VALVA URETRALA POSTERIOARA

VALVA URETRALA POSTERIOARA

Are drept consecinta o obstructie uretrala cu rasunet posibil pe intregul aparat urinar (ITU). Este cea mai frecventa cauza de obstructie a tractului urinar inferior la sugarii de sex masculin (exista cazuri foarte rare si la fetite). Majoritatea cazurilor sunt sporadice, dar exista si agregare familiala. Mecanismele etiopatogenice sunt insuficient elucidate (poate fi vorba de persistenta capatului distal al ductului mezonefric).

Anatomopatologic, valva este o plica a mucoasei cu prezenta tesutului fibros si cu formarea unui diafragm cu un orificiu central. Caracteristic este faptul ca prin cateterizare valva se aplatizeaza si da impresia ca nu produce obstructie. Odata cu fluxul urinar prin vezica si uretra, valva se balonizeaza determinand obstructie si produce un obstacol care duce la hipertrofia vezicii cu aparitia de trabecule si diverticuli. Complianta vezicii este inadecvata, capacitatea sa se reduce si creste presiunea intravezicala cu hiperreflexie spastica. Segmentul de uretra proximal obstructiei se dilata si se alungeste. Consecintele sunt: uretero-hidronefroza, reflux vezico-ureteral, urinom perirenal.

Clinic, aspectul depinde de varsta de prezentare si de severitatea obstructiei. La nou-nascutii cu forme severe aspectul poate fi cel al unei detrese respiratorii asociate cu alte sechele ale oligoamniosului, azotemie, sepsis, deshidratare cu tulburari hidroelectrolitice si acidoza. Examenul obiectiv poate decela vezica palpabila, hidronefroza. Copiii mai mari prezinta tulburari mictionale, falimentul cresterii si chiar semne de insuficienta renala. Se mai asociaza enurezis, polakiurie.

Paraclinic se folosesc metode imagistice: uretrocistografie, echografie abdominala, urografie si endoscopie. Determinarile biochimice si bacteriologice evidentiaza infectia urinara si dau informatii asupra functiei renale.

Complicatiile acestei entitati sunt infectiile tractului urinar, refluxul vezico-ureteral cu incontinenta secundara.

Tratamentul are o componenta de sustinere (cateterizarea vezicii cu un cateter foarte fin si antibioticoterapia) si una interventionala (chirurgicala) prin ablatia valvei (uneori este necesara vezicostomia).

Evolutia si prognosticul sunt marcate de infectiile urinare, insuficienta renala si tulburarile de crestere. Toti copiii cu valva de uretra posterioara vor fi urmariti cu atentie in copilarie si la pubertate. Dupa efectuarea vezico-, uretero- sau pielostomiei, copiii pot avea nevoie de o reinterventie pentru remodelare vezicala. Functia sexuala nu este afectata in cele mai multe cazuri.

La sugari prognosticul tine de precocitatea diagnosticului, iar cele mai frecvente cauze de deces sunt hipoplazia pulmonara si displazia renala.