Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » familie » pescuit
Cerinte nutritionale ale pestilor de acvariu

Cerinte nutritionale ale pestilor de acvariu



CERINTE NUTRITIONALE ALE PESTILOR DE ACVARIU

1 Ratia alimentara

Hrana alocata pestilor de acvariu are rolul de a asigura acestora desfasurarea principalelor functii specifice organismelor vii: cresterea, dezvoltarea si reproducerea. Hrana este aceea care asigura functionarea tuturor proceselor energetice si faciliteaza lupta organismului pestilor contra bolilor.

În termeni generali, ratia alimentara reprezinta cantitatea de hrana care poate sa fie consumata de un peste in 24 de ore, hrana necesara satisfacerii cerintelor sale biologice. Un peste adult, in 24 de ore, consuma hrana reprezentand 1 sau 2% din greutatea sa corporala, iar puietul si tineretul consuma intre 2 si 4% din greutatea corporala. Specialistii in nutritia pestilor de acvariu recomanda fractionarea hranei, ca administrare, in doua reprize (tainuri), pentru pestii adulti si in 5-6 reprize pentru stadiile tinere. Daca pestii vor fi supraalimentati, pe langa faptul ca unii dintre acestia pot sa manance (mai ales hrana vie) pana intervine moartea prin suprasaturare, apar desele fenomene  de acumulare de tesut adipos, pestii devenind greoi si statici. De asemenea, se inregistreaza o poluare suplimentara a mediului, datorita produselor de dezasimilatie (excremente, urina), precum si degradarii alimentelor neconsumate.


Pestii de acvariu suporta perioade relativ lungi de absenta a hranei, situatie similara mediului lor natural. Unele surse bibliografice recomanda, o data pe saptamana, sistarea completa a hranei, la formele mature, pentru a se evita ingrasarea. Aceasta cura este contraindicata la formele tinere. Calitatea si cantitatea alimentelor sunt doua elemente esentiale in alimentatia pestilor de acvariu.

 Regimul alimentar

În primele etape ale dezvoltarii pestilor, dupa ecloziune, necesitatile ciclului vital sunt asigurate de resursele nutritive furnizate de vitelusul din icre, vitelus incorporat in sacul vitelin. Perioada in care formele tinere se hranesc din aceste rezerve are o durata de 2-3 zile, perioada corespunzatoare stadiului de larva. Dupa acest timp, indata ce sacul vitelin s-a resorbit, larva devine alevin si incepe sa inoate liber, cautandu-si hrana exogena in masa apei acvariului.

 


Fig. 15 Larve de peste cu sac vitelin

În concordanta cu tipul de hrana consumata, pestii se pot imparti in urmatoarele categorii:

§       pesti fitofagi (erbivori), a caror alimentatie este alcatuita din vegetale, plante si alge, pe care le inghit intregi sau le tritureaza;

§       pesti detritofagi, a caror alimentatie este alcatuita din detritus, adica din resturi de plante si animale, care se depun pe substrat, pe obiectele din apa si pe vegetatie;

§       pesti carnivori, a caror alimentatie consta in consumarea de organisme acvatice, in afara de pesti (nevertebrate, in special);

§       pesti rapitori, a caror alimentatie consta in consumarea exclusiva a altor pesti.

Mentionam faptul ca mai exista si alte moduri  de impartire a pestilor (exemplu: pesti erbivori, omnivori si carnivori), fiecare dintre acestea fiind conventionale, multi dintre pesti consumand mai multe categorii de hrana sau, odata cu trecerea timpului, inaintand in varsta si greutate isi schimba tipul de hrana si regimul alimentar. În functie de diversitatea hranei consumate, pestii de acvariu pot sa fie:

§       pesti eurifagi, care consuma o hrana variata;

§       pesti stenofagi, care consuma un sortiment restrans de hrana;

§       pesti monofagi, care consuma un singur fel de hrana.

Pentru a putea sa definim un regim alimentar ne sunt necesare foart multe date, pestii consumand, de foarte multe ori, furajele pe care le gasesc intr-un anumit moment. Teoretic, pestii erbivori sau fitofagi au nevoie, in principal, de furaje bogate in glucide, pestii omnivori avand nevoie de furaje bogate in proteine, glucide si lipide, iar pestii carnivori de furaje bogate in proteine si lipide. Pentru toate categoriile prezentate anterior trebuie luat in considerare si aportul de vitamine si substante minerale.

Pestii au posibilitatea de a verifica atat sortimentul cat si calitatea hranei posedand, in jurul gurii, pe buze, pe mustati, celule senzitive specializate in acest scop. Pe langa preferintele de hrana ale pestilor trebuie sa se tina seama si de marimea componentelor hranei respectiv de marirea deschiderii orale a pestilor, in special la categoriile de varsta mai mici, existand situatia ca pestii sa sufere de inanitie, desi se aloca furaje dar acestea nu pot sa fie consumate.

1. Cerintele de proteine

Valoarea biologica a proteinelor este apreciata dupa modul in care ele pot asigura cantitatea necesara de aminoacizi esentiali.

Aminoacizii, dupa rolul in organism si posibilitatea sintetizarii lor in organism, pot fi grupati in trei categorii:

• aminoacizi esentiali (nu pot fi sintetizati de organism, fiind preluati din hrana);

• aminoacizi neesentiali (sinteza lor este posibila in organism);

• aminoacizi semiesentiali (sunt indispensabili numai in anumite situatii).

Pentru animale in general, deci si pentru pesti sunt necesari 10 aminoacizi esentiali: arginina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofan si valina.

Arginina este un aminoacid esential pentru pesti, cerintele fiind de 2-6g/16g azot. Variatia cerintelor se explica prin capacitatea diferita de a produce uree a fiecarei specii. Salinitatea apei si cresterea amoniacului din mediu pot duce la intensificarea producerii de uree.

Necesarul de histidina este cuprins intre 0,9 si 2,7g/16g azot. Concentratia de histidina libera este ridicata in muschi.

Necesarul in lizina este cuprins intre 3,8 si 6,6g/16g azot, de treonina este 0,6-5g/16g azot, iar de triptofan de 0,2-1,1g/16g azot.

Cantitatile optime pentru izoleucina sunt 1,2 - 4,4g/16g azot si poate duce la sinteza cisteinei.

Proteinele de origine animala contin proportii diferite de aminoacizi fata de cele de origine vegetala, avand o valoare biologica superioara deoarece au o compozitie asemanatoare cu a corpului animal.

Necesarul de proteina la pesti este mai ridicat fata de animalele terestre atat datorita faptului ca au o crestere rapida, cat si pentru ca ei retin in corp doar 30-40% din proteina ingerata. Necesarul de proteina este diferit, depinzand de specie si de stadiul de dezvoltare ontogenetica a pestilor, fiind mai mare la pestii carnivori, la puiet si la reproducatorii in faza de reproducere.

Hrana administrata trebuie sa contina cantitatea minima de proteina necesara speciei. Daca avem o cantitate mai mica de proteine se limiteaza cresterea. iar daca depasim nivelul maxim necesar are loc utilizarea proteinelor in lipogeneza, surplusul fiind transformat in grasimi si depozitat sub forma de tesut adipos.

Factorii ce influenteaza cerintele de proteine:

• temperatura si salinitatea apei;

• talia si varsta pestelui.

Variatia temperaturii apei modifica doar cerintele absolute (cantitatea de hrana administrata), nu si cerintele relative (procentul de proteina din hrana). Continutul optim in proteine este independent de salinitate neexistand diferente fundamentale intre pestii de apa dulce si cei marini.

Varsta influenteaza nivelul optim de proteina. Larvele si alevinii au cerinte mai mari de proteine fata de adulti.

Talia este de asemenea un factor ce influenteaza direct proportional cerintele de proteine.

 Cerintele de lipide

Fata de animalele terestre, necesarul de acizi grasi esentiali la pesti este mult mai mare. Pentru a alcatui un regim de hrana care sa acopere necesarul de acizi grasi esentiali pentru o anumita specie, trebuie sa se cunoasca acidul gras dominant aferent speciei respective si care este capacitatea de bioconversie a acidului gras in C18, stiut fiind faptul ca acizii linoleic si linolenic sunt cei mai importanti.

Acizii grasi puternic nesaturati sunt versiunea cu lant lung a acizilor grasi, ce pot fi saturati sau nesaturati, in functie de tipul de legatura dintre atomii de carbon. Legatura poate fi simpla sau dubla, ca de exemplu C-C sau C=C. Daca sunt legaturi duble acidul este nesaturat, iar daca sunt mai multi atomi de C si mai multe duble legaturi, acidul este puternic nesaturat.

Anumiti acizi grasi nesaturati sunt elemente importante ale creierului si ale altor tesuturi nervoase si nu pot fi sintetizati din precursori. Ei pot fi introdusi in dieta prin intermediul uleiului extras din ficatul de cod, sau alte specii de pesti.

Regimurile de hrana cu un continut foarte bogat in lipide conduc la modificari in compozitia corporala, in special in cantitatea de acizi grasi. Cu cat aportul de lipide este mai ridicat, cu atat sinteza proprie a acizilor grasi este mai redusa.

Lipidele din carne de peste variaza in limite foarte largi, pestii fiind clasificati in pesti grasi (mai mult de 8% grasime), pesti cu stare medie de ingrasare (4-8% grasime) si pesti slabi (sub 4% grasime).

3. Cerintele de glucide

Hrana abundenta in glucide duce la crearea de substante de rezerva in ficat si muschi sub forma de glicogen. Acesta poate fi apoi metabolizat pentru a asigura necesarul energetic al organismului in caz de inanitie sau cand exista o ratie insuficienta.

În cazul pestilor rapitori, enzimele care intervin in digestia si catabolismul carbohidratilor sunt relativ inactive. Pestii rapitori au capacitate mai mica de a secreta insulina, atunci cand in hrana se administreza o cantitate mai mare de glucoza. La concentratii mari de glucide, activitatea enzimelor hepatice este influentata negativ. De aceea pestii rapitori nu pot tolera cantitati mari de glucide in hrana.

Spre deosebire de carnivore, echipamentul enzimatic al ciprinidelor este adaptat pentru hrana bogata in glucide, stimulandu-le chiar cresterea.

Celuloza si hemicelulozele se gasesc din abundenta in sortimentele de origine vegetala. În cantitati optime, celuloza asigura peristaltismul tubului digestiv, inlesnind pasajul lent al hranei prin acesta si o utilizare mai buna a substantelor nutritive.

4. Cerintele de substante minerale

Pestii au capacitatea de a absorbi substante minerale si din apa nu doar din hrana ingerata. Mineralele intra in compozitia numeroaselor tesuturi, mai ales in formatiunile scheletice sau in structura unor molecule servind drept cofactori enzimatici, cu participare si  la echilibrul ionic intra si extracelular.

La pesti, cerintele nutritionale sunt stabilite doar pentru 11 elemente minerale. Pe langa cele patru elemente ce intra in componenta materiei vii in proportiile cele mai mari (C, H, O, N), alte sapte elemente sunt necesare organismelor la nivele de peste 100mg/kg S.U. si anume: Ca, P, Na, K, Cl, S, formand grupa macroelementelor.

Tabelul 1
Cerintele pestilor in principalele elemente minerale

Nr.

crt.

Mineralele necesare

Necesar calculat

dupa Hepher, B., 1988

dupa Barnabe, G., 1991

1

Calciu

5 g‰

0,5 %

2

Fosfor

7 g‰

0,7 %

3

Magneziu

500 mg‰

0,05 %

4

Sodiu

1-3 g‰



0,4-0,5 %

5

Potasiu

1-3 g‰

0,1-0,3 %

6

Sulf

3-5 g‰

0,3-0,5 %

7

Clor

1-5 g‰

0,4-0,5 %

8

Fier

50-100 mg‰

50-100 mg/kg

9

Cupru

1-4 g‰

1-4 mg/kg

10

Mangan

20-50 mg‰

20-50 mg/kg

11

Cobalt

5-10 mg‰

5-10 mg/kg

12

Zinc

30-100 mg‰

30-100 mg/kg

13

Iod

100-300 mg‰

100-300 mg/kg

14

Molibden

Urme

Urme

15

Crom

Urme

Urme

16

Fluor

Urme

Urme

5. Cerintele de vitamine

Unele vitamine sunt indispensabile pentru buna functionare a organismului pestilor. Nevoile exacte de vitamine ale fiecarei specii sunt dificil de cunoscut.

Vitaminele pot fi impartite in doua grupe: vitamine liposolubile (se gasesc in lipide) si vitamine hidrosolubile (se pierd din hrana in prezenta apei). Pentru vitaminele liposolubile carentele sunt foarte rare, hrana pestilor continand suficiente lipide.

Probleme apar in cazul vitaminelor hidrosolubile. Studii de specialitate au aratat ca aproape 90% dintre vitaminele continute in hrana uscata se pierd imediat ce aceasta a fost introdusa in apa.

Forma alimentelor este esentiala. Cu cat suprafata alimentelor este mai mica, cu atat vitaminele hidrosolubile vor fi mai bine protejate si nu se vor risipi in apa. De aceea se recomanda utilizarea hranei vii sau a celei sub forma de granule. Granulele sunt rapid inghitite de pesti, iar vitaminele nu mai au timp sa se dizolve in apa. Carotenoidele sunt cunoscute ca vitamina A, beta-caroten, astaxanthina, xantofilina si alte cateva denumiri. Acestea sunt componente a mai multor proteine si enzime si neputand fi sintetizate din precursori, trebuie incluse in dieta.

Carotenoidele produc colorantii rosii si portocalii si asigura supravietuirea si rata de crestere a puietului de peste. Pentru a asigura necesarul de carotenoide putem adauga in ratia pestilor boia de ardei.

Un factor important este complexul B care se gaseste in drojdia proaspata sau uscata. Culturile de ciuperci microscopice exista din plin in drojdia proaspata de bucatarie (un aliment recomandat pentru puiet), dar toate drojdiile sunt bune ca supliment de complex vitaminic B.

Adaugarea de drojdie, boia de ardei, ulei de ficat de cod in cantitati mici la hrana, chiar la crevetii de saratura vii, cu o ora inainte de a fi dati pestilor, vor creste mult valoarea nutritiva a acestor alimente precum si rata de crestere a puietului, dar si cresterea pestilor maturi.

Vitaminele deficitare in hrana pestilor in general, dar si a celor de acva riu sunt: vitamina C, A, D, niancina, acidul pantotenic, riboflavina, E si K. De aceea trebuie sa imbunatatim furajele cu astfel de vitamine. Altele precum inozitolul, biotina, acidul folic, piridoxina si tiamina se gasesc in furajele de origine vegetala.

Carentele de vitamine se manifesta prin simptome diferite, precum scaderea rezistentei la boli, apatie, diminuarea posibilitatii de reproducere sau a cresterii, mortalitate etc.

O alimentatie variata si echilibrata poate asigura necesarul de vitamine si saruri minerale pentru pesti. Hrana vie este foarte indicata pentru evitarea carentelor de vitamine si saruri minerale.

Tabelul 2

Continutul in vitamine al unor tipuri de hrana

(Oprea, 1996)

Vitamine

Tip de hrana

A

Crustacee, galbenus de ou, verdeturi

Complexul B

Carne de peste, ou, ficat

C

Verdeturi, alge, ficat de vita, icre

D



Rame, alge, melci, purici de balta, creveti

E

Alge, verdeturi, galbenus de ou fiert

H

Galbenus de ou, ficat de vita

K

Ficat de vita, verdeturi, purici de balta

Necesarul de vitamine depinde de urmatorii factorii:

-        compozitia substantei brute din hrana pestilor;

-        varsta pestilor;

-        starea de sanatate si.

-        temperatura apei.

Organismele mai tinere au nevoie de o cantitate mai mare de vitamine.

Rolul vitaminelor asupra organismului pestilor:

- Vitamina B1: are rol in prelucrarea carbohidratilor (glucide) prin care se asigura energia  pestelui si de asemenea asigura hranirea sistemului nervos cu glucide, lipsa acestei vitamine genereaza tulburari de inot si crampe musculare;

- Vitamina B2: ajuta la digestia proteinelor si la dezvoltarea musculaturi, protejeaza mucoasele de la nivelul pieli pestelui, iar lipsa sa din organism se manifesta prin leziuni hemoragice al pielii si tulburari ale sistemului nervos;

- Vitamina B5 (vitamina PP): stimuleaza sintetizarea diferitelor enzime, iar lipsa ei genereaza probleme la nivelul branhiilor;

- Vitamina B6: este foarte importanta pentru sistemul nervos, lipsa ei genereaza leziuni ale sistemului nervos ce atrage dupa sine probleme de miscare;

- Vitamina B12: are rol in digestie, insa importanta ei este data de faptul ca este implicata in sinteza hemoglobinei (indispensabila in transportul oxigenului). Carentele acestei vitamine duc la anemie si tulburari de crestere ;

- Vitamina A: este foarte importanta pentru vedere si o crestere sanatoasa, de asemenea ajuta la protectia pielii si are rol in fertilitate, iar carentele in aceasta vitamina se manifesta prin deficienta de vedere si ulceratii hemoragice la nivelul pielii ;

- Vitamina C: foarte importanta in dezvoltarea scheletului, ea sigura si o imunitate ridicata, lipsa s-a ducand la deformari ale operculilor si branhiilor. Aceasta vitamina este foarte instabila in contact cu aerul de aceea in furaje se foloseste doar vitamina C stabilizata ;

- Vitamina D3: asigura o corecta asimilare a calciului si a posforului, minerale foarte importante in formarea scheletului, iar lipsa sa atrage dupa sine rahitismul pestelui ;

- Vitamina E: influenteaza cu precadere reproductia (hormoni sexuali) si stabilizeaza celelate vitamine si acizii grasi din furaje. Carentele in vitamin E duc la sterilitatea pestilor si la degenerarea grasa a ficatului ;

- Vitamina H (biotina): este un factor de crestere foarte important, iar lipsa sa duce la tulburari de crestere, lipsa apetitului si crampe musculare ;

- Vitamina ca: are rol in coagularea sangelui in cazul unor leziuni, iar lipsa sa produce leziuni ale ficatului ;

- Colina: ajuta la digestia grasimilor, iar lipsa sa duce la degenerarea grasa a ficatului.

6 Aditivi furajeri

Aditivii, in mod obisnuit, nu intra in componenta hranei, dar sunt folositi ca stimulatori ai ingrasarii, cresterii in greutate si a apetitului. Antibioticele sunt substante chimice produse de anumite organisme inferioare (ciuperci, bacterii) sau obtinute prin sinteza chimica, capabile ca in solutii foarte diluate sa impiedice inmultirea unor microorganisme (efect bacteriostatic) sau chiar sa le distruga (efect bactericid).

Distrugand flora intestinala daunatoare, antibioticele favorizeaza sinteza proteinelor si a vitaminelor contribuind la intarirea organismului.

Antibioticele stimuleaza dezvoltarea microorganismelor producatoare de vitamine din complexul B, mai ales B12, intervenind astfel in metabolismul substantelor azotate, determinand scaderea necesarului de proteina animala cu 30-40% intrucat se ridica gradul de utilizare al proteinei vegetale.

Actionand asupra proceselor metabolice care au loc in intestinul pestilor, antibioticele determina obtinerea unor sporuri de crestere mai mari, cu un consum de hrana mai redus.

Substantele antioxidante se folosesc pentru a stabiliza (a feri de degradare) anumiti componenti ai hranei, mai ales grasimile si vitaminele liposolubile.

Degradarea vitaminelor liposolubile este datorata prezentei in hrana a unor substante cu care vitaminele vin in contact, cum sunt: microelemente (Cu, Co, Mn), enzime, compusi nitrici, grasimi etc.

Antioxidantii naturali mai importanti sunt: tocoferolii, xantofila, gosipolul, iar ca antioxidanti sintetici amintim: etoxiquinul, santoquinul, B.H.T (butilhidroxitoluolul), B.H.A. (butilhidroxianisolul).

Preparatele enzimatice sunt extracte lichide sau medii deshidratate a unor culturi bacteriene selectionate sau produse pe seama unor mucegaiuri, care stimuleaza viteza unor reactii biochimice in metabolismul substantelor nutritive.

Folosind ca aditivi preparatele enzimatice se mareste cantitatea de enzime din corp ceea ce face sa se ridice gradul de digerare al hranei si asimilarea unei cantitati mai mari de substante nutritive. Astfel ritmul de crestere se accentueaza.

Astfel de preparate enzimatice se obtin prin cultivarea diferitelor mucegaiuri sau din culturi de bacterii selectionate.

Produsele enzimatice de uz furajer folosite in hrana pestilor contin proteaze, lipaze, amilaze, fitaze, celulaze. Enzimele sunt catalizatori biologici de natura proteica care participa la numeroase procese metabolice ce au loc in organismele vii, fara de care viata nu ar putea exista.

Proteazele degradeaza proteinele pana la peptide si aminoacizi, lipazele transforma grasimile in acizi grasi, amilazele descompun amidonul pana la dextrine si zaharuri, iar celulozele duc la formare de glucoza din celuloza.

3. Tipuri si forme de hrana

a) Hrana vie

Reprezinta o hrana ideala, bogata in vitamine si alti principii nutritivi, atragand si pestii, prin miscarea efectuata in apa acvariului. Dintre multe categorii de hrana vie, mentionam:

Zooplanctonul si fitoplanctonul, care reprezinta o hrana vie microscopica sau macroscopica, dimensiunile sale variind intre 0,1 si 1,0 cm. Din aceasta categorie fac parte Cladocerele (pureci de balta), crustaceii inferiori (Cyclops, Daphnia, Cantocampus, Diaptomus), algele albastre (Cyanophyceae), algele verzi (Clorophyceae), algele brune (Phacophyceae), algele rosii (Rhodophyceae) s.a. Aceasta hrana vie este importanta in special pentru alevini. Daca se recolteaza din mediul natural, odata cu aceasta pot sa fie vehiculate si diverse boli. Se prefera recoltarea planctonurilor din ape fara populatii de pesti.

Infuzorii, care reprezinta o hrana bogata in aminoacizi, acizi grasi, vitamine si substante minerale, fermenti etc. Dintre infuzori, cel mai apreciat este parameciul (Paramoecium caudatum), avand dimensiunea de adult cuprinsa intre 0,25-0,30 mm. Infuzorii se pot recolta din ape naturale sau se pot creste de catre acvariofil. Infuzorii reprezinta cea mai fina hrana vie, recomandandu-se folosirea acestora pentru alevini, in primele zile de viata a acestora.

Nauplii de crustaceu Artemia salina, care au o dimensiune de cca. 0,3 mm, fiind o hrana vie destinata alevinilor. Acesti naupli (larve) se pot recolta din luna mai pana in octombrie, din zone cu salinitate mare (lacul Techirghiol, lacul Sovata, lacul Amara, lacul Ocna Sibiului s.a. Exista posibilitatea de a recolta si pastra oua de Artemia salina si a le incuba, pentru a produce acasa acest crustaceu.

Rotiferele, care sunt forme animaliere inferioare, situate intermediar intre viermi si crustacei, avand dimensiuni intre 0,1-0,2 mm. Se recolteaza de obicei din ape naturale, intrucat cresterea lor este mai dificila decat a crustaceului Artemia salina. Datorita dimensiunilor reduse, rotiferele sunt destinate hranirii stadiilor tinere de pesti exotici.

Viermii tubifex (Tubifex rivulorum),  viermi care sunt cunoscuti sub numele popular de “Tubi”, fiind un vierme oligochet (vierme inelat, cu corpul divizat in numeroase segmente) ce se recolteaza odata cu malul din apele in care exista materii organice si se disociaza de mal prin spalarea intr-un ciur des. Este deosebit de apreciat de catre pesti, indiferent de varsta si dezvoltarea corporala a acestora, fiind insa date despre faptul ca se pot transmite boli, intrucat ei se dezvolta preponderent in ape cu mal bogat si materii in descompunere. Se pot pastra in vase cu gura larga, lasand sa picure apa in acele vase. Daca se introduce si carbune natural, durata de pastrare se prelungeste.

Hrana Chironomus, hrana ce este reprezentata de larvele mustei Chironomus thumi, larve care se pot recolta in anotimpul rece de pe vatra baltilor, odata cu malul. Aceasta hrana este destinata in special pestilor adulti si reproducatorilor. Se poate pastra o perioada de timp intr-un loc racoros, in carpe ude sau in vase de ceramica, cu putina apa, schimbata zilnic.

Enchitreele, care reprezinta niste viermi oligocheti, de culoare alba, denumiti stiintific Enchytroeus albidus. Au dimensiuni cuprinse intre 8 si 10 mm, fiind o hrana ideala pentru pestii adulti. Pentru a fi recoltati ei trebuie cautati in zonele cu frunze aflate in putrefactie. De la cativa viermi adulti se poate initia o crescatorie, asigurand hrana pestilor, inclusiv in sezonul rece. Din aceeasi categorie de viermi si din acelasi gen face parte si specia Enchytraeus bucholzi, denumit si Grindal, un vierme terestru utilizat de multi acvariofili in hrana alevinilor si a puietului.

Viermi micro, viermi care sunt nematode si care se hranesc cu bacterii si alte microorganisme vegetale si care poarta denumirea stiintifica de Anquilula silusiae. Viermii nu depasesc lungimea de 1 mm, fapt ce ii recomanda pentru stadiile tinere de pesti de acvariu.

Viermii de balegar, viermi care sunt, in fapt, larve ale unor specii de tantari, care traiesc in maluri bogate in substante organice, ca si viermii Tubifex. Sunt preferati de pesti, mai ales cei mai mari si adultii, intocmai ca si Tubi. Se pot pastra o perioada limitata de timp, la rece, in frigider, inveliti in hartie de ziar umezita.

Crevetele de apa dulce, crevete care se recolteaza din ape dulci, bine oxigenate. Au dimensiuni cuprinse intre 1 si 2 cm, fiind o hrana ideala pentru pestii adulti si pentru reproducatori.

Pestii mici vii, care reprezinta o hrana sigura mai ales in acvariile comune. În aceasta categorie se includ larvele, alevinii sau chiar puietul unor specii prolifice (Guppy), crescute intentionat pentru acest scop, in acvarii comune sau speciale. Pestii mici pot sa fie consumati si datorita neefectuarii programului reproductiv al speciilor care se inmultesc in acvariile comune, nepriceperii acvariofilului sau hranirii insuficiente si dezechilibrate a pestilor maturi.

Daca ar fi sa sugeram o ordine a hranirii pestilor cu hrana vie, in functie de varsta si dezvoltarea somatica, aceasta ordine ar fi urmatoarea: infuzori – microviemi – grindal – enchitree – tubifex, desi fiecare acvariofil face alegerea in functie de rezultatele obtinute si priceperea s.a.

b) Hrana uscata si liofilizata

Reprezinta o hrana suficient de bogata in principii nutritivi, apreciata de toate categoriile de pesti si o posibilitate curenta de asociere a hranei  vii. Hrana uscata, in majoritatea cazurilor, provine din uscarea, in conditii specifice, controlate, a hranei vii.

Purecii de balta (Daphnia pulex si Daphnia longispina) sunt recoltati in perioadele de maxima dezvoltare a acestora , uscandu-se pe site speciale sau chiar pe fasii de tifon, la soare .Fasiile de tifon sunt intinse pe rame de lemn si pozitionate, prin tepuse in pamant, la cca. 0,5 m de sol, sa existe o buna uscare si o buna ventilatie. Daca purecii de balta au fost bine si corect uscati, au o culoare alba-galbuie si se sfarama usor, in particule mici. Daca nu sunt pregatiti corespunzator, purecii de balta sunt foarte toxici si produc intoxicatii grave.

Viermii Tubifex sunt recoltati in cantitati mari si uscati in etuve speciale, dupa care sunt presati, forma de prezentare fiind acea a cuburilor. Daca au fost bine pregatiti, la introducerea in apa acvariului isi maresc volumul si sunt consumati cu multa placere de catre toate categoriile de pesti. Un astfel de produs poarta denumirea de “Tubifex”, viermii Tubifex fiind liofilizati in vid, pentru a-si mentine toate calitatile proteice.

Ouale de Artemia salina, care au fost recoltate toamna sau iarna. Aceste oua se usuca, cu ajutorul unor incalzitoare electrice speciale, prevazute cu ventilatoare. Temperatura incalzitoarelor (etuvelor) este una medie, uscarea facandu-se in timp. Ouale astfel pregatite se pastreaza in zone uscate, in borcane de sticla ermetic inchise sau ceruite, intrucat mucegaiesc usor. La recoltare este bine ca ouale sa nu fie amestecate cu coji ale unor oua din care deja au eclozat larvele.

Crevetele reprezinta o hrana foarte apreciata de pesti si satioasa in acelasi timp. Uscarea acestor crustacei are loc in etuve speciale, timp indelungat, pentru a se reduce procentul de apa. Dupa uscare se maruntesc, forma de prezentare fiind aceea de fulgi sau, daca au dimensiuni mai reduse (1-2 cm) se administreaza ca atare. Pastrarea lor se face in locuri lipsite de umiditate, in recipienti etansi.

Fitoplanctonul si zooplanctonul este un sortiment de hrana uscata mai recent introdus pe piata romaneasca si consta in uscarea componentelor fito si zooplanctonice, in conditii cu totul speciale, pentru a nu reduce din principii nutritivi detinuti de aceste forme de viata. Forma de prezentare este aceea a unor mici casolete invelite in folie de plastic.

Crabii ca si crevetele, se considera a fi o hrana preferata de catre pestii exotici. Metoda de pregatire si forma de prezentare sunt diverse (cuburi, fulgi, fainuri etc.)

Pestii de dimensiuni mici, in general, fara o valoare economica mare pentru om, uscati si pregatiti special, sub forma de cuburi, fulgi, fainuri s.a.

Carne de scoici, inima de vita, carne de vita, carne de pui, carne de curcan, melci, elemente vegetale etc.

c) Hrana congelata

Reprezinta o hrana cu o valoare alimentara superioara celei uscate la cald sau liofilizata, procesul de congelare nemodificand principii nutritivi de baza si nici nu se altereaza compozitia generala.

Pestisorii congelati, in general de dimensiuni mici (hamsii, merlani, sprort s.a.), pesti cu valoare economica medie, dar cu valoare nutritiva mare. Portiile trebuie sa reprezinte cantitatea necesara a fi consumata de pestii din acvariu, o singura data, dupa decongelare nefiind indicata recongelarea, datorita riscului contaminarii microbiene.

Viermii Tubifex, Chironomidele se congeleaza dupa o perioada in care s-a eliminat continutul intestinal, in special la viermii Tubifex. Atat Tubifexii cat si Chironomidele se congeleaza in pungi mici de plastic, intr-un strat subtire, rupandu-se din acesta doar cat sa se consume la o singura masa. Chiar daca sunt congelati, nici viermii si nici larvele de chironomide nu isi pierd din calitatile de baza.

Crevetele se congeleaza in casolete mici, decongelandu-se doar cat se consuma o singura data. Este necesara o atentie deosebita acestui aliment, posibilitatea de degradare si infestare fiind foarte crescuta.

Crabii, crustacei care trebuie congelati inainte sau dupa perioada de reproducere, fiind considerati o hrana valoroasa. Înainte de congelare se indeparteaza partile dure si chitinoase. Forma de prezentare este sub forma de mici casolete, pentru a nu se decongela cantitati prea mari.



Fitoplanctonul si zooplanctonul se recolteaza primavara, daca hrana va fi destinata pestilor maturi si reproducatorilor. Forma de prezentare este tot sub forma de casolete mici, dezghetandu-se doar partea ce se poate consuma de pesti la o singura masa. Zooplanctonul bine conservat are valoarea nutritiva a galbenusului de ou.

Organele congelate (inima, rinichi), carnea congelata (carnea alba) poate sa constituie un aliment preparat rapid, in casa, fiind sanatos si hranitor. Carnea si organele se taie in bucatele mici (cuburi), punandu-se la congelat in pungi mici, in straturi subtiri. Carnea congelata va apartine unor specii precum gaina (pui de gaina), curca s.a. evitandu-se carnurile prea grase (rata). Si organele si carnea obisnuita se va aloca doar pestilor mari, pesti care detin echipamentul enzimatic necesar digestiei acestei hrane. Înainte de administrare se verifica daca hrana s-a dezghetat complet.

d) Hrana fiarta

Se poate incadra in categoria de hrana proaspata, fiind folosita cu succes in hranirea diverselor specii si categorii de pesti. Pentru fierbere se preteaza carnurile de animale terestre (pasari, vite), pesti, moluste, ouale de pasari (galbenusul) s.a. Înainte de a se fierbe, respectiva carne trebuie sa fie tocata, macinata, prezentandu-se sub forma de cuburi, pasta, fibre etc. Este indicat a se pregati prin fierbere doar cat se consuma o singura data. Fata de hrana congelata, hrana fiarta este mai putin hranitoare, o parte din principii nutritivi degradandu-se termic. Daca se face hranirea cu galbenus de ou (mai ales la alevini), fie se foloseste ca atare, strecurat printr-un ciorap fin de dama, fie se pune intr-un pahar cu apa, iar dupa formarea unor microparticule, acestea se administreaza in portii mici, fara a polua apa acvariului.

e) Hrana artificiala (sintetica)

Desi incorect denumita ca hrana artificiala sau sintetica este catalogata in lumea acvaristilor hrana comercializata in magazinele de specialitate (Pet Shop), magazine care prin produsele lor, suplinesc toate celelalte categorii de hrana si usureaza munca acvariofililor. În multe tari civilizate ale lumii s-a creat o industrie a unei astfel de hrane, hrana suficient de echilibrata in vitamine, substante minerale, antibiotice, corectori de gust si de miros, substante pentru evidentierea coloritului etc. Hrana artificiala contine o proportie suficient de mare in proteine (40-50%), forma de prezentare fiind diversa:

  • forma deshidratata, elementele componente plutind o perioada de timp, dupa care inmagazinand apa, se scufunda;
  • forma de fulgi (solzi), elementele componente plutind foarte mult timp la suprafata apei, hrana fiind destinata mai ales pestilor de suprafata;
  • forma de granule, hrana scufundandu-se destul de rapid, flotabilitatea fiind redusa. Sunt destinate pestilor de mijloc si de fund, din acvariul comun;
  • forma de pastile (comprimate), hrana putand sa pluteasca mult timp sau sa se scufunde relativ repede;
  • forma de pulbere, foarte fina, medie sau fina, destinata stadiilor tinere de pesti etc.

 

 

 

 

 

 


Fig. 16 Diverse forme de prezentare pentru hrana artificiala

Atat forma de prezentare cat si marimea componentelor sunt adaptate marimii deschiderii orale (bucale) a pestilor. Oricat ar fi de bine structurate si tratate, aceste tipuri de furaje trebuie pastrate cu multa atentie, in locuri uscate si intunecate, penru a nu mucezi sau rancezi.

Firmele mari producatoare de hrana pentru pesti creeaza hrana speciala in functie de categoria de pesti si de specie, denumirea produsului fiind diferita, la fel si ambalajul, in concordanta cu tara de origine. Exista hrana special fabricata pentru guppy, pentru scalari, pentru discusi, pentru carasi etc, pe langa elemente de origine animala fiind incluse, acolo unde este cazul, elemente vegetale.

Din numeroasele produse de acest fel, de pe piata externa si interna, le amintim pe urmatoarele:

Tetramin, o hrana fina (fulgi), consumata cu placere de catre pesti. Contine peste 40 de ingrediente alimentare, ceea ce o recomanda ca hrana pentru majoritatea pestilor exotici. Fulgii de Tetramin se pot consuma de la suprafata apei, din masa apei si de pe substratul acvariului. Se administreaza in cantitati reduse, de mai multe ori pe zi.

Tetraphyl este o hrana de tip vegetal, destinata pestilor care consuma plante, alge sau detritus. Se poate administra odata cu Tetraminul sau succesiv. Mai este indicata ca hrana pentru reproducatori, pentru a nu se ingrasa si a pierde conditia de reproducere. Pestii hraniti cu Tetraphyl inregistreaza o durata sporita a vietii.

Tetra Conditioning Food este o hrana recomandata tot pestilor cu regim de hranire partial sau total vegetal. Contine multe vitamine, emolienti, corectori de gust si miros etc.

Tetraovin este o hrana destinata stadiilor tinere de pesti, are granulatie fina, fiind gandita sa ajute pestii in acumularea de grasimi si hidrati de carbon, toate acestea necesare proceselor vitale si cresterii.

Tetra Food Menu este o hrana liofilizata, componentele principale fiind tubifexii, larvele de tantari, crevetele si ficatul de vita.

Tabmin este o hrana sub forma de tablete, destinata pestilor de dimeniuni mari (Astronotus) si pestilor de substrat (Toracatum, Kuhli, Corydoras s.a.). Este un amestec de Tetramin si Tetraphyl.

Tetra Baby Food este o hrana pentru puiet, sub forma de pulbere. Exista doua tipuri, “E” si “L”, baza fiecaruia fiind constituita dintr-un amestec de grasimi, proteine, caroten si vitamine.

Tetra Growth Food este o hrana cu principii nutritivi necesari puietului in crestere (carbonati, hidrati, proteine etc.).

Hrana pesti tropicali Tetra Prima 150g

 
    

 

 

 


Fig. 17 Forme de prezentare a produselor Tetra

Biomin este o hrana sub forma de pasta, recomandata hranirii tuturor speciilor, indiferent de marimea corporala.

Tetra Guppy Food este o hrana artificiala destinata pestilor Guppy, sub forma de fulgi. Contine cca. 42% proteina la care se adauga alte componente, inclusiv clorofila. Are in compozitie ficat de peste, crevete, larve de tantari s.a.

Tetra Fin Goldfish Food este o hrana destinata caraseilor.

Tetra Cichloid Food este o hrana foarte echilibrata, fiind destinata ciclidelor africane, in special, dar si altor categorii de pesti de acvariu, inclusiv discusilor.

Tetra Ruby este o hrana cu rol nutritiv dar si pentru mentinerea sau evidentierea culorilor la pesti. Contine pigmenti naturali si artificiali care sa se depoziteze in celulele galbene (xanthophore), rosii (erythophore) si negre (melanophore).

Tubi este o hrana sub forma de cuburi, liofilizata, din viermi Tubifex.

Tetra Delicat reprezinta o gama foarte larga de hrana, de diverse forme, culori si texturi, alcatuite pe baza de larve de tantari, Artemia salina, elemente vegetale s.a.

Din America au ajuns si pe piata noastra produsele “Wardley” si “Longlife”, bine apreciate de specialisti si consumate cu placere de catre pesti.

4. Principiile hranirii pestilor exotici

Hranirea pestilor ornamentali este o activitate placuta si cel mai spectaculos moment  al zilei pentru un acvarist, in afara de luptele dintre beta sau ciclizi. În aceste momente exista ocazia sa observam pestii care sunt mai timizi sau care dau primele semne de boala.

Datorita originii si comportamentului, fiecare specie s-a adaptat la un anumit tip de hrana. De exemplu, multi pesti se hranesc in special cu alge, ei fiind pesti ierbivori (SAE, Otocinclus, Ancistrus, Aymonierii, Ciprinontidae vivipare, cichlidae africane, etc.).

De asemenea, dupa o observare mai temeinica vom constata ca nu toti pesti se hranesc la fel, unii prefera suprafata apei, altii fundul ei. Pestii cu spatele drept, gura superioara si inotatoarea dorsala inclinata spre spate prefera sa stea aproape de suprafata apei, fapt pentru care se va hrani de la suprafata apei. Pestii cu inotatoarea dorsala curbata, carena pronuntata si gura terminala prefera sa stea in stratul de mijloc al apei. Printre acestia se numara neonii, discusii si majoritatea ciprinidelor (barbus). Acesti pesti se vor hrani cu precadere in zona mediana a acvariului (intre ape). Pestii care se hranesc pe fundul apei au abdomenul plat si gura dispusa inferior. Din aceasta categorie fac parte sanitarii (Corydoras), majoritatea mancatorilor de alge, dar nu numai.

  • Pestii exotici trebuie hraniti dupa necesitatile lor vitale, fara excese, arbitrar sau empiric, avand cunostinte temeinice despre biologia speciilor respective.
  • Hrana se aloca gradat, in cantitati suficiente pentru a nu se face risipa sau a induce malnutritia. Pestii trebuie sa consume hrana alocata in maximum 10-15 minute.
  • Hrana sa fie impartita in tainuri zilnice (2-3/zi), administrandu-se la aceeasi ora.
  • Sa indepartam, periodic, surplusul de alimente neconsumate din acvariu.
  • Hrana sa concorde ca textura, calitate si cantitate cu speciile pe care le crestem.
  • În perioada administrarii hranei nu se face primenirea apei acvariului.
  • Consumarea hranei, in general, si a unui furaj nou, in special, trebuie urmarita atent.
  • Pestii nu se vor hrani “din mana”.
  • Refuzul hranei de catre pesti poate sa insemne apaitia unor boli in populatia de pesti.
  • Hrana trebuie sa fie variata.
  • Hrana in cantitati exagerate reduce durata de viata a pestilor.
  • Apetitul pestilor depinde si de factorii externi precum temperatura si biochimismul apei.
  • Cea mai completa si complexa hrana este hrana vie.
  • Hranirea este o conditie esentiala a aclimatizarii speciilor noi de pesti.
  • Odata cu inaintarea in varsta, pestii din unele specii isi modifica regimul alimentar.
  • Pestii noi introdusi intr-o colectivitate deja formata, nu consuma hrana in primele 24-36 ore.









Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Cerinte nutritionale ale pestilor de acvariu
Metode de obtinere a hranei vii - dieta pestilor de acvariu
Clasa Chondrichthyes (Chondropterygii)
Subincrengatura Agnatha
Clasificarea pestilor cartilaginosi
Clasa Cyclostomata
Clasificarea pestilor ososi
LEWIS READ: Chod Rig - Cenusareasa monturilor


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu