Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » familie » pescuit
Clasificarea pestilor ososi

Clasificarea pestilor ososi



Clasificarea pestilor ososi

Conform opiniei lui MOYLE si CECH (2000) de la Universitatea California, pestii din clasa OSTEICHTHYES (Osteopterygii) se impart in subclasele: Sarcopterygii si Actinopterygii.

1. Subclasa SARCOPTERYGII

          - Infraclasa ACTINISTIA (Coelacanthimorpha)

                      - Ordinul Coelacanthiformes

                          - Familia Latimeriidae

          - Infraclasa DIPNOMORPHA (Dipnoi)

                      - Ordinul Ceratodontiformes


                          - Familia Ceratodontidae

                      - Ordinul Lepidosireniformes

                          - Familiile Lepidosirenidae, Protopteridae

          - Infraclasa TETRAPODOMORPHA

                      - Cuprinde alte ordine de pesti fosili

2. Subclasa ACTINOPTERYGII

          - Infraclasa CHONDROSTEI

                      - Ordinul Polypteriformes

                          - Familia Polypteridae

                      - Ordinul Acipenseriformes

                          - Familiile Acipenseridae, Polyodontidae

          - Infraclasa NEOPTERYGII

                      - Diviziunea Ginglymodi

                                  - Ordinul Lepisosteiformes

                                      - Familia Lepisosteidae

                      - Diviziunea Halecomorphi

                                  - Ordinul Amiiformes

                                      - Familia Amiidae

                      - Diviziunea Teleostei

                                  - Infradiviziunea ELOPOMORPHA

                                              - Ordinul Anguilliformes

                                                  - Familia Anguillidae

                                  - Infradiviziunea CLUPEOMORPHA

                                  - Ordinul Clupeiformes

                                    - Familiile Clupeidae, Engraulidae

                                  - Infradiviziunea EUTELEOSTEI

                                              - Supraordinul Ostariophysi

                                                          - Seria Otophysi

                                                            - Ordinul Cypriniformes

                                   - Familiile Cyprinidae, Gyrinocheilidae,

                                        Cobitidae, Balitoridae

                                  - Ordinul Siluriformes

  - Familiile Siluridae, Ictaluridae, Clariidae

                                           - Supraordinul Protocanthopterygii

                                  - Ordinul Salmoniformes

                                              - Subordinul Salmonoidei

                                   - Familia Salmonidae

                                  - Ordinul Esociformes

                                   - Familiile Esocidae, Umbridae

                                           - Supraordinul Paracanthopterygii

                                  - Ordinul Gadiformes

                                   - Familia Gadidae

                                           - Supraordinul Acanthopterygii

                      - Seria Atherinomorpha

                                  - Ordinul Beloniformes

                                   - Familia Belonidae

                                  - Ordinul Cyprinodontiformes

                                   - Familiile Poeciliidae, Cyprinodontidae

                      - Seria Percomorpha

                                  - Ordinul Gasterosteiformes

                                   - Familia Gasterosteidae

                                  - Ordinul Perciformes

                                             - Subordinul Percoidei

                                   - Familiile Centrarchidae, Percidae,

                                      Carangidae

                                              - Subordinul Gobioidei

                                   - Familia Gobiidae

                                              - Subordinul Scombroidei

                                   - Familia Scombridae

                                              - Subordinul Mugiloidei

                                   - Familia Mugilidae

                                  - Ordinul Pleuronectiformes

                                   - Familiile Pleuronectidae, Bothidae

                                  - Ordinul Tetraodontiformes

                                   - Familiile Tetraodontidae, Molidae,

                                      Ostraciidae

Subclasa SARCOPTERYGII

Cuprinde pesti ososi care apartin de infraclasa: Actinistia, Dipnomorpha (Dipnoi) si Tetrapodomorpha.


Infraclasa Actinistia (Coelacanthimorpha)

Pe langa formele fosile, paleozoice, aceasta cuprinde o singura specie, Latimeria chalumnae, care traieste in apele Oceanului Indian, in apropiere de coastele Africii de Sud.

Ordinul Coelacanthiformes

Familia Coelacanthidae este constituita in majoritate din forme fosile, care au trait in carbonifer pana in cretacic, existand in prezent o singura specie.

Latimeria chalummae (fig. 209) este o specie ihtiofaga, care traieste la adancimi de 150-800 m, in apele calde care scalda arhipelagul Comore. Corpul lui atinge 1,2-1,5 m lungime si 30-40 kg greutate. Prezinta solzi de tip cosmoid mai subtiri ca la formele fosile. Este un peste lucifug cu ochii fosforescenti. Pe corp exista inotatoare pectorale de tip monobazal, doua dorsale si o codala gefirocerca, trilobata, cu lobul axial proeminent. Scheletul visceral, redus, este lipsit de maxilare. Aparatul opercular, incomplet, este alcatuit doar dintr-un opercul mare. Vezica gazoasa este voluminoasa. Respiratia este realizata prin 5 perechi de branhii. Mai prezinta si un rest de plaman, sub forma unui cordon alungit, cu structura adipoasa. Este lipsit de coane, dar are spiracule. Intestinul poseda o cuta spiralata cu suprafata mare de absorbtie. Acesta se deschide in cloaca. Depune un numar mic de oua mari (peste 2 cm).

Fig. 209. Latimeria chalumnae

Infraclasa Dipnomorpha (Dipnoi)

Numele subclasei de Dipnoi (dis = doi; pnein = a respira) provine de la faptul ca acesti pesti au respiratie dubla, branhiala si pulmonara. Desi bogata in specii fosile paleozoice, in fauna actuala se gasesc doar 3 genuri, ale caror specii populeaza apele dulci si calde ale Africii, Australiei si Americii de Sud.

Corpul alungit (peste 1 m) este acoperit cu solzi cosmoizi grosi la formele fosile si subtiri si imbricati la cele actuale. Inotatoarea codala se transforma prin evolutie din heterocerca in dificerca.

Scheletul prezinta urmatoarele particularitati: reducerea oaselor dermice ale neurocraniului, a scheletului visceral si a dentitiei; premaxilele si maxilele lipsesc; dentarul este redus; arcul mandibular are o suspensie autostilica la neurocraniu; notocordul este persistent; vertebrele sunt acentrice; inotatoarele perechi, de tip archipterigiu biseriat, sunt alungite in forma de palete si acoperite cu solzi (la Epiceratodus) sau filiforme (reduse la axul mezomer; la Protopterus si Lepidosiren).

Sistemul digestiv are ca particularitati: lipsa stomacului, existenta valvulei spirale in intestin, care se deschide in cloaca.

Branhiile, reduse numeric, sunt in numar de 4 holobranhii la Epiceratodus, 3 la Lepidosiren si 2 la Protopterus.

Plamanii sunt in numar de 2 la Protopterus si Lepidosiren si unul la Epiceratodus (au plamanul stang atrofiat).

Sistemul circulator are caracteristic compartimentarea incompleta a inimii in doua atrii si tendinta de separare a sangelui oxigenat de cel carbonatat.

Fecundatia este externa. Dezvoltarea ontogenetica se realizeaza prin metamorfoza.

Ordinul Ceratodiformes

Familia Ceratodidae (Monopneumonidae) cuprinde pesti cu inotatoarele perechi alungite, in forma de palete. Corpul si inotatoarele perechi sunt acoperite de solzi mari. Poseda doar pulmonul drept.

Epiceratodus forsteri (baramunda) (fig. 210), traieste in Australia, in ape care nu seaca complet vara. Se deplaseaza prin miscari lente pe fundul apelor. Consuma furaje de natura vegetala. Depune o ponta constituita dintr-un numar mare de oua. Larvele nu poseda branhii externe si organ adeziv. Are o carne foarte apreciata.

Fig. 210. Baramunda (Epiceratodus forsteri)

Ordinul Lepidosireniformes

Familia Lepidosirenidae (Dipneumonidae) include pesti cu inotatoarele perechi filiforme, care au doar rol senzitiv. Pe corp poseda solzi mici. Prezinta 2 pulmoni dezvoltati.

Protopterus annectens (cambona) (fig. 211), traieste in ape mici, cu vegetatie abundenta, din Africa ecuatoriala. In perioada secetei, cand apele seaca complet, se infunda in mal si tegumentul secreta o capsula in care realizeaza somnul estival. In perioada ploilor, capsula este dizolvata de apa si pestele este pus in libertate. In timpul estivatiei respiratia este exclusiv pulmonara. Se reproduc in sezonul ploios, cand, ponta, constituita dintr-un numar mare de oua, este depusa intr-un cuib sapat in malul de pe fundul apei. Ouale sunt ingrijite de masculi. Larvele poseda un organ adeziv sub cap si 4 perechi de branhii externe. Au o hranire carnivora si carnea foarte apreciata. Se deplaseaza prin miscari lente.

A

B

Fig. 211. A – Cambona (Protopterus annectens); B – Protopterus in estivatie

Lepidosiren paradoxa (lolahul) (fig. 212), traieste in mlastinile Amazonului si are o biologie asemanatoare cu cea a cambonei. Isi depune ponta tot in cuib. Masculul, prezinta in perioada de reproducere pe inotatoarele ventrale mai multe filamente, bine vascularizate, prin care se produce schimbul de gaze intre corp si apa. Filamentele au rol si in oxigenarea pontei de catre masculul care o pazeste. Larvele, cu o crestere mai rapida, se aseamana cu cele de Protopterus.

A

B

Fig. 212. A – Lolahul (Lepidosiren paradoxa); B – Lepidosiren paradoxa in estivatie

Subclasa Actinopterygii

In aceasta subclasa se incadreaza pestii cu scheletul partial sau total osificat si cu inotatoare perechi dispuse in evantai (tip actinopterigiu). Inotatoarele pectorale prezinta o baza scurta si lata, de tip uniseriat, putin mobila la articulatie (euribazala). Inotatoarea codala este cel mai frecvent homocerca, uneori heterocerca si rar dificerca sau gefirocerca. Solzii sunt de tip ganoid sau elasmoid. Cele circa 15000 specii ale acestei subclase sunt grupate in 3 supraordine: Chondrostei, Holostei si Teleostei.

Infraclasa Chondrostei

Numele acestui supraordin sugereaza o slaba osificare a scheletului. Pestii din acest supraordin au scheletul cartilaginos cu osificari dermice localizate la nivelul capului. Prezinta coarda dorsala persistenta si vertebre acentrice lipsite de corp vertebral. Solzii sunt ganoizi. Coada este heterocerca. Au aparut in devonian si au atins apogeul in carbonifer. In fauna actuala intalnim doar Acipenseriformele.

Ordinul Polypteriformes

Acesta este format din o familie, doua genuri (Polypterus si Calamoichthys) si un numar mic de specii care populeaza apele dulci ale Africii ecuatoriale si subecuatoriale.

Corpul acestor pesti, cu forme originale, este acoperit cu solzi ganoizi, rombici. Prezinta o inotatoare dorsala, lunga, fragmentata in lobi (pinule). La baza inotatoarelor pectorale se afla doua piese marginale alungite, intre care se intercaleaza o placa cartilaginoasa triunghiulara pe a carei margine posterioara se articuleaza pterigoforele, iar pe acestea lepidotrichiile. Baza inotatoarelor pectorale, care sunt de tip brahipterigiu, este ingusta, musculoasa si acoperita cu solzi. Aceste inotatoare sunt mobile si servesc la tararea pe fundul apei.

Scheletul prezinta urmatoarele particularitati: craniul neural ramane in parte cartilaginos, craniul visceral nu mai are perechea a 5-a de arcuri branhiale, centura scapulara este partial cartilaginoasa, poseda 3 oase operculare, in locul razelor branchiostege (absente) au doua placi gulare.

Inima are in conul arterial 6 siruri longitudinale de valvule.

Respiratia este dubla: prin branhii si prin plamani.

Intestinul pastreaza valvula spirala si prezinta cecumi pilorici.

Ureterele primare se unesc intr-un orificiu urogenital, care se deschide la exterior prin intermediul unui orificiu situat posterior orificiului anal. La mascul, canalele deferente se deschid in sinusul urogenital, pe cand la femela, oviductele se deschid in uretere, anterior locului de unire a acestora.

Reproducerea are loc in sezonul ploios. Produc oua mici, adezive si puternic colorate. Larvele, echipate cu branhii externe, se dezvolta prin metamorfoza.

Familia Polypteridae este alcatuita din 9 specii de pesti grupate in doua genuri. In bazinul fluviului Zair, cea mai frecventa specie este Polypterus bichir (fig. 213).

Fig. 213. Polypterus bichir

Ordinul Acipenseriformes

Cuprinde pesti cu scheletul regresat. Gura este dispusa ventral si precedata de un rostru. Pe lobul codal superior sunt dispusi solzi ganoizi, iar la baza inotatoarelor neperechi se afla solzi modificati. Operculele sunt formate din 3 piese. Vezica gazoasa se afla in legatura cu esofagul. Inima prezinta un con arterial cu numeroase valvule.

Din ordinul Acipenseriformes fac parte familiile Acipenseridae si Polyodontidae. De familia Acipenseridae apartin genurile Huso si Acipenser, iar familia Polyodontidae include genurile Polyodon si Psephurus.

Familia Acipenseridae cuprinde pesti de talie mare, cunoscuti si sub numele de sturioni. Gura, asezata ventral, este lipsita de dinti si precedata de doua perechi de mustati. Pe corp sunt dispuse 5 siruri longitudinale de scuturi osoase. Traiesc in ape marine, rar in cele dulci. Speciile marine migreaza in vederea reproducerii in apele dulci. Sunt pescuiti pentru carnea gustoasa si pentru icrele negre (caviar).

In Marea Neagra traiesc:

- Huso huso (morunul) (fig. 214): cel mai mare sturion (1-5 m lungime si 50-200 (1000) kg greutate). Corpul este masiv, gros si alungit, acoperit cu 5 siruri longitudinale de scuturi osoase (un sir impar dorsal, doua siruri laterale si doua siruri latero-ventrale simetrice). Capul, acoperit cu placi osoase, este relativ redus, botul este turtit de sus in jos, cu varful tronconic. Gura este inferioara, semicirculara. Poseda 4 mustati nefranjurate, turtite usor lateral, care depasesc buza superioara intreaga. Se hraneste cu crustacei, moluste, larve si mai ales cu pesti. Pentru carnea si icrele sale negre, este unul din cei mai importanti economic pesti marini;

Fig. 214. Morun (Huso huso L.)

- Acipenser güldenstaedti (nisetru) (fig. 215): atinge frecvent 1-2 m si greutatea de 20-30 (100) kg. Are corpul acoperit cu scuturi dorsale distantate intre ele, precum si cu scuturi laterale rombice si distantate intre ele. Intre scuturile laterale si dorsale exista numeroase scuturi marunte. Nisetrul are botul scurt, lat si obtuz, cu profilul capului foarte usor concav. Mustatile, rotunde si nefranjurate, sunt situate mai aproape de varful botului decat de gura. Buza superioara este despicata la mijloc si cea inferioara neintrerupta. Are carne gustoasa si icre de calitate, foarte apreciate de consumatori;

Fig. 215. Nisetru (Acipenser güldenstaedti colhicus Märti)

- Acipenser stellatus (pastruga) (fig. 216): atinge 1-1,4 m si 6-10 (60) kg masa corporala. Corpul este alungit, fusiform si subtire. Capul este mic, cu botul foarte lung, usor ascutit si turtit ca ciocul de rata. Gura este inferioara, dreapta, cu buza superioara intreaga si cea inferioara intrerupta la mijloc. Cele 4 mustati sunt scurte si nefranjurate. Se hraneste, ca si ceilalti sturioni, cu fauna de fund. Are carne si icre de calitate. Ca si celelalte specii de sturioni se afla in regres populational.

Fig. 216. Pastruga (Acipenser stellatus)

In Dunare si afluentii sai se intalnesc:

- Acipenser ruthenus (cega) (fig. 217): care atinge in mod obisnuit 60-70 cm lungime si o greutate de 4-5 (12) kg. Pe corp are 5 siruri de scuturi rombice, iar intre sirul dorsal si cel lateral prezinta numeroase scuturi marunte. Capul are un profil dorsal foarte usor concav. Botul este scurt, lat si obtuz. Mustatile sunt rotunde, franjurate si situate mai aproape de gura decat de varful botului. Buza superioara este despicata la mijloc, iar cea inferioara este intrerupta. Se preteaza la crestere intensiva. Are carne gustoasa. Prin incrucisare cu morunul a participat la obtinerea hibridului Bester;

Fig. 217. Cega (Acipenser ruthenus L.)

- Acipenser nudiventris (viza) (fig. 218): care are o talie de 50-60 cm si o greutate de 8-10 (40) kg. Corpul este relativ inalt si gros. Botul este conic, scurt si rotunjit la varf. Gura este transversala, inferioara, dreapta si cu buze nedespicate. Mustatile sunt rotunde si franjurate la marginea interna, situate la mijlocul distantei dintre varful botului si gura. Are carne gustoasa. Cu toate ca a fost cea mai raspandita specie de sturioni in Dunare, astazi este extrem de rara.

Fig. 218. Viza (Acipenser nudiventris)

Cega si viza sunt specii exclusiv de apa dulce.

Familia Polyodontidae cuprinde sturioni de apa dulce, din genurile Polyodon si Psephurus, care traiesc in bazinele hidrografice ale unor fluvii mari. Astfel, in America de Nord, in fluviul Mississippi traieste specia Polyodon spathula (pestele cu botul lung), care atinge la maturitate sexuala (la varsta de 7-10 ani) lungimi de 1,5-2 m si greutati de 70-100 kg. Un alt reprezentant al familiei, numit Psephurus gladius este intalnit in fluviul Yang Tze din Asia, care poate atinge o lungime de pana la 3 m si o greutate de peste 700 kg. Polyodon spathula (fig. 219), importat la noi pentru crestere sistematica, se aseamana cu sturionii, cu exceptia capului, care prezinta un rostru mult alungit, comprimat dorso-ventral, in forma de cioc de rata sau de vasla. Operculele si rostrul sunt acoperite de o retea de receptori tactili sau electrici. Corpul este, in general, lipsit de solzi, existand totusi niste solzi mici dispusi de-a lungul liniei laterale, la baza dorsalei si la baza pectoralelor. Ochii, relativ mici, sunt dispusi la baza rostrului. Gura, relativ mare, este amplasata ventral. Pielea, neteda, are culoare inchisa (de la gri pana la negru) pe partea dorsala si alba-cenusie pe partea ventrala. Pe suprafata arcurilor branhiale prezinta numerosi spini branhiali lungi. Vezica inotatoare este unicompartimentata. Are permanent gura deschisa pentru filtrarea apei care strabate sistemul branhial. Se hraneste cu zoo-si fito-plancton, insecte, larve de insecte, detritus s.a. Se reproduce primavara, cand temperatura apei atinge 11-140C. In vederea depunerii pontei, reproducatorii migreaza pe cursul fluviilor si afluentilor pe distante de kilometrii. Depun icrele pe substrat de pietris, in zone cu curent puternic, la adancimi de 4-10 m. Femelele se reproduc o data la 3 ani.

Fig. 219. Polyodon spathula Walbaum


Infraclasa Neopterygii

Acest grup heterogen a aparut in permian, a atins apogeul in jurasic, iar in prezent este pe cale de stingere. Conserva o serie de caractere arhaice: neurocraniul prezinta oase dermice dispuse superficial, sculptate si acoperite de ganoina, inima poseda un con arterial lung cu mai multe valvule, intestinul este prevazut cu o valvula spirala rudimentara, se mentine o hemibranhie hioidiana dezvoltata, solzii sunt de tip ganoid sau cicloid, codala este heterocerca sau homocerca. Vezicula gazoasa, bine vascularizata, are un rol important in respiratie. Scheletul este bine osificat. Piesele operculare sunt modificate. Se dezvolta prin metamorfoza.

Diviziunea Ginglymodi



Ordinul Lepisosteiformes

Ordinul cuprinde un numar mic de specii care traiesc in apele dulci ale Americii de Nord si Asiei. Speciile acestui ordin apartin la familia Lepisosteidae.

Familia Lepisosteidae cuprinde pesti care poseda un amestec de caractere arhaice si de ridicata specializare. Astfel, sunt singurii pesti cu vertebre opistocelice (intalnite la amfibieni si reptile). Nu poseda notocord. Cele mai importante specii ale genului Lepisosteus sunt: Lepisosteus oseus (fig. 220), cea mai comuna, Lepisosteus tristoechus, cea mai mare specie si Lepisosteus simensis, singura specie asiatica.

Fig. 220. Lepisosteus oseus

Diviziunea Halecomorphi

Ordinul Amiiformes

Familia Amiidae prezinta atat caractere arhaice, cat si caractere care ii apropie de teleostei. La neurocraniul, subtire, nu intalnim oase sculptate sau acoperite de ganoina, solzii subtiri, circulari si imbricati sunt apropiati de tipul cicloid, codala este homocerca si spiraculele lipsesc. Singura specie a familiei si a genului este Amia calva (fig. 221). Aceasta poseda un dimorfism sexual pronuntat, muschii fiind mai mici si mai viu colorati. Depun aproximativ 1 milion de icre mici in cuiburi in forma de cupa, construite de masculi din materiale vegetale.


Fig. 221. Amia calva

Diviziunea Teleostei

Teleosteii au aparut in jurasic si au evoluat in mai multe directii sub influenta conditiilor variate de viata. Din acest supraordin fac parte 98% din speciile actuale de pesti, impartite in circa 30 de ordine.

Teleosteii au, in general, scheletul bine osificat si corpul acoperit de solzi elasmoizi, cicloizi si ctenoizi, subtiri si imbricati. Unii au tegumentul nud. Inotatoarea codala este cel mai adesea homocerca. Inima, prevazuta cu bulb arterial, are la nivelul conului arterial o pereche de valvule. Vezica gazoasa este simpla sau compartimentata si pastreaza sau nu legatura cu esofagul prin ductul pneumaticus. Ca urmare a prezentei sau absentei acestei legaturi, teleosteii se impart in fizostomi (care pastreaza legatura) si fizoclisti (care nu pastreaza legatura intre vezica gazoasa si esofag).

Incadrarea teleosteilor in ordine si familii se face pe baza caracterelor centurii scapulare, structurii otolitelor si a razelor dermice ale inotatoarelor.

Din supraordinul Teleostei cele mai importante ordine sunt: Anguilliformes, Clupeiformes, Cypriniformes, Siluriformes, Salmoniformes, Esociformes, Gadiformes, Beloniformes, Cyprinodontiformes, Gasterosteiformes, Perciformes, Pleuronectiformes, Tetraodontiformes si Syngnathiformes.

Ordinul Anguilliformes

Pestii acestui ordin au corpul alungit, cilindric, cranial si comprimat medio-lateral in partea sa posterioara, inotatoare pectorale mici, ventralele absente, iar dorsala este unita cu codala si anala. Poseda orificii operculare mici si solzi cicloizi (la speciile cu solzi). In dezvoltarea ontogenetica prezinta si stadiul de larva. In general sunt pesti marini bentonici, fizostomi, unele specii traind o perioada de timp in apele dulci. In acest ordin se incadreaza 21 familii, dintre care o importanta economica aparte prezinta:

Familia Anguillidae. Cuprinde un singur gen de pesti migratori amfibiotici, care-si parcurg perioada trofica in apele dulci si perioada de reproducere in apele marine.

Anguilla anguilla (fig. 222) are corpul serpentiform, gros si ascutit in partea anterioara si comprimat medio-lateral in cea posterioara. Ochii, mici, sunt situati foarte anterior. Gura este larga, tipica rapitorilor. Atinge lungimi cuprinse intre 0,5-1,4 m si o greutate de 2-6 kg. Corpul este acoperit cu solzi marunti, ovali, ascunsi in piele. In primele stadii de dezvoltare se hraneste cu zooplancton marin, iar apoi cu nevertebrate si vertebrate. Este un rapitor nocturn de temut.

Fig. 222. Anghila (Anguilla anguilla L.)

Pana la atingerea maturitatii sexuale (la varsta de 10-18 ani) anghila traieste in raurile mari care se varsa in Marea Mediterana, Marea Baltica, Marea Alba si nordul Oceanului Atlantic. In vederea reproducerii, adultii efectueaza migratii extrem de lungi (circa 6500 km) si de epuizante pana in Marea Sargaselor. In apropierea insulelor Bermude, la adancimi de peste 1000 m si presiuni mari, depun intre 1-5 milioane de icre mici. Dupa reproducere adultii mor. Din icrele fecundate se formeaza o larva ce are forma unei frunze de salcie (fig. 223), numita leptocefal. Larvele, pelagice, sunt purtate pasiv de curenti si in decurs de 2-3 ani ajung pe coastele Europei, unde se metamorfozeaza in mici anghile, numite civele. Femelele migreaza in apele dulci continentale, iar masculii raman in apele litorale. Leptocefalii ajung foarte rar in Marea Neagra.

Fig. 223. Stadiile de dezvoltare ale anghilei

Ordinul Clupeiformes

Cuprinde un grup primitiv si heterogen de pesti, care poseda un craniu partial cartilaginos, vezica gazoasa de tip fizostom, solzi cicloizi relativ mari. Unele specii  prezinta un con arterial si valvula spirala in intestin. Din acest ordin fac parte specii de apa dulce si marina, migratori si cu importanta economica ridicata.

Ordinul Clupeiformes cuprinde urmatoarele familii: Clupeidae si Engraulidae.

Familia Clupeidae include pesti marini care migreaza in apele dulci ale fluviilor. Clupeidele prezinta un corp comprimat lateral, o carena de solzi pe linia medio-ventrala a abdomenului si o singura dorsala. Speciile planctonofage poseda numerosi branhiospini subtiri ce formeaza un filtru branhial care retin particulele alimentare. Cele mai reprezentative specii ale familiei sunt:

- Clupea harengus (heringul): duce o viata pelagica, de card, pe coastele Oceanului Atlantic, in Marea Baltica si Marea Nordului. Reprezinta 30% din pescuitul mondial. Este migrator holobiotic;

- Sardina pilchardus (sardeaua) (fig. 224): specie marina, raspandita pe coastele europene ale Oceanului Atlantic, in Marea Mediterana si in Marea Neagra (intalnita rar);

Fig. 224. Sardeluta (Sardina pilchardus sardina (Risso))

- Alosa pontica (scrumbia de Dunare): atinge 40-50 cm lungime si 1 kg greutate (fig. 225). Traieste in Marea Neagra si Marea Azov, de unde migreaza pentru a se reproduce in fluvii.

Fig. 225. Scrumbie de Dunare (Alosa pontica)

Familia Engraulidae cuprinde pesti de talie mica, cu corpul usor comprimat, frecvent cilindric. Prezinta maxilarul superior mai lung ca cel inferior, solzi cicloizi subtiri, oase operculare membranoase. Linia laterala lipseste.

Singura specie europeana a familiei este Engraulis encrasicholus (hamsia) (fig. 226), care este un peste planctonic de card si de talie mica. Este frecvent in Marea Neagra.

Fig. 226. Hamsie (Engraulis encrassicholus ponticus Alex.)

Ordinul Cypriniformes

Cuprinde aproximativ 5000 de specii de pesti fizostomi, majoritatea de apa dulce. Corpul lor, de dimensiuni variabile, este acoperit cu solzi, foarte rar tegumentul fiind nud. Poseda o singura dorsala. Inotatoarele ventrale au pozitie abdominala. Caracteristic acestor specii este aparatul Weber (fig. 227), constituit dintr-un lant de oscioare care fac legatura intre vezica gazoasa si urechea interna. Cele mai importante familii ale ordinului sunt: Cyprinidae si Cobitidae.

Fig. 227. Aparatul lui Weber la crap:

A – in timpul activitatii; B – in repaus; c – capacel; f – fereastra; m – maduva spinarii; p – parghie; r – regulator;

v – vertebra.

Familia Cyprinidae include specii de apa dulce cu o larga raspandire si importanta economica. Gura, uneori flancata de mustati, este lipsita de dinti, a caror absenta este suplinita de dintii faringieni inferiori, dezvoltati, la speciile cu stomac nediferentiat. In fauna tarii noastre intalnim numeroase specii, precum:

- Cyprinus carpio (crapul) (fig. 228): poate atinge 1 m lungime si pana la 30 kg greutate; prezinta un corp fusiform, usor comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, cicloizi; inotatoarea dorsala, lunga, are primele trei radii tari, dintre care prima este mai mare si dintata; capul, in general mic, prezinta opercule mari, cu suprafata striata; gura, mica, este protactila, cu buze carnoase; pe maxilarul superior are 4 mustati, dintre care doua sunt mai lungi; traieste in balti, lacuri, rauri domoale; se preteaza la cresterea dirijata si la reproducerea artificiala;

Fig. 228. Crap (Cyprinus carpio carpio L)

- Carassius carassius (caracuda) (fig. 229): specie raspandita pe un areal larg in Europa. Corpul este turtit medio-lateral si relativ inalt. Capul este scurt si terminat cu o gura mica si cu buze subtiri. Poseda solzi mari, cicloizi, relativ grosi. Atinge 15-25 (40) cm lungime si 150-200 g greutate, rar 1 kg. Vietuieste bine in ape mlastinoase, balti, lacuri putin adanci si cu vegetatie abundenta, dar si in ape curgatoare cu adancime redusa si curs lent. Se reproduce in lunile mai-iunie. Are o valoare economica redusa;

Fig. 229. Caracuda (Carassius carassius L)

- Carassius auratus (carasul argintiu) (fig. 230): originar din Asia, a fost adus in Europa unde s-a raspandit peste tot. Are un format corporal asemanator cu al caracudei, dar mai putin inalt si usor mai alungit. In mod obisnuit, adultii masoara intre 10-30 cm lungime si 100-300 g greutate. Prefera fundurile maloase, bogate in substante organice, in flora si fauna acvatica. Rezistenta la deficitul de oxigen in apa. Are carne gustoasa, dar o dinamica de crestere redusa;

Fig. 230. Caras (Carassius auratus gibelio (Bloch))

- Rutilus rutilus (babusca) (fig. 231): prezenta in bazinul hidrografic al Europei. Peste de talie mica, atinge 20-25 cm lungime si 80-200 g greutate. Corpul alungit este acoperit de solzi cicloizi mijlocii. Capul este conic, cu gura terminala si lipsita de mustati. Foarte sperioasa, prefera baltile sau apele domoale cu fund nisipos si vegetatie submersa. Se preteaza la pescuitul sportiv;

Fig. 231. Babusca (Rutilus rutilus carpathorossicus)

- Scardinius erithrophthalmus (rosioara) (fig. 232): prefera apele curgatoare lente cu vegetatie abundenta din toata Europa. Are corpul fusiform, mai mult sau mai putin comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si grosi. Capul este mijlociu, botul scurt, gura mica, terminala, oblica in sus si lipsita de mustati. Codala este adanc scobita, cu lobi egali. In mod obisnuit, masoara 20-25 cm lungime si 0,5-2 kg greutate. Se hraneste cu alge, vegetatie submersa, viermi, larve etc. Este mai putin apreciata de consumatori din cauza oaselor multe;

Fig. 232. Rosioara (Scardinius erythrophthalmus erythrophthalmus L.)

- Abramis brama (platica) (fig. 233): este o specie frecventa in apele statatoare sau lin curgatoare si mai ales in baltile adanci ale Dunarii. Are corpul inalt si puternic comprimat medio-lateral. Capul este mic, ochii mici sunt situati in jumatatea anterioara a capului, gura este mica, subterminala. Atinge 25-50 cm lungime si 4-10 kg greutate. Are o importanta medie, deoarece are in carnea alba, gustoasa, multe oase;

Fig. 233. Platica (Abramis brama brama L.)

- Tinca tinca (linul) (fig. 234): populeaza baltile cu fund malos si raurile domoale. Specie de talie mijlocie (25-30 cm si 1-1,5 (7) kg), are corpul relativ inalt, comprimat medio-lateral, acoperit de solzi marunti si un strat gros de mucus. Capul este comprimat lateral, ochii mici si bine departati, gura terminala, putin oblica si cu o pereche de mustati scurte la comisurile buzelor. Codala este usor scobita. Se poate exploata si in crescatorii sistematice;

Fig. 234. Lin (Tinca tinca L.)

- Aspius aspius (avatul) (fig. 235): este singurul ciprinid rapitor din apele de ses si de deal. Corpul avatului este alungit, usor comprimat lateral. Ochii mici sunt dispusi in jumatatea anterioara a capului. Gura este mare, terminala si usor oblica in sus, terminata cu buze subtiri. Atinge 30-50 cm lungime si 1,5-3 kg greutate. Apreciat de pescarii sportivi pentru carnea fina si gustoasa, dar cu multe oase;

Fig. 235. Avat (Aspius aspius aspius L.)

- Barbus barbus (mreana): prefera apele clare cu fundul pietros din zonele colinare si de sus. Peste de talie mijlocie (40-60 cm si 0,6-0,8 kg) cu corpul fusiform, acoperit cu solzi cicloizi redusi. Gura este inferioara, cu buze carnoase, de la care pornesc doua perechi de mustati, dintre care cele anterioare sunt mai scurte (fig. 236). Peste apreciat in pescuitul sportiv. Are icrele toxice;

Fig. 236. Mreana (barbus barbus barbus L.)

- Leuciscus cephalus (cleanul) (fig. 237): traieste in carduri mici in ape limpezi cu fundul nisipos sau pietros din zona inalta a colinelor. Are corpul relativ cilindric, imbracat in solzi mari, cicloizi. Capul este relativ mare, cu gura terminala larga, a carui comisuri ajung pana la marginea anterioara a ochilor. Atinge 25-45 cm lungime si 300-600 g greutate. Are valoare economica locala.

Fig. 237. Clean (Leuciscus cephalus cephalus L.)

Familia Cobitidae cuprinde pesti de talie mica, corpul acoperit cu solzi marunti si gura prevazuta cu mustati. Compartimentul anterior al vezicii gazoase este protejat de o capsula fibroasa sau osoasa. Unele specii poseda respiratie intestinala. Traiesc pe fundul raurilor si al lacurilor. Cele mai cunoscute specii ale familiei sunt:

- Misgurnus fossilis (tiparul sau chiscarul) (fig. 238): intalnit in ape maloase, sarace in oxigen. Corpul, fusiform, este acoperit cu solzi foarte marunti, peste pe care se gaseste un strat gros de mucus, care il face alunecos. Gura, inferioara, este prevazuta cu 10 mustati. Sub ochi, ascuns in piele, se gaseste un ghimpe mic, ascutit. Importanta economica locala;

Fig. 238. Tipar (Misgurnus fossilis fossilis L.)

- Cobitis taenia (zvarluga) (fig. 239): prezenta in apele cu fundul malos si cursul linistit sau in cele stagnante din Europa. Peste de talie mica (de 9-11 cm lungime), cu corpul fusiform, comprimat medio-lateral, acoperit cu solzi foarte marunti. Capul este scurt, turtit si ascutit la varf. Gura, inferioara, este prevazuta cu 6 mustati scurte. Pe osul suborbital poseda un tep bifurcat si excitabil. Are importanta economica redusa.

Fig. 239. Zvarluga (Cobitis taenia taenia L.)

Ordinul Siluriformes

Pestii apartinatori acestui ordin, numiti somni, constituie un grup distinctiv de pesti. In timp ce aparatul lui Weber si simturile de aparare ii leaga de alte categorii de pesti (Cypriniformes si Characiformes), morfologia lor distincta indica o perioada lunga de evolutie independenta. Diversitatea lor s-a constituit in 33 familii si circa 2600 specii, din care 14 familii si 64% din specii traiesc in America de Sud. Majoritatea somnilor sunt usor de recunoscut dupa botul turtit cu 1-4 perechi de mustati (din care in mod obligatoriu una porneste de la mijlocul maxilei), ochii mici, cap, de obicei, aplatizat, gura cu numerosi dinti mici, corpul nud sau acoperit cu o platosa de solzi. De regula au un spin situat in dreptul inotatoarei dorsale si pectorale. Unele specii prezinta glande veninoase asociate cu acesti spini. Dimensiunea adultilor variaza de la 14 mm (la Scoloplax) la 5 m (Silurus glanis).

Caracterele osteologice specifice grupului prin care se deosebesc de alti pesti ososi sunt urmatoarele:

- craniul este o cutie solida, aplatizata, cu un numar redus de oase, dintre care simplecticul, bazihialul si subopercularul lipsesc;

- lipsa oaselor dintre muschi ii fac preferabili in randul consumatorilor;

- premaxila este acoperita de obicei cu dinti marunti, care nu se intalnesc si pe maxila, care a devenit un simplu suport pentru mustati;

- dinti de dimensiuni reduse se gasesc pe vomer si pe plafonul cavitatii bucale;

- aparatul lui Weber este mai complex decat la majoritatea pestilor ososi.

Prezinta o gama larga de comportamente reproductive, dar de regula isi depun icrele in grupuri si isi imprastie embrionii adezivi pe plante sau pe nisip. Sunt foarte selectivi in ceea ce priveste locul si momentul depunerii icrelor. Somnii americani isi pazesc cuibul, masculii avand grija si de puii eclozati.

Din cele 33 familii ale ordinului Siluriformes, importanta economica prezinta familiile Ictaluridae, Clariide si Siluridae.

Familia Ictaluridae cuprinde 45 de specii de somni de pe Continentul Nord-American. Majoritatea acestora au corpul de culoare inchisa (exceptie facand cei care traiesc in pesteri), capul mare si aplatizat pe care se afla 8 mustati (2 pe bot, 2 pe maxile si 4 pe barbie). Acesti somni sunt incadrati in 3 grupuri distincte:

- pesti mai mari, cu importanta economica, inclusi in genurile Ameiurus, Ictalurus si Pylodictis;

- de dimensiuni mai mici (sub 10 cm), grupati in genul Noturus;

- somni de pestera sau cavernicoli, sistematizati in genurile Satan, Trogloglanis si Prietella.

In piscicultura din tara noastra, se pot intalni urmatoarele specii importate:

Ameiurus nebulosus (somnul pitic sau somnul american) (fig. 240) este originar din America de Nord de unde a fost introdus in anul 1880 in Europa. Adultii ating lungimi de 18-22 (40) cm si greutati de 150-200 (2000) g. Corpul este asemanator cu al somnului. Gura, mare, este inconjurata de 4 perechi de mustati de culoare castanie sau neagra. Pe regiunea dorsala, in apropierea cozii, are o mica inotatoare adipoasa (specifica pastravilor). Inotatoarea dorsala si cea pectorala prezinta, in special la tineret, un spin puternic. Rapitor de temut, traieste in grupuri in ape limpezi, putin adanci, linistite, cu fundul moale sau nisipos, bogate in vegetatie. Carnea lui este comestibila.

Fig. 240. Somnul pitic sau somnul american (Ameiurus nebulosus)

Ictalurus punctatus (pisica de canal), originar din America de Nord, este raspandit in prezent pe un areal foarte intins. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 5-8 ani cand poate ajunge la o greutate de 8-12 kg. Depune icrele in reprize succesive in locuri adapostite (gropi, trunchiuri de copaci s.a.), pe care masculul le pazeste si le oxigeneaza prin miscarea permanenta a inotatoarelor, ferindu-le, concomitent, de innamolire. Are o hranire omnivora, consumand crustacei, insecte, viermi, pesti, resturi organice. Da rezultate bune in cresterea intensiva. Are carne de calitate superioara.

Familia Clariidae cuprinde 150 de specii raspandite in Africa si jumatatea sudica a Asiei (insulele Java si Phillipine). Ca o caracteristica comuna speciilor din aceasta familie este capacitatea lor de a respira aer atmosferic. Prezinta un corp alungit (unele specii se aseamana cu anghila), capul aplatizat cu 4 perechi de mustati lungi si inotatoare dorsale si anale lungi. Cea mai distinctiva caracteristica a lor este organul suprabranhial, care le permite sa respire aerul atmosferic, format prin modificarea filamentelor branhiale de la nivelul arcurilor branhiale 2 si 4. Portiunea posterioara a branhiilor are o conformatie normala si este utilizata pentru respiratia acvatica, desi majoritatea speciilor de Clariidae par sa fie, cel putin partial, dependente de respiratia aeriana.

In ultimii ani in acvacultura superintensiva se creste cu mult succes specia:

Clarias gariepinus (somnul african) care este raspandita in toate tipurile de ape dulci de pe continentul african, prefrerand raurile mai mari, cu curgere lenta, fundul malos sau lacurile din zona inundabila a acestor rauri. Corpul nu este acoperit cu solzi. Capul, turtit dorso-ventral, prezinta 8 mustati si o dentitie asemanatoare cu a somnului european. Inotatoarea dorsala si cea anala se prelungesc posterior pana la nivelul inotatoarei codale (fig. 241). Tolereaza turbiditatea ridicata a apei si continutul redus de oxigen. Alaturi de respiratia prin branhii, mai poate respira prin piele si printr-un pseudoplaman. Somnul african prezinta un aparat respirator complementar (pseudoplaman) dispus in camera branhiala. Scheletul cartilaginos al acestuia, ramificat precum ramurile unui arbore, se leaga de arcurile branhiale 2 si 4. Acest schelet este acoperit de un invelis bogat in artere de circulatie capabile de a prelua oxigenul atmosferic. Prezenta pseudoplamanului ii confera posibilitatea de a supravietui pe uscat perioade lungi de timp, permitand schimbul de aer necesar oxigenarii. Cand apa contine putin oxigen, somnul african iese la suprafata apei si isi umple camera branhiala cu aer atmosferic, pe care-l poate stoca timp indelungat. Ajuns afara din apa, secreta o cantitate ridicata de mucus ce mentine permanent pielea umeda si posibilitatea de respiratie intacta. Hranirea somnului este omnivora, consumand pesti, pasari, broaste, melci, scoici, raci, plante acvatice, plancton si detritus. Depune produsele sexuale o data pe an, pe vegetatia subacvatica, la temperaturi de 20-220C. Creste rapid, astfel ca la varsta de 10-12 luni poate ajunge la 50-60 cm si 800-1200 g greutate. Se preteaza la cresterea superintensiva.

Fig. 241. Somnul african (Clarias gariepinus)

Familia Siluridae include specii de pesti rapitori larg raspandite in Eurasia. Caracterele comune ale familiei sunt: capul mare, gura prevazuta cu mustati si dinti foarte puternici, dorsala redusa si anala lunga. Cea mai importanta specie a familiei este:

- Silurus glanis (somnul) (fig. 242): peste de talie mare care poate ajunge pana la 5 m lungime si 300 kg greutate. Are corpul robust, comprimat lateral si capul turtit dorso-ventral, cu gura mare si maxilare foarte puternice. Are doua mustati lungi pe maxilarul superior si 4 mustati mai scurte la nivelul mandibulei. In cavitatea bucala prezinta mai multe serii de dinti conici, ascutiti si indreptati spre inapoi. Corpul este lipsit de invelisul solzos, dar acoperit de un mucus gros, care il face alunecos. Somnul atinge maturitatea sexuala la varsta de 4-5 ani, cand masoara 50 cm lungime si greutate de 2-3 kg. Se poate creste si in crescatorii sistematice. Are carne alba, gustoasa, lipsita de oase, mult apreciata de consumatori.

Fig. 242. Somn (Silurus glanis L.)

Ordinul Salmoniformes

Salmoniformele, cu cateva exceptii, sunt pesti de talie mare, de apa rece, cu inotatoare adipoase si cu capacitatea de a trece din apa dulce rece in apa sarata.

Din ordinul Salmoniforme face parte familia Salmonidae, care cuprinde trei subfamilii: Salmoninae, Coregonine si Timalinae. Subfamilia Salmoninae cuprinde patru genuri: Salmo, Salvelinus, Hucho si Oncorhyncus.

Familia Salmonidae este constituita din pesti cu corpul alungit acoperit cu solzi cicloizi marunti. Poseda doua inotatoare dorsale, cea de-a doua fiind adipoasa si fara radii. Au gonoducte absente sau rudimentare. Traiesc in ape reci, dulci sau marine, din emisfera nordica. Se reproduc in ape dulci. Cele mai reprezentative specii ale familiei sunt:

- Salmo salar (somonul de Atlantic): specie nord-atlantica, care atinge 1 m lungime si 30-40 kg greutate. Somonii, migratori amfibiotici, urca in fluvii pana aproape de izvoare, unde se reproduc si putini se reintorc in mare. Pe parcursul migrarii spre locul de reproducere sufera modificari morfo-fiziologice;

- Salmo trutta (pastravul): prezinta numeroase rase geografice, adaptate mediului marin (anadrome) sau celui de apa dulce. In tara noastra se intalneste Salmo trutta fario (pastravul indigen) (fig.243), adaptat apelor reci si bine oxigenate din zona de munte. Cel mai frecvent se afla in rauri si paraie, si mai rar in lacuri. Are corpul fusiform, adaptat la inotul rapid, acoperit cu solzi cicloizi marunti, de culoare bruna pe spate si alb-murdar pe flancuri si abdomen. Spatele si flancurile sunt presarate cu puncte negre sau negre-roscate, circumscrise cu inele albe sau alb-albastrui. Capul, este mare, cu gura larga, semiinferioara, botul scurt si dinti puternici situati pe cele doua maxilare si pe limba. Se hraneste cu viermi, insecte, crustacei, pesti mici. Se reproduce in perioada octombrie-ianuarie. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani. Se preteaza cresterii sistematice si reproducerii artificiale;

Fig. 243. Pastrav indigen (Salmo trutta fario L)

- Salvelinus fontinalis (pastravul fantanel): este o specie care traieste si in tara noastra, dae este de origine nord-americana. Coloratia corpului este brun-verzuie, zebrata, cu puncte mici si rosii aprinse incercuite cu inele albastre. Inotatoarele pectorale, ventrale si anale sunt rosietice, tighelate pe marginea anterioara cu o dunga alba si alta neagra. Traieste in zona superioara a paraielor de munte, aproape de izvoare. Se reproduce toamna, in lunile septembrie-decembrie. Din cauza sensibilitatii la boli, se creste mai greu in exploatatii sistematice;

- Oncohynchus mykiss gairdneri (pastravul curcubeu) (fig. 244): originar din America de Nord, se adapteaza foarte bine cresterii sistematice, fiind mai putin exigent la temperatura si continutul in oxigen al apei. Are un colorit verde-cenusiu, uneori cu nuanta albastruie pe partea dorsala, argintiu stralucitor pe flancuri si albicios pe abdomen. De-a lungul liniei laterale poseda o dunga cu irizatii de culoarea curcubeului. Solzii de pe linia laterala sunt mai mari si usor caduci. Flancurile si spatele sunt presarate cu puncte negre mici. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 2-3 ani. Are carne de calitate superioara si un ritm de crestere ridicat;



Fig. 244. Pastrav curcubeu (Oncohynchus mykiss gairdneri)

- Hucho hucho (lostrita) (fig. 245): atinge lungimi de 1,2-1,5 m si 10-12 kg greutate, fiind cel mai mare salmonid din apele noastre de munte. Corpul lostritei este aproape cilindric si acoperit cu solzi cicloizi mici, usor caduci si protejati de mucus. Capul este aplatizat dorso-ventral, cu gura mare, echipata cu dinti puternici extinsi si pe limba. Partea dorsala a corpului are o culoare cenusiu-verzui-galbuie, iar flancurile si abdomenul sunt cenusii-argintii, presarate cu puncte cenusii care se extind si pe partea inferioara a corpului pana in dreptul ochilor. Inotatoarele sunt rosietice-verzui, cu exceptia celei adipoase care este brun-rosietica. La indivizii in varsta coloratia se schimba, devenind ruginie cu irizatii metalice. Se reproduce primavara (la sfarsitul lunii martie sau in aprilie) la temperaturi ale apei de 5-100C. Peste solitar, este foarte activ noaptea. Lostrita este ocrotita de lege, fiind declarata monument al naturii;

Fig. 245. Lostrita (Hucho hucho L)

- Coregonus lavaretus (coregonul) (fig. 246): a fost adus la noi din Rusia pentru popularea unor lacuri de acumulare. Are corpul inalt, fusiform, botul trunchiat. Gura este terminala. Maxilarul superior depaseste cu putin mandibula. Ochii sunt amplasati in jumatatea anterioara a capului, care este in general mare. Inotatoarele pectorale si ventrale sunt ascutite, dorsala si anala au marginea concava, iar caudala este scobita. Corpul este acoperit cu solzi mari, bine infipti in tegument. Atinge lungimi de 25-50 cm si greutati de 3-4 kg. Se reproduce in perioada noiembrie-decembrie. Consuma in special nevertebrate, iar in stare adulta devine ihtiofag. Carnea lui este gustoasa;

Fig. 246. Coregon (Coregonus lavaretus maraenoides Pol.)

- Coregonus albula (coregonul mic) (fig. 247): a fost adus pentru popularea barajelor si a izvoarelor situate la altitudine. Corpul este relativ inalt, fusiform, acoperit cu solzi cicloizi relativ mari. Gura este usor superioara, cu mandibula usor mai lunga decat maxilarul superior. Ochii sunt situati in partea anterioara a capului. Botul este trunchiat. Atinge 40-45 cm lungime si greutatea de 1 kg. Se reproduce din octombrie pana in decembrie. Se poate exploata in mono si policultura;

Fig. 247. Coregon (Coregonus albula L.)

- Thymallus thymallus (lipanul) (fig. 248): este raspandit aproape in toata Europa. In tara noastra traieste in aval de zona pastravului, in ape mai adanci, mai domoale si cu fundul pietros. Corpul este fusiform, cu inotatoarea dorsala foarte evidenta si stropita cu numeroase puncte galbene-verzui sau negre. In mod obisnuit atinge 30-35 cm lungime si 400-500 (1000) g greutate. Gura este mica, transversala si usor protractila, tapetata cu dinti mici, ascutiti, asezati pe un rand pe maxilare si in grupe de dinti marunti pe prevomer si palatine. Se reproduce din martie pana in aprilie. Are carne foarte gustoasa

Fig. 248. Lipan (Thymallus thymallus L.)

Ordinul Esociformes

Ordinul Esociformes, cuprinde 10 specii de pesti de apa dulce, din care 5 specii de Esocidae (stiuci) si 5 specii de Umbridae (pesti de namol). Reprezentantii ambelor familii isi au habitatul in America de Nord si in nordul Eurasiei. Morfologia acestor specii este de pradator de panda, cu inotatoarele dorsale si anale plasate in portiunea posterioara a corpului, aproximativ de dimensiuni egale si aliniate una cu cealalta. Sunt lipsite de inotatoare adipoase, precum si de cecurile pilorice. Stiucile cu botul alungit sunt pradatori de panda ihtiofagi in lacurile cu vegetatie abundenta si alte ape lin curgatoare.

Familia Esocidae cuprinde pesti cu corpul alungit, capul mare cu botul comprimat dorso-ventral si alungit, in forma de cioc de rata. Gura, larga, poseda dinti puternici. Corpul este acoperit cu solzi marunti. Cea mai cunoscuta specie este:

- Esox lucius (stiuca) (fig. 249): peste rapitor extrem de lacom, intalnit in apele dulci lent curgatoare sau statatoare; specie de talie mijlocie atinge 30-100 cm lungime si 1-2,5 (10) kg greutate. Se reproduce timpuriu (intre luna februarie si aprilie) la temperaturi ale apei de 8-100C. Femelele depun, in mai multe reprize, circa 20000 icre/kg greutate vie. Incubatia icrelor dureaza 13-15 zile. Este un vanator solid care isi pandeste prada.

Fig. 249. Stiuca (Esox lucius L)

Familia Umbridae cuprinde pesti care traiesc in ape mocirloase, tulburi, cu vegetatie multa si oxigen putin. In tara noastra traieste specia:

- Umbra krameri (tiganusul) (fig. 250): specie endemica in bazinul Dunarii, Tisa, Cris, Arges, Prut s.a. Corpul, bine legat, atinge pana la 12 cm lungime. Botul scurt. Solzi mari. Are culoare neagra pe spate, cafeniu-inchis pe lateral si galbuie pe abdomen. Prezinta numeroase pete mici, negre, pe tot corpul. In lungul corpului poseda 1-6 dungi longitudinale albe-galbui. Pe dorsala si codala are cate o dunga inchisa. Carduieste pe fundul apei, unde sta ascuns in namol, ferindu-se de lumina. Isi misca alternativ inotatoarele perechi. Traieste putin si se reproduce de cel mult doua ori in viata, la inceputul verii. Nu are importanta economica.

Fig. 250. Tiganus (Umbra krameri krameri Wald.)

Ordinul Gadiformes

Din acest ordin fac parte specii de pesti marini sau dulcicoli, de ape reci si temperate, cu corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi cicloizi sau ctenoizi. Si o parte a capului este acoperita cu solzi. Gura, mare, poseda numerosi dinti mici. Pe mandibulara au un apendice filiform. Prezinta 1-2-3 inotatoare dorsale si 1-2 inotatoare anale. Inotatoarele ventrale sunt dispuse jugular sau toracic.

Familia Gadidae este alcatuita de circa 60 specii de pesti care traiesc in emisfera nordica, cei mai multi in Oceanul Atlantic. Acestia duc o viata pelagica si sunt rapitori. Prezinta importanta pentru pescuitul mondial, avand carne gustoasa, prin fierberea vezicii dau un clei de calitate, dar in special pentru untura de peste extrasa din ficat, care este bogata in vitaminele D, A si E.

Cele mai reprezentative specii sunt:

- Gadus morrhua (callaris) (morua): atinge 1-1,5 m lungime si pana la 50 kg greutate. Traieste in apele reci (4-80C) din Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic, Marea Nordului si Marea Baltica. In perioada de reproducere se aduna in bancuri mari;

- Odontogadus merlangus (bacaliarul) (fig. 251): pe corpul fusiform are 3 inotatoare dorsale si 2 anale, iar inotatoarele ventrale sunt amplasate in fata celor pectorale. Gura, subterminala, este larga si tapetata cu dinti ascutiti, rari. La nivelul barbiei poseda o mustacioara scurta. Atinge lungimi cuprunse intre 15-50 cm. Corpul este acoperit cu solzi marunti. Specia este prezenta in Marea Neagra, Marea de Azov si in Marea Mediterana. Se pescuieste in cantitati mari primavara. Carnea sa, de calitate inferioara, se utilizeaza la fabricarea fainei de peste destinata hranirii altor animale;

Fig. 251. Bacaliar (Odontogadus merlangus euxinus)

- Lota lota (mihaltul) (fig. 252): este o specie de apa dulce, intalnita in raurile mari, incepand din zona colinara si pana la Dunare si Delta. Mihaltul are corpul gros si rotund in partea anterioara si ingust si comprimat medio-lateral in cea posterioara. Capul este comprimat dorso-ventral, lobul este lat si obtuz. Ochii, mici, sunt situati pe fata dorsala a capului. Gura este subterminala, semilunara si orizontala. Pe cele doua maxilare poseda dinti marunti. In mod obisnuit atinge 30-50 cm lungime si 0,5-2 kg greutate. Prezinta 2 inotatoare dorsale (prima scurta si a doua lunga), inotatoare anala lunga si codala rotunjita. Sub ramura mandibulara este inserata o prelungire a pielii. Prefera apele reci, limpezi si adanci. Este un temut rapitor de noapte. Are carne gustoasa, iar extrasul hepatic este utilizat in industria farmaceutica.

Fig. 252. Mihalt (Lota lota L.)

Ordinul Beloniformes

Cuprinde pesti fizoclisti cu corpul cilindric, alungit, acoperit cu solzi subtiri, care se extind si pe cap. Inotatoarele dorsale si anale sunt dispuse la acelasi nivel, la extremitatea superioara a corpului. Inotatoare ventrale ocupa o pozitie abdominala. Majoritatea speciilor traiesc in ape marine (mari calde si temperate), putine fiind intalnite in ape dulci.

Familia Belonidae include pesti cu botul lung rezultat din alungirea maxilarelor. In gura poseda numerosi dinti mici. In Marea Neagra traieste o singura specie: Belone belone (zarganul) (fig. 253), care duce o viata pelagica si de card. Atinge dimensiuni cuprinse intre 30-75 cm si greutati de 75-300 g. Corpul alungit de tip spadiform, este acoperit cu solzi marunti si subtiri. In sectiune corpul este aproape cilindric. Carnea lui este gustoasa. Pe ambele maxilare poseda benzi de dinti marunti si ascutiti, printre care se insera cativa dinti mai mari si mai puternici. Se intalnesc si in Marea Mediterana si Oceanul Atlantic.

Fig. 253. Zargan (Belone belone euxini)

Ordinul Cyprinodontiformes

Ordinul cuprinde specii de pesti mici, care au corpul si partial capul acoperit de solzi cicloizi si rareori ctenoizi. Pe corp au dorsala dispusa posterior analei, ventralele sunt pozitionate abdominal, iar codala este rotunjita sau trunchiata. In acest ordin intalnim pesti fizoclisti dulcicoli (secundari) si cateva specii marine.

Familia Poecilidae cuprinde pesti dulcicoli vivipari, care au un dimorfism sexual evident (masculii sunt mult mai mici ca femelele). Din alungirea radiilor anterioare ale analei se formeaza la masculi un organ copulator (gonopod). Cea mai cunoscuta specie este: Gambusia affinis (gambusia) (fig. 254). Aceasta specie, originara din America, a fost adusa in Europa pentru a combate paludismul, deoarece consuma larvele de tantari. A fost introdusa si in tara noastra.

Fig. 254. Gambusie (Gambusia affinis holbrooki):

A – femela; B - mascul

Ordinul Gasterosteiformes

In acest ordin sunt inclusi pesti de talie mica, care au corpul acoperit partial cu placi osoase (nu cu solzi) si pedunculul codal subtire. Dorsala este suprapusa analei. Inaintea dorsalei se afla 2 sau mai multi spini liberi. Inotatoarele ventrale poseda cate o raza tepoasa libera si 1-3 radii divizate. Botul este scurt sau tubular. Gura prezinta dinti mici, numerosi.

Familia Gasterosteidae are in componenta pesti eurihalini (suporta variatiile de salinitate), marini, salmastrii sau dulcicoli. Cea mai reprezentativa specie este Gasterosteus aculeatus (ghidrinul) (fig. 255) care este un peste migrator. El patrunde pentru reproducere in lacurile litorale cu apa salmastra sau dulce. Din acest peste se poate extrage un ulei medicinal utilizat in arsuri si rani. Primavara se apropie de tarm si poate fi pescuit.

Fig. 255. Ghidrinul (Gasterosteus aculeatus)

Ordinul Perciformes

Numeroasele specii ale acestui ordin se caracterizeaza prin faptul ca poseda 2 inotatoare dorsale distantate, apropiate sau contopite, cea anterioara prezinta radii spinoase, inotatoarele ventrale au putine radii si o pozitionare toracica, jugulara sau montiera (exista si specii lipsite de aceste inotatoare), iar inotatoarea anala este spinoasa. Majoritatea acestor specii sunt marine.

Numarul mare de specii ale acestui ordin se incadreaza in urmatoarele familii: Centrarchidae, Percidae, Carangidae, Scombridae si Gobiidae.

Familia Centrarchidae cuprinde pesti de talie mica, cu corpul inalt si comprimat lateral, acoperit cu solzi ctenoizi, rar cicloizi. Au inotatoarele dorsale contopite. In gura, protractila, poseda numerosi dinti dispusi in perie. Speciile sunt endemice pentru America de Nord, dar au fost introduse si in Europa.

Lepomis gibbosus (bibanul soare sau soretele) (fig. 256): a fost introdus in Europa ca peste decorativ cu un colorit viu. Azi se intalneste in aproape toata Europa. Peste de talie mica (atinge 15-20 cm lungime), are corpul inalt, comprimat lateral si acoperit cu solzi mari. Gura, mica, este dispusa oblic si terminal. Majoritatea solzilor de pe flancuri au cate o pata maronie. Operculul masculilor prezinta o pata neagra, tivita cu o dunga rosietica. Traieste in balti cu vegetatie abundenta, cu fundul nisipos sau malos, in lacuri si mai rar in rauri cu curent domol. Este un rapitor preponderent de fund. Prezinta importanta economica redusa, deoarece are carne de calitate inferioara si cu multe oase.

Fig. 256. Sorete (Lepomis gibbosus)

Familia Percidae cuprinde doar specii de apa dulce care traiesc in zona temperata boreala. Sunt pesti rapitori care au corpul acoperit cu solzi ctenoizi, inotatoarele dorsale distantate sau contopite si inotatoarele ventrale dispuse  toracic. Gura este prevazuta cu dinti puternici. Din aceasta familie fac parte:

- Perca fluviatilis (bibanul) (fig. 257): are corpul robust, acoperit cu solzi ctenoizi, aspri si bine fixati in tegument. Operculul prezinta un tep ascutit. Pe partile laterale ale corpului poseda 5-9 dungi verticale de culoare inchisa. In medie atinge lungimi de 30-35 cm si greutati de 300-500 g. Traieste in ape dulci si salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul tare, unde este activ ziua. Are o carne alba, gustoasa, apreciata de consumatori si in pescuitul sportiv;

Fig. 257. Biban (Perca fluviatilis)

- Stizostedion lucioperca (salaul) (fig. 258): este intalnit in apele bine oxigenate si lipsite de vegetatie din toata Europa, fiind unul dintre cei mai importanti pesti de apa dulce. Traieste atat in apele curgatoare cat si statatoare dulci si salmastre. Peste de talie mijlocie (40-60 cm lungime si 2-4 kg greutate), are corpul fusiform, putin comprimat, acoperit cu solzi ctenoizi mici. Capul tronconic prezinta un bot scurt, gura mare, terminala, tapetata cu dinti pe maxilare, cerul gurii si palatin. Pe partile laterale are 8-13 dungi transversale, de culoare inchisa. Este un rapitor prin excelenta. Are carne alba, gustoasa. Este preferat in pescuitul sportiv pentru spectaculozitatea capturarii lui.

Fig. 258. Salau (Lucioperca lucioperca L.)

Familia Carangidae include pesti marini, pelagici, cu corpul fusiform si pedunculul codal subtire si scurt. Prezinta doua inotatoare dorsale, cea anterioara cu radii tepoase si cea posterioara mai lunga si suprapusa cu anala. Inotatoarele ventrale sunt dispuse sub cele pectorale. Au corpul acoperit cu solzi cicloizi. Prezinta o linie laterala curba, acoperita, partial sau total, cu placute osoase. Traiesc in mari tropicale, subtropicale si temperate.

Trachurus mediterraneus (stavridul) (fig. 259): este un peste de card, migrator, intalnit si in Marea Neagra, Marea Mediterana, Egee, Marmara si pe litoralul estic al Oceanului Atlantic. Are corpul alungit, acoperit cu solzi mici, cicloizi, extinsi si pe cap si pe opercule. Gura este terminala, cu deschidere larga, armata cu dinti marunti si conici. Prezinta pleoape adipoase dezvoltate, mai ales la partea posterioara a ochiului. Pe partea dorsala a capului se intinde o creasta redusa. Prezinta doua inotatoare dorsale (prima cu radii osoase ferme), 2 tepi grosi si arcuiti inaintea analei, codala adanc scobita si cu lobii egal dezvoltati. Are carne de calitate superioara, pretabila la conserve.

Fig. 259. Stavrid (Trachurus mediterraneus ponticus)

Familia Scombridae cuprinde pesti marini, pelagici. Corpul acestora, fusiform, se continua cu un peduncul codal subtire si scurt. Prezinta solzi cicloizi mici. Poseda doua inotatoare dorsale distantate, ventralele dispuse sub pectorale si codala adanc scobita. Pe pedunculul codal are mici inotatoare, numite pinule. Acesti pesti traiesc in marile calde si temperate, nu suporta variatiile de temperatura (sunt stenotermi) si sunt migratori in card. Au valoare economica ridicata.

Scomber scombrus (scrumbia albastra) (fig. 260): este un peste nectonic, de larg. Corpul plin, alungit, aproape cilindric, este acoperit cu solzi marunti. Gura este mare, terminala, oblica cu dinti slab dezvoltati. Linia laterala in zigzag. Nu are vezica gazoasa. Migreaza din Marea Neagra in Marea Marmara pentru a ierna si a se reproduce. Atinge lungimi de 17-30 (50) cm si greutati de 100-300 (700) g. Are valoare alimentara ridicata.


Fig. 260. Scrumbia albastra (Scomber scombrus L.)

Familia Gobiidae cuprinde pesti denumiti popular guvizi. Isi duc viata in mediu marin, mai putin in cel salmastru sau dulcicol. Prezinta capul si partea anterioara a corpului turtite dorso-ventral. Gura este mare, cu buzele groase si cu numerosi dinti. Poseda doua inotatoare dorsale, cea posterioara fiind mai lunga si opusa analei. Codala este rotunjita. Inotatoarele pectorale, dispuse toracic, formeaza o ventuza adeziva. Intalniti in zona litorala a Marii Negre si in toate marile. Au carne alba de buna calitate. Cele mai reprezentative specii sunt:

- Gobius batrachocephalus (hanosul) (fig. 261): este cel mai mare guvid (pana la 35 cm si 600 g) din apele noastre. Corpul masiv este acoperit cu solzi ctenoizi marunti. Capul este lung, turtit si triunghiular. Gura este larga si cu mandibula proeminenta. Buzele sunt carnoase. Hanosul este un peste marin care se poate adapta si la apele salmastre sau chiar dulci;

Fig. 261. Hanus (Gobius batrachocephalus)

- Gobius cephalarges (guvidul de mare) (fig. 262): este un peste marin care patrunde si in apele salmastre. Corpul lui, lung de pana la 24 cm, este acoperit cu solzi ctenoizi. Capul comprimat, prezinta un bot obtuz si buza superioara, de obicei, neingrosata. Are inotatoare ventrale groase. In mare traieste aproape de coaste, pe fundul pietros. Are carne gustoasa si importanta in pescuitul sportiv;

Fig. 262. Guvid de mare (Gobius cephalarges cephalarges)

- Gobius melanostomus (strunghilul) (fig. 263): are latimea corpului egala sau putin mai mare decat inaltimea acestuia. Fruntea este bombata. Pedunculul codal este de 1,5 ori mai lung decat propria sa inaltime. In perioada de reproducere masculii sunt complet negrii, in rest fiind galben-bruni. Este peste marin, adaptat la apa salmastra.

Fig. 263. Strunghil (Gobius melanostomus melanostomus)

Subordinul Mugiliformes

Cuprinde in majoritate specii de pesti marini si putine specii dulcicole. Acesti pesti au corpul alungit, gros si usor comprimat lateral. Pe corp se gasesc solzi cicloizi, rar ctenoizi. Capul si operculele sunt si ele acoperite de solzi. Ventralele sunt pozitionate abdominal, iar codala este excavata.

Familia Mugilidae are in componenta sa circa 100 genuri de pesti, numiti chefali, care traiesc in marile tropicale, temperate, in ape salmastre si dulci. Unele specii sunt eurihaline. Se reproduc in mare.

Mugil cephalus (chefalul sau labanul) (fig. 263), este o specie eurihalina, care traieste si in Marea Neagra, de unde patrunde in lacurile litorale cu ape salmastre sau dulci. Chefalul atinge pana la 60 cm lungime si peste 3 kg greutate. Este pescuit, indeosebi toamna, pentru carnea lui grasa si foarte gustoasa.

Fig. 263. Chefal (Mugil cephalus)

Ordinul Pleuronectiformes

In acest ordin sunt inclusi pesti marini, bentonici. Corpul lor este comprimat lateral si asimetric, iar ochii sunt situati pe latura pigmentata a acestuia. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi sau ctenoizi. Inotatoarele dorsale si anale sunt lungi (lipsite de radii tepoase), intinzandu-se de la cap pana la coada. Inotatoarele ventrale au o pozitie toracica sau jugulara. Inotatoarea codala este rotunjita. Pedunculul codal este scurt. La adulti lipseste vezica cu aer. Larvele acestor pesti duc o viata pelagica si au corpul simetric. Dupa metamorfoza isi pierd simetria.

Pestii din acest ordin traiesc in toate marile, in zona litorala, si au o importanta economica mare.

Familia Bothidae cuprinde pesti cu format corporal rombic, cu ochii dispusi pe latura stanga. Gura este mare. Linia laterala prezinta o curbura distincta. Fata depigmentata (nadirala) este acoperita cu solzi cicloizi, iar fata pigmentata (zenitala) cu solzi ctenoizi. Cea mai reprezentativa specie este: Scophthalmus maeoticus (calcanul) (fig. 265), care atinge 1 m lungime si pana la 10 kg greutate. Traieste in zona litorala a marilor, la o adancime de 60-100 m, culcat pe o parte a corpului si ingropat in nisip. Tineretul se deplaseaza aproape de coaste. Primavara, adultii intreprind calatorii scurte pana aproape de coasta, unde depun produsele sexuale, la adancimi de 20-30 m, dupa care se retrag la adancime. Larvele si apoi puietul duc o viata pelagica, dar dupa instalarea asimetriei puietul coboara la adancime. Calcanul este peste rapitor. Are carne alba, dulce si gustoasa. Se pescuieste in cantitati mai mari primavara.

Fig. 265. Calcan (Scophthalmus maeoticus)

Familia Pleuronectidae include pesti cu format corporal oval, ochii dispusi pe latura dreapta si cu gura disimetrica. Linia laterala face o mica curbura deasupra pectoralei. Din aceasta familie face parte specia Pleuronectes flesus (cambula) (fig. 266), care traieste in mediul marin, dar uneori patrunde si in ape salmastre si chiar dulci. Se intalneste in Marea Neagra, Marea Mediterana, Marea Azov si Oceanul Atlantic. Corpul cambulei atinge lungimi de 25-35 cm si greutati de 300-350 g. Corpul oval, este acoperit pe ambele parti de solzi cicloizi. Gura este superioara si oblica. Pe partea cu ochii se afla o pereche de antene, iar printre solzi o serie de tepi usor ascutiti. Traieste pe fundurile nisipoase ale marilor. Puietul se dezvolta pana la maturitatea sexuala in ape dulci, dupa care migreaza in mare pentru a se reproduce. Se hraneste cu moluste, crustacei si viermi. Are carne dulce. Se pescuieste in cantitati mici.

Fig. 266. Cambula (Pleuronectes flesus luscus Pall.)

Ordinul Tetraodontiformes

Majoritatea speciilor apartinatoare acestui ordin sunt pesti marini, foarte putine fiind de ape dulci tropicale. Corpul lor este scurt, sferic sau comprimat, acoperit de tepi erectili sau de placi dermice. Prezinta deschideri operculare foarte mici si inotatoarea dorsala si anala suprapuse, plasate spre extremitatea posterioara a corpului. Inotatoarele ventrale au o pozitie toracica, dar, de obicei, lipsesc. Scheletul lor este slab osificat. Premaxilarele si maxilarele sunt unite intr-un os masiv in forma de cioc puternic, capabil sa zdrobeasca hrana. Stomacul este usor dilatabil si uneori are anexat un sac stomacal. Prin umplere cu aer sau cu apa, da forma sferica a corpului. Din acest ordin fac parte familiile: Tetraodontidae, Molidae si Ostracionidae.

Familia Tetraodontidae cuprinde pesti denumiti „pesti balon”, care ating 60-70 cm si au carnea toxica (contin tetraodontoxina). Tegumentul lor este nud sau acoperit de spini mici. Sunt slabi inotatori. Cele mai reprezentative specii sunt: Tetraodon fahaka, care traieste in apele Nilului si Ephippion maculatum, care este intalnit in Marea Mediterana.

Familia Molidae include pesti pelagici, marini, de talie mare (2-3 m si 600-700 kg), cu corpul comprimat lateral in forma de disc. Inotatoarele pectorale sunt foarte mici, cele ventrale lipsesc, iar codala este gefirocerca. Pedunculul codal este atrofiat. Tegumentul este rugos, aspect generat de faptul ca este acoperit cu solzi mici si teposi. Au cea mai scurta maduva (sub 15 cm) in raport cu lungimea corpului. Slabi inotatori, se lasa purtati de valuri pe una din laturile corpului. Cea mai cunoscuta specie este Mola mola (pestele luna) (fig. 267), care traieste in Marea Mediterana si Oceanul Atlantic.

Fig. 267. Mola mola

Familia Ostraciidae are in componenta sa pesti geamantan, care au corpul protejat de placi osoase, ce formeaza un fel de cuirasa. Prezinta doua cornite dispuse inaintea ochilor. Specia Ostracion cornutus (fig. 268), duce o viata pelagica, in Oceanul Pacific si Oceanul Indian.

Fig. 268. Ostracion cornutus

Ordinul Syngnathiformes

Are in componenta sa specii de pesti marini litorali sau dulcicoli mici, cu forme diferite, chiar bizare. Speciile primitive au corpul acoperit de solzi ctenoizi, iar cele superioare il au protejat de placi osoase. Poseda 1-2 dorsale si codala in forma de evantai. In mod frecvent inotatoarele ventrale lipsesc. Botul cu aspect tubular, prezinta un orificiu bucal foarte mic. Branhiile au forma unor tufe cu lamele branhiale lungi si putin numeroase.



Familia Syngnathidae include pesti cu corpul protejat de placi dispuse in inele osoase. Poseda o inotatoare dorsala, insa inotatoarele codala si pectorale sunt sau nu prezente, iar anala lipseste intotdeauna. Majoritatea speciilor familiei populeaza marile calde sau temperate si putine traiesc in apele dulci. Cele mai reprezentative specii sunt:

- Syngnathus typhle (acul de mare) (fig. 269): are corpul alungit, cu muchii longitudinale. Depun ponta in punga de incubatie a masculului, unde este incubata timp de 4 saptamani. Traieste si in Marea Neagra, dar patrunde si in apele salmastre;

- Hippocampus guttulatus (calutul de mare) (fig. 270): are capul in unghi aproape drept cu corpul. Poseda inotatoare pectorale, dorsala si anala, dar este lipsita de codala. In perioada de reproducere masculul poseda punga incubatoare.

Fig. 269. Acul de mare (Sygnathus typhle)

Fig. 270. Calutul de mare (Hippocampus guttulatus)

Originea si evolutia pestilor

La sfarsitul silurianului s-au diferentiat primele forme de vertebrate care aveau gura prevazuta cu falci articulate mobil (gnatostome). Acestea au apartinut pestilor, care din punct de vedere sistematic au fost impartiti in 4 clase: Acanthodi, Placodermi, Chondrichthyes si Osteichthyes.

Pestii Acanthodi au trait din silurian pana la sfarsitul carboniderului. Au disparut la inceputul permianului. Caracterele primitive si de specializare detinute ii apropiau pe unii de Chondrichthyes si pe altii de Osteichthyes.

Pestii Placodermi au trait majoritatea numai in devonian, in carbonifer supravietuind doar un singur gen. Cu toate ca aveau un schelet osos, acestia prezentau asemanari cu pestii cartilaginosi.

Pestii Chondrichthyes (pestii cartilaginosi), s-au desprins, probabil, dintr-o forma ancestrala apropiata structural de a Placodermilor arthrodiri. Acesti pesti cartilaginosi au inregistrat o tendinta de diminuare a procesului de osificare a scheletului. Au evoluat in doua linii intependente: selacieni si bradiodonti (fig. 271).

Fig. 271. Arborele filogenetic al pestilor

Selacienii, au fost prezenti din devonian si pana in jurasic prin pesti cu structuri primitive, numiti protoselachii. Acestia au fost inlocuiti treptat (din liasic) cu forme specializate, numite euselachii. Majoritatea formelor actuale de selacieni au aparut in eocen.

Bradiodontii, debuteaza cu forme paleozoice incadrate in supraordinul Eubradyodonti. La inceputul jurasicului, apar si holocefalii, care sunt prezenti in fauna actuala prin chimere.

Pestii Osteichthyes (pestii ososi), reprezinta cea mai numeroasa clasa de pesti, aparuti la mijlocul devonianului. Pestii ososi constituie un tip mai specializat de organizare in raport cu pestii cartilaginosi. Primii pesti ososi au prezentat caractere proprii acanthodienilor, mai exact spus: corp alungit si comprimat, solzi grosi, regiunea preorbitala scurta si codala heterocerca. Pestii ososi au evoluat in mai multe directii, constituind grupe mari de pesti incadrati in subclasele: Actinopterygii, Brachiopterygii, Dipneusti (Dipnoi) si Crossopterygii.

Actinopterygii, numerosi in fauna actuala, sunt pesti cu respiratie branhiala ce populeaza ape dulci, salmastre sau marine. In devonian au aparut primii pesti actinopterigi din ordinul Palaeonisciformes, care au trait si in carbonifer si au disparut in cretacic. Scheletul lor a fost mai bine osificat decat la formele actuale. Din acest grup s-au desprins actinopterigii actuali: Chondrostei (ordinul Acipenseriformes), Holostei si Teleostei.

Acipenseriformele, condrostei specializati, au aparut in jurasic. Prezinta un schelet slab osificat si alte caractere apropiate de cele ale paleonisciformelor.

Holosteii apar in triasic, cunosc o mare extindere in jurasic, dupa care intra in declin. In prezent se cunosc mai multe specii care sunt incadrate in doua genuri: Amia si Lepisosteus. Speciile acestora traiesc in apele dulci din America de Nord si Sud-Estul Asiei.

Teleosteii au aparut la sfarsitul triasicului si reprezinta astazi cel mai important grup de pesti. Sistematica si filogenia lor este inca neclara. La inceput au aparut pestii teleostei fizostomi, iar in partea a doua a cretacicului au aparut formele fizocliste.

Brachiopterygii sunt reprezentati in prezent prin doua genuri (Polyterus si Calamoichthys), intalnite in apele Africii ecuatoriale. Prezinta caractere asemanatoare cu paleonisciformele.

Dipnoii reprezinta o subclasa de pesti cu respiratie dubla: branhiala si pulmonara. Au o structura diferita a inotatoarelor perechi de cea a actinopterigilor. Majoritatea formelor au disparut in era paleozoica. Potentialul lor evolutiv a fost limitat de specializarea la conditiile de viata din apele dulci ale Africii, Australiei si Americii de Sud. Dipnoii actuali au pastrat caracterele intalnite la formele devoniene, fapt ce atesta ca in decursul erelor geologice nu au suferit transformari importante.

Crossopterygii, cuprinde pesti ososi cu sau fara coane, branhiati sau pulmonati. Au acelasi stramos cu dipnoii. Ca urmare a conditiilor diferite de mediu in care traiesc s-au diferentiat in: ripidisti si actinisti.

Ripidistii sunt grupati in ordinele Osteolepiformes si Porolepiformes. Acesti pesti pulmonati si coanati, aparuti in paleozoic, au evoluat in ape dulci, formand o diversitate de tipuri.

Actinistii, sunt grupati intr-un singur ordin (Coelacanthiformes). Ca urmare a faptului ca traiesc in ape marine bine oxigenate, li s-au atrofiat plamanii si au disparut coanele. Au pastrat caracterele esentiale ale grupului pe tot parcursul evolutiei in decursul erelor geologice. Din cadrul acestui grup a supravietuit o singura specie Latimeria chalumnae.

Ecologia pestilor

Pestii pot fi clasificati dupa mediul lor de viata in pesti de apa dulce, pesti de apa salmastra si pesti marini. La randul lor, pestii de apa dulce se pot grupa in: pesti de apa curgatoare (reofili) si pesti de apa stagnanta (stagnofili). Intre aceste grupe exista si forme de trecere.

Pestii de apa dulce. In apele curgatoare, conditiile de mediu se schimba pe traseul intre izvoare si pana la varsare. Intre aceste extreme intalnim diferente in ceea ce priveste viteza curentului de apa, natura fundului apei, de temperatura, grad de oxigenare, de prezenta si de absenta vegetatiei. Dependent de conditiile de mediu diferite, se consemneaza o schimbare a componentei faunei piscicole.

Dupa specia de peste dominanta din fiecare habitat, pe raurile mari se disting 5 zone ecologice: pastravului, lipanului, scobarului, mrenei si crapului.

- zona pastravului: incepe de la izvoare si se extinde in partea superioara a raurilor de munte. Zona se caracterizeaza prin ape torenticole, cu cascade, limpezi, saturate in oxigen, cu temperaturi reduse ce variaza putin intre anotimpuri. Este populata de putine specii de pesti. Specia dominanta este pastravul indigen (Salmo trutta fario). In aceasta zona se mai intalnesc: pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis), boisteanul (Phoxinus phoxinus), zglavocul (Cottus gobio) si grindelul (Noemacheilus barbatus). La acest nivel patrund accidental lostrita (Hucho hucho) si coregonul (Coregonus lavaretus);

- zona lipanului: cuprinde partea imediat in aval de cea a pastravului. Se caracterizeaza printr-un debit mai mare al apei, curent usor mai domol, fara cascade, fundul raului pietros, apa clara, saturata in oxigen, cu oscilatii termice mai mari intre sezonul cald si cel rece. In aceasta zona, in raurile mari, specia dominanta este lipanul (Thymallus thymallus), alaturi de care in toate raurile se afla mreana de munte (Barbus meridionalis). In portiunea de amonte a zonei patrund specii din zona pastravului (boistean, pastrav, zglavoc). In zona de sus a lipanului se mai gasesc: obletele (Alburnoides bipunctatus), porcusorul (Gobius uranoscopus), zvarluga (Cobitis aurata). In partea de aval a lipanului patrund specii din zona scobarului (scobarul, cleanul, mreana). La aceasta zona sunt limitate urmatoarele specii: lostrita (Hucho hucho), cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) si aspretele (Romanichthys valsanicola);

- zona scobarului: se intinde in portiunea colinara a raurilor mari, caracterizate prin ape mai tulburi, cu fund pietros, prundos, argilos si rareori malos. Prezinta oscilatii si mai mari de la vara la iarna. Specia dominanta, indicatoare, este scobarul (Chondrostoma nasus), alaturi de care pot fi intalnite alte specii ca: cleanul (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), morunasul (Vimba vimba). In portiunea din amonte a zonei scobarului patrunde mreana de munte (moioaga), zglavocul, boisteanul, obletele, porcusorul si zvarluga. In unele rauri se mai intalnesc: mihaltul (Rhodeus sericeus), bibanul (Perca fluviatilis), rasparul (Acerina schraetser) si babusca (Rutilus rutilus);

- zona mrenei: cuprinde portiunea de ses a raurilor mari, cu fundul nisipos si mobil, mai rar prundos, argilos. Apa acestora este tulbure si inregistreaza oscilatii mari intre sezoane. Debitul apei se reduce mult in seznul de vara. Specia dominanta, indicatoare, a zonei este mreana (Barbus barbus). In partea amonte a zonei mrenei patrund scobarul, morunasul, mihaltul, pe cand in portiunea aval a acestei zone patrund specii din zona crapului (crapul, platica, babusca, ghibortul, soretele, zvarluga, avatul si somnul pitic);

- zona crapului: cuprinde portiunea terminala a raurilor mari, Dunarea si baltile acesteia. In aceasta zona, apele se caracterizeaza prin apa adanca, tulbure, cu curs lent, fund nisipos, malos sau argilos. Specia dominanta, indicatoare, este crapul (Cyprinus carpio), alaturi de care traiesc platica (Abramis brama), babusca (Rutilus rutilus), ghibortul (Acerina cernua), bibanul soare sau soretele (Lepomis gibbosus), zvarluga (Cobitis taenia), avatul (Aspius aspius) si somul pitic (Ictalurus nebulosus). Intre Dunare si baltile ei se produc in permanenta schimburi de pesti. Din Marea Neagra migreaza in Dunare pentru reproducere (migratori anadromi) o serie de pesti cum sunt: sturionii, scrumbia de Dunare (Alosa pontica) si gingirica (Clupeonella cultiventris).

Baltile si lacurile interioare din tara noastra dispun de o fauna piscicola stagnofila compusa din specii intalnite in zona crapului si in baltile Dunarii.

Pestii de apa salmastra sunt intalniti in complexul Razim-Sinoe, care are ape salmastre. In aceste lacuri litorale, acoperite in mare parte cu apa dulce, traiesc specii intalnite si in baltile Dunarii. In acest complex patrund si o serie de specii marine (guvizi, chefali, aterine, gingirica, cambula). In Razim domina crapul si salaul, pe cand in Sinoe predomina chefalul.

Pestii marini sunt numerosi ca specii si variati ca forme, urmare a adaptarii la conditii de viata pe care le ofera marea. Apele litorale se caracterizeaza printr-o salinitate ridicata (concentratia de sare este de 17-18 g/l in paturile superioare si 20-25 g/l in cele adanci). Continutul ridicat in hidrogen sulfurat din straturile cele mai profunde ale Marii Negre nu permit dezvoltarea faunei piscicole in acest bazin. In Marea Neagra, viata se desfasoara in conditii normale numai pana la adancimea de 150-200 m, astfel ca in apele ei nu traiesc pesti abisali.

In Marea Neagra se disting, dupa conditiile ecologice oferite, doua domenii: pelagic si bentonic (fig. 272).

Fig. 272. Domeniile si zonele de viata din Marea Neagra

Domeniul pelagic cuprinde masa de apa de deasupra platformei continentale si a abisului marin. Pelagialul, dispus deasupra platformei continentale, se imparte in trei zone:

- epipelagial: cuprinde masa apei de deasupra infralitoralului pana la adancimea maxima de 18 m;

- mezopelagial: situat deasupra circalitoralului pana in zonele cu adancimi de aproximativ 100 m;

- infrapelagialul: marginit de mezopelagial, se intinde pana la limita externa a platformei continentale, unde apa are adancimi de 180-200 m.

Nectonul Marii Negre este reprezentat de pesti si mamiferele complet adaptate la viata acvatica.

Ihtiofauna Marii Negre cuprinde circa 180 de specii si subspecii, dintre care 60% sunt forme mediteraneene, 18% sunt forme relicte si 22% de origine dulcicola.

Dintre speciile mai importante de pesti pelagici putem aminti: scrumbia albastra (Scomber scombrus), scrumbiile de Dunare (Allosa pontica, A. maeotica, A. caspica nordmani), aterinele (Atherina hepsetus si A. mochon pontica), palamida (Sarda sarda), chefalii (Mugil cephalus – labanul, M. auratus – singhilul, M. saliens – ostreinosul, M. ramada – platarinul), lavracul (Morone labrax), cainele de mare (Squalus acanthias), hamsia (Engraulis engrasicolus ponticus), stavridul (Trachurus mediteraneus ponticus), sprotul (Sprattus sprattus phalericus), lufarul (Pomatomus saltatrix), sardeaua (Sardina pilchardus), gingirica (Clupeonella delicatula) etc.

Sturionii sunt reprezentati in regiunea romaneasca a Marii Negre prin 4 specii: morun (Huso huso), nisetru (Acipenser güldenstaedti), pastruga (A. stellatus) si mai rar se intalneste sipul (Acipenser sturio). Pentru reproducere, primavara devreme, sturionii migreaza in Dunare.

Printre iarba de mare (Zostera marina) traiesc cateva specii din ordinul Syngnathiformes: ace de mare (Syngnathus tenuirostris, S. typhle argentatus, S. rubescens), ata de mare (Nerophis ophidion) si calutul de mare (Hippocampus hippocampus). In ultimii ani, datorita accentuarii poluarii Marii Negre, s-au diminuat foarte mult zonele de raspandire ale ierbii de mare si implicit a syngnatiformelor, o parte dintre acestea (ex. Hippocampus hippocampus) fiind pe cale de disparitie.

In straturile superficiale ale apei, cu miscari foarte iuti inoata un peste sagitiform denumit zargan (Belone belone euxinii).

In zonele mai adanci ale platoului continental al Marii Negre, traieste o singura specie din familia Gadidae, numita popular bacaliar sau mezit (Odontogadus merlangus euxinus).

Multi dintre acesti pesti traiesc in carduri. Forma corpului lor este variabila, unii fiind comprimati laterali sau in forma de panglica, altii devin greoi sub apasarea placilor osoase. Se reproduc in plina mare si au ponta plutitoare. Din ouale lor, ies, adesea, larve care se metamorfozeaza pentru a lua forma adultilor.

Din nectonul Marii Negre fac parte si mamifere, reprezentate de delfini. In afara de delfinul comun (Delphinus delphis), in Marea Neagra se mai intalnesc doua specii de delfini: porcul de mare (Phocaena phocaena) si marsuinul (Tursiops truncatus).

Domeniul bental este populat cu vietuitoare in Marea Neagra numai atat cat se intinde platforma continentala. La adancimi mai mari de 200 m nu mai exista viata (cu exceptia unor bacterii reducatoare de sulf).

Pentru domeniul bental se foloseste ca element de baza etajul, in cadrul caruia conditiile ecologice sunt asemanatoare. Domeniul bental contine urmatoarele etaje:

- etajul supralitoral: este domeniul de viata al organismelor adaptate la o imersiune discontinua, in zona tarmului care este stropita de valuri. In Marea Neagra, care are o maree foarte mica, acest etaj este reprezentat de portiuni de plaje acoperite ritmic de valuri sau de stanci umezite de valuri;

- etajul mediolitoral: este limitat in Marea Neagra la fasia ingusta din zona de spargere a valurilor, care in conditii meteorologice normale ajunge pana la circa 0,5 m. Zonele nisipoase ale acestui etaj prezinta relativ putine specii, datorita actiunii permanente a valurilor, curentilor si structurii granulometrice a sedimentelor;

- etajul infralitoralului: se intinde de la 0,5 m la 15 m, mai exact spus la limita inferioara de raspandire a ierbii de mare si a algelor iubitoare de lumina;

- etajul circalitoral: este delimitat de etajul infralitoral (15 m adancime) si merge pana la adancimea de 100-120 m;

- etajul periazoic: este caracteristic Marii Negre si ocupa marginea exterioara a platformei continentale pana la adancimea de 200 m.

Sub etajul periazoic viata animala dispare din Marea Neagra.

Dintre pestii bentonici, putem aminti: cocoseii de mare (fam. Blenidae): corosbina (Blennius sanguinolentus), Blennius galerita, B. tentacularis, B. pavo, B. sphynx si B. ponticus; guvizii (fam. Gobiidae): guvidul de mare (Gobius cephalarges), hanosul (G. Batracocephalus), strunghilul (G. Melanostomus), guvidul de iarba (G. Ophiocephalus), G. microps, G. niger etc.; pleuronectiformele (ord. Pleuronectiformes): calcanul (Rhombus maeoticus), cambula de liman (Pleuronectes flesus luscus), limba de mare (Solea nasuta).

Pe fundurile nisipoase mai traiesc doua specii de batoide si anume: pisica de mare (Trygon pastinaca) si vulpea de mare (Raja clavata).

Dintre pestii bentonici mai fac parte: boul de mare (Uranoscopus scaber), dragonul de mare (Trachinus draco), scorpia de mare (Scorpena porcus), randunica de mare (Trigla lucerna), barbunul (Mullus barbatus ponticus), uva (Ammodytes cicerellus), galea (Gaidropsarus mediteraneus), cordeaua (Ophidium barbatum).

Pestii bentonici au corpul comprimat lateral sau dorso-ventral. Inotul lor este lent, fac deplasari pe fundul apei, pe distante mici. Majoritatea speciilor sunt carnivore. Unele poseda dispozitive de atragere a pradei, altele prezinta spini aflati in legatura cu glande veninoase, organe electrice, dinti puternici. Au o coloratie homocroma, dar exista si specii care isi armonizeaza culoarea cu cea a mediului in care se afla la un anumit moment.

Migratia pestilor

Notiunea de migratie cuprinde toate calatoriile si deplasarile pe care le fac pestii, la un moment dat, cand parasesc locul lor obisnuit de cantonare si pornesc in cautarea unui alt biotop, pentru a-si desavarsi un act vital, cum ar fi acela de a se hrani sau de a se reproduce.

In functie de curentii apei, migratiile pestilor pot sa fie active sau pasive.

Migratiile active se realizeaza fie invingand rezistenta stratului de apa, fie impotriva curentului sau chiar in sensul sau de scurgere. In asemenea migratii cu participare activa, pestii au o tinta si o menire exact definita, pe care pentru a le atinge inving obstacolele ce le apar in cale. Migratiile active sunt proprii pestilor adulti, care le intreprind pentru a-si satisface nevoile fiziologice. Pentru a-si consolida instinctul de migratie, indivizilor maturi reproductiv li se alatura generatiile tinere.

Migratiile pasive sunt caracteristice anumitor stadii de dezvoltare a pestilor si chiar celor adulti. In anumite perioade din viata lor, acestia se lasa antrenati de curentul apei pana la locuri prielnice unei vieti active sau pentru odihna. Cel mai frecvent migratiile pasive sunt intalnite la icre, larve si puietul unor specii de pesti, care plutesc pe suprafata apei. La adulti, acest tip de migratie apare atunci cand efortul depus pentru atingerea tintei finale a adus pestele intr-o stare de epuizare fizica ce nu-i mai permite o viata activa.

Migratiile pestilor nu se rezuma doar la comportamentul lor fata de curentul apei. O serie de specii de pesti migreaza manati de instincte, scop in care trec din mediu sarat in cel dulcicol sau salmastru, precum si din cel dulcicol in cel sarat. Astfel, Anghila ajunsa la stadiul de adult paraseste fluviile si porneste spre mare si ocean spre a se reproduce. Scrumbiile de Dunare, sturionii si somonii se strang in carduri masive si strabat apele marii si ale fluviilor cu apa dulce pentru a ajunge in locuri propice reproducerii.

Indiferent de caracteristica si felul migratiei, aceasta se realizeaza in doua scopuri bine definite: hranirea si reproducerea.

Dupa aceste lungi calatorii, pestii se intorc la locurile lor de odihna si adapost, unde isi petrec perioadele mai putin active ale vietii lor, iernarea si maturizarea (trecerea de la stadiul juvenil la cel de adult).

Cea mai chinuitoare migratie este cea de reproducere, care impune mari sacrificii din partea fiecarei generatii. Majoritatea pestilor realizeaza una sau doua calatorii de nunta.

Migratii de hrana, cu schimbarea mediului, realizeaza chefalii, care patrund din apele sarate ale marii in lacurile litorale, salmastre.

Indiferent de tipul de migratie, intotdeauna migratia propriu-zisa este precedata de o faza pregatitoare, cand sub impulsul unor stari fiziologice de origine interna, care il sensibilizeaza fata de mediu, pestele isi modifica comportamentul. Astfel, in faza premergatoare migratiei, se realizeaza o ingramadire a pestilor pe locurile de plecare, iar apoi o carduire a lor pentru a putea porni la drum. Cardul (bancul) este alcatuit din pesti de diferite varste, insa din aceeasi specie. In timpul deplasarii cardul se mentine nu numai ca urmare a faptului ca indivizii aceleasi specii de pesti au o afinitate intraspecifica care caracterizeaza forma si marimea bancului, ci si pentru ca este cea mai optima grupare care poate invinge fortele hidrodinamice care se formeaza din momentul punerii in miscare a cardului. Ele nu lasa pestele sa se desprinda de card in timpul deplasarii. Cardul in miscare isi pastreaza integritatea si datorita inelului marginal creat de indivizii supusi unor forte continue de atractie, care fac imposibila evadarea si desfacerea cardului. Totusi, cardurile se pot desface si indivizii aflati la margine isi pot schimba locurile in situatia cand viteza de inaintare se micsoreaza foarte mult sau se opresc pe loc.

Cu toate ca o serie de specii de peste efectueaza cu regularitate deplasari in scopul indeplinirii acelorasi stari fiziologice (reproducere sau nutritie), pentru ca ele se realizeaza in aceleasi medii si pe distante mai reduse au fost numite deplasari locale sau semimigratii. Migratorii locali de apa dulce se deplaseaza periodic in acelasi mediu, parasind locurile de cantonare si de iernat spre a realiza actul de reproducere, fie in locuri cu apa mai bine oxigenata, mai limpede sau mai rece, fie in regiunile mai bine incalzite de razele soarelui, unde se dezvolta o hrana abundenta pentru descendenti.

Pestii migratori pot fi grupati in migratori holobiotici si migratori amfibiotici.

Migratorii holobiotici fac migratii doar in acelasi mediu acvatic, fie numai in apa dulce (pastravul de munte, scobarul, mreana s.a.), fie numai in apa marina (scrumbia albastra, calcanul, heringul, morhua). Acesti pesti realizeaza migratii fie pe orizontala, fie pe verticala.

Pastravul de munte (Salmo trutta fario L.) (fig. 273) cantoneaza, cel mai adesea, in regiunea cursului superior al raurilor, in ape repezi, bine oxigenate, cu temperaturi scazute si uniforme sezonal. In momentul desfrunzirii copacilor si venirii toamnei, pastravii de munte isi pierd din vitalitate si din pofta de mancare, pregatindu-se pentru reproducere (boiste).

Fig. 273. Pastrav de munte

Pentru a-si depune icrele in paraiele ce constituie izvoarele raurilor de munte, femelele si barbatusii de pastrav pornesc in carduri contra curentului apelor tumultuoase ce se pravalesc din munte. „Imbracati in haina nuptiala” infrunta curentul, sar obstacole mai inalte de un metru si gonesc flamanzi spre apele mici ale unor paraie.

In aceasta deplasare primii pornesc masculii, care sunt mai zvelti, au pete rosii aprins pe corp si maxilarul inferior mai proeminent decat cel superior. Femelele mai greoaie, ca urmare a abdomenului plin de icre, ajung mai tarziu. In paraiasele din crestetul muntelui incepe bataia (boistea).

In vederea depunerii icrelor, femela prin miscarile inotatoarelor de pe partea inferioara a corpului si a celei caudale indeparteaza namolul si sapa, in prundisul marunt al albiei, o groapa mica. In urma frecarii abdomenului de fundul pietros, insotite de smucituri ale corpului asemanatoare spasmelor, femela isi depune icrele in excavatia realizata anterior. Barbatusul, excitat de icrele depuse (semnal chimic perceput de linia laterala a corpului), se freaca cu partile laterale de fundul pietros al paraului si depune peste icre un lichid vascos si albicios, laptii.

In urma eforturilor de deplasare si al travaliului muscular depus in timpul depunerii produselor sexuale, reproducatorii epuizati sunt purtati la vale, intr-o migratie pasiva, de curentul apei, pana la locurile din care au plecat. In aceste locuri, apele mai adanci si mai putin zbuciumate, ii primesc si le asigura o viata pasnica si hrana, ajutandu-i sa-si redobandeasca fortele.

Scobarul (Chondrostoma nasus L.) (fig. 274) populeaza cursurile de rau ce brazdeaza zonele colinare, unde apa acestora isi mai potoleste cursul. Locurile preferate ale scobarului sunt regiunile din amonte ale cursului mijlociu, unde fundul raurilor este captusit cu prundis si bolovanis, iar curentul de apa este suficient de puternic.

Fig. 274. Scobarul

In lunile aprilie si mai, cardurile de scobari pornesc din regiunile colinare si urca pana la imbinarea paraiaselor de munte cu raul lor de provenienta. In vadurile locurilor de varsare reproducatorii isi depun produsele sexuale si tot aici apar si puii de scobar.

Imediat dupa ce produsele sexuale au fost depuse, cardurile de scobar se disperseaza si coboara la vale pe apa raurilor, catre locurile de unde au pornit, unde gasesc conditii optime de hranire si de iernare.

Puietul de scobar, plapand, este dus de curentul apei pana la locuri cu ape linistite unde gaseste conditii optime de crestere. Grupati in carduri mici, puii se tin in apropierea malului, unde apa este mai calda si curentii mai slabi. Incetul cu incetul ei coboara pana la locurile in care traiesc parintii lor. La varsta de 3-4 ani, cand devin maturi sexual, migreaza la randul lor pentru a se reproduce in zona inferioara a pastravului.

Mreana (Barbus barbus L.) (fig. 275) isi duce viata in zonele nisipoase ale cursului inferior al raurilor, in vecinatatea zonei scobarului. In cursul lunii aprilie, mrenele parasesc viata solitara si se carduiesc pentru a urca pe raurile cu fund nisipos pana unde valea cresteaza poalele muntelui. Pornesc in frunte femelele in varsta de 4 ani, pline cu icre. Ele sunt urmate de barbatusii de peste 3 ani imbracati in haina de nunta (au dungi pe spinare si butoni albi pe cap). In apropierea gurii paraielor, in plin curent, mrenele isi depun produsele sexuale. Jocul de nunta dureaza 2-3 zile, deoarece depunerea se face in portii. Dupa fecundare, produsele sexuale sunt parasite de catre genitori, deoarece ele sunt otravitoare si nici un dusman nu le consuma.

Fig. 275. Mreana

La ecloziune, puii, de dimensiunea unui varf de ac, sunt aproape stravezii. Traiesc de obicei izolati, ascunsi pe sub pietre. Se aduna in grupuri doar atunci cand vin la locurile nisipoase sau in prunduri pentru a se hrani. Pe masura ce cresc, coboara pe firul apei pana in zone cu ape mai linistite si mai adanci, unde traiesc parintii lor.

In conditiile tarii noastre, nu exista rau important sau fluviu, tributare apelor marii, care sa nu serveasca ca si cale de migratie pentru pesti. De-a lungul acestor importante cai de circulatie acvatica, speciile de pesti din apele salmastre sau marine, isi stabilesc acele zone ce sunt propice reproducerii lor.

Multe dintre speciile de pesti de apa dulce autohtone efectueaza migratii de primavara pentru a se reproduce. Locurile de reproducere asigura si hrana necesara descendentilor in toata perioada de crestere, in special in primul an. Dintre speciile care se supun acestor legi putem aminti ciprinidele din cursul inferior al raurilor si al fluviilor, speciile generativ reofile (avatul, vaduvita, salaul, somnul si sabita) sau cele generativ stagnofile (crapul, babusca, rosioara).

In vederea conservarii populatiilor de pesti din apele dulci din tara noastra este bine sa cunoastem amanuntit migratiile pe care le intreprind acestea spre a se reproduce si hrani.

Scrumbia albastra (Scomber scombrus) ierneaza si se reproduce in Marea Marmara. In luna aprilie, dupa depunerea pontei, traverseaza Bosforul si ajung in Marea Neagra, unde raman, pentru a se hrani, toata vara. Incepand din luna octombrie se reintorc in locurile de iernare si de reproducere.

Calcanul (Scophthalmus maeoticus) traieste in domeniul bental al Marii Negre, la o adancime de 60-70 m. In luna aprilie, adultii migreaza pe verticala in paturile superficiale ale apei (la o adancime de 18-30 m) pentru a se reproduce. Dupa depunerea produselor sexuale se retrag catre fundul apei. Indivizii tineri se mentin toata vara pe langa tarm. La 3-4 zile de la fecundare eclozeaza larvele, simetrice, care duc o viata pelagica. La varsta de doua luni incep sa coboare in adancime, perioada in care se metamorfozeaza si pierd simetria corporala.

Migratorii amfibiotici sunt grupati dupa locul in care realizeaza reproducerea, in potamotoci (care se reproduc in ape dulci; sturionii, somnul, scrumbia de Dunare) si in talasotoci (care se reproduc in apa marii; anghila). Daca migratia se face in contra curentului, ei sunt numiti anadromi sau in sensul curentului cand sunt numiti catadromi.

Pestii migratori amfibiotici pot fi trofic marini si generativ dulcicoli (potamotoci) sau trofic dulcicoli si generativ marini (talasotoci).

Sturionii din Marea Neagra sunt migratori amfibiotici, anadromi, potamotoci. Sturionii maturi sexual migreaza in zona litorala si dupa o scurta perioada de acomodare intra si se reproduc in fluvii. Sturionii adulti la care s-au maturat gonadele migreaza primavara, iar cei mai tineri, imaturi, migreaza toamna (august, septembrie) in Dunare, gonadele lor maturandu-se in primavara urmatoare. Primii care intra in Dunare pentru a se reproduce sunt morunii (Huso huso), urmati de nisetri (Acipenser güldenstaedti) si pastrugi (Acipenser stelatus).

Scrumbia de Dunare (Alosa pontica) este un peste de card, migrator amfibiotic, anadrom, potamotoc. La varsta de 2-3 ani, cand atinge maturitatea sexuala, se apropie de tarmul marii si dupa o perioada de acomodare in ape salmastre migreaza circa 1000 km pe Dunare pentru a-si depune produsele sexuale. Dupa reproducere, care are loc primavara, adultii se reintorc in mare. In decurs de 3-6 zile dupa fecundatie, are loc ecloziunea pontei. Puietul, ramane un timp mai indelungat in fata gurilor Dunarii.

Somonul (Salmo salar) este un migrator amfibiotic, anadrom si potamotoc. Acest salmonid traieste in Oceanul Atlantic de Nord, Marea Nordului si Marea Baltica. Somonii maturi sexual (in varsta de 2-4 ani) patrund in fiecare an in fluviile mari, inaintand spre cursul superior a lor. In timpul migratiei, la masculi capul se comprima lateral si se inalta, maxilarele cresc foarte mult si se curbeaza, luand aspect de cioc de papagal. Dintii devin puternici. Spatele se gheboseaza. In decursul calatoriei infrunta curentul apei, sar peste stavilare si baraje. Dupa o calatorie anevoioasa de cateva luni, ajung la locurile de depunere a pontei epuizati. Dupa depunerea poduselor sexuale multi dintre reproducatorii epuizati mor, reusind sa se intoarca in mare doar cei tineri si vigurosi. Intoarcerea in mare se face incet si dureaza cateva luni. Ponta eclozeaza dupa 4-6 luni de la fecundare. Puietul ramane in rauri chiar si 2-3 ani, o parte din ei atingand in aceste locuri maturitatea sexuala.

Anghila (Anguilla anguilla) este un peste migrator amfibiotic, catadrom, talasotoc. Perioada lui trofica se desfasoara in apele continentale. La varsta de 10-18 ani, cand ating maturitatea sexuala, anghila migreaza din raurile mari pana in Marea Sargaselor unde se reproduce. Dupa depunerea pontei, adultii mor. Larvele, in forma frunzei de salcie, sunt purtate pasiv de curenti si in decurs de 2-3 ani ajung pe coastele Europei, unde se metamorfozeaza in anghile si migreaza in apele dulci.

Cunoasterea migratiei pestilor care se concentreaza in bancuri este extrem de importanta pentru pescuitul industrial.









Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




LEWIS READ: Chod Rig - Cenusareasa monturilor
Clasa Chondrichthyes (Chondropterygii)
Clasificarea pestilor ososi
Clasa Cyclostomata


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu