de 60 minute apoi la 1300C pana la masa constanta. Sulfatul de sodiu anhidru este o substanta alba, opaca, pulverulenta.

Conform FR X cand se prescrie sulfat de sodiu in amestec cu alte pulberi se elibereaza sulfat de sodiu anhidru in cantitatea corespunzatoare.

322,2 g sulfat de sodiu..142,0 g sulfat de sodiu anhidru

10 gx            x=4,4 g

Se va inlocui cantitatea de sulfat de sodiu (10 g) cu 4,4 g sulfat de sodiu anhidru. Diferenta de 5,6 g se va completa cu lactoza.

Incorporarea extractelor uscate se face prin simpla pulverizare a extractului la mojar si adaugarea treptata a celorlalte componente. Extractul de beladona, fiind o substanta puternic activa se aduce primul la mojar si pentru a evita retinerea unei parti din acesta de catre porii mojarului se adauga o cantitate mica din substanta cu caracter adsorbant (lactoza) cu scopul de a astupa porii.

In formula sunt asociate substante cu densitati diferite. FR X mentioneaza ca ordinea de amestecare este cea descrescatoare densitatilor. La inceput se adauga cele cu densitati mai mari (bicarbonatul de sodiu si sulfatul de sodiu) si apoi cele cu densitati mici (oxidul de magneziu). Pulberile cu densitate mica ocupa un volum mare si ingreuneaza amestecarea motiv pentru care se aduc ultimele la mojar.

Conform FR X operatia de cernere este obligatorie cand masa pulberii este mai mare de 20 g.

Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI. In timpul cernerii substantele care au densitate mare prezinta tendinta de separare motiv pentru care este necesara reomogenizarea pulberii la mojar dupa cernere.



Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,  conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Cernerea se face cu ajutorul sitei VI. Conditionarea se face intr-o punga de hartie.

Preparare: Initial se pulverizeaza o cantitate mica de bicarbonat de sodiu la mojar (aproximativ 1 gram), peste care se adauga extractul uscat de Belladonna si amestecul obtinut se tritureaza pentru omogenizare. Se aduc pe rand la mojar celelalte componente in ordinea descrescatoare a densitatilor: restul de bicarbonatul de sodiu, sulfatul de sodiu si oxidul de magneziu prin pulverizare deasupra sitei IV.

Pulberea obtinuta se cerne prin sita VI si apoi se reomogenizeaza la mojar.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, alba, cu gust amar.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. In cazul acestui preparat gradul de finete trebuie sa fie corespunzator sitei VI.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditoneaza si se elibereaza intr-o punga de hartie. Se pastreaza ferit de lumina.

Actiune: Preparatul are actiune antispastica datorita extractului de Belladonna si actiune antiacida datorita celorlalte componente. Se utilizeaza in afectiuni digestive.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Oxidul de magneziu este un antiacid neutralizant, insolubil in apa, solubil in acizi.

   Fcin:

- per os, reactioneaza cu acidul clorhidric gastric, cu formare de MgCl2

   Mg(OH)2 + 2HCl = MgCl2 + 2H2O;

- 5 -10% magneziu se absoarbe din MgCl2 solubila si se elimina renal; restul se elimina digestiv;

   Fdin:

Oxidul poate creste pH-ul pana la 9;

   Ftox:

- In exces, efect secundar laxativ (2-5 g oxid) sau purgativ (doze mari);

- In insuficienta renala si hipemagnezemie prin retentie de magneziu, oxidul de magneziu poate provoca tulburari cardiovasculare, neuromusculare (atonie musculara) si sedare puternica.

   Farmacoterapie si Farmacografie:

- ca antiacide, in asociere cu alte medicamente;

- asocierea cu carbonat de calciu si derivati de aluminiu este indicata, pentru antagonizarea efectului secundar constipant al acestora;

Posologia:

- 0,15-0,50 g o data (400-800 mg/zi);

   Interactiuni:

Derivatii de magneziu scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei.

Carbonatul acid de sodiu este un antiacid alcalinizant. Este solubil in apa si acizi cu degajare de bioxid de carbon.

Fcin: in sucul gastric: NaHCO3+HCl→NaCl+H2CO3→NaCl+H2O+CO2. In exces alcalinizeaza continutul gastric. Se absoarbe si produce alcaloza si alcalinizarea urinii. Consecinte asupra absorbtiei, difuziunii si eliminarii urinare a unor medicamente acide si bazice.

Fdin: actiune antiacida are latenta 15 minute si durata scurta.

Ftox: in exces, alcalinizarea continutului gastric cu scaderea vascozitatii mucusului protector al mucoasei si cu efect rebound acid (prin scaderea pH-ului acid care are efect fiziologic autofrenator al secretiei acide). In cantitati mari alcaloza.

Fter: hiperaciditate gastrica, stari de acidoza, alcalinizarea urinii, in intoxicatii cu acizi organici.

Fgraf: ca antiacid, per os, in asociere cu alte antiacide, la 1-2 ore dupa masa.

Fepid: contraindicatii: insuficienta renala, edeme. Precautii: predispozitie la litiaza biliara, HTA, insuficienta cardiaca congestiva.

Interactiuni: creste efectul medicamentelor bazice prin alcalinizarea urinei si favorizarea reabsorbtiei tubulare (amfetamina, petidina, efedrina). Scade efectul medicamentelor acide prin diminuarea reabsorbtiei tubulare (barbiturice, salicilati).

Sulfatul de sodiu este laxativ, purgativ, coleretic (stimuleaza secretia biliara hepatica). Este coleretic de origine anorganica. Mecanismul de actiune este osmotic si se datoreaza secretiei colereticelor in canaliculii biliari, urmata de antrenarea apei spre canaliculi. Este indicat in: patologia hepatica (insuficienta secretiei biliare, ictere colestatice), in patologia biliara (litiaza biliara, infectii biliare, colecistite cronice), tulburari dispeptice. Este contraindicat in afectiuni hepato-biliare acute, icter obstructiv, ciroza decompensata. Este si un purgativ osmotic, fluidifica si creste volumul continutului. Se administreaza dimineata, pe nemancate, in constipatia acuta.

Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).

Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.

Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.

Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta prin:

-  Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul, amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare (relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)

-  Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii intraoculare)

-  Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor resporatorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)

Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina decat la atropina.

Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari, in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.

Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie (examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).

Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia Parkinson, in rau de miscare.

Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.

Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.

Rp 35- nu este in LP; nu sunt sigura ca e facuta bine caracterizarea preparatului 

           Papaverini hydrochlorici           2 g

           Natrii hydrogenocarbonatis

           Natrii sulfas               aa          10 g

           Extracti Belladonnae sicc.       1,5 g

M.f.pulvis

D.S.intern de 3 ori/zi cate o lingurita rasa

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pulbere compusa, nedivizata, de uz intern. Toate substantele prezente in preparat prezinta actiune terapeutica. Pulberea contine doua substante puternic active (clorhidratul de papaverina si extractul uscat de beladona).

Clorhidratul de papaverina se prezinta sub forma de cristale sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar si arzator. Se topeste la aproximativ 2200C (cu descompunere). Este solubil in 10 ml cloroform, 40 ml apa, 120 ml alcool, practic insolubil in eter. Are caracter acid. Este o substanta puternic activa, se pastreaza la Separanda. Are doze maxime pentru o data si pentru 24 h (0,2 g pentru o data si 0,6 g pentru 24 h). Se verifica daca nu sunt depasite dozele.

In functie de modul de administrare gramajul dozelor este:

-        Un varf de cutit contine 0,5-1 g pulbere

-        O lingurita rasa contine 1,25-2,5 g pulbere

-        O lingurita plina contine 2,5-5 g pulbere.

Pentru fiecare masura corespunde un interval de greutate, in functie de densitatea pulberii sau amestecului de pulberi. Daca peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi usoare se ia in considerare valoarea cea mai mica, iar daca peste 50% din amestec este reprezentat de pulberi cu densitate mare se ia in considerare valoarea cea mai mare. In preparat sunt prezente substante cu densitate mare (bicarbonatul de sodiu, sulfatul de sodiu) si prin urmare se ia valoarea cea mai mare (2,5 g).

2,5 g pulbere..0,2 g

23,5 g.x        x=1,88 g

7,5 g pulbere..0,6 g

23,5 g.y          y=1,88 g

Dozele maxime sunt depasite. Se va scadea cantitatea de clorhidrat de papaverina la 1,88 g.

Hidrogenocarbonatul de sodiu (bicarbonatul de sodiu) este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic. Este solubil in 12 ml apa, practic insolubil in alcool.

Sulfatul de sodiu se prezinta sub forma de cristale incolore, transparente, fara miros, cu gust sarat si slab amar. Este cristalizat cu 10 molecule de apa. Este o substanta eflorescenta. La aproximativ 330C se dizolva partial in apa de cristalizare. La aer pierde apa de cristalizare si se transforma in pulbere. Este solubil in 3 ml apa, practic insolubil in alcool.

Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros caracteristic si gust amar (toxic). Este o substanta puternic activa si se conserva la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (0,075 g) si pentru 24 h (0,20 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

2,5 g pulbere..0,075 g extract

23,5 g.x     x=0,705 g

7,5 g pulbere.0,2 g extract

23,5 g..y         y=0,626 g

Dozele maxime sunt depasite. Se va scadea cantitatea de extract de beladona la valoarea cea mai mica obtinuta (0,626 g).

Sulfatul de sodiu este o substanta eflorescenta. In anumite conditii: pastrare necorespunzatoare, variatii de temperatura, triturare, datorita proprietatii de a fi eflorescenta aceasta substanta poate ceda partial sau total apa de cristalizare, astfel incat procentajul in compozitia lor nu mai este corespunzator substantei initiale. Pentru a inlatura posibilitatea unor reactii intre componentele asociate in pulbere sau umezirea pulberii datorita apei de cristalizare, FR X indica utilizarea sarii anhidre sau uscate (pana la masa constanta) in cantitate corespunzatoare apoi pulverizarea separata a fiecarei componente. Inlocuirea substantei cu apa de cristalizare cu cea anhidra necesita completarea diferentei in greutate cu o pulbere inerta (lactoza), pentru a nu schimba dozajul prevazut in formula. Modificarea efectuata se mentioneaza pe reteta.

FR X prevede folosirea sulfatului de sodiu anhidru care se obtine prin uscare la etuva la 300C timp de 60 minute apoi la 1300C pana la masa constanta. Sulfatul de sodiu anhidru este o substanta alba, opaca, pulverulenta.

Conform FR X cand se prescrie sulfat de sodiu in amestec cu alte pulberi se elibereaza sulfat de sodiu anhidru in cantitatea corespunzatoare.

322,2 g sulfat de sodiu..142,0 g sulfat de sodiu anhidru

10 gx            x=4,4 g

Se va inlocui cantitatea de sulfat de sodiu (10 g) cu 4,4 g sulfat de sodiu anhidru. Diferenta de 5,6 g se va completa cu lactoza.

Incorporarea extractelor uscate se face prin simpla pulverizare a extractului la mojar si adaugarea treptata a celorlalte componente. Extractul de beladona si clorhidratul de procaina, fiind  substante puternic active se aduc primele la mojar si pentru a evita retinerea unei parti din acesta de catre porii mojarului se adauga o cantitate mica din substanta cu caracter adsorbant (lactoza) cu scopul de a astupa porii.

Deoarece substantele au densitati apropiate, prepararea pulberii se face prin adaugarea substantelor la mojar in ordinea crescatoare a maselor.

Conform FR X operatia de cernere este obligatorie cand masa pulberii este mai mare de 20 g.

Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI. In timpul cernerii substantele care au densitate mare prezinta tendinta de separare motiv pentru care este necesara reomogenizarea pulberii la mojar dupa cernere.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,  conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Cernerea se face cu ajutorul sitei VI. Conditionarea se face intr-o punga de hartie.

Preparare: Initial se pulverizeaza o cantitate mica de bicarbonat de sodiu la mojar (aproximativ 1 g), peste care se adauga extractul uscat de Belladona si amestecul obtinut se tritureaza pentru omogenizare. Se adauga clorhidratul de papaverina, se omogenizeaza amestecul si se dilueaza treptat cu restul de bicarbonat. In final se adauga sulfatul de sodiu.

Pulberea obtinuta se cerne prin sita VI si apoi se reomogenizeaza la mojar.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, alba, cu gust amar.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. In cazul acestui preparat gradul de finete este corespunzator sitei VI.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditoneaza si se elibereaza intr-o punga de hartie. Se pastreaza ferit de lumina.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Papaverina clorhidrat este un alcaloid din opiu cu structura izochinolinica.

Fcin: are absorbtie p.o.buna, este biotransformata hepatic in procent ridicat, eliminare urinara ca metaboliti, T1/2 scurt (1-2h), difuzeaza in laptele matern.

Fdin: are actiune antispastica musculotropa prin inhibarea fosfodiesterazei (enzima ce catalizeaza degradarea AMPc) astfel creste concentratia de AMPc care declanseaza mecanismele de relaxare musculara. Are actiune antispastica, relaxanta, la nivelul muschilor netezi cavitari: vezica biliara, cai urinare, tub digestiv, actiune bronhodilatatoare, antiastmatica, vasodilatatoare moderata, deprima conducerea atrio-ventriculara, prelungeste perioada refractara.

Ftox: somnolenta, constipatie, cefalee, inrosirea fetei, transpiratii, hTA, aritmii, bloc atrio-ventricular, oprirea respiratiei (iv rapid)

Fepid: contraindicat in hipertensiune intracraniana (datorita efectului vasodilatator) si bloc A-V.

Fter: spasme si colici biliare, renale, gastrice, spasm bronsic, spasm coronarian, criza de HTA, injectabil.

Fgraf: per os si injectabil. Adult per os 100 mg o data, de 2-3 ori/zi, s.c., i.m. 40-120 mg (diluat si lent, in 2-3 min) repetat la 3-6 ore.

Carbonatul acid de sodiu este un antiacid alcalinizant. Este solubil in apa si acizi cu degajare de bioxid de carbon.

Fcin: in sucul gastric: NaHCO3+HCl→NaCl+H2CO3→NaCl+H2O+CO2. In exces alcalinizeaza continutul gastric. Se absoarbe si produce alcaloza si alcalinizarea urinii. Consecinte asupra absorbtiei, difuziunii si eliminarii urinare a unor medicamente acide si bazice.

Fdin: actiune antiacida are latenta 15 minute si durata scurta.

Ftox: in exces, alcalinizarea continutului gastric cu scaderea vascozitatii mucusului protector al mucoasei si cu efect rebound acid (prin scaderea pH-ului acid care are efect fiziologic autofrenator al secretiei acide). In cantitati mari alcaloza.

Fter: hiperaciditate gastrica, stari de acidoza, alcalinizarea urinii, in intoxicatii cu acizi organici.

Fgraf: ca antiacid, per os, in asociere cu alte antiacide, la 1-2 ore dupa masa.

Fepid: contraindicatii: insuficienta renala, edeme. Precautii: predispozitie la litiaza biliara, HTA, insuficienta cardiaca congestiva.

Interactiuni: creste efectul medicamentelor bazice prin alcalinizarea urinei si favorizarea reabsorbtiei tubulare (amfetamina, petidina, efedrina). Scade efectul medicamentelor acide prin diminuarea reabsorbtiei tubulare (barbiturice, salicilati).

Sulfatul de sodiu este laxativ, purgativ, coleretic (stimuleaza secretia biliara hepatica). Este coleretic de origine anorganica. Mecanismul de actiune este osmotic si se datoreaza secretiei colereticelor in canaliculii biliari, urmata de antrenarea apei spre canaliculi. Este indicat in: patologia hepatica (insuficienta secretiei biliare, ictere colestatice), in patologia biliara (litiaza biliara, infectii biliare, colecistite cronice), tulburari dispeptice. Este contraindicat in afectiuni hepato-biliare acute, icter obstructiv, ciroza decompensata. Este si un purgativ osmotic, fluidifica si creste volumul continutului. Se administreaza dimineata, pe nemancate, in constipatia acuta.

Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).

Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.

Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.

Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta prin:

-  Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul, amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare (relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)

-  Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii intraoculare)



-  Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor resporatorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)

Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina decat la atropina.

Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari, in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.

Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie (examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).

Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia Parkinson, in rau de miscare.

Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.

Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.

Rp 36  Caolini

           Carbo medicinalis           aa       4 g

           Natrii hydrogenocarbonatis        6 g

           Magnesii oxydi                           8 g

M.f.pulvis

D.S.intern o lingurita rasa de 3 ori pe zi.

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pulbere compusa, nedivizata, de uz intern. Toate substantele prezente in preparat prezinta actiune terapeutica. Pulberea contine substante cu densitati diferite.

Caolinul (bolus alba) este silicat de aluminiu natural hidratat, purificat.

Carbunele medicinal este o pulbere neagra, fina, usoara, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in toti solventii uzuali.

Hidrogenocarbonatul de sodiu (bicarbonatul de sodiu) este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic. Este solubil in 12 ml apa, practic insolubil in alcool.

Oxidul de magneziu este o pulbere usoara, amorfa, alba, fara miros, cu gust slab lesietic. La aer se carbonateaza. Este practic insolubil in apa si alcool. Se dizolva in acizi diluati. Are tendinta de a se aglomera si se va pulveriza prin frecare pe sita IV.

Substantele prescrise in formula au densitati diferite: carbonatul acid de sodiu are densitate mare, caolinul are densitate medie iar oxidul de magneziu are densitate mica. Conform FR X densitatea substantelor care intra in compozitia unei pulberi compuse determina ordinea in care acestea vor fi aduse la mojar, substantele aducandu-se in ordinea descrescatoare a densitatii.

Preparatul face parte din categoria pulberilor cu substante colorate si colorante. Carbunele medicinal, fiind o substanta colorata, nu se aduce niciodata primul la mojar pentru pulverizare aducandu-se ultimul pentru a putea observa si omogenitatea pulberii.

Pulverizarea substantelor colorate si colorante se realizeaza numai in mojare cu peretii luciosi si niciodata acestea nu vor fi aduse primele la mojar, pentru evitarea patrunderii substantei in porii acestuia, ceea ce duce la colorarea partii interioare a mojarului. Intotdeauna in farmacie la manipularea acestor substante se folosesc numai mojarele, sitele si linguritele destinate acestui scop. La preparare se va lucra intr-un spatiu ferit de curenti de aer. Cantarirea se va efectua pe hartie de celofan. Talerele balantei si lingurita, dupa utilizare, vor fi sterse cu un tampon de vata imbibat in alcool. In timpul prepararii acestei pulberi se va lucra pe coli de hartie, pentru protejarea mesei de receptura. Se evita cernerea pulberilor colorate sau se vor cerne numai prin site folosite in cazul unor asemenea pulberi. In general se va cerne separat amestecul de pulberi necolorate dupa care are loc adaugarea pulberii colorate si omogenizarea preparatului.

Deoarece la administrarea acestui preparat magistral se urmareste actiunea adsorbanta a unor componente, pulberea se va cerne prin sita VI.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,  conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Cernerea se face cu ajutorul sitei VI. Conditionarea se face in pungi de hartie cerata.

Preparare: se aduc pe rand la mojar carbonatul acid de sodiu, caolinul, oxidul de magneziu triturandu-se pentru obtinerea unei pulberi omogene. In final se adauga carbunele medicinal iar pulberea obtinuta se trece prin sita VI. Dupa cernere pulberea se reomogenizeaza la mojar si se elibereaza intr-o punga de hartie cerata, care se eticheteaza corespunzator precizand modul de administrare.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, gri, fara miros.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. In cazul acestui preparat gradul de finete este corespunzator sitei VI.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditoneaza si se elibereaza intr-o punga de hartie. Se pastreaza ferit de lumina.

 

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Preparatul are actiune antiacida datorata carbonatului acid de sodiu si oxidului de magneziu si actiune adsorbanta (pentru toxine si microbi) care se datoreaza prezentei in preparat a caolinului si carbunelui medicinal. Se foloseste in tratamentul starilor de hiperaciditate, starilor inflamatorii ale mucoasei intestinale, flatulenta.

Caolinul are actiune adsorbanta.

Carbune medicinal: Actiune farmacoterapeutica si indicatii: Adsorbant, antiputrid si dezodorizant in cazuri de gastroenterite, dispepsii, flatulenta, diarei fetide, intoxicatii cu fosfor, arsen, cu alcaloizi si ciuperci, colite de fermentatie.

Mod de administrare: De 3-5 ori pe zi cate 1-2 comprimate dupa mese.

Carbonatul acid de sodiu este un antiacid alcalinizant. Este solubil in apa si acizi cu degajare de bioxid de carbon.

Fcin: in sucul gastric: NaHCO3+HCl→NaCl+H2CO3→NaCl+H2O+CO2. In exces alcalinizeaza continutul gastric. Se absoarbe si produce alcaloza si alcalinizarea urinii. Consecinte asupra absorbtiei, difuziunii si eliminarii urinare a unor medicamente acide si bazice.

Fdin: actiune antiacida are latenta 15 minute si durata scurta.

Ftox: in exces, alcalinizarea continutului gastric cu scaderea vascozitatii mucusului protector al mucoasei si cu efect rebound acid (prin scaderea pH-ului acid care are efect fiziologic autofrenator al secretiei acide). In cantitati mari alcaloza.

Fter: hiperaciditate gastrica, stari de acidoza, alcalinizarea urinii, in intoxicatii cu acizi organici.

Fgraf: ca antiacid, per os, in asociere cu alte antiacide, la 1-2 ore dupa masa.

Fepid: contraindicatii: insuficienta renala, edeme. Precautii: predispozitie la litiaza biliara, HTA, insuficienta cardiaca congestiva.

Interactiuni: creste efectul medicamentelor bazice prin alcalinizarea urinei si favorizarea reabsorbtiei tubulare (amfetamina, petidina, efedrina). Scade efectul medicamentelor acide prin diminuarea reabsorbtiei tubulare (barbiturice, salicilati).

Oxidul de magneziu este un antiacid neutralizant, insolubil in apa, solubil in acizi.

   Fcin:

- per os, reactioneaza cu acidul clorhidric gastric, cu formare de MgCl2

   Mg(OH)2 + 2HCl = MgCl2 + 2H2O;

- 5 -10% magneziu se absoarbe din MgCl2 solubila si se elimina renal; restul se elimina digestiv;

   Fdin:

Oxidul poate creste pH-ul pana la 9;

   Ftox:

- In exces, efect secundar laxativ (2-5 g oxid sau carbonat) sau purgativ (doze mari);

- In insuficienta renala si hipemagnezemie prin retentie de magneziu, oxidul de magneziu poate provoca tulburari cardiovasculare, neuromusculare (atonie musculara) si sedare puternica.

   Farmacoterapie si Farmacografie:

- ca antiacide, in asociere cu alte medicamente;

- asocierea cu carbonat de calciu si derivati de aluminiu este indicata, pentru antagonizarea efectului secundar constipant al acestora;

Posologia:

- 0,15-0,50 g o data (400-800 mg/zi);

   Interactiuni:

Derivatii de magneziu scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei.

Rp 37    Acidi salicylici     0,3 g

             Amyli tritici            2 g

             Talci                   7,7 g

 

M.f.pulvis subtillissimus

D.S.extern pentru pudrat

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pudra de uz extern. Substanta activa este reprezentata de acidul salicilic, iar amidonul si talcul au rol de excipienti, baza de pudra. De asemnenea amidonul si talcul prezinta si actiune adsorbanta, sicativa.

Acidul salicilic se prezinta sub forma de cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust caracteristic dulceag, apoi acru. Incalzit cu precautie sublimeaza iar prin incalzire brusca se descompune prezentand miros de fenol. Este solubil in 3 ml alcool, 3 ml eter, 15 ml apa la fierbere, 50 ml cloroform, 100 ml glicerol si 500 ml apa. Solubil in solutii de hidroxizi si carbonati alcalini, in solutii de fosfati alcalini si de saruri alcaline ale acizilor organici. Deoarece reactioneaza cu metalele nu se vor folosi lingurite metalice pentru manipularea acestuia si nici site cu fir metalic pentru cernerea pudrei obtinute. Pentru cernere se utilizeaza site cu fir de matase sau nylon.

Amidonul de grau este obtinut din cariopsele plantei Triticum aestivum (Gramineae). Este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa la o temperatura intre 8 si 150C. Are doua componente: amilaza cu structura filiforma, solubila in apa si amilopectina cu structura ramificata care formeaza o retea tridimensionala. Conform FR X se pastreaza in recipiente inchise etans, pe eticheta specificandu-se natura amidonului (Amylum tritici, Amylum maydis sau Amylum solani). Este un excipient de natura organica.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Conform FR X talcul nu trebuie sa contina mai mult de 500 microorganisme aerobe pe gram si talcul foloait pentru pudrarea manusilor chirurgicale sau pentru aplicare pe pielea sugarilor trebuie sa fie steril. Este un excipient de natura anorganica.

Conform indicatiilor din formula, M.F pulvis subtillissimus, reteta magistrala prezentata este o pudra. Se aplica pe piele sau pe mucoase. Pudrele sunt caracterizate de un grad avansat de finete corespunzator sitelor VIII sau IX. Prin urmare se va cerne cu ajutorul sitei VIII. Particulele substantelor trebuie sa aiba dimensiune mai mica sau egala cu 120 µm. Pudrele trebuie sa fie omogene, sa adere pe piele, sa fie onctuoase si sa alunece usor, sa nu astupe porii pielii, sa  nu fie toxice si iritante, sa aiba pH aproximativ neutru pentru a nu influenta negatic echilibrul de la nivelul epidermei, sa nu fie higroscopice, sa aiba densitate mica, putere mare de acoperire si sa  nu se stearga repede, sa aiba buna absorbtie pentru grasimi si sa fie usor astringente.

In cazul in care se foloseste pentru aplicare pe pielea copiilor nu se va folosi o concentratie de acid salicilic mai mare de 5% datorita actiunii caustice a acestuia pe pielea delicata a copiilor. Pudra destinata toaletei sugarilor trebuie sa fie sterila si se prepara astfel: in mojar se obtine o pulbere compusa din talc si amidon care se cerne prin sita VIII si se supune sterilizarii la etuva o ora la 1700C. Se pulverizeaza acidul salicilic intr-un mojar sterilizat si peste acesta se adauga excipientii sterilizati in prealabil. Se tritureaza amestecul pentru omogenizare. Pudra obtinuta se conditioneaza in flacoane inchise etans.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,  conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Cernerea se face cu ajutorul sitei VIII. Conditionarea se face in cutii de material plastic.

Preparare: peste acidul salicilic pulverizat la mojar se adauga amidonul si apoi talcul, triturand dupa fiecare adaugare. Pulberea compusa obtinuta se trece prin sita VIII.

Pudra destinata toaletei sugarilor trebuie sa fie sterila si se prepara astfel: in mojar se obtine o pulbere compusa din talc si amidon care se cerne prin sita VIII si se supune sterilizarii la etuva o ora la 1700C. Se pulverizeaza acidul salicilic intr-un mojar sterilizat si peste acesta se adauga excipientii sterilizati in prealabil. Se tritureaza amestecul pentru omogenizare. Pudra obtinuta se conditioneaza in flacoane inchise etans.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, alba, fara miros.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. Aceasta pudra trebuie sa fie corespunzatoare sitei VIII.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Sterilitate: pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa corespunda prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditioneaza in cutii de material plastic.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Pudrele servesc la protejarea mecanica, la uscarea si racorirea pielii, la infrumusetarea tenului sau la aplicarea si absorbtia substantelor medicamentoase la nivelul epidermei sau mucoaselor.

Acest preparat este un exemplu de pudra sicativa, avand rolul de a retine secretiile pielii impiedicand frecarea si macerarea pielii. Are actiune antiseptica (acidul salicilic) si sicativa (talcul si amidonul).

Acidul salicilic (acid 0-hidroxibenzoic) are actiune antiseptica, antifungica, cheratoplastica si cheratolitica (in functie de concentratie).

Se utilizeaza in special sub forma de preparate magistrale:

-        antifungic 1-3%(in asociatie cu alte antifungice)

-        cheratoplastic 0,5-1% in ulcere cutanate

-        cheratolitic 10-30% in hipercheratoza, psoriazis, bataturi.

-        Amidonul si talcul au actiune absorbanta si sicativa.

Rp 38  Ammonii ichthyolsulfonici   0,5 g

           Zinci oxydi                            2 g

          Amyli tritici

          Talci                  aa                5 g

M.f.pulvis subtillissimus

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pudra de uz extern. Este o pudra cosmetica, substantele avand rol antiseptic si sicativ. Oxidul de zinc si talcul sunt excipienti de origine anorganica iar amidonul este un excipient de natura organica. Oxidul de zinc este folosit si pentru actiunea sa absorbanta si astringenta iar talcul si amidonul pentru actiunea absorbanta. Ihtiolul este antiseptic.

Ihtiolul este un produs obtinut prin distilarea uscata a gudroanelor din unele sisturi bituminoase, sulfonate si neutralizate cu amoniac. Este un lichid vascos, negru in strat gros si brun in strat subtire, cu miros puternic caracteristic. Este solubil in apa si glicerol, partial soubil in alcool si eter, miscibil cu lanolina, vaselina, nemiscibil cu parafina lichida si uleiuri grase. Daca se incorporeaza ca atare in pulberea compusa determina aglomerarea acesteia. Fiind o substanta moale se incorporeaza mai usor in pulberi dupa o prelabila dispersare intr-un solvent volatil. Se prefera utilizarea spirtului eterat pentru solubilizarea ihtiolului pentru a nu mari gradul de aglomerare al pulberii. La triturare spirtul eterat se evapora si ihtiolul ramane dispersat uniform. Spirtul eterat este un amestec de eter etilic 25% si alcool etilic 75%.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Este un excipient anorganic.

Amidonul de grau este obtinut din cariopsele plantei Triticum aestivum (Gramineae). Este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa la o temperatura intre 8 si 150C. Are doua componente: amilaza cu structura filiforma, solubila in apa si amilopectina cu structura ramificata care formeaza o retea tridimensionala. Conform FR X se pastreaza in recipiente inchise etans, pe eticheta specificandu-se natura amidonului (Amylum tritici, Amylum maydis sau Amylum solani). Este un excipient de natura organica.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Conform FR X talcul nu trebuie sa contina mai mult de 500 microorganisme aerobe pe gram si talcul foloait pentru pudrarea manusilor chirurgicale sau pentru aplicare pe pielea sugarilor trebuie sa fie steril. Este un excipient de natura anorganica.

Conform indicatiilor din formula, M.F pulvis subtillissimus, reteta magistrala prezentata este o pudra. Se aplica pe piele sau pe mucoase. Pudrele sunt caracterizate de un grad avansat de finete corespunzator sitelor VIII sau IX. Prin urmare se va cerne cu ajutorul sitei VIII. Particulele substantelor trebuie sa aiba dimensiune mai mica sau egala cu 120 µm. Pudrele trebuie sa fie omogene, sa adere pe piele, sa fie onctuoase si sa alunece usor, sa nu astupe porii pielii, sa  nu fie toxice si iritante, sa aiba pH aproximativ neutru pentru a nu influenta negatic echilibrul de la nivelul epidermei, sa nu fie higroscopice, sa aiba densitate mica, putere mare de acoperire si sa  nu se stearga repede, sa aiba buna absorbtie pentru grasimi si sa fie usor astringente.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, cernere,  conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Cernerea se face cu ajutorul sitei VIII. Conditionarea se face in borcane de sticla bine inchise, cutii de plastic.

Preparare: se catareste ihtiolul intr-o capsula de portelan si peste el se adauga o cantitate dubla de spirt eterat. Amestecul obtinut se tritureaza pentru omogenizare. Separat se prepara o pulbere compusa din oxid de zinc, amidon de grau si talc. Peste pulberea compusa obtinuta se aduce treptat dispersia de ihtiol in spirt eterat si se tritureaza pentru omogenizare. Pudra obtinuta se poate usca dupa cernere prin sita VIII.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere brun-cafenie, omogena, cu miros caracteristic.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. Aceasta pudra trebuie sa fie corespunzatoare sitei VIII.



Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: in borcane se sticla bine inchise, cutii de plastic.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Pudrele servesc la protejarea mecanica, la uscarea si racorirea pielii, la infrumusetarea tenului sau la aplicarea si absorbtia substantelor medicamentoase la nivelul epidermei sau mucoaselor.

Aceasta pudra are rolul de a retine secretiile pielii impiedicand frecarea si macerarea pielii. Are actiune antiseptica (ihtiolul), astringenta (oxidul de zinc), absorbanta si sicativa (oxidul de zinc, talcul si amidonul).

Ihtiolul are actiune antiseboreica, antiinflamatoare, keratoplastica.

Oxidul de zinc are actiune astringenta si absorbanta.

Talcul si amidonul au actiune absorbanta si sicativa.

Rp 39  Chloramfenicoli     0,2 g

           Zinci oxydi               2 g

           Talci       

           Acidi borici         aa   4 g

M.f.pulvis subtillissiumus sterilisatum

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral sub forma de pudra sterila de uz extern. Substanta activa este reprezentata de cloramfenicol, iar excipientii sunt: oxidul de zinc, talcul si acidul boric. Oxidul de zinc si talcul sunt excipienti de origine anorganica, sunt folositi si pentru actiunea astringenta si absorbanta. Acidul boric are actiune antiseptica.

Cloramfenicolul (levomicetina) este o pulbere cristalina alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust amar. Este usor solubil in acetat de etil, acetona, alcool, foarte putin solubil in apa, greu solubil in eter. Activitatea microbiologica este de cel putin 900 µg cloramfenicol/mg. Desi este rezistent la 1000C nu se poate steriliza la 1700C pentru ca este inactivat la 1600C motiv pentru care pudra se prepara pe cale aseptica.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Este un excipient anorganic.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Conform FR X talcul nu trebuie sa contina mai mult de 500 microorganisme aerobe pe gram si talcul foloait pentru pudrarea manusilor chirurgicale sau pentru aplicare pe pielea sugarilor trebuie sa fie steril. Este un excipient de natura anorganica.

Acidul boric se prezinta sub forma de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefat, grase la pipait sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab acru. Este usor solubil in glicerol, alcool la fierbere si apa la fierbere (1:4), solubil in alcool si apa (1:25). Pentru a obtine rezultate bune se prefera intotdeauna in cazul acidului boric pulverizarea prin intermediu volatil.

FR X prevede ca pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa se prepare prin metode care sa le asigure sterilitatea si care sa permita evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme. Pudrele cu antibioice trebuie sa fie sterile pentru a evita o suprainfectare a ranilor sau o diminuare a activitatii antibioticului.

Starea sterila se poate obtine prin doua procedee:

-        sterilizarea pudrei dupa preparare in cazul in care toate componentele sunt termostabile

-        prepararea pe cale aseptica numai in cazul in care in formula respectiva sunt prevazute componente termolabile. Substantele termolabile se incorporeaza aseptic in amestecul de excipienti sterilizati in prealabil. Sterilizarea excipientilor se poate realiza la etuva in diferite conditii de timp si temperatura: 3 ore la 1600C, 1 ora la 1700C sau 30 minute la 1800C. In general pentru excipientii utilizati la prepararea pudrelor se prefera sterilizarea la 1700C, in strat subtire, in tavite metalice sau in capsule de portelan.

Cloramfenicolul, desi este rezistent la 1000C nu se poate steriliza la 1700C pentru ca este inactivat la 1600C motiv pentru care pudra se prepara pe cale aseptica.

La obtinerea retetei magistrale se lucreaza in mojar sterilizat sau cand este posibil se lucreaza in boxa sterila.

Recipientul in care se conditioneaza pudra obtinuta trebuie sa fie inchis etans pentru a evita contaminarea ulterioara cu microorganisme.

Daca in farmacie nu exista cloramfenicol pulbere se poate folosi capsule sau drajeuri de cloramfenicol. In cazul drajeurilor trebuie indepartat stratul de drajefiere care se realizeaza cu ajutorul unui tifon umed, iar samburele de cloramfenicol se sterge cu o hartie de filtru sau cu un tifon uscat si se usuca la etuva la 1000C.

Conform indicatiilor din formula, M.F pulvis subtillissimus, reteta magistrala prezentata este o pudra. Se aplica pe piele sau pe mucoase. Pudrele sunt caracterizate de un grad avansat de finete corespunzator sitelor VIII sau IX. Prin urmare se va cerne cu ajutorul sitei VIII. Particulele substantelor trebuie sa aiba dimensiune mai mica sau egala cu 120 µm. Pudrele trebuie sa fie omogene, sa adere pe piele, sa fie onctuoase si sa alunece usor, sa nu astupe porii pielii, sa  nu fie toxice si iritante, sa aiba pH aproximativ neutru pentru a nu influenta negatic echilibrul de la nivelul epidermei, sa nu fie higroscopice, sa aiba densitate mica, putere mare de acoperire si sa  nu se stearga repede, sa aiba buna absorbtie pentru grasimi si sa fie usor astringente.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, sterilizare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei VIII. Sterilizarea se face in cazul excipientilor in etuva la 1700C. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Conditionarea se face in recipiente inchise etans.

Preparare: intr-un mojar se pulverizeaza acidul boric cu ajutorul alcoolului si dupa evaporarea alcoolului se adauga oxidul de zinc si talcul triturand dupa fiecare adaugare. Pulberea obtinuta de trece prin sita VIII si se supune sterilizarii la etuva la 1700C. Intr-un mojar sterilizat se pulverizeaza cloramfenicolul si peste acesta se adauga treptat amestecul de excipienti sterilizat si racit.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, alba, fara miros.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. Aceasta pudra trebuie sa fie corespunzatoare sitei VIII.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Sterilitate: pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa corespunda prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditioneaza in recipiente inchise etans.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Pudrele servesc la protejarea mecanica, la uscarea si racorirea pielii, la infrumusetarea tenului sau la aplicarea si absorbtia substantelor medicamentoase la nivelul epidermei sau mucoaselor.

Acest preparat are rolul de a retine secretiile pielii impiedicand frecarea si macerarea pielii. Are actiune antimicrobiana (cloramfenicol, acid boric), astringenta (oxidul de zinc) absorbanta si sicativa (talcul si oxidul de zinc).

Cloramfenicol este un antibiotic cu spectru larg de actiune. Este un antibiotic natural produs de Streptomyces venezuelae.

Fcin: se absoarbe bine oral. Legarea de proteinele plasmatice este medie. Are liposolubilitate mare cu difuziune buna si rapida in toate tesuturile, inclusiv lichidul cefalorahidian. Traverseaza placenta. Epurarea se face predominat prin metabolizare. Metabolitul inactiv se elimina renal prin secretie tubulara.

Fdin: este bacteriostatic, prin fixare pe subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, inhiband sinteza proteica microbiana. Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde:

-        Bacili gram negativ: E. coli, Klebsiella, Proteus, Salmonella, Brucella

-        Coci gram pozitiv: stafilococ auriu

-        Coci gram negativ: gonococ, meningococ

-        Rickettsii

Ftox: gravitatea reactiilor adverse produse de cloramfenicol este mare, ceea ce ii restrange utilizarea terapeutica. Reactii adverse hematologice: anemie aplastica, leucopenie, agranulocitoza, la nivelul aparatului digestiv: diaree, varsaturi, hemoragii intestinale, tulburari neuropsihice, fenomene toxice tip „sindrom cenusiu”.

Fepid: nu este indicat in infectii cu germeni sensibili la alte antibiotice si chimioterapice, in cursul tratamentului se fac examene hematologice.

Fter: antibiotic de rezerva, utilizat in infectii grave.

Fgraf: se administreaza oral, local unguente 1-2%, iv.

Oxidul se zinc are actiune absorbanta si astringenta.

Talcul are actiune absorbanta si sicativa.

Acidul boric are actiune antiseptica.

   Rp 40   Tetraciclini

              Mentholi       aa         1 g

              Zinci oxydi               30 g

              Talci    q.s.ad.         100 g

M.f.pulvis subtillissimus sterilisatum

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de pudra sterila se uz extern. Substantele active sunt reprezentate de tetraciclina si mentol. Oxidul de zinc si talcul reprezinta sunt excipienti, baze de pudra, de origine anorganica, sunt folositi si pentru actiunea absorbanta si astringenta.

Tetraciclina este o pulbere cristalina galbena, fara miros, cu gust amar. Este putin solubila in alcool, foarte greu solubila in apa, practic insolubila in cloroform si eter. Se dizolva in acizi diluati si in solutii de hidroxizi alcalini in care se inactiveaza in timp. Activitatea microbiologica este de cel putin 975 UI clorhidrat de tetraciclina/mg. Este stabila la aer dar se brunifica la lumina, se descompune la pH mai mare de 7 si se inactiveaza la pH mai mic de 2. In bazele de unguent lipofile anhidre este stabila timp indelungat (2 ani). Este incompatibila cu meticeluloza, carboximetilceluloza sodica, alginatul de sodiu, guma tragacanta, caolin, etc.

Mentolul se obtine din uleiul volatil de izma buna (mentol natural) sau prin sinteza (mentol sintetic). Se prezinta sub forma de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros puternic de menta si gust arzator la inceput, apoi racoritor. La temperatura camerei se volatilizeaza. Este foarte usor solubil in alcool, cloroform si eter, usor solubil in ulei de parafina, uleiuri grase si uleiuri volatile, foarte greu solubil in apa.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Este un excipient anorganic.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Conform FR X talcul nu trebuie sa contina mai mult de 500 microorganisme aerobe pe gram si talcul foloait pentru pudrarea manusilor chirurgicale sau pentru aplicare pe pielea sugarilor trebuie sa fie steril. Este un excipient de natura anorganica.

FR X prevede ca pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa se prepare prin metode care sa le asigure sterilitatea si care sa permita evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme. Pudrele cu antibioice trebuie sa fie sterile pentru a evita o suprainfectare a ranilor sau o diminuare a activitatii antibioticului.

Starea sterila se poate obtine prin doua procedee:

-        sterilizarea pudrei dupa preparare in cazul in care toate componentele sunt termostabile

-        prepararea pe cale aseptica numai in cazul in care in formula respectiva sunt prevazute componente termolabile. Substantele termolabile se incorporeaza aseptic in amestecul de excipienti sterilizati in prealabil. Sterilizarea excipientilor se poate realiza la etuva in diferite conditii de timp si temperatura: 3 ore la 1600C, 1 ora la 1700C sau 30 minute la 1800C. In general pentru excipientii utilizati la prepararea pudrelor se prefera sterilizarea la 1700C, in strat subtire, in tavite metalice sau in capsule de portelan.

Tetraciclina si mentolul fiind substante termolabile se vor incorpora aseptic in amestecul steril de oxid de zinc si talc.

La obtinerea retetei magistrale se lucreaza in mojar sterilizat sau cand este posibil se lucreaza in boxa sterila.

Recipientul in care se conditioneaza pudra obtinuta trebuie sa fie inchis etans pentru a evita contaminarea ulterioara cu microorganisme.

Conform indicatiilor din formula, M.F pulvis subtillissimus, reteta magistrala prezentata este o pudra. Se aplica pe piele sau pe mucoase. Pudrele sunt caracterizate de un grad avansat de finete corespunzator sitelor VIII sau IX. Prin urmare se va cerne cu ajutorul sitei VIII. Particulele substantelor trebuie sa aiba dimensiune mai mica sau egala cu 120 µm. Pudrele trebuie sa fie omogene, sa adere pe piele, sa fie onctuoase si sa alunece usor, sa nu astupe porii pielii, sa  nu fie toxice si iritante, sa aiba pH aproximativ neutru pentru a nu influenta negatic echilibrul de la nivelul epidermei, sa nu fie higroscopice, sa aiba densitate mica, putere mare de acoperire si sa  nu se stearga repede, sa aiba buna absorbtie pentru grasimi si sa fie usor astringente.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, sterilizare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei VIII. Sterilizarea se face in cazul excipientilor in etuva la 1700C. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor pulberii. Conditionarea se face in recipiente inchise etans.

Preparare: se tritureaza la mojar oxidul de zinc si talcul. Pulberea obtinuta se trece prin sita numarul VIII si apoi se sterilizeaza la etuva 60 minute la 1700C. Se pulverizeaza mentolul si se amesteca cu jumatate din cantitatea de pulbere compusa obtinuta anterior. In alt mojar se pulberizeaza tetraciclina si se amesteca cu restul de pulbere compusa. Se reunesc cele doua portiuni si se tritureaza pentru omogenizare.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii pulberilor consta in:

Descriere: pulbere omogena, alb-galbuie, cu miros de mentol.

Omogenitate: pulberile trebuie sa prezinte un aspect uniform. Intinse in strat subtire pe o lama se sticla si examinate cu lupa (4,5X) nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.

Gradul de finete: se determina cu ajutorul sitelor standard numerotate conventional in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor (in milimetri), de numarul de ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sarmei (in milimetri). Uniformitatea finetii pulberilor se determina astfel: 20 g pulbere se introduc in sita prevazuta cu capac si recipient, specificata de monografia respectiva si se agita, daca nu se prevede altfel, timp de 20 minute. Reziduul de la cernere obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5% si nu trebuie sa fie mai mic de 60% cu sita superioara. Aceasta pudra trebuie sa fie corespunzatoare sitei VIII.

Masa totala pe recipient: se efectueaza in cazul pulberilor nedivizate. Se cantareste individual continutul din zece recipiente.

Sterilitate: pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa corespunda prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se conditioneaza in recipiente inchise etans.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacitoxicologic

Pudrele servesc la protejarea mecanica, la uscarea si racorirea pielii, la infrumusetarea tenului sau la aplicarea si absorbtia substantelor medicamentoase la nivelul epidermei sau mucoaselor.

Acest preparat are rolul de a retine secretiile pielii impiedicand frecarea si macerarea pielii. Are actiune antimicrobiana (tetraciclina, mentol), antipruriginoasa (mentol),  astringenta (oxidul de zinc) absorbanta si sicativa (talcul si oxidul de zinc).

Tetraciclina este un antibiotic cu spectru larg.

Fcin: Biodisponibilitate orala buna, scazuta la asocierea cu alimente (mai ales produse lactate) si medicamente care contin calciu, magneziu si fier, antiacide alcalinizante. Difuziune in tesuturi mai mica decat tetraciclinele din generatia a II-a. In bila concentratia atinsa este de 5-10 ori mai mare decat cea plasmatica. Se acumuleaza in tesutul reticuloendotelial, oase, dentina, smaltul dentar. Eliminarea dupa administrare orala se face prin scaun si renal.

Fdin: mecanismul de actiune este bacteriostatic, prin legarea specifica de subunitatile ribozomale 30S, cu impiedicarea sintezei proteice bacteriene. Spectrul antimicrobian este larg si cuprinde:

-        coci gram pozitivi: streptococi, stafilococi, pneumococi

-        coci gram negativ: gonococ, meningococ

-        bacili gram pozitiv: B. anthracis, Listeria

-        bacili gram negativ: Brucella, Yersinia, Legionella, Klebsiella, Proteus

-        spirochete: Treponema palidum, Leptospira.

Ftox:  Reactii adverse: Dupa doze mari si tratamente indelungate provoaca tulburari digestive: greturi, varsaturi, diaree; colici abdominale ale mucoaselor traduse prin: stomatite, glosite, rectite, vaginite, rareori febra; eruptii cutanate; foarte rar enterita stafilococica; anemie hemolitica, trombocitopenie etc.

Fter: Pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae, tifos exantematic si alte rickettsioze, limfogranulomatoza veneriana, trahom, psittacoza, bruceloza, holera, tularemie, pesta, salmoneloze, infectii biliare, dizen-terie bacilara si amibiana, sinuzite, otite, mastoidite. Antibiotic de alternativa in sifilis, gonoree, actinomicoza, antrax.

Fepid: Contraindicatii: Sensibilizarea la tetracicline; boala ulceroasa in faza activa, colita ulceroasa; predispune la micoze viscerale. Nu se recomanda in a doua jumatate a sarcinii si la copii sub 7 ani. (Determina alterari ale dentitiei definitive chiar dupa cure repetate si incetinirea cresterii oaselor).

Fgraf: Adulti: 2-4 g pe zi repartizate in prize egale la intervale de 6 ore; Copii peste 7 ani: 25-50 mg/kilocorp/zi repartizate in prize la interval de 6 ore. Posologia si durata tratamentului trebuie, obligatoriu, stabilite de medic. Nu se administreaza concomitent antiacide pe baza de aluminiu, calciu sau magneziu, de asemenea preparate de lapte care reduc considerabil absorbtia digestiva.

Mentolul are actiune racoritoare, antipruriginoasa, antialergica.

Oxidul de zinc care actiune absorbanta si astringenta.

Talcul are actiune absorbanta si sicativa.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




GANGRENA GLANDEI MAMARE (GANGRENA UBERIS)
INGRIJIREA BOLNAVILOR LA SECTIA DE ENDOCRINE
Reglarea nervoasa a respiratiei prin mecanismul automat: centrii inspiratori bulbari
INTERVENTIONAL ECHOGRAFIC
Antipsihoticele din a doua generatie
Epidermofitia - trateaza sanatos
LUCRARE DE DIPLOMA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE - TRATAMENTUL STARII DE RAU ASTMATIC LA COPIL
MODIFICARI FIZICE SI CHIMICE IN SOLUTIE


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu