ANTRENAMENTUL SAU PREGATIREA DE BAZA ORIENTATA IN FUNCTIE DE SPECIFICUL RAMURII DE SPORT (A.B.O.)

ANTRENAMENTUL SAU PREGATIREA DE BAZA ORIENTATA IN FUNCTIE DE SPECIFICUL RAMURII DE SPORT (A.B.O.)

Constituie etapa initiala a pregatirii sportive avand ca sarcina principala crearea premiselor generale pentru dezvoltarea pe termen lung a capacitatii de performanta, incepe imediat dupa selectie, dureaza aproximativ 3 ani si se incheie inaitea pubertatii.

Sarcinile principale ale antrenamentultui de baza orientat sunt urmatoarele:

A. Dezvoltarea pe scara larga a capacitatii motrice a copiilor. Ca mijloace de realizare a acestui obiectiv sunt folosite, mai ales urmatoarele grupe de exercitii:

jocuri dinamice, selectate dupa criteriul concordantei structurii;

mers si alergari pe distante scurte, cu alternarea tempoului alergarii;

exercitii si jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de a sari, de a se feri de adversar;

exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de pastrare a echilibrului in conditii variate;

elemente de gimnastica acrobatica;

exercitii si jocuri pentru dezvoltarea vederii periferice.

CONDITII

efortul va fi orientat in special spre solicitarea sistemelor ce asigura receptionarea

corecta si prelucrarea informatiilor;

dezvoltarea capacitatilor coordinative generale si specifice in conditii de invatare

a tehnicii;

dezvoltarea capacitatii de efort in limitele functionale si psihice specifice

varstelor prepubertare;

dezvoltarea proceselor psihice, intelectuale, afective, volitive si motivationale

necesare intelegerii actiunilor si asigurarii continuitatii

formarea atitudinii favorabile fata de efort, bazata pe bucurie s placere.

B. Asigurarea armonioasei dezvoltari fizice a copiilor simultan cu influentarea treptata a dezvoltarii grupelor musculare frecvent solicitate in ramura de sport respectiva

Particularitatile cresterii si dezvoltarii fizice sunt concretizate in modificari ale proportiilor corporale caracteristice perioadelor de varsta. Perioada de accelerare din timpul pubertatii reprezinta o problema deosebita. Puseul respectiv intervine intre 11-13 ani la fete si intre 13-15 ani la baieti si se manifesta prin cresterea mai rapida a picioarelor (laba piciorului) si mainilor decat gambele si antebratele care se maturizeaza mai rapid decat coapsele si bratele. Fenomenul se consemneaza sub numele de "legea cresterii centripete".

La copilul in crestere metabolismul de constructie are un rol important.

Legea "Mark Jansen" stabileste ca sensibilitatea tesuturilor este proportionala cu viteza de crestere.

S-a constatat ca eforturile submaximale diversificate, adaptate cresterii, care nu solicita unilateral aparatul locomotor reprezinta stimuli adecvati pentru crestere si pentru analizarea structurilor respective.

Dezvoltarea fizica armonioasa presupune utilizarea exercitiilor care au o influenta pozitiva asupra musculaturii intregului corp. Ea este influentata atat prin exercitiile analitice orientate in directia dezvoltarii selective a musculaturii trunchiului, membrelor superioare, inferioare si abdomenului, cat si prin complexe de exercitii cu influenta globala, adica actionand simultan mai multe lanturi si grupe musculare.

C. Dezvoltarea calitatilor sau aptitudinilor motrice

Copiii si adolescentii prezinta aceleasi caracteristici de adaptare ca si adultii in cadrul antrenamentului de rezistenta. Inca din copilarie apar procesele de adaptare functionala si structurala in organele si sistemele ce favorizeaza sau limiteaza capacitatea de performanta.

Din punctul de vedere al medicinii sportive, antrenamentul de rezistenta este cel care are cea mai mare influenta asupra parametrilor capacitatii de performanta. O capacitate de rezistenta crescuta garanteaza protejarea si stabilitatea sanatatii generale.

Capacitatea de rezistenta la oboseala este conditia esentiala in aplicarea metodelor de antrenament.Trebuie precizat totusi, ca un antrenament axat exclusiv pe rezistenta risca sa franeze activitatea hormonala pentru crestere si dezvoltare, de aceea este bine ca rezistenta sa se dezvolte rational.

Din acest motiv, antrenamentul copiilor trebuie axat pe dezvoltarea rezistentei generale (de baza) si nu pe rezistenta specifica.

Principalele metode de antrenare a rezistentei la copii si adolescenti sunt: 

eforturile continui (uniforme, cu tempo de alergare);

cu intervale de scurta durata, alactacide.

In schimb, nu sunt potrivite metoda repetarilor si metoda competitiei.

Antrenamentul de forta are un rol foarte important in dezvoltarea capacitatii de

performanta a copiilor si in stimularea proceselor de crestere si dezvoltare fizica.

Antrenarea fortei se face in toate etapele copilariei, dar cu atentie si in conditii dinamice, fara a solicita forta maxima.

In faza a doua a pubertatii /adolescentei se lucreaza cel mai bine pentru dezvoltarea fortei. Baietii ating nivelul maxim al fortei intre 18-22 ani, iar fetele intre 15-17 ani. Cateva recomandari privind dezvoltarea fortei la copii si juniori:

• dupa antrenamentele grele, cu componente de forta, se vor acorda perioade de

refacere suficiente;

• incarcaturile nu vor creste brusc, ci in trepte mici accesibile copiilor;
• trebuie evitate eforturile unilaterale;
• trebuie evitate antrenamentele cu greutati asupra capului inainte si in timpul

puseelor de crestere; greutatea propriului corp este cea mai buna pentru aceasta perioada;

• evitarea eforturilor statice de lunga durata.

Antrenamentul de viteza are la baza disponibilitatile genetice care influenteaza

aceasta calitate foarte timpuriu, perioada in care se poate chiar sa se stabilizeze. Viteza maxima se atinge intre 18-20 ani la baieti si 15-17 ani la fete. Datorita cresterii capacitatii de coordonare intre 5-7 ani, creste in mod deosebit viteza de deplasare.

In primul stadiu scolar creste cel mai mult frecventa si viteza de deplasare a miscarilor (viteza de executie). In al doilea stadiu scolar se poate intensifica lucrul pentru viteza, mai ales pentru viteza de reactie, capacitatea de accelerare si viteza - coordonare, dar nu spre viteza in regim de rezistenta. In prima parte a pubertatii si in adolescenta se realizeaza castiguri importante in viteza si se poate lucra mai mult pentru forta - viteza. Principalele metode de antrenament sunt: repetarile si intervalele scurte cu preocuparea de a se solicita eforturile alactacide, bazate pe ATP si CP.

Antrenamentul supletei si mobilitatii este determinat de variatiile determinate de procesele de crestere si dezvoltare fizica. Intensificarea antrenamentelor de mobilitate se va realiza in al 2 lea stadiu scolar, deoarece mai tarziu va fi foarte greu sa se mai castige mobilitate, ci mai mult mentinerea nivelului dobandit.

Antrenamentul coordonarii constituie punctul nodal al pregatirii copiilor si juniorilor, pentru coordonare nu se lucreaza niciodata prea devreme sau prea mult, totusi coordonarea cunoaste unele momente de dezvoltare, pe componente.

Coordonarea este cea care conditioneaza invatarea si aceasta se poate realiza cel mai bine si in al 2 lea stadiu scolar.

Apreciem ca pregatirea copiilor si a adolescentilor nu reprezinta pregatirea seniorilor la scara redusa, ci are la baza o conceptie originala determinata de particularitatile dezvoltarii morfologice, functionale, motrice si psihice.

D. Initierea in insusirea pricipalelor procedee tehnice

Este conditionata de atitudinea antrenorilor, pentru executarea corecta a tuturor exercitiilor orientate spre insusirea mecanismului de baza al principalelor procedee tehnice.

6-7 ani si 10 ani (primul stadiu scolar) => la aceasta varsta caracteristicile psiho-fizice sunt extrem de favorabile pentru invatarea deprinderilor motrice, cu atat mai mult cu cat capacitatile de coordonare se afla in centrul atentiei intregului proces de pregatire. Antrenamentul multilateral reprezinta, de asemenea, o prioritate.

10 ani - pubertate (al 2 lea stadiu scolar) => reprezinta varsta cea mai buna pentru invatare. Este adevarat ca ce nu se invata in acest stadiu nu se va recupera mai tarziu decat cu mare dificultate, ceea ce nu justifica incercarile de a se invata pe jumatate cat mai multe procedee, facandu-se un "talmes - balmes" de tehnica, ci este necesar sa se constituie, complexe de deprinderi tehnice foarte precise (fara greseli).

Intensele procese de crestere care se declanseaza o data cu pubertatea si care altereaza raportul forta/greutate se repercuteaza uneori negativ, diminuand coordonarea specializata. Nivelul intelectual mai ridicat face posibila invatarea unor complexe prin intelegerea raporturilor cauzale.

A doua parte a pubertatii se constituie in a doua varsta de aur a invatarii, deoarece echilibrul organic, proportiile corpului si stabilizarea psihica favorizeaza suportarea unor sarcini mari si complexe de antrenament.

In acest stadiu, elementele si procedeele tehnice foarte complexe, specifice ramurilor de sport, se planifica in functie de variatiile de invatare a copiilor, conform particularitatilor de varsta.

In procesul initierii copiilor in insusirea tehnicii si tacticii diferitelor sporturi, un loc deosebit de important il ocupa dimensionarea materialelor didactice folosite. Se dovedesc a fi foarte eficiente concursurile organizate pe baza unor regulamente elaborate adecvat particularitatilor copiilor.

E. Pregatirea treptata a sportivilor pentru a participa la concursuri

Programarea concursurilor se face potrivit progreselor obtinute in procesul instruirii, iar scopul lor fundamental nu consta in obtinerea unor rezultate sportive maxime, ci in obisnuirea treptata a copiilor cu disciplina competitionala, cu cunoasterea si respectarea regulamentului si a deciziilor arbitrilor, cu emotiile concursului, cu aplicarea in conditii variate a celor insusite de-a lungul pregatirii.

Pregatirea pentru participarea la concursuri este inclusa chiar in lectiile curente de antrenament, in care sunt larg folosite jocurile bilaterale, intrecerile intre grupe, exersarile tehnico-tactice apropiate sau analoage ritmului cerut de concursuri, masuri referitoare la respectarea regulamentului.

Echipele (grupele) stabilite initial isi pot schimba relativ frecvent componenta, corespunzator randamentului copiilor in competitii.

Un loc foarte important pentru obisnuirea copiilor cu rigorile concursurilor il ocupa organizarea pe plan local a unui sistem competitional continuu, de-a lungul intregului an, bazat pe structura anului scolar.

F. Educarea comportamentului civilizat in toate imprejurarile vietii sportive, a dragostei pentru culorile clubului sportiv, a dorintei de afirmare sportiva

G. Programarea antrenamentului in functie de structura anului scolar

Programarea antrenamentului se va realiza in functie de structura anului scolar si particularitatile ramurii de sport, conditiile climatice care pot determina succesiunea continutului pregatirii. Cuprinde in linii mari o structura de 4 etape, de aproximativ 6-8 saptamani fiecare.

La nivelul copiilor etapele se prezinta astfel:

• etapa I - sau etapa dezvoltarii coordonarii generale, a rezistentei generale si a

rezistentei in regim de forta, dezvoltarea mobilitatii;

• etapa a II a - sau etapa invatarii tehnicii si a altor actiuni motrice, a succesiunii

acestora conform cerintelor specifice ramurilor de sport;

• etapa a III a - a dezvoltarii capacitatilor coordinative, a vitezei si fortei in regim

de viteza;

• etapa a IV a - a folosirii elementelor tehnice in cadrul unor combinatii tactice, in

conditii de intrecere, invatarea tacticii elementare.

In aceste conditii structura antrenamentului de baza orientat este determinata de continutul acestor etape si nu de calendarul competitional cum se procedeaza la alte nivele de antrenament.

Stabilirea viitoarei specializari sportive

In finalul acestui stadiu al antrenamentului se creeaza premisele necesare relativei stabilizari a specializarii.

STADIUL al II lea

ANTRENAMENTUL SPECIALIZAT SAU SPECIALIZAREA TIMPURIE

INTR-O RAMURA DE SPORT (A.S.T)

Dureaza aproximativ 3 ani si este strans legat de stadiul I, din care de altfel, decurge. In antrenamentul din acest stadiu ideea fundamentala este reprezentata de unitatea dintre continutul antrenamentului si competitiei.

Pregatirea in perspectiva a acestei categorii de sportivi va viza in principal dezvoltarea capacitatii de performanta. Trebuie evitata cu orice pret "fortarea" pregatirii pentru obtinerea cu orice pret a unor rezultate notabile la varste fragede, desi desfasurarea lectiilor sub forma de concurs si participarea la competitii constituie mijloace si metodele cele mai frecvent utilizate.

Competitiile trebuie organizate in concordanta cu varsta subiectilor.

Competitiile trebuie sa indeplineasca functiile de educatie si de motivatie.

OBIECTIVE:

A. Continuarea influentarii dezvoltarii indicilor morfologici ai organismului

In acest stadiu al antrenamentului dezvoltarea calitativa a musculaturii corpului este realizata multilateral si conjugata intr-o masura mare cu cerintele specializarii alese. Antrenorii programeaza dezvoltarea principaloelor lanturi si grupe musculare solicitate in executiile tehnice, precum si a mobilitatii si stabilitatii articulatiilor respective.

Exercitiile utilizate pot avea: - caracter analitic

- cumulativ = pentru acestea se folosesc complexe care solicita intr-o anumita succesiune principalele grupe musculare si articulatii.

Pastrarea unui echilibru intre dezvoltarea musculaturii si capacitatea ligamentelor si articulatiilor de a face fata fortei de contractie, de solicitare, in general.

B. Dezvoltarea, in continuare, a calitatilor motrice si totodata, impletirea mai stransa a acestora cu cerintele specifice ramurii de sport

Daca in stadiul I accentul era pus pe dezvoltarea calitatilor motrice de baza, in acest stadiu se va urmarii dezvoltarea calitatilor motrice combinate si dezvoltarea capacitatii de efort potrivit modelului competitional.

Capacitatea de efort constituie un obiectiv permanent in acest stadiu, prin cresterea continua a cerintelor efortului; nu trebuie sa scada interesul pentru rezistenta generala, desi specificitatea detine o mare pondere si nici pentru capacitatile coordinative, care asigura finetea miscarilor.

C. Largirea continutului pregatirii tehnice si includerea in aceasta componenta a antrenamentului a celor mai recente si eficiente cuceriri pe plan mondial

Desi pe acest obiectiv il intalnim si in pregatirea copiilor, in acest stadiu el dobandeste o importanta considerabila prin faptul ca sportivii isi insusesc majoritatea elementelor si procedeelor tehnice specifice sportului pe care il practica.

Efectuarea corecta a actelor motrice are o importanta metodica de prim ordin.

Cuprinderea in pregatirea juniorilor a celor mai noi si eficiente executii aparute pe plan mondial are o importanta hotaratoare pentru optimizarea randamentului in pregatirea sportivilor seniori, datorita stereotipurilor consolidate in activitatea lor indelungata, aspect ce este mai greu de realizat.

In ansamblul pregatirii tehnice se va acorda o atentie deosebita valorificarii optime a anumitor inclinatii ale tinerilor respectivi.

La varsta junioratului se contureaza tot mai clar predilectia sportivilor pentru anumite executii tehnice sau actiuni tactice, or acestea trebuie atent cultivate, pentru a le asigura cea mai inalta valorificare.

D. Dezvoltarea unei aprofundate gandiri tactice

Posibilitatea dezvoltarii gandirii tactice este favorizata de faptul ca la varsta junioratului se dezvolta capacitatea de generalizare a tinerilor, ca si spiritul de initiativa, dorinta de afirmare si in acelasi timp , posibilitatea de autostapanire, conditii importante pentru realizarea la un nivel superior a pregatirii tactice. Necesitatea accentuarii dezvoltarii gandirii tactice este determinata si de faptul ca in acest stadiu al antrenamentului creste substantial numarul concursurilor.

E. Organizarea instruirii prin folosirea frecventa a exercitiilor stimulative

Creeaza un climat de buna dispozitie, de permanenta emulatie. Exercitiile interesante, noi, sunt alternate cu cele ce implica o concentrare relativ indelungata a atentiei care nu poate fi mentinuta prea mult timp.

F. Cultivarea trasaturilor comportamentale de competitor, concomitent cu cele de cetatean corect intregrat social.