Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » familie » sport
Criterii si metode de apreciere a cresterii si dezvoltarii

Criterii si metode de apreciere a cresterii si dezvoltarii


Criterii si metode de apreciere a cresterii si dezvoltarii

Scopul modulului

  • Intelegerea notiunilor de baza referitoare la crestere si dezvoltare si a modalitatilor prin care aceasta poate fi evaluata

Obiective operationale

  • Cunoasterea diferentelor dintre notiunea de crestere si cea de dezvoltare
  • Cunoasterea factorilor care conditioneaza cresterea si dezvoltarea
  • Insusirea legilor cresterii si dezvoltarii
  • Insusirea modalitatilor de operare cu criteriile si metodele de apreciere a cresterii si dezvoltarii
  • Cunoasterea deficientelor de crestere si dezvoltare


Unitatea de studiu V.1. Cresterea si dezvoltarea: definitii, factori care o conditioneaza, legi

Definitii

Viata omului este caracterizata de trei perioade principale:

I.        Perioada de crestere si dezvoltare (de evolutie);

II.       Perioada de maturitate si reproducere. In aceasta perioada, organismul nu stagneaza, ci involueaza treptat, deoarece incepand chiar de la nastere anumite componente se degradeaza si mor (de exemplu, celulele sistemului nervos);

III.     Perioada de involutie, echivalenta varstei inaintate (varsta a treia).

Prin crestere si dezvoltare se intelege complexul dinamic de procese si fenomene biologice, prin care trece organismul omenesc in evolutia sa, de la nastere si pana la maturitate.

Aceste notiuni, desi au o baza comuna si apar ca aspecte ale aceleiasi evolutii morfo-functionale, prin continutul lor sunt diferite. Astfel, in timp ce cresterea se desfasoara, mai ales, sub aspect cantitativ, pe baza inmultirii celulelor, tesuturilor, fibrelor musculare, etc. si poate fi urmarita prin masuratori repetate a inaltimii, greutatii, diametrelor, perimetrelor, capacitatii vitale, s.a., dezvoltarea reprezinta aspectul calitativ, dat de raportul dintre varsta si procesele de crestere si functionalitate a organismului omenesc. Dezvoltarea se apreciaza prin diferentierile caracterelor morfologice si functionale ale tesuturilor, prin perfectionarea si adaptarea progresiva a aparatelor si sistemelor, prin evolutia complexa si integrarea coordonata a lor intr-un tot unitar. Daca procesul de crestere poate fi masurat si controlat cu usurinta, dezvoltarea - ca ansamblu de modificari functionale, de imbunatatiri calitative - se cerceteaza si se apreciaza cu mai multa dificultate.

Factorii care conditioneaza cresterea si dezvoltarea organismului

Cresterea si dezvoltarea corpului sunt conditionate de factori endogeni (interni) si exogeni (externi) care se exercita pe toata durata vietii, avand o intensitate sporita in copilarie si tinerete.

Factorii interni care influenteaza cresterea si dezvoltarea organismului sunt: ereditatea si marile functiuni organice, coordonate de sistemul nervos si endocrin.

Ereditatea este o functiune fundamentala care asigura transmiterea caracterelor la urmasi, fiind strans legata de proprietatea celulelor tinere de a se inmulti si regenera. Jocul complicat al legilor ereditatii, fenomenele de dominanta si recesivitate, mutatiile si alte mecanisme genetice favorizeaza si mai mult aceasta variatie a caracterelor ereditare. Desi copilul este produsul ereditar al parintilor, el este o fiinta diferita de ei, avand caractere proprii rezultate din unirea - in proportii diferite - a celor doua patrimonii ereditare. Transmiterea caracterelor ereditare se face prin legi generale imuabile, dupa un adevarat cod genetic.

Ereditatea influenteaza atat forma corpului si structura tesuturilor, cat si functiile organice, evolutia si potentialitatea genetica a individului. Cercetarea atenta si metodica a antecedentelor ereditare poate aduce informatii pretioase pentru stabilirea diagnosticului si prognosticului unei afectiuni.

Functionarea aparatelor si sistemelor organice, conditioneaza viata si sanatatea fiecarui individ. In ceea ce priveste cresterea, sarcina principala este indeplinita de functiile metabolice, care antreneaza in efortul lor constructiv si functiile digestive, respiratorii si circulatorii. Dezvoltarea este conditiona de adaptarea si perfectionarea tuturor acestor functiuni la necesitatile vietii biologice si sociale. Sinergia lor functionala se schimba si se restabileste in functie de sex, in timpul fiecarei perioade de varsta.


Rolul coordonator al acestor fenomene variate este indeplinit de sistemele nervos si endocrin. O importanta deosebita se recunoaste factorilor endocrini care au o mare influenta asupra cresterii in inaltime si freutate, asupra dezvoltarii aparatului genital si caracterelor sexuale secundare (pilozitate, voce, sani, etc.), asupra tipului si gradului de evolutie somatica si organica. Analiza rolului pe care il au hormonii in procesul evolutiv al organismului, ne conduce spre mecanismele superioare de stimulare si reglare a cresterii si dezvoltarii, aflate sub conducerea sistemului nervos central si a celui vegetativ; ca atare, se poate afirma ca sistemul endocrin declanseaza actiuni pe care le dirijeaza sistemul neurovegetativ.

Cresterea somatica se desfasoara pe doua directii:

- crestere somatica globala, realizata prin sporirea masei;

- crestere somatica diferentiata, realizata prin modificarea formei si functiilor tesuturilor si organelor.

Cresterea in greutate este precedata si urmata de o crestere activa in inaltime. Aceasta alternanta corespunde activitatii ritmice si echilibrate a doua constelatii hormonale: una anabolica, dominata de vag, care stimuleaza cresterea ponderala si alta catabolica, dominata de actiunea simpaticului.

Factorii externi care influenteaza cresterea si dezvoltarea organismului se pot clasifica in:

- Factori care actioneaza asupra evolutiei intrauterine (topografia bazinului, durata sarcinii, felul de viata, alimentatia, starea de sanatate, eventualele tratamente medicale - medicamente toxice, iradieri - ale mamei).

- Factori are actioneaza asupra evolutiei extrauterine (micro- si macroclimatul inconjurator - aer, caldura, lumina, umiditate -, geoclimatul - asezarea geografica, natura solului, anotimpurile -, conditiile de mediu social-economic).

Cresterea si dezvoltarea copilului sunt conditionate si de alimentatie, digestie, absorbtie, repartizarea si fixarea elementelor plastice in celulele corpului, precum si de utilizarea elementelor plastice in conformitate cu nevoile organismului. La acestea se adauga valoarea de influentare a activitatilor motrice care, prin fenomenele de adaptare si supracompensare, ajung sa stimuleze (si, intr-o oarecare masura sa dirijeze) cresterea si dezvoltarea.

Toate activitatile motrice dezvolta aparatul locomotor, iar - prin aceasta - sunt angajate in activitate respiratia, circulatia, schimburile nutritive si procesele de regenerare, sistemele de reglare neuroendocrine; exercitarea lor desavarseste structura functionala a tesuturilor, stimuleaza cresterea si dezvoltarea si duce la o buna integrare a elementelor care alcatuiesc organismul.


Legile cresterii si dezvoltarii

Aceste legi definesc si fundamenteaza procesele de crestere si dezvoltare ale organismului uman.

Rezumatul unitatii de studiu

Prin crestere si dezvoltare se intelege complexul dinamic de procese si fenomene biologice, prin care trece organismul omenesc in evolutia sa, de la nastere si pana la maturitate.

Aceste notiuni, desi au o baza comuna si apar ca aspecte ale aceleiasi evolutii morfo-functionale, prin continutul lor sunt diferite. Astfel, in timp ce cresterea se desfasoara, mai ales, sub aspect cantitativ, pe baza inmultirii celulelor, tesuturilor, fibrelor musculare, etc. si poate fi urmarita prin masuratori repetate a inaltimii, greutatii, diametrelor, perimetrelor, capacitatii vitale, s.a., dezvoltarea reprezinta aspectul calitativ, dat de raportul dintre varsta si procesele de crestere si functionalitate a organismului omenesc. Dezvoltarea se apreciaza prin diferentierile caracterelor morfologice si functionale ale tesuturilor, prin perfectionarea si adaptarea progresiva a aparatelor si sistemelor, prin evolutia complexa si integrarea coordonata a lor intr-un tot unitar.

Cresterea si dezvoltarea corpului sunt conditionate de factori endogeni (interni) si exogeni (externi), care se exercita pe toata durata vietii, avand o intensitate sporita in copilarie si tinerete.

Cele 5 legi ale cresterii si dezvoltarii ghideaza kinetoterapeutul in procesul de apreciere a cresterii si dezvoltarii copiilor si il ajuta sa stabileasca un diagnostic functional corect.

Autoevaluare

  1. Care sunt principalele perioade care caracterizeaza viata umana?
  2. Definiti cresterea si dezvoltarea si subliniati aspectele care le diferentiaza.
  3. Care sunt factorii interni care conditioneaza cresterea si dezvoltarea si cum actioneaza acestia?
  4. Care sunt factorii externi care conditioneaza cresterea si dezvoltarea si cum actioneaza acestia?
  5. Care sunt legile cresterii si dezvoltarii? Explicati fiecare lege. Exemplificati.

Unitatea de studiu V.2. Criterii si metode de apreciere a cresterii si dezvoltarii

Examenul somatoscopic

Aprecierea cresterii si dezvoltarii copiilor si tinerilor se face prin observarea analitica, statica a aspectelor morfologice ale intregului corp si a fiecarei parti separat si, la nevoie, prin probe dinamice, in cadrul examenului somatoscopic, examen care are urmatoarele caracteristici:

I. Se examineaza, mai intai, caracterele individuale globale, care vor fi orientate spre observarea:

I.a. Inaltimii si greutatii, armoniei intre intreg si parti, atitudinii si comportamentului motric;

I.b. Aspectelor morfologice ale tegumentelor si fanerelor, ale tesuturilor subtegumentare, muschilor, oaselor, articulatiilor - la nivelul intregului corp;

I.c. Organelor si functiilor acestora, prin observarea formei si volumului cavitatilor in care sunt cuprinse si a manifestarilor motrice exterioare.

II. Se cerceteaza apoi caracterele morfologice si functionale partiale, pe regiunile si segmentele corpului, astfel:

- examinarea partii anterioare a subiectului, apoi a celei posterioare, apoi din profil, de sus in jos, observand la fiecare regiune si segment abaterile de la normal in ceea ce priveste: marimea, forma, simetria, aspecte patologice (malformatii, sechele, etc.), tulburari functionale decelabile pe baza unor manifestari exterioare, proportionalitatea in raport cu alte regiuni; la fiecare regiune, se observa mai intai global regiunea respectiva si, apoi, pe segmente;

III. Se poate completa cu probe dinamice simple, adresate intregului corp, unor regiuni sau segmente si cu o serie de investigatii functionale ale principalelor aparate si sisteme ale organismului.

Examenul antropometric

Examenul antropometric completeaza examenul somatoscopic cu date care dau informatii in legatura cu cresterea si dezvoltarea celor investigati, pe baza carora se pot calcula indicii de proportionalitate. Asadar, aceste doua modalitati de examinare se interpatrund, completandu-se reciproc si formand asa numitul examen somato-antropometric sau antropo-somatoscopic.


Pentru examenul antropometric se folosesc:

- cadrul somato-antropometric;

- trusa antropometrica, care contine:

- panglica centimetrica (banda metrica), pentru masurarea perimetrelor si a lungimii segmentelor;

- compase, pentru masurarea diametrelor (biacromial, bitrohanterian);

- taliometru, pentru masurarea inaltimilor (corp, bust);

- cantar, pentru masurarea greutatii;

- dinamometre, pentru masurarea fortei;

- spirometru, pentru masurarea capacitatii vitale, etc.

Rezultatele obtinute prin masuratori se prelucreaza statistic si se compara cu 'cifrele medii', calculate pe varste si sexe, sau cu 'valorile standard' ale cresterii si dezvoltarii, cunoscute din literatura de specialitate, subiectii putand fi incadrati in trei categorii:

- sub cifrele medii sau valorile standard - hipo- sau subdezvoltati;

- in jurul cifrelor medii sau a valorilor standard - normal dezvoltati;

- peste cifrele medii sau valorile standard - hiper- sai supradezvoltati.

Dupa efectuarea masuratorilor, aprecierea se face atat global, la nivelul intregului corp, cat si pe fiecare regiune si segment in parte.

Indicii antropometrici si fiziologici

Compararea, asocierea sau raportarea valorilor obtinute prin aplicarea examenului antropometric si functional intre ele, are ca rezultat stabilirea unor indici antropometrici si fiziologici, care exprima o serie de caracteristici complexe ale corpului omenesc, cum ar fi: corpolenta, robustetea, proportionalitatea dintre segmentele corpului. Unii dintre indicii cei mai importanti pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii sunt:

Indicele 'de corpolenta-Bouchard' sau 'de nutritie - Quetelet', se calculeaza impartind greutatea (in kg. sau in g.), la talie (in dcm. sau cm.) (G/T)

La adulti, pentru o corpolenta medie sau o stare buna de nutritie, fiecarui centimetru din inaltimea corpului trebuie sa-i corespunda 400 g. greutate corporala (barbati) si 390 g. (femei); valoarea indicelui se interpreteaza astfel:

- peste 500 ­-> corpolenta crescuta;

- intre450-500-> tendinta de ingrasare;

- intre 390/400-450 -> zona normala

- intre 300-390/400 -> corpolenta scazuta;

- sub 300 -> nutritie nesatisfacatoare.

Indicele 'pulmonar (de rezistenta)-Demeny', reprezinta raportul intre capacitatea vitala (in cm.3) si greutatea corporala (in kg.) (CV/G); valoarea indicelui se interpreteaza astfel:

- peste 60 -> foarte bun;

- intre 60-55 -> bun;

- intre 55-50 -> mediu;

- sub 50 -> slab.

Indicele 'toracic-Erissmann' se calculeaza scazand din perimetrul toracic mediu, jumatate din inaltimea taliei (Pt.-T/2); acest indice da indicatii privind gradul de dezvoltare a toracelui si proportia intre lungimea si grosimea trunchiului, valoarea sa medie fiind de 5,8 (barbati adulti) si 3,5 (femei).

Indicele 'de proportionalitate-Adrian Ionescu' rezulta din scaderea jumatatii taliei din inaltimea bustului (B-T/2); la barbatul adult valoarea medie a indicelui este de 5-6 cm., iar la femei de 3-4 cm. indicele de proportionalitate prezinta variatii in functie de varsta, astfel:

- la trei ani: - aprox. 9 cm., la baieti;

- aprox. 8 cm., la fete;

- la pubertate: - aprox. 3 cm., la baieti;

- aprox. 4 cm., la fete;

- in jur de 19 ani: - aprox. 4 cm., la baieti;

- aprox. 6 cm., la fete;

Acest indice este mult folosit in auxologie si in pediatrie, pentru cercetarea cresterii normale si depistarea cazurilor patologice, iar in ortopedie si in controlul medical al sportivilor, pentru aprecierea proportionalitatii corpului.

Aprecierea cresterii globale a corpului

In lucrarile de specialitate, cresterea globala este reprezentata prin indicii de inaltime si greutate.

Inaltimea este influentata mai mult de ereditate si mai putin de factorii de mediu, de aceea ea reprezinta un factor mai stabil decat greutatea si variaza in limite mai restranse (nu scade decat in cazuri foarte rare).

Inaltimea corpului sau talia este considerata unul dintre principalii indicatori ai cresterii somatice. Valorile taliei se pot imparti in trei grupe: mijlocii, mari si mici, la care se pot adauga grupele extreme, foarte mari si foarte mici.

Greutatea este un indice foarte labil, care depinde mai putin de factorii genetici si mai mult de influentele mediului extern (alimentatie) si intern (metabilism), fiind deci un indice sensibil si semnificativ pentru functia metabolica si capacitatea organismului de a fixa sau pierde rezervele nutritive. Evolutia greutatii variaza in limite mai largi decat a taliei; ea poate sa ramana stationara, sa creasca sau sa scada. Raportate la varsta cronologica, valorile greutatii pot fi medii, mici sau mari, foarte mari si foarte mici.

In viata intrauterina, greutatea si inaltimea corpului cresc intens si progresiv, depinzand in special de starea de nutritie a mamei. Dupa nastere, corpul creste intr-un ritm din ce in ce mai lent, insa cu variatii individuale din ce in ce mai mari.

Prin raportarea greutatii la talie se pot face aprecieri cu privire la gradul de corpolenta si armonie in dezvoltarea somatica.

La greutate mai pot fi raportate si alte date morfologice si functionale, ca de exemplu, capacitatea vitala si forta musculara, aceste raportari ajutand la aprecierea robustetii si vigorii corpului.

Aprecierea cresterii segmentare a corpului

Cresterea globala a inaltimii si greutatii corpului este rezultatul cresterii segmentelor care il compun: cap, gat, trunchi, membre superioare si membre inferioare.

Ritmul inegal al cresterii acestor segmente determina schimbari continue in proportiile corpului. Cele mai spectaculoase faze ale evolutiei au loc in viata intrauterina si in primii ani de dupa nastere. A doua perioada de mari schimbari este pubertatea, in timpul careia se produce maturizarea sexuala.

In studiul cresterii segmentare, se cerceteaza mai intai capul si gatul, apoi trunchiul si membrelor superioare si la sfarsit membrele inferioare.

Aprecierea cresterii si dezvoltarii elementelor somatice, a aparatelor si sistemelor organice

Cresterea si dezvoltarea elementelor somatice

a.      Pielea si tesuturile subcutanate

b.     Muschii scheletici

c.      Oasele

d.     Articulatiile

Cresterea si dezvoltarea aparatelor si sistemelor organice

a.      Aparatul respirator

b.     Aparatul circulator incepe sa se dezvolte inca din primele luni de viata intrauterina.

c.      Aparatul digestiv

d.     Aparatul uro-genital

e.      Sistemul endocrin

f.      Sistemul nervos

g.     Organele de simt

Aprecierea cresterii si dezvoltarii corpului pe varste si sexe

Cresterea si dezvoltarea copilului se desfasoara in doua etape distincte: prenatala si postnatala.

Viata intrauterina incepe in momentul in care celula primara, ovulul fecundat, se fixeaza in mucoasa intrauterina unde, gasind conditii favorabile, creste si se inmulteste.

Viata extrauterina a fost impartita schematic in trei etape:

- prima etapa, a evolutiei, corespunzatoare varstei de crestere si dezvoltare;

- a doua etapa, varsta maturitatii;

- a treia etapa, involutiva, corespunzatoare varstei inaintate.

Pentru noi, cea mai importanta este prima etapa care, la randul ei, se imparte in trei perioade:

- copilaria

- adolescenta

- tineretea

Varsta copilariei

Copilaria se imparte in trei parti: copilaria mica, mijlocie si mare.

a. Copilaria mica sau prima copilarie, se imparte in:

- perioada de nou-nascut

- perioada de sugar

- perioada de copil mic

Noul nascut este considerat copilul in primele patru saptamani de viata. Viata noului nascut este dominata de procesele vegetative.

Sugar este socotit copilul in primul sau an de viata.

In aceasta perioada, cresterea si dezvoltarea corpului se desfasoara intr-un ritm care scade treptat, dar care ramane totusi cel mai rapid din intreaga perioada de viata extrauterina.

Copilul mic (1-3 ani) creste mai incet decat sugarul, din punct de vedere somatic, dar se dezvolta intens organic si psihic.

b. Copilaria mijlocie (3-6/7 ani)

In aceasta perioada corpul copilului continua sa creasca in inaltime si greutate, realizand valori medii aproape egale la ambele sexe.

c.      Copilaria mare, incepe la 6/7 ani si se incheie la 10/11 ani.

Varsta adolescentei

Adolescenta incepe in perioada prepubertara, se manifesta din plin in perioada pubertara si continua in perioada postpubertara. Durata si ritmul schimbarilor ce caracterizeaza perioada adolescentei variaza destul de mult la cele doua sexe; evolutia este mai scurta si ritmul mai accelerat la fete decat la baieti.

a.      Perioada prepubertara incepe, la ambele sexe, in jurul varstei de 10/11 ani si dureaza, la fete in medie doi ani, pana la 12/13 ani, iar la baieti patru ani, pana la 14/15 ani.

b.     Perioada pubertara ocupa un interval de timp cuprins intre 12/13 si 15/16 ani la fete si intre 14/15 si 17/18 ani la baieti. Poate fi insa mai lunga sau mai scurta, dupa durata proceselor si fenomenelor complexe, care transforma copilul in adolescent.

c.      Perioada postpubertara (15/16 - 18/20 ani fete; 17/18-20-22 ani baieti)

Varsta tineretii

Este etapa de incheiere a cresterii si dezvoltarii generale a corpului, precum si a pregatirii pentru viata adulta.

Rezumatul unitatii de studiu

Principalele metode de apreciere a cresterii si dezvoltarii sunt: examenul somatoscopic, examenul antropometric si calcularea indicilor antropometrici si fiziologici.

Coreland toate aceste date cu cele obtinute in cadrul aprecierii cresterii globale si segmentare a corpului, a aprecierii cresterii si dezvoltarii elementelor somatice, a aparatelor si sistemelor organice si a aprecierii cresterii si dezvoltarii corpului pe varste si sexe, kinetoterapeutul poate avea o imagine corecta a evolutiei copilului si poate identifica mai usor eventualele abateri de la valorile medii stabilite de literatura de specialitate pe categorii de varsta si sex.

Autoevaluare

  1. Care sunt criteriile si metodele de apreciere a cresterii si dezvoltarii?
  2. Definiti examenul somatoscopic si explicati continutul sau.
  3. Definiti examenul antropometric si enumerati instrumentele folosite pentru atingerea scopurilor urmarite.
  4. Cum se folosesc valorile obtinute prin efectuarea examenului antropometric pentru a incadra persoanele examinate in anumite categorii?
  5. Ce sunt indicii antropometrici si fiziologici? Enumerati-i pe cei amintiti in curs si aratati in ce scop sunt folositi.
  6. Prin masurarea caror parametri se apreciaza cresterea globala a corpului? Caracterizati fiecare parametru.
  7. Prin masurarea caror parametri se apreciaza cresterea segmentara a corpului?
  8. La ce se refera cresterea si dezvoltarea elementelor somatice, a aparatelor si sistemelor organice? Detaliati cresterea si dezvoltarea corpului pe varste si sexe.

Unitatea de studiu V.3. Deficientele de crestere si dezvoltare

Prin deficiente si tulburari de crestere si dezvoltare se inteleg abaterile de la normal ale cresterii somatice si dezvoltarii organice si psihice, in perioadele de evolutie.

Deficientele in cresterea inaltimii si greutatii corpului sunt abateri de la normal care se pot constata comparand intre ei copiii, adolescentii si tinerii de aceeasi varsta si sex. e considera normala inaltimea si greutatea care se incadreaza intre cifrele medii stabilite pe varste si sexe. Pe cei care prezinta valori ale inaltimii mai mari decat media ii numim suprastaturali, pe cei cu valori mai mici substaturali; pe cei cu valori mai mari ale greutatii ii numim supraponderali, pe cei cu valori mai mici subponderali. Asociind aceste doua componente, inaltimea si greutatea, in notiunea de constitutie somatica, putem vorbi de valori somatice medii la normosomi (eurisomi), de valori scazute la hiposomi si crescute la hipersomi. Valorile extreme se incadreaza in notiunile de nanosomi (pitici) si giganti (uriasi).

a.      Deficientele prin insuficienta cresterii in inaltime a corpului

Hiposomia este o deficienta usoara atunci cand cresterea corpului se face proportional, cand functiile organice se desfasoara normal si cand valorile inaltimii si greutatii raman mai mici din cauza intarzierii cresterii.

Nanosomii sau piticii sunt deficienti nu numai prin talie foarte mica si greutate scazuta, ci mai ales prin caracterele morfologice si functionale care insotesc aceasta crestere insuficienta.

b.     Deficiente prin crestere ponderala insuficienta

- Insuficienta ponderala primara (greutatea corpului insuficienta inca din viata intrauterina) este conditionata de nasterea prematura, de imaturitate sau de debilitate congenitala.

- Insuficienta ponderala secundara (greutatea nu creste in ritmul potrivit, paralel cu inaltimea, intarzie in crestere sau scade temporar) se datoreaza tulburarilor digestive si de nutritie, acute si cronice, tulburarilor de metabolism, anorexiei de natura organica sau psihica, care duc la scaderea in greutate, sau unor afectiuni ale aparatului respirator, boli cronice ale cordului, vaselor si sangelui, boli constitutionale ale stomacului si colonului, boli cronice ale ficatului si splinei, paraziti intestinali sau ai cailor biliare, boli ale rinichilor si cailor urinare, care dau debilitati fizice si organice.

- Trebuie mentionata casexia (maladia Simonds), care este o stare de denutritie grava, cu slabirea accentuata a membrelor, care apare mai ales la fete in perioada pubertara si care este provocata de o anorexie nervoasa si mintala.

c.      Deficiente prin exces sau precocitate in cresterea staturii

Hipersomia se produce printr-o crestere rapida si prematura, printr-o intensa acceleratie a ritmului cresterii. Cresterea se prelungeste in timp dincolo de limitele ei normale. Aceste deficiente apar mai rar si sunt socotite mai putin grave decat hiposomiile sau nanismul.

Hipersomii nu sunt considerati deficienti atunci cand corpul lor creste proportional, organele si functiile lor fac fata necesitatilor varstei si cand au o dezvoltare psihica normala.

Din categoria hipersomiilor ca deficiente prin exces a cresterii in inaltime, face parte gigantismul.

Intre deficientele prin precocitate in cresterea staturii se incadreaza pubertatea precoce.

d.     Deficiente prin crestere ponderala excesiva

Deficientele prin crestere ponderala excesiva sunt reprezentate de diversele tipuri de obezitate. Obezitatea este acumularea in exces a unor rezerve adipoase, ca rezultat al unor cauze functionale (supraalimentatie, inactivitate fizica) si patologice (predispozitii ereditare si familiale, cauze digestive si metabolice, endocrine si nervoase sau asocieri ale acestora).

Dupa cantitatea depozitelor grasoase, obezitatea poate fi mica, mijlocie sau mare.

Dupa dispunerea acestor depozite, poate fi generala sau partiala.

Exista forme de obezitate anemica si forme pletorice, ca si forme benigne si maligne.

e.      Deficiente prin cresterea neproportionala a staturii

Disproportiile si disarmoniile de crestere se produc datorita fie unor cauze ereditare, fie altor cauze care actioneaza in viata intrauterina sau extrauterina. Ele pot fi globale sau partiale, definitive sau trecatoare si pot evolua singure sau asociate cu hiposomia sau hipersomia.

Deficientele care intereseaza corpul intreg sunt: acondroplazia (forma tipica de scurtare a corpului asociata cu cresterea neproportionala a membrelor), acromegalia (hipertrofie a extremitatilor membrelor superioare si membrelor inferioare, asociata cu deformatii cranio-faciale) si acromicria (cresterea este tulburata de atrofia scheletului si a tuturor tesuturilor de la nivelul extremitatilor, care prezinta un volum mic si o cianozare permanenta).

Deficientele partiale sunt determinate de disarmoniile dintre partea superioara si cea inferioara, dintre partea dreapta si cea stanga si dintre segmentele simetrice ale corpului. Se mai pot constata disproportii intre cap si trunchi, intre membrele superioare si membrele inferioare. La acestea se adauga o serie de defecte in forma si structura elementelor somatice si organice, ca: aplazii, hiperplazii, displazii, atrofii, hipertrofii, distrofii, dismorfisme, paramorfisme, alungiri, scurtari, ingrosari, subtieri, cresteri asimetrice si inegale (gigantism segmentar).

Asimetriile sunt deformatii destul de frecvente. Cresterea exagerata poate fi determinata de unele procese stimulatoare, ca osteomielita sau hiperemia cronica a cartilajelor osteogenetice (gigantism local). Intarzierea in crestere este provocata de procese paralitice sau traumatice, care produc o atrofie cu scurtarea si subtierea oaselor. Deviatiile si deformatiile capului si gatului, ale trunchiului si coloanei vertebrale, ale centurii scapulare si membrelor superioare, ale bazinului si membrelor inferioare, favorizeaza cresterea si dezvoltarea asimetrica a elementelor aparatului de sprijin si miscare.

Leziunile traumatice grave, interventiile chirurgicale sau ortopedice si toate procesele patologice care modifica forma, structura si functiunile corpului (amputatii, anchilozari, cicatrici profunde si intinse, etc.) pot deveni cauzele unei cresteri si dezvoltari asimetrice.

f.      Deficientele dezvoltarii morfofunctionale globale

Incetinirea, intarzierea, grabirea sau devierea proceselor si fenomenelor de evolutie, pot sa produca deficiente morfofunctionale importante.

Uneori se produc abateri de la normal la nivelul unui organ sau aparat, care pot sa produca o alterare a armoniei morfologice si o tulburare a sinergiei functionale. Alteori, intregul complex morfofunctional este impiedicat sa functioneze normal.

Incetinirile si opririle in evolutie prelungesc durata unei perioade de crestere si dezvoltare, sau transmit caracterele neevoluate perioadei urmatoare. Se foloseste frecvent notiunea de intarziere in dezvoltare, iar caracterelor involuate li se da numele perioadei din care provin (puerilism, infantilism - cand se defineste o ramanere in urma globala -, sau caractere puerile, infantile - cand acestea apar la varsta adolescentei sau tineretii).

Accelerarea excesiva duce la dezvoltarea precoce a unui organ sau a unei functii, sau chiar la evolutia prematura a organismului intreg (dezvoltarea prematura a caracterelor secundare sexuale, pubertate precoce, maturizare precoce globala sau partiala si chiar imbatranire precoce).

Devierile de la normal in evolutia organismului pot sa provoace modificari in sensul feminizarii baietilor si a masculinizarii fetelor (trecatoare, de obicei).

Rezumatul unitatii de studiu

Prin deficiente si tulburari de crestere si dezvoltare se inteleg abaterile de la normal ale cresterii somatice si dezvoltarii organice si psihice, in perioadele de evolutie.

Categoriile de deficiente si tulburari de crestere si dezvoltare care trebuie cunoscute si luate in considerare in momentul in care se realizeaza aprecierea cresterii si dezvoltarii copiilor sunt: deficientele prin insuficienta cresterii in inaltime a corpului, deficiente prin crestere ponderala insuficienta, deficiente prin crestere ponderala excesiva, deficiente prin cresterea neproportionala a staturii, deficientele dezvoltarii morfofunctionale globale.

Autoevaluare

  1. Definiti deficientele de crestere si dezvoltare si explicati modul in care se realizeaza incadrarea persoanelor in categorii dupa rezultatele examinarilor efectuate.
  2. Enumerati si caracterizati deficientele prin insuficienta cresterii in inaltime a corpului.
  3. Enumerati si caracterizati deficientele prin crestere ponderala insuficienta.
  4. Enumerati si caracterizati deficientele prin exces sau precocitate in cresterea staturii.
  5. Enumerati si caracterizati deficientele prin crestere ponderala excesiva.
  6. Enumerati si caracterizati deficientele prin crestere neproportionala a staturii.
  7. Enumerati si caracterizati deficientele dezvoltarii morfofunctionale globale.

Test de autoevaluare al cunostintelor din modulul V

1. Completati definitia cresterii si dezvoltarii cu termenii care lipsesc:

Prin crestere si dezvoltare se intelege de procese si fenomene.., prin care trece organismul omenesc in . sa, de la .. pana la

2. Selectati, din enumerarea de mai jos, termenii care definesc procesul de dezvoltare:

a. aspect cantitativ

b. inmultirea celulelor, tesuturilor, fibrelor musculare, etc.

c. masuratori repetate a unor indici antropometrici

d. aspect calitativ

e. raportul dintre varsta ,i procesele de cre,tere ,i functionalitate ale organismului omenesc

3. Enumerati legile cresterii si dezvoltarii corpului:

4. Enumerati doua dintre metodele de baza folosite pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii:

5. Enumerati indicii antropometrici si fiziologici folositi pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii:

6. Studiul cresterii si dezvoltarii corpului uman se refera la:

a. Examenul somatoscopic

b. Cresterea globala a corpului

c. Cresterea segmentara

d. Examenul antropometric

e. Cresterea si dezvoltarea elementelor somatice

f. Corpolenta

g. Robustete

h. Cresterea si dezvoltarea aparatelor si sistemelor organice

i. Proportionalitatea dintre segmentele corpului

j. Cresterea si dezvoltarea corpului pe varste si sexe

k. Observarea caracterelor individuale globale

l. Deficientele si tulburarile de crestere si dezvoltare

m. Observarea armoniei dintre parti si intreg

7. Enumerati categoriile de deficiente si tulburari ale cresterii si dezvoltarii, exemplificand la fiecare cel putin un termen care le defineste:

Tema de control nr. 3:

Efectuati masuratorile necesare pe un membru al familiei dvs., calculati indicele de corpolenta, indicele toracic si indicele de proportionalitate si incadrati persoana testata in una din categoriile prezentate in curs. Comentati rezultatele. Elaborati o fisa continand aceasta tema.

Bibliografie

a) Obligatorie:

DRAGNEA, A., Antrenamentul sportiv. Teorie si metodica, Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica, R.A., 1995.

MOTET, D. (coord.), Indrumator terminologic pentru studentii sectiilor de Kinetoterapie, Bacau 1997

MOTET, D., MARZA, D., Bazele teoretico-metodice ale exercitiului fizic in Kinetoterapie (Activitati motrice), Note de curs, Bacau 1995

MARZA, D., Bazele teoretico-metodice ale exercitiului fizic, Note de curs, Bacau, 2007

SBENGHE, T., Kinesiologie - stiinta miscarii, Bucuresti, Edit. Medicala, 2002

b) Suplimentara, facultativa:

COOPER JOHN M., ADRIAN MARLENE, GLASSOW RUTH B., Kinesiology, St. Louis, C.V. Mosby Company, 1982.

IFRIM M., Antropologia motrica, Bucuresti, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, 1986.

LIGHT SIDNEY, History, in Therapeutic Exercise (sub red. Basmajian j.v.), The Williams and Wilkins Comp., Baltimore 1984

MARZA, D., Kinetologie, Kinantropologie, Stiinta activitatilor corporale: concepte si interrelatii, Referat doctorat, noiembrie 1998.

Revistele: Revue d'EPS, International Journal of Physical Education, Macolin, Science et Sport, S.T.A.P.S.

WAGHEMACKER, R., Historique, Encyclopedie Medico-Chirurgicale, fasc. 26030 A10 si fasc. 26035 A10, Paris.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.