Semiologia clinica a degeraturilor

Semiologia clinica a degeraturilor

Degeraturile sunt clasificate in 4 grade:

Grad 1 - eritematoasa si edematoasa, flictene absente, leziune reversibila, se vindeca fara sechele

Grad 2 - degeratura flictenulara, cand acestea se deschid se vede dermul rosu violaceu

Grad 3 - necroza superficiala, nu se modifica la presiune, anesteziata, se delimiteaza santul de eliminare care n-are valoare decat la suprafata, caderea escarelor lasa o ulceratie care se va epidermiza mai mult sau mai putin rapid

Grad 4 - necroza profunda cu pierdere importanta de tesut. Tesuturile devin negre, se ratatineaza si evolueaza catre gangrena

Aceasta clasificare nu se mai folosetse pentru ca nu are valoare clinica si nici prognostica deoarece extinderea in profunzime si gradul de alterare tisulara nu pot fi evaluate cu precizie.

Clasificarea Mills:

Leziuni superficiale - degeraturi limitate la tegument

Leziuni profunde - degeraturi cu grade diferite de implicare a tesuturilor subiacente - vase, nervi , tendoane, muschi, os

In stadiile precoce pielea apare alba, palida, de consistenta ceroasa, insensibila si tare la palpare. Dupa incalziere devine rosie, albastra sau purpurie si se instaleaza edemul

In degeraturile superficiale leziunile se caracterizeaza prin flictene, consistenta ceroasa iar subiectiv, teritoriul este anesteziat. Durerea apare dupa incalziere si are intensitate majora.

Degeraturile profunde nu prezinta flictene, aspectul palid, ceros s ementine si dupa incalzire iar anestezia este persistenta. Evolutia este rapida spre escara, gangrena si mumificare.