Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » familie » pescuit
Clasificarea pestilor cartilaginosi

Clasificarea pestilor cartilaginosi



Clasificarea pestilor cartilaginosi

Pestii din clasa CHONDRICHTHYES se incadreaza in:

Subclasa SELACHII (Elasmobranchii):

- Supraordinul PROTOSELACHII (exclusiv fosili):

          - Ordinul Cladoselachiformes;

          - Ordinul Pleuracanthiformes.

- Supraordinul EUSELACII:

          - Seria PLEUROTREMATA

          - Ordinul Hexanchiformes;

          - Ordinul Heterodontiformes;


          - Ordinul Galeiformes;

          - Ordinul Squaliformes.

- Seria HYPOTREMATA

          - Ordinul Rajiformes;

          - Ordinul Torpediniformes..

Subclasa BRADYODONTI

- Supraordinul EUBRADYODONTI (exlusiv fosili)

- Supraordinul HOLOCEPHALI

Subclasa SELACHII (Elasmobranchii)

In alcatuirea subclasei Selachii intra pesti cartilaginosi cu corpul acoperit de solzi placoizi si tepi. Poseda branhii si septe interbranhiale bine dezvoltate. Au intre 5-7 perechi de fante branhiale neacoperite de un opercul tegumentar. Cloaca si spiraculele sunt prezente. Dintii, distincti, se reinnoiesc periodic. Stomacul este bine diferentiat la formele actuale.

Se cunosc circa 150 specii de pesti cartilaginosi. Majoritatea apartin subclasei Selachii. Cele mai vechi forme dateaza din devonian. Formele primitive au gura terminala, pe cand cele evoluate o au subterminala. In aceasta subclasa sunt cuprinsi pesti cartilaginosi care traiec si in Marea Neagra.

Supraordinul Protoselachii

Cuprinde forme fosile, posesoare a multor structuri primitive, care au trait din devonian pana in jurasic si au fost incadrate in ordinul Cladoselachiformes si ordinul Pleuracanthiformes. Din aceste ordine, cele mai reprezentative vietuitoare apartin genurilor:

- Cladoselache, descoperit in America de Nord, atingea 2 m lungime, avea articulatia arcului mandibular de tip amfistilic, inotatoare pectorale foarte dezvoltate, codala de tip heterocerc, 7 perechi de fante branhiale, dispunea de spiracule, iar corpul era acoperit de solzi placoizi foarte mici;

- Pleuracanthus, avea corpul fusiform, lipsit de solzi, inotatoarele perechi inguste la baza, codala dificerca. Masculii posedau pterigopode.

Supraordinul Euselachii

Primele forme ale acestui supraordin apar in lias, pentru ca in eocen sa apara toate familiile si genurile actuale. Ordinele si familiile apartinatoare supraordinului Euselachii sunt grupate in doua serii: Pleurotremata si Hypotremata.

Seria Pleurotremata

Din aceasta serie fac parte rechinii propriu-zisi. Morfologic, aceste vietuitoare, prezinta urmatoarele caracteristici: au corpul fusiform, coada robusta, ochii dispusi lateral sau dorsal, articulatia maxilarelor de tip amfistilic si hiostilic, fantele branhiale dispuse pe partile laterale ale corpului si posterior pectoralelor, centura scapulara independenta de coloana vertebrala.

Seria Pleurotremata cuprinde 4 ordine: Hexanchiformes, Heterodontiformes, Galeiformes si Squaliformes.

Ordinul Hexanchiformes

Include rechini care pastreaza unele caractere primitive. Arcul mandibular prezinta o suspensie amfistilica. Poseda 6-7 perechi de fante branhiale, spiracule mici, cartilaj rostral simplu, pectorale bibazale, codala heterocerca cu lobul inferior mai dezvoltat. La acesti rechini lipseste membrana nictitanta a ochiului, notocordul este persistent, iar conul arterial are 6-7 siruri de valvule.

Familia Hexanchidae cuprinde rechini de talie medie (2-5 m), care populeaza in profunzime marile calde (inclusiv Marea Mediterana) si au un inot lent. Din aceata familie, cele mai reprezentative specii sunt:

- Heptranchias perlo: atinge 3 m lungime si poseda 7 perechi de fante branhiale. Este colorat in gri-perlat pe partea dorsala si alb pe cea ventrala. Din punct de vedere al reproducerii, este o specie vivipara aplacentata;

- Hexanchus griseus (fig. 158): atinge lungimi de 5-6 m si are 6 perechi de fante branhiale. Dintii, dispusi pe 2-3 siruri au rolul de a retine hrana, care este constituita din diferite specii de pesti. Este o specie vivipara aplacentara. Femela da nastere la 60-70 de pui, care masoara 70 cm lungime. Este cautat pentru ficatul bogat in grasimi.

Fig. 158. Hexanchus griseus

Ordinul Heterodontiformes

Din acest ordin fac parte rechini de talie mica, cu capul voluminos, botul foarte scurt si lipsit de cartilaj rostral, ochiul fara membrana nictitanta, spiracule mici, dispuse posterior ochilor. In gura dispusa subterminal este prezenta o dentitie heterodonta (dinti diferiti ca forma si marime) pe mai multe randuri (acest aspect a dat numele ordinului). Poseda 5 perechi de fante branhiale. Cele doua inotatoare dorsale sunt precedate fiecare de cate un spin. Pectoralele sunt tribazale, iar inotatoarea anala este prezenta.

Din acest ordin face parte o singura familie (Heterodontidae), cu un singur gen (Heterodontus) (fig. 159).

Fig. 159. Heterodontus

Familia Heterodontidae cuprinde rechini de talie mica (1-1,5 m), care se hranesc cu moluste si echinoderme, au o reproductie ovipara (o fecunditate scazuta). Femelele depun un numar mic de oua, voluminoase, protejate de o capsula cornoasa formata de doua lame spiralate, in prelungirea carora se gasesc, uneori, filamente. Perioada de incubatie dureaza 9-10 luni.

Ordinul Galeiformes



Acest ordin cuprinde rechinii tipici. Corpul acestora incepe cu un rostru sustinut de 3 cartilaje rostrale, in urma caruia se afla gura dispusa ventral. Prezinta o dentitie asemanatoare pe cele doua maxilare, iar suspensia arcului mandibular este de tip hiostilic. Poseda 5 perechi de fante branhiale. Inotatoarele pectorale sunt tribazale, dorsalele nu au spin, anala este prezenta, iar codala este heterocerca cu lobul inferior scobit. Conul arterial este dotat cu 2-4 randuri de valvule.

Din cadrul ordinului Galeiformes fac parte mai multe specii de rechini care apartin urmatoarelor familii: Isuridae, Cetorhinidae, Rhincodontidae, Carcharinidae si Sphyrnidae.

Familia Isuridae. Corpul acestor rechini cu o forma hidrodinamica favorabila inotului rapid, poate atinge lungimi de 3-8 m si chiar mai mult. In gura, dispusa ventral, poseda dinti unicuspizi triunghiulari si plati, dispusi pe mai multe randuri. Prezinta fante branhiale larg deschise si spiracule mici sau absente. Au doua inotatoare dorsale inegale si codala cu lobul superior sau inferior alungit. Corpul are o coloratie albastruie pe fata dorsala si alba pe cea ventrala. Traiesc in mari calde si temperate. Se hranesc cu cantitati mari de peste, fiind extrem de voraci. La toate speciile, reproductia este vivipara aplacentata, cu fecundatie limitata. La nastere, puii sunt bine dezvoltati.

Cele mai reprezentative specii ale familiei Isuridae sunt:

- Lamna cornubica: acest rechin denumit si „rechinul scrumbiilor”, are corpul lung de 3-4 m, cu aspect de torpila (fig. 160). Specie foarte vorace, consuma cu predilectie scrumbii (de unde si numele). Embrionii se hranesc cu oua nefecundate (oofagi). La nastere, puii au 60 cm lungime;

Fig. 160. Lamna cornubica

- Carcharodon carcharias, numit „rechinul alb” sau „mancator de oameni”, atinge lungimi de 8-12 m (fig. 161). Poseda o dentitie foarte puternica. Cuspidele mai mari ating 7,5 cm. Este extrem de vorace si de puternic.

Fig. 161. Carcharodon carcharias

Familia Cetorhinidae cuprinde rechini mari, cu peste 10 m lungime si 4000 kg, adaptati la hranirea planctonica. Gura, situata ventral, poseda dinti mici, numerosi si unicuipizi. Narinele sunt dispuse departe de gura. Fantele branhiale  sunt larg deschise, iar spiraculele sunt prezente. Arcurile branhiale au branhioctenidii lungi si numeroase. Prezinta doua inotatoare dorsale inegale si codala cu lobul inferior mai dezvoltat. Pedunculul codal este carenat. Traiesc in toate marile. Vara, constituiti in grupuri, se apropie de coastele litorale. Inoata lent si duc o viata pelagica. Se hranesc cu plancton, indeosebi cu crustacei. Reproductiv sunt specii vivipare aplacentate. Cea mai reprezentativa specie este:

- Cetorhinus maximus, numit popular „rechinul pelerin” (fig. 162), poate atinge 15 m lungime, fiind una dintre cele mai mari specii de rechini.

Fig. 162. Cetorhinus maximus

Familia Rhincodontidae are in componenta sa rechini de talie foarte mare (de pana la 18 m), planctonofagi. In gura, subterminala, poseda numerosi dinti mici, unicuspizi. Fantele branhiale sunt largi, iar arcurile branhiale prezinta branhioctenidii in forma de lame, pe care se dezvolta grupuri de denticuli alungiti, care impiedica trecerea macroplanctonului cu care se hranesc acesti rechini. Inotatoarele dorsale sunt inegale, iar codala are lobul inferior mai dezvoltat. Atat corpul cat si pedunculul codal prezinta carene longitudinale. Reproductiv sunt vivipari aplacentari.

Rhincodon typus, rechinul balena, traieste in marile intertropicale, in Oceanele Pacific, Atlantic si Indian. Insoteste, printr-un inot lent, bancurile de pesti si crustacei planctonici. Cu toate ca atinge dimensiuni considerabile, este inofensiv fata de om.

Familia Scyliorhinidae cuprinde rechini de talie mica (sub 1,5 m). Gura este dispusa ventral si echipata cu numerosi dinti mici, pluricuspizi, pe mai multe randuri. Fantele branhiale sunt inguste, iar spiraculele sunt prezente. Inotatoarea codala are lobi putin dezvoltati. Coloratia este, in general, diferita, adesea cu pete mai inchise. Traieste in zona litorala a marilor si oceanelor, la adancimi mici. Majoritatea speciilor sunt ovipare, depunand oua protejate de o capsula cornoasa cvadrangulara, echipate in fiecare colt cu cate un filament. Din cadrul acestei familii, fac parte speciile:

- Scyliorhinus stellaris, numit popular „mata de mare”, care atinge 1-1,20 m lungime si prezinta pete mari pe corp;

- Scyliorhinus cunicula (fig. 163), este o specie de talie mica (sub 80 cm), intalnita frecvent in Marea Mediterana. Capul este presarat cu pete mici. Incubatia oului dureaza cateva saptamani. Embrionul dispune de branhii externe.

Fig. 163. Scyliorhinus cunicula

Familia Carcharinidae este foarte heterogena si cuprinde rechini cu corpul alungit si botul ascutit. Gura, ventrala, poseda fie dinti mici, pluricuspizi, fie dinti mari, triunghiulari, unicuspizi, cu lungimea crenelata, asezati pe mai multe randuri functionale. La ochi poseda o membrana nictitanta redusa. Spiraculele pot fi prezente sau absente. Inotatoarea codala are lobul inferior mic.

Speciile care compun aceasta familie se pot incadra in 3 grupe ecologice: pelagice, de coasta si de apa dulce.

Speciile pelagice au dimensiuni mai mari (4-6 m) si traiesc in largul marilor tropicale si subtropicale. Cea mai comuna specie este rechinul albastru (Prionace glauca), care are o culoare albastruie pe partea dorsala si nuante mai deschise pe partile laterale si ventrale. Poate atinge 6 m lungime. Este extrem de rezistent si isi urmareste prada cu insistenta. Consuma atat animale acvatice (pesti, pasari) cat si resturi menajere aruncate de pe vase.

Speciile de coasta sunt reprezentate de rechini de dimensiuni mici (pana la 1,5 m), duc o viata bentonica. Dintre rechinii de coasta din Marea Mediterana cei mai frecventi sunt „cainii de mare” (Mustelus mustelus si Mustelus canis) care se hranesc cu crustacei si moluste. Sunt pescuiti pentru carnea lor.

Speciile de apa dulce si salmastra patrund in estuare, de unde migreaza pe fluvii si intra chiar in lacuri, in regiunile tropicale si subtropicale. Cele mai cunoscute specii de rechini de apa dulce sunt: Carcharhinus gangeticus si Carcharhinus nicaraguensis, care ating o talie de pana la 1 m.



Toate speciile de rechini din familia Charcharinidae sunt vivipare aplacentare sau placentare. Sunt pescuiti pentru piele (folosita in marochinarie) si pentru grasimea extrasa din ficat.

Familia Sphyrnidae cuprinde rechini de 4-5 m lungime. Specific acestora este capul lor turtit dorso-ventral si cu doua extinderi laterale provenite din dezvoltarea cartilajelor preorbitale si postorbitale, care ii confera forma de ciocan. Ochii sunt situati la extremitatea acestor extinderi. Spiraculele lipsesc. Au doua dorsale inegale, cea anterioara fiind mai mare. Cu toate ca traiesc in mari calde, vara intreprind deplasari in nord. Duc o viata pelagica, de coasta, dar unele specii patrund in golfuri, constituind un pericol pentru om. Se hranesc cu pesti, moluste si crustacei.

Rechinii din familia Sphyrnidae sunt grupati in doua genuri constituite din 12 specii. Cea mai comuna specie este rechinul ciocan (Sphyrna zygaena) (fig. 164), care traieste in apele tropicale si subtropicale, uneori si in cele temperate. Este o specie vivipara la care femela da nastere la 35-40 pui complet dezvoltati, care masoara 50 cm lungime.

Fig. 164. Sphyrna zygaena

Ordinul Squaliformes

Include rechini de talie mai mica (1-2 m), cu rostru putin alungit si cartilajul rostral simplu. Gura este ventrala. Arcul mandibular are suspensie de tip hiostilic. Poseda spiracule. Prezinta doua inotatoare dorsale, pectorale tribazale si codala heterocerca cu lobul inferior mai mic. Anala lipseste. Conul arterial are 6-7 randuri de valvule.

Familia Squaliformes cuprinde rechini cu corpul fusiform, capul turtit dorso-ventral si ochii laterali. Poseda spiracule mari. Inotatoarele dorsale sunt precedate de cate un tep. Codala heterocerca, are lobul inferior redus sau lipsa. Traiesc, uneori in grupuri, in mari temperate. Se hranesc cu pesti.

O specie larg raspandita este rechinul spinos sau cainele de mare (Squalus acanthias) (fig. 165), care poate atinge lungimi de 1,5 m si este un bun inotator. Este intalnit si in Marea Neagra. Se hraneste cu pesti si crustacei. Din punct de vedere al reproductiei este vivipar aplacentar (ovovivipar). Este pescuit pentru carne si pentru ficatul bogat in grasimi si vitaminele A si D.

Fig. 165. Squalus acanthias

Seria Hypotremata

Cuprinde vietuitoare acvatice cu corpul turtit dorso-ventral si pedunculul caudal mult subtiat. Pe corpul turtit, ochii si spiraculele sunt situate dorsal, iar fantele branhiale ventral. Partea dorsala este mai puternic pigmentata. Articulatia arcului mandibular este de tip hiostilic. Duc o viata bentonica.

Seria Hypotremata cuprinde doua ordine: Rajiformes si Torpediniformes.

Ordinul Rajiformes

In acest ordin se incadreaza rechini cu pectoralele intinse pe partile laterale ale corpului si reunite inaintea botului. Cartilajul rostral este dispus median sau lipseste. Centurile scapulare sunt atasate la coloana vertebrala.

Din ordinul Rajiformes fac parte patru familii: Rajidae, Pristidae, Dasyatidae si Mobulidae.

Familia Rajidae cuprinde rechini cu corpul in forma de disc rombic. Pedunculul codal al acestora este net delimitat de corp. Inotatoarele dorsale, mici, sunt situate pe pedunculul codal. Poseda spiracule larg deschise. Dimorfismul sexual este bine exprimat, masculii fiind mai mici, au dintii bucali ascutiti si denticuli spinosi la baza pectoralelor. Reproductia acestor rechini este de tip ovipar, depunand oua protejate de o capsula cvadrangulara cu prelungiri in fiecare colt. Cele mai reprezentative specii ale familiei Rajidae sunt:

- Raja clavata, vatosul sau vulpea de mare (fig. 166), este cea mai comuna specie, la care femela atinge 1,25 m lungime, iar masculul 1 m. Poate atinge o greutate intre 5-7 kg. Traieste si in Marea Neagra. In marile nordice este pescuita pentru carne, ficat si piele;

Fig. 166. Raja clavata

- Raja miraletus sau vulpea cu oglinda (fig. 167) este prezenta in Marea Mediterana si Oceanul Atlantic.

Fig. 167. Raja miraletus

Familia Pristidae cuprinde forme cu un corp alungit, inotatoare pectorale libere si codala puternica. Rostrul lor este mult alungit, turtit dorsoventral si sustinut de tuburi calcaroase longitudinale. Acest rostru, in forma de spada, poarta pe partile sale laterale dinti ascutiti (denticuli rostrali), ca un ferastrau. Dintii din cavitatea bucala sunt turtiti si dispusi in mozaic. Codala are lobul inferior mai mic. Ating o talie de 6-9 m. Traiesc in mari calde.

Cea mai cunoscuta specie este Pristis pristis, numita popular pestele ferastrau (fig. 168). Este o specie cosmopolita, care patrunde si in Marea Mediterana.

Fig. 168. Pristis pristis (peste ferastrau). Vedere laterala (A) si dorsala (B)

Familia Dasyatidae prezinta specii cu corpul turtit si latit sub forma unui disc circular sau rombic, ca si al raidelor. Coada lor, lunga si subtire, are aspectul unui bici. Pe la mijlocul peduncului, coada poseda o inotatoare dorsala, urmata, adeseori, de unul sau de doi spini zimtuiti, stabatuti de un canal longitudinal, in care se afla glande veninoase. Intepatura acestora, foarte dureroasa, poate produce chiar moartea oponentului. Inotatoarea codala este redusa sau absenta. Tegumentul este nud. Gura este prevazuta cu numerosi dinti ascutiti, dispusi in siruri transversale. Reproducerea lor este vivipara aplacentara. Acesti rechini sunt frecventi in marile tropicale.



In Marea Neagra, cea mai comuna specie este Dasyatis pastinaca, pisica de mare (fig. 169), care poate atinge 2 m lungime. La aceasta, inotatoarea dorsala este inlocuita cu 1-2 spini lungi, zimtati, care au la baza o glanda veninoasa.

Familia Mobulidae cuprinde rechini cu corpul mai lat decat lung, de forma discoidala. Aceste vietuitoare pot atinge o anvergura intre varfurile pectoralelor de 6 m si peste 4 m lungime. Pectoralele, ascutite la extremitati si intrerupte la nivelul ochilor, se prelungesc anterior capului cu doi apendici cefalici ce au aspectul unor cornite. Atat ochii cat si spiraculele sunt pozitionate lateral. Inotatoarea dorsala poate fi inlocuita de un spin rudimentar. Tegumentul, neted sau rugos, este nud. Dintii bucali sunt numerosi, mici, ascutiti si dispusi in siruri transversale pe unul sau pe ambele maxilare. Sunt animale vivipare aplacentare. Traiesc in marile tropicale si intertropicale.

Fig. 169. Dasyatis pastinaca

In Marea Mediterana se intalneste Mobula mobular, diavolul de mare (fig. 170).

Fig. 170. Dasyatis pastinaca

Ordinul Torpediniformes

Familia Torpedinidae include specii cu corpul in forma de disc circular, capul lipsit de rostru proeminent, pedunculul codal gros si terminat cu o coada puternica.

Pe peduncul se gasesc doua inotatoare dorsale. Tegumentul este nud. Pe ambele laturi ale trunchiului prezinta cate un organ electric. Traiesc in zonele de coasta ale marilor calde si temperate, unde duc o viata bentonica. Hrana lor este constituita din pesti, moluste si crustacei.

In Marea Mediterana si Oceanul Atlantic este frecvent intalnita specia Torpedo marmorata, torpila electrica marmorata (fig. 171), care atinge o lungime de pana la 1 m si o greutate de 25-30 kg. Are o reproducere vivipara aplacentara.

Fig. 171. Torpedo marmorata


Subclasa Bradyodonti

Rechinii din subclasa Bradyodonti se deosebesc de cei selacieni prin faptul ca arcul mandibular dispune de o suspensie de tip autostilic. Palatopatratul este fixat pe neurocraniu in regiunea etmoidala si otica.

Formele fosile (au trait din carbonifer pana in cretacic) au fost incluse in supraordinul Eubradyodonti, in timp ce formele actuale, putine la numar, au fost grupate in supraordinul Holocephali.

Supraordinul Holocephali

Cele mai importante caractere generale ale acestui supraordin sunt: dintii lor au fuzionat in cateva placi dentare, poseda 3 cartilaje rostrale articulate la craniu, cartilajele labiale sunt prezente, maxilarele sunt scurte si masive, cele 4 fante branhiale sunt acoperite de un opercul fals (o cuta tegumentara), notocordul este consolidat de un tub cartilaginos, vertebrele sunt lipsite de corp vertebral, coastele lipsesc, stomacul si valvula spiralata sunt putin diferentiate, iar cloaca este absenta. Conductele urogenitale se deschid direct la exterior. Inmultirea este ovipara, prin oua mari prevazute cu capsula cornoasa. Incubatia dureaza 9-12 luni.

Formele actuale sunt grupate in trei familii, din care cea mai importanta este familia Chimaeridae.

Familia Chimaeridae include vietuitoare acvatice cu corpul fusiform, subtiat catre regiunea codala care apare ca un filament. Capul prezinta un bot scurt, ochii mari si lipsiti de pleoape, iar gura echipata cu 3 perechi de placi cu creste masticatoare. Prezinta doua inotatoare dorsale, dintre care cea anterioara, precedata de un spin puternic erectil, este scurta si inalta, in timp ce cea posterioara este lunga si joasa. Inotatoarele perechi au o singura baza, iar anala nu se poate distinge. Tegumentul este nud. Solzi placoizi, mici, se intalnesc doar la indivizii tineri si la masculul adult pe un mic tentacul din crestetul capului si pe organul de aculpare. Masculii au pe cap un organ adeziv (numit tentaculum frontale) cu care imobilizeaza femela. Linia laterala are aspectul unui canal deschis anterior si inchis posterior.

Chimaera monstrosa, himera (fig. 172), atinge lungimi de circa 1 m. Traieste pe langa coastele Europei, la adancimi de pana la 1000 m. Hrana lor consta din pesti mici, crustacei si echinoderme. Nu are importanta economica.

Fig. 172. Chimaera monstrosa


Clasa Osteichthyes (Osteopterygii)

Caracrete generale

Clasa Osteichthyes (osteon = os; ichthys = peste) cuprinde pesti cu endoscheletul partial sau total osificat. Craniul lor este constituit atat din oase de cartilaj, cat si din oase dermice. Corpul este acoperit cu solzi cosmoizi, ganoizi sau elasmoizi (cicloizi sau ctenoizi). Mai rar au corpul nud. Inotatoarele pectorale prezinta diferite forme, cele ventrale, uneori absente, ocupa pozitii diferite. Inotatoarea codala este cel mai adesea homocerca si mai rar dificerca sau gefirocerca. Poseda 4 perechi de branhii situate in camere branhiale acoperite de opercule. Unii pesti ososi respira si prin plamani, vezica gazoasa sau alte organe bogat vascularizate. Conul arterial regreseaza treptat si se dezvolta bulbul aortic. La putine grupe de pesti ososi se pastreaza spiraculele si valvula spirala. Fecundatia este externa, majoritatea masculilor fiind lipsiti de organ copulator. Icrele sunt mici si bogate in vitelus.

Aceasta clasa cuprinde aproximativ 20000 de specii, care populeaza apele dulci, salmastre si marine.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




LEWIS READ: Chod Rig - Cenusareasa monturilor
Clasa Chondrichthyes (Chondropterygii)
Clasificarea pestilor ososi
Clasa Cyclostomata
Pescuitul
Subincrengatura Agnatha
Clasificarea pestilor cartilaginosi


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu