Shigelloza

Shigelloza

Cunoscuta si sub denumirea de Dizenteria bacilara.

Agentul cauzal :

Boala este produsa de germeni din genul Shigella, care sunt impartiti in patru specii sau subgrupe : A (Sh.dysenteriae), B (Sh.flexneri), C (Sh.boydii), D (Sh.sonney), in interiorul carora sunt cuprinse biotipuri distincte din punct de vedere biochimic si antigenic.

Bacil de 2-3 μ lungime si 0,5-0,7 μ grosime, imobil, nesporulat, necapsulat, Gram negativ.

Poseda antigeni somatici "O" de natura glucido-lipido-polipeptidica. Patogenitatea este datorata toxicitatii. Se cultiva pe medii uzuale, la 37⁰ C.

Raspandire si incidenta :

Este raspandita pe tot globul pamantesc, dar mai ales in zonele unde asistenta medicala este deficitara, mai receptivi fiind copiii de varsta prescolara.

Caile de transmitere a bolii :

Principalul rezervor al infectiei il reprezinta omul si animalele bolnave, care elimina agenti patogeni, mai ales prin fecale.

Cea mai importanta cale de transmitere a bolii este calea orala, infectia realizandu-se prin ingestia furajelor, respectiv hranei contaminate . Insectele pot si ele juca un rol important in transmiterea acestei boli, avand rolul de vectori.

Manifestari clinice la animale :

Perioada de incubatie a bolii este de 4-5 zile, boala debutand cu febra, urmata de diaree, uneori cu sange.

Manifestari clinice la om :

Perioada de incubatie este, de obicei, sub 4 zile, boala debutand cu febra, dureri abdominale, urmate de diaree si deshidratare 1-3 zile. In a doua faza, boala evolueaza simptomatic, timp de cateva saptamani. Principalele simptome sunt : tenesme, iar in cazurile grave fecalele contin sange, mucus si puroi.

Diagnosticul :

Diagnosticul se pune pe baza manifestarilor clinice, dar pentru diagnosticul de certitudine se apeleaza la diagnosticul de laborator pentru izolarea agentului etiologic pe culturi sau medii uzuale, la 37⁰ C, iar pentru formele cronice sau purtatori, cand flora saprofita este mai abundenta, se recomanda insamantarea pe medii selective, care contin saruri biliare, citrat de sodiu, hiposulfit de sodiu (mediile Leifson sau mediul SS).

Tratamentul :

Tratamentul simptomatic al deshidratarii si hipotensiunii este vital, in cazurile grave. Pentru tratamentul curent cu substante antimicrobiene, se recomanda trimethoprim sulfamethoxazona, se fac rehidratari parenterale si corectii ale acidozei. Se administreaza antispasmotice si medicamente care sa inhibe peristaltismul intestinal (atropina).

Profilaxie :

Controlul acestei boli include masuri, care sunt legate de igiena mediului, igiena personala, educatia privind igiena hranei, supravegherea sanitara a productiei, prepararii si comercializarii alimentelor, dezinsectiile.

Pentru animale, se recomanda izolarea si tratarea animalelor cu semne de boala, curatarea si sterilizarea adaposturilor, dezinsectiile.