Creeaza.com - informatii profesionale despre
Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » familie » sport
Lucrare de specialitate - pregatirea fizica a portarului in jocul de handbal

Lucrare de specialitate - pregatirea fizica a portarului in jocul de handbal




LICEUL CU PROGRAM SPORTIV „BANATUL” TIMISOARA

L U C R A R E  D E  S P E C I A L I T A T E

PREGATIREA FIZICA A PORTARULUI IN JOCUL DE HANDBAL

    

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1          PORTARUL IN JOCUL DE HANDBAL

1.2          MOTIVUL ALEGERII TEMEI

1.3          GRADUL DE ACTUALITATE AL TEMEI

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA STIINTIFICO-TEORETICA A TEMEI

2.1     ETAPIZAREA PREGATIRII PORTARULUI

2.2     REALIZAREA PREGATIRII PORTARULUI

2.3     DEZVOLTAREA CALITATILOR MOTRICE SPECIFICE PORTARULUI

2.4     ANTRENAMENTUL PORTARULUI IN FUNCTIE DE PERIOADELE DE PREGATIRE

2.5     EXEMPLE DE METODE SI MIJLOACE ALE PREGATIRII PORTARULUI

CAPITOLUL III – CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1       PORTARUL IN JOCUL DE HANDBAL

            Marile competitii internationale din ultimii ani au demonstrat ca, pe plan mondial, exista anumite orientari referitoare la selectia, pregatirea si participarea portarilor, precum si la modul de abordare a continutului tehnico-tactic in cadrul antrenamentelor de handbal.

            In ceea ce priveste selectia portarilor, se observa tendinta tot mai accentuata de a acorda preferinta jucatorilor cu o talie inalta, deoarece s-a dovedit ca randamentul acestora este, in general, superior randamentului portarilor cu o talie medie sau mica, concluzie ilustrata de altfel pe deplin de rezultatele din teren obtinute in cazul marilor confruntari internationale. Aceasta explica de ce majoritatea echipelor de handbal care obtin constant rezultate foarte bune pe plan mondial au in componenta portari cu o talie inalta, care, bine pregatiti tehnico-tactic aduc adeseori o contributie insemnata la obtinerea performantelor. Acoperind mai usor si eficient spatiul portii in segmentele lor mai lungi, prin suprafata mai mare a corpului, mai ales in momentele in care ies in intampinarea mingii, acesti portari reusesc sa apere numeroase aruncari, care, in situatia unor portari cu talie mai redusa s-ar materializa in goluri.

            Totodata, in cadrul procesului de pregatire a portarilor de handbal se acorda o tot mai mare pondere pregatirii psiholo­gice, deoarece este evidenta dependenta randamentului si de acest factor. Atentia, stapanirea de sine, vointa sunt tot atatea insusiri ce se impun a fi dezvoltate si perfectionate pe parcursul pregatirii. Fara portari care sa apere cu acelasi randament pe toata durata unui joc sau a unui turneu, fara portari care sa poata rezista stresului psihologic creat de miza jocului sau de locul unde acesta se desfasoara, nu se pot obtine rezultate de valoare.

Este de retinut ca in cazul grupelor de copii exista o emulatie deosebita intre membrii echipei, deoarece majoritatea dintre ei doresc sa obtina postul de portar. Aceasta situatie trebuie valorificata printr-un proces de selectie orientat stiintific si verificat in practica, ceea ce ingaduie sa se atinga rezultatele scontate. Pregatirea la nivelul grupelor de copii este mult usurata de natura sarcinilor si obiectivelor ce trebuie atinse in cadrul acestor grupe, acest aspect nu trebuie sa se repercuteze negativ asupra insusirii corecte a elementelor si procedeelor de joc. O tehnica gresita este mult mai greu de corectat decat o tehnica incompleta. Mai bine mai putin dar corect, decat mult si gresit.

Fara a considera ca am epuizat toate orientarile si tendintele in handbal existente la ora actuala pe plan mondial, cred ca enumerarea catorva dintre cele mai importante aspecte este utila si necesara. Utilitatea decurge atat din necesitatea de a obtine rezultate de valoare, cat si de a fi la nivelul, sau de a depasi pe cele mai bune echipe din lume.

In ultimii 20 de ani, suprematia in handbalul mondial a fost de partea echipelor care au prezentat portari de valoare, al caror randament in jocuri s-a materializat atat prin apararea mingilor aruncate de la distanta, a celor aruncate din apropie­rea semicercului, cat si a mingilor aruncate sus sau jos.

In aparare, colaboreaza cu echipa in diferite situatii, dirijeaza zidul format de aparatori la aruncarile de la 9 m, corecteaza plasamentul coechipierilor, dand indicatii in timpul desfasurarii jocului de aparare.

In atac, ajuta echipa prin punerea rapida a mingii in joc, prin lansarea rapida si precisa a contraatacului.

Aceste sarcini dificile pot fi indeplinite numai de catre un portar bine antrenat, care poseda calitati fizice si psihice deosebite, pe langa o tehnica si cunostinte tactice avansate.

Calmul, siguranta lui in interventii, curajul si spiritul sau de sacrificiu influenteaza starea de spirit a celorlalti jucatori, ii mobilizeaza in „lupta”.

Un portar slab pregatit, insuficient mobilizat si concentrat in joc, poate periclita victoria, chiar daca echipa este superioara adversarului din toate punctele de vedere.

Alegerea jucatorului pentru postul de portar, instruirea si educare lui necesita multa munca, rabdare si intelegere atat din partea antrenorilor, cat si din partea coechipierilor. Formarea unui portar cere timp, rabdare si ingaduinta, datorita dificilelor sarcini pe care le indeplineste. De aceea, pregatirea si formarea lui au la baza o foarte atenta si riguroasa selectie.

1.2       MOTIVUL ALEGERII TEMEI

De ce am ales aceasta tema? Practic handbalul de 8 ani si in toti acesti ani am jucat pe postul de portar. Insa postul de portar mi-a fost intotdeauna mai aproape de suflet si m-a fascinat prin spectaculozitate si prin cerintele necesare acestui post: pentru ca aveam nevoie atat de o pregatire fizica specifica, respectiv de o pregatire psihologica extrem de buna. Asa am ajuns sa doresc sa imi perfectionez tehnica si pregatirea fizica pentru a putea progresa atat ca individ, cat si pentru a ajuta echipa sa progreseze.

            De aceea am ales ca tema pentru lucrare: „Pregatirea fizica a portarului in handbal”, pentru ca inca mai am acea dorinta puternica de perfectionare. Astfel pentru a putea elabora cat mai complet lucrarea am fost nevoit sa caut, sa ma documentez pentru ca acesta sa fie pe masura asteptarilor mele. Acum am ocazia de a invata mult mai multe decat ceea ce am invatat pana in momentul de fata despre pregatirea fizica specifica postului de portar in handbal si voi folosi cunostintele adunate pe parcursul documentarii pentru lucrare si in practica, adica in antrenamentul meu de zi cu zi.

            Iubesc acest post – postul de portar si cred ca e cel mai important in handbal, el influentand intens psihic echipa .

1.3       GRADUL DE ACTUALITATE AL TEMEI

           

Continutul tehnico-tactic al jocului de handbal, complex si variat, necesita un fond motric adecvat. Nu se mai poate vorbi de performanta fara a adauga prezenta calitatilor motrice dezvoltate la un nivel coresunzator cerintelor efortului specific in handbal. Caracterizarea acestuia din punct de vedere al complexitatii il prezinta ca fiind diversificat in regimuri de calitati motrice (rezistenta in regim de viteza, forta, indemanare) si de factori ai performantei (lupta corporala, stres). Se observa ca sfera motricitatii este reprezentata de toate componentele ei, aflate intr-o stransa interdependenta.

            La prima vedere, generalizarea acestei caracterizari a efortului specific pentru toate posturile ar fi exacta. Si totusi postul de portar face exceptie intr-o mare masura. Coreland continutul tehnico-tactic cu necesitatile motrice specifice postului, rezulta un efort complex si diversificat in regimuri de calitati motrice si factori ai performantei, respectiv viteza de reactie in regim de indemanare si rezistenta specifica, in conditiile existentei unui fond puternic stresant. Aceste caracteristici ale efortului specific postului de portar rezulta, dupa cum a fost aratat, din corelarea continutului tehnico-tactic cu necesarul motric specific postului. Portarul de handbal trebuie sa apere aruncari executate cu o forta deosebita, de la distante variind intre 2 si 11 m (uneori chiar mai putin). Precizia acestor aruncari este mult mai mare decat in alte jocuri sportive, ele fiind executate cu mana. Rezulta ca timpul in care portarul trebuie sa actioneze este foarte mic, de ordinul zecimilor de secunda, timp in care include intuirea sau observarea traiectoriei mingii, analiza situatiei respective (pozitia sa fata de poarta, pozitia segmentelor corpului fata de directia mingii si fata de corp, procedeul tehnic ce trecuie executat etc.) precum si raspunsul motor (deplasarea corpului sau segmntelor acestuia). Toate aceste actiuni pot fi executate cu eficienta numai in cazul existentei unei viteze de reactie superioare, calitate motrica ce este dominanta in jocul portarului de handbal. Este necesara existenta unei indemanari deosebite, atat generala (mobilitate articulara si suplete necesare in principal), cat si specifica (tehnica), pentru ca pe baza vitezei de reactie, interventiile portarului sa aiba un randament sporit. Acest randament trebuie mentinut pe tot timpul desfasurarii jocului, rezistenta specifica fiind cea care poate sustine nivelul eficientei actiunilor desfasurate de portar. Factorii stresanti sunt constituiti atat din faptul ca portarul fiind un ultim aparator orice interventie nereusita se transforma intr-un gol pentru adversari, precum si din actiunilor atacantilor adversi (forta de aruncare, precizia aruncarilor, procedeele tehnice de finalizare a postului de pe care se arunca la poarta). La acestea se adauga manifestarile publicului, de cele mai multe ori aspre, la adresa portarului.

            In afara acestor calitati motrice, care caracterizeaza in principal efortul specific postului de portar, sunt prezente intr-o forma sau alta toate celelalte componente ale motricitatii, ceea ce face necesara prezentarea unor generalitati privind substratul morfofunctional al acestora.

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA STIINTIFICO-TEORETICA A TEMEI

2.1       ETAPIZAREA PREGATIRII PORTARULUI

A.    Etapa incepatori (anii I si II)

1.   Selectia portarului de handbal

Constituirea grupelor de incepatori reprezinta o prima faza a procesului complex si continuu care este selectia:

a) nu are loc o specializare pe posturi;

b) portarul poate iesi in relief prin dorinta de a sta in poarta ; prin calitati necesitate de specificul postului (viteza de reactie, cu­raj, indemanare generala) si prin tipul somatic;

c) daca nu exista un copil care sa intruneasca mai multe ca­litati sau nu se reliefeaza din cadrul grupei, este bine ca toti cei selectionati sa treaca prin poarta si cel care se apropie mai mult de modelul portarului sa fie convins sa se specializeze pe postul de portar;

d) datorita necesitatii de a juca este indicat sa se specializeze (prin trecerea in poarta la jocuri si exercitii) 1—3 copii pe acest post (dintr-o grupa);

e) incurajarea permanenta.

2.   Criterii de seiectie initiala:

-        dorinta de a sta in poarta;

-        curajul (se urmareste sa nu inchida ochii, cand se arunca doua mingi, ferirea capului);

-        viteza de reactie;

-        indemanarea generala (mobilitate, agilitate, suplete);

-        din punct de vedere tehnic pot fi urmarite: deplasarea in poarta (sa nu fie statica) si actiunea de aparare (pasire, saritura, plonjon, interventii sporadice cu mana si piciorul).

a)     Criteriul SOMATIC

Talie                                                                            10-12 ani         Fete – peste 1,60 m

                                                                                                            Baieti – peste 1,65 m

Anvergura                                                                                           Fete – peste 1,68 m

                                                                                                            Baieti – peste 1,72 m

Tip longllin

Lungimea mainii                                                                                Fete – peste  17 cm

Baieti – peste 17,5 cm

Lungimea labei piciorului cit mai mare

b)     Criteriul MOTRIC (in acelasi mod cu calitatile jucatorilor)

Fete  10 – 11 – 12 ani                                                 peste    1,70   m   lungime   de   pe   loc,

peste 21 m aruncarea mingii de oina,

sub 5'4/10 — 30 m plat

Baieti 10—11—12 ani                                               peste    1,75   m   lungime   de   pe   loc,

peste 37 m aruncarea mingii de oina,

sub 5'3/10 — 30 m plat.

3. Model final al etapei incepatori (12 ani)

 a) Somatic

Talie

Anvergura

Fete

Baieti

Peste 1,65 m

Peste 1,65 m

1,68

1,70

b) Motric

Lungime de pe loc

5x30

Aruncarea mingii de handbal

30 m

Deplasare in triunghi

Fete

Baieti

1,80

1,95

5,2
4,7

22

30

5,1

4,5

24”

22”

c) Tehnico-tactic

Sa cunoasca si sa pastreze pozitia fundamentala pe centrul por­tii si pana la interi; sa se deplaseze in poarta cu pasi adaugati ra­zanti cu solul; sa prinda si sa paseze mingea (putand fi utilizat si ca jucator de camp). Apararea mingilor sa fie executata fara o accentuare a procedeelor tehnice corecte, dar trebuie sa intervina la mingile joase cu piciorul, (sau picior si mana), la mingile inalte cu una sau cu ambele maini, la mingile aruncate la semiinaltime cu mana; trebuie urmarita ca executarea fandarilor, semifandarilor sau pasilor laterali, pentru interventia la mingile joase, sa nu se execute prin pasire (ridicarea talpii piciorului mult deasupra soLului), ci prin tararea piciorului pe sol.

d) Psihic: curaj, vointa, atentie, viteza de reactie, temperament., anticipare, motivatie.

4. Sarcini si obiective

a) Pregatire fizica generala cu ceilalti componenti ai grupei, insistand asupra executiilor mai ample (mobilitate, forta) si mai ra­pide (viteza):

-        dezvoltarea vitezei de deplasare, 

-        dezvoltarea vitezei de reactie,

-        dezvoltarea indemanarii generale (mobilitate, suplete, echi­libru, coordonare, orientare spatiala),

-        dezvoltarea fortei generale (accent pe brate, abdomen sI spate),

-        dezvoltarea detentei (accent pe membrele inferioare),

b) Pregatire tehnico-tactica:

-        invatarea pozitiei fundamentale in centrul portii (accent pe insusirea corecta a acesteia, pozitia picioarelor, bratelor si a trun­chiului);

-        invatarea deplasarii in poarta, in functie de locul unde se afla mingea, mentinand pozitia fundamentala;

-        invatarea prinderii si pasarii mingii de pe loc, cu joc de picioare si din alergare (portarii vor participa la toate exercitiile de prindere-pasare, impreuna cu ceilalti jucatori de camp);

-        invatarea aruncarii la poarta de pe loc, precedata de pas in­crucisat si adaugat si din saritura;

-        apararea mingilor aruncate la poarta din diverse unghiuri, actiunile de aparare pornind din pozitia fundamentala;

-        invatarea respingerii cu doua maini a mingilor aruncate sus si la semiinaltime;

-        invatarea respingerii mingii cu piciorul (ducerea piciorului razant cu solul la pasirile laterale, semifandarile si fandarile nece­sare apararii mingilor aruncate jos);

-        invatarea recuperarii rapide a mingii si repunerea ei in joc (la intermediar).

c) Pregatire teoretica:

-        notiuni de regulament.

B.    Etapa incepatori (anii III—IV, juniori lII)

1. Model final (junior III),

a) Somatic

Talie

Anvergura

Fete

Baieti

Peste 1,68 m

Peste 1,75 m

1,72

1,80

b) Motric

Lungime de pe loc

5x30

Aruncarea mingii de handbal

30 m

Deplasare in triunghi

Fete

Baieti

1,80

2,05

5,1
4,6

25

34

4,9

4,4

23”

20”

c) Tehnico-tactic

Portarul la terminarea pregatirii la nivelul juniorului III tre­buie sa se apropie mult de specificul postului, necesitate aparuta si ca urmare a participarii la sistemul competitional.

El trebuie sa cunoasca si sa mentina pozitia fundamentala in functie de unghiul de aruncare, iar deplasarea in poarta sa fie fa­cuta cu pasi adaugati, trecand prin pozitiile fundamentale (extrema, inter, centrul portii).

Apararea mingilor aruncate spre poarta va fi facuta fie prin prinderea mingilor cu doua maini, fie prin respingerea acestora cu doua maini (la mingile aruncate pe directia sa, acentuand pe res­pingerea lor in aut de poarta sau in spatiul de poarta), cu o mina de pe loc si din saritura (cu sau fara pas intermediar de elan), cu bataie pe piciorul din aceeasi parte, prin fandare laterala, la min­gile aruncate spre colturile de jos ale portii.

La mingile aruncate de la semicerc, portarul va trebui sa mic­soreze unghiul de aruncare prin atacarea mingii (iesire spre aceasta) sau prin ocuparea unei pozitii mai avansate, situate pe linia ima­ginara ce uneste mingea cu centrul portii, pozitie din care va ac­tiona.

2. Sarcini si obiective

a)   Pregatire fizica generala

Se va realiza prin aceleasi sarcini si obiective cu ale jucatori­lor de camp.

b)  Pregatire fizica specifica:

-        dezvoltarea vitezei de reactie, la stimulii optici in special;

-        dezvoltarea vitezei de deplasare pe distante scurte, corelata cu indeminare generala (coordonare, orientare spatiala, opriri);

-        dezvoltarea indemanarii generale (mobilitate, suplete, coor­donare, echilibru, orientare spatiala);

-        dezvoltarea indemanarii specifice (formarea simtului mingii, si al controlului ei);

-        dezvoltarea fortei generale la nivelul segmentelor corpului si articulatiilor, solicitate de mentinerea pozitiei fundamentale pe timp mai indelungat, precum si la nivelul abdomenului si spatelui;

-        dezvoltarea rezistentei specifice, concretizate prin mentine­rea pozitiei fundamentale si concentrarea si stabilitatea atentiei.

c) Pregatire tehnico-tactica

-        invatarea si consolidarea pozitiei fundamentale in functie de postul de pe care se arunca (invatarea pozitiei fundamentale joase: consolidarea pozitiei fundamentale inalte);

-        invatarea si consolidarea deplasarii in. poarta (consolidarea cu pasi adaugati si invatarea deplasarii prin saritura);

-        consolidarea prinderii mingii cu doua maini, de pe loc si din deplasare in poarta;

-        consolidarea respingerii mingii:

-        cu doua maini (la mingile aruncate pe directia porta­rului);

-        invatarea respingerii mingii cu o mana de pe loc, cu pasire laterala, semifandare sau fandare la mingile arun­cate spre colturile de jos ale portii;

-        invatarea respingerii mingii cu mama si piciorul de aceeasi parte, prin fandare la mingile aruncate spre col­turile de jos ale portii;

-        consolidarea degajarii rapide a mingii prin pasarea ra­pida spre intermediar de pe loc sau cu elan de pas in­crucisat sau adaugat;

-        invatarea opririi contraatacului advers;

-        invatarea respingerii pasive a aruncarii de pe ex­trema;

-        (micsorarea unghiului la aruncarile de la semicerc) - invatarea respingerii mingii aruncate de la semicerc;

-        invatarea apararii aruncarii de la 7 m;

-        invatarea jocului portarului in camp.

d) Pregatire teoretica:

-        cunoasterea regulamentului.

e) Pregatire psihologica:

-        dezvoltarea curajului;

-        stabilitatea atentiei;

-        formarea si dezvoltarea calitatilor volitive.

C. Etapa avansati (anii V—VI)

1. Model final (Junior II)

a) Somatic

Talie

Anvergura

Fete

Baieti

Peste 1,70 m

Peste 1,80 m

Peste 1,72

b) Motric

Decasalt

Pentasalt

5x30

Aruncarea mingii de handbal

30 m

Deplasare in triunghi

Test Cooper

Fete

Baieti

9,50

25

4,9
4,4

28

40

4,8

4,3

22”

19”

1600

2700

c) Tehnico-tactic

Portarul care termina cei doi ani de pregatire cuprinsi in etapa avansati trebuie sa cunoasca si sa aplice un numar mai mare de procedee tehnice, practic el trebuie sa cunoasca tot continutul tehnico-tactic specific postului de portar.

Portarul trebuie sa aiba un plasament corect, in functie de pos­tul de pe care se arunca, actiunea de aparare propriu-zisa incepand dintr-o pozitie fundamentala inalta sau joasa, corespunzatoare ac­tiunii atacantului (aruncare de la 9 m sau de la semicerc). Depla­sarea in poarta se va face cu pasi adaugati, practic ea legand po­zitiile fundamentale conform cu locul (postul) unde se afla mingea in atac. Ca deplasari pentru interventia la minge vor fi utilizate si sarituri, dar numai in situatii extreme.

Mingile aruncate spre poarta, in cazul in care nu pot fi prinse cu doua maini (mai rar la acest nivel), vor fi respinse, cautand ca mingea sa ramana in spatiul de poarta sau sa fie deviata in aut de poarta. La mingile aruncate pe directia portarului sau in apropierea acestuia (sus si la semiinaltime cu ambele picioare), la mingile aruncate spre colturile de sus ale portii si la semiinaltime se va interveni cu o mana, iar ia mingile aruncate spre colturile de jos ale portii se va interveni cu piciorul (prin semifandare) si cu mana sau cu piciorul de aceeasi parte (prin fandare).

Portarul va trebui sa recupereze rapid mingile aruncate spre poarta si deviate sau cele care au trecut in afara portii si sa dega­jeze mingea in functie de distanta, pozitia si deplasarea coechipie­rilor precum si de plasamentul adversarilor, la varful de contraatac sau la intermediarul demarcat in partea opusa varfului de contra­atac.

Colaborarea cu coechipierii din aparare se va realiza la arun­carile de la 9 m si in timpul jocului in functie de actiunea de aparare efectuata de coechipieri.

2. Sarcini si obiective

a)  Pregatire fizica generala:

-        se realizeaza prin sarcinile si obiectivele stabilite pentru jucatorii  de camp.

b)  Pregatire fizica specifica:

-        dezvoltarea vitezei de reactie la stimuli optici si  auditivi;

-        dezvoltarea vitezei de deplasare pe distante scurte;

-        dezvoltarea vitezei de executie a procedeelor tehnice si in­deosebi a procedeelor utilizate in interventia la minge;

-        dezvoltarea indemanarii generale (coordonare, echilibru, orientare spatiala, acrobatica, mobilitate articulara);

-        dezvoltarea indemanarii specifice (mobilitate in articulatiile coxo-femurala, scapulo-humerala, suplete musculara la nivelul trun­chiului si membrelor inferioare, simtul echilibrului in timpul sari­turilor si fandarilor, simtul mingii si al portii);

-        dezvoltarea detentei musculare in membrele inferioare si su­perioare;

-        dezvoltarea fortei generale (accent pe musculatura spatelui si abdomenului);

-        dezvoltarea fortei specifice (in membrele superioare si in­ferioare la nivelul articulatiei acestora);

-        dezvoltarea rezistentei specifice (rezistenta in regim de vi­teza de reactie si de executie, rezistenta in regim de indemanare specifica-tehnica, particularizata prin mentinerea o perioada lunga de timp a pozitiei fundamentale si tehnica eficienta pe toata durata jocului sau antrenamentului).

c) Pregatire tehnico-tactica:

-        perfectionarea pozitiei fundamentale inalte pentru interven­tia la mingile aruncate sus;

-        consolidarea si perfectionarea pozitiei fundamentale joase pentru interventia la mingile aruncate de pe postul de pivot;

-        perfectionarea deplasarii in poarta cu pasi adaugati si prin saritura;

-        perfectionarea prinderii si pasarii mingii de pe loc si din deplasare, in poarta si ca jucator de camp;

-        invatarea   si  consolidarea   respingerii   mingilor cu o mana;

-        perfectionarea respingerii cu doua maini a mingilor, sus sau la semiinaltime;

-        invatarea si consolidarea respingerii cu piciorul prin semi-sfoara a mingilor aruncate jos, in apropierea portarului;

-        consolidarea si perfectionarea respingerii cu ambele picioare a mingilor aruncate jos, pe directia portarului;

-        invatarea si consolidarea respingerii cu mana si piciorul de aceeasi parte, prin fandare, a mingilor aruncate spre colturile de jos ale portii;

-        perfectionarea recuperarii rapide a mingilor aruncate spre poarta;

-        perfectionarea degajarii rapide a mingii spre intermediarul demarcat pe partea opusa varfului de contraatac;

-        invatarea si consolidarea degajarii mingii spre varful de contraatac, in functie de distanta, pozitia si deplasarea acestuia si de plasamentul adversarilor ; de pe loc sau cu elan de pasi adau­gati sau incrucisati;

-        consolidarea plasamentului portarului (aruncarile de pe ex­trema, de la 7m, de pe postul de pivot, aruncarile de la 9 m), in functie de postul de pe care se arunca;

-        invatarea si consolidarea respingerii active a mingilor arun­cate de pe extreme;

-        invatarea si consolidarea respingerii mingilor aruncate de la semicerc;

-        consolidarea opririi contraatacului advers, prin plasament in afara semicercului propriu;

-        invatarea si consolidarea colaborarii cu aparatorii proprii la aruncarile de la 9 m;

-        invatarea colaborarii cu aparatorii proprii in functie de ac­tiunile acestora;

-        invatarea jocului in camp al portarului.

d)  Pregatire teoretica:

-        cunoasterea regulamentului de joc;

-        notiuni teoretice privind antrenamentul individual;

-        cunostinte despre viata rationala.

e)  Pregatire psihologica:

-        dezvoltarea vitezei de reactie prin dezvoltarea acuitatii spe­cifice postului analizatorului optic ;

-        dezvoltarea selectivitatii perceptiei si dezvoltarea intuitiei (cand atacantul poate arunca, in. functie de aparator, unde poate ajunge mingea etc.) ;

-        dezvoltarea curajului si perseverentei ;

-        formarea si consolidarea motivelor practicarii sportului de performanta (intentii, aspiratii, idealuri) ;

-        dezvoltarea stabilitatii si concentrarii atentiei.

D. Etapa perfectionati (anii VII—VIII)

1. Modelul final al etapei perfectionati

a) Modelul somatic (optim) –

Talie

Greutate

I – 100 G

Lung. bust.

Lung. M. Inf.

Lung. Palma

Anvergura

F.

B.

173 – 170

187 – 184

67,5 – 65

82 – 79

1,08

1,06

81,3 – 79,9

89,7 – 88,3

91,7 – 90,1

97,3 – 95,7

18 – 17,7

19,4 – 19,1

183,4 – 180,2

198,2 – 195,4

b) Model motric – (minimal) –

30 m

5x30

Deplasare in triunghi

R. mg. II

Test Cooper

Pentasalt

Decasalt

Fete

Baieti

4,7

4,2

4,8

4,3

21”

18”

30

45

1800

2900

10,50

26

c) Model tehnico-tactic

La terminarea junioratului (18 ani), dupa 7 - 8 ani de pregatire sportiva, portarul de handbal trebuie sa cunoasca si sa aplice absolut tot continutul tehnic si tactic specific postului. De asemenea, el tre­buie sa aiba format „stilul' personal de aparare, materializat prin utilizarea cat mai corecta a procedeelor tehnice specifice.

Toate actiunile de aparare vor fi executate pornind din pozitia: fundamentala specifica postului de unde se arunca, iar la mingile aruncate de la semicerc portarul va iesi spre acestea pentru micso­rarea unghiului de aruncare. Respingerea mingilor va fi facuta cu o mana prin saritura, cu mina si piciorul de aceeasi parte prin fan-dare, cu ambele maini sau picioare sau cu corpul, in functie de punc­tul portii spre care se arunca si in functie de plasamentul porta­rului. Se va utiliza plonjonul pentru evitarea aruncarilor de la colt, sau pentru respingerea (sau prinderea) unor mingi ce nu pot fi ajunse prin alt procedeu tehnic.

Mingile vor fi recuperate si degajate rapid, spre virful de con­traatac sau la intermediar, in functie de situatia concreta de joc, portarul trebuind sa iasa imediat din suprafata de poarta pentru a putea ajuta coechipierii (cand este cazul).

Randamentul portarului trebuie sa fie constant pe toata durata unui joc (campionat, turneu), constanta realizata printr-o pregatire tehnico-tactica si fizica, corecta si completa.

2. Sarcini si obiective

a) Pregatire fizica generala:

-        se realizeaza prin participarea portarului la exercitiile ce rezolva sarcinile si obiectivele pregatirii fizice generale ale jucato­rilor de camp.

b) Pregatire fizica specifica:

-        dezvoltarea vitezei de reactie la stimuli optici si auditivi;

-        dezvoltarea  vitezei pe distante scurte si a starturilor din po­zitii initiale diferite (si dificile);

-        dezvoltarea vitezei de executie a procedeelor tehnice speci­fice (de interventie la minge);

-        dezvoltarea indemanarii generale (coordonare, echilibru, acro­batica, mobilitate articulara);

-        dezvoltarea indemanarii specifice (mobilitatea articulatiilor coxo-femurale, scapulo-humerale, simtul echilibrului si orientarii spatiale in. timpul sariturilor si fandarilor, procedee tehnice in con­ditii de dificultate sporita, simtul mingii si al portii);

-        dezvoltarea detentei membrelor inferioare in regim de teh­nica;

-        dezvoltarea fortei specifice (la nivelul membrelor inferioare, superioare si abdomen);

-        dezvoltarea rezistentei specifice (in regim de viteza de reac­tie si de executie, in regim de indemanare specifica).

c) Pregatire tehnico-tactica:

-        perfectionarea pozitiei fundamentale inalte pentru inter­ventia la mingile aruncate sus (de la 9 m);

-        perfectionarea pozitiei fundamentale joase pentru interven­tia la mingile aruncate de pivot;

-        perfectionarea deplasarii in poarta (cu pasi adaugati si prin sarituri), mentinand pozitia fundamentala si trecind prin pozitia fundamentala intermediara;

-        perfectionarea procedeelor tehnice de prindere-pasare, drib­ling, aruncare la poarta, specifica jucatorilor de camp;

-        perfectionarea prinderii mingii cu o mana si cu doua maini de pe loc (din pozitie fundamentala) si din deplasare in poarta;

-        perfectionarea respingerii mingii cu ambele picioare;

-        perfectionarea respingerii mingii cu doua maini;

-        perfectionarea respingerii mingii cu un. picior din semi-sfoara;

-        perfectionarea respingerii mingii cu o mana:

-        de pe loc

-        din saritura;

-        perfectionarea respingerii mingii cu mana si piciorul de ace­easi parte prin fandare;

-        consolidarea si perfectionarea respingerii pasive a mingii aruncate de pe extreme si de la semicerc;

-        perfectionarea respingerii active a mingii aruncate de pe extreme;

-        (perfectionarea respingerii mingilor (in aut de poarta) prin plonjon;

-        perfectionarea recuperarii rapide a mingilor aruncate sau respinse in aut de poarta sau in spatiul de poarta;

-        perfectionarea degajarii rapide a mingii spre varful de con­traatac sau spre intermediar, de pe loc sau cu elan de pasi adaugati si incrucisati, din orice loc al spatiului de poarta si in functie de situatia concreta de joc;

-        perfectionarea plasamentului portarului in functie de postul de pe care se arunca;

-        perfectionarea opririi contraatacului advers;

-        perfectionarea apararii aruncarilor de la 7 m, prin utiliza­rea fentelor sau prin atacarea prin iesire la minge;

-        consolidarea si perfectionarea colaborarii cu aparatorii, la aruncarile de la 9 m;

-        consolidarea si perfectionarea colaborarii cu aparatorii in timpul jocului.

d)  Pregatire teoretica:

-        cunoasterea perfecta a regulamentului de joc;

-        notiuni generale despre antrenament;

-        notiuni generale privind refacerea organismului dupa efor­tul depus in antrenamente si jocuri.

e)  Pregatire psihologica:

-        dezvoltarea posibilitatilor de adaptare (temporara, spatiala, la stres auditiv sau psihic);

-        dezvoltarea acuitatii specifice postului analizatorului optic si auditiv (la zgomotul mingilor in bara, fluierul arbitrului si indica­tiile antrenorului);

-        dezvoltarea selectivitatii perceptiei si a orientarii observa­tiei spre scop;

-        dezvoltarea intuitiei in raport cu actiunile efectuate de ata­canti si coechipieri;

-        dezvoltarea rapiditatii si operativitatii gandirii;

-        dezvoltarea calitatilor volitive: curajul, darzenia, perseve­renta, disciplina, orientarea spre scop, hotarare;

-        dezvoltarea aptitudinilor speciale ale personalitatii;

-        dezvoltarea rezistentei la emotii;

-        dezvoltarea stabilitatii si concentrarii atentiei.

Metodica invatarii jocului portarului

Un portar bun in  jocul de   handbal se formeaza pe   un timp relativ  lung  (4-5 ani)   si   cere foarte multa rabdare,   munca individuala

  si in comun cu ceilalti coechipieri.  Acest timp  de 4-5 ani se  imparte in trei etape :

Etapa I-a :  In aceasta perioada,   care cuprinde  un an, se  urmareste  insusirea corecta a elementelor tehnice  si tac­tice de  baza.

Etapa a II-a. Pe langa perfectionarea elementelor tehni­ce si tactice invatate portarul invata noi elemente mai grele, in conditii diferite, pe  o durata de  1-2 ani.

Etapa a III-a:   dureaza cca 2 ani  si are ca scop perfec­tionarea elementelor tehnice  si tactice ale portarului  si a-plicarea lor in conditii de  joc cu adversari diferiti.  In a-ceasta etapa, pe suportul pregatirii pe factorii de  antrena­ment,  se formeaza stilul portarului.

 2.2      REALIZAREA PREGATIRII PORTARULUI

Realizarea procesului de pregatire a portarilor de handbal pre­supune practic realizarea modelului stabilit, atat din punct de vedere motric, cat si tehnico-tactic, teoretic si psihic. Dupa cum a fost mentionat anterior, modelul sau mai bine spus modelele (incluzan-du-le si pe cele intermediare) necesita esalonarea continutului pre­gatirii pe o perioada mai indelungata de timp, in functie de carac­teristicile somatice, functionale si psihice ale sportivilor, in diferitele etape ale pregatirii specifice. Esalonarea continutului pregatirii presupune la randul ei o metodica adecvata specificului etapei respec­tive, metodica ce trebuie sa tina cont de mai multe repere, printre care putem mentiona: posibilitatile psihomotrice individuale, spe­cificul efortului in handbal si specificul postului de portar, condi­tiile materiale de pregatire, sistemul competitional, obiectivele de performanta ce trebuie indeplinite. Corelarea acestor factori este posibila prin stabilirea si realizarea unor sarcini si obiective reale pe fiecare etapa in parte si prin utilizarea unor mijloace adecvate in cadrul procesului practic de pregatire.

 Pornind de la modelele stabilite anterior, a fost realizata o esalonare a sarcinilor si obiectivelor antrenamentului specific por­tarului de handbal, pe factorii antrenamentului si pe niveluri spor­tive stabilite de sistemul competitional intern la nivelul juniora­tului In acelasi timp continutul pregatirii este esalonat pe cele trei stadii ale instruirii : invatare, consolidare si perfectionare.

Prezentata grafic, aceasta esalonare poate fi utilizata in orice moment al pregatirii sportive, in acelasi timp putand da relatii des­pre sarcinile si obiectivele ce trebuiesc realizate, dar si date ce pot fi luate ca sistem de referinta in analiza muncii sau a randamentului muncii depuse pe o perioada mai indelungata de timp.

Se poate observa ca realizarea tuturor sarcinilor si obiectivelor duce practic la realizarea modelului final stabilit anterior, dar in acelasi timp si a modelelor intermediare necesare verificarii muncii practice depuse pe o perioada de timp sau etapa de instruire.

 Limitele stabilite prin aceasta esalonare nu sint rigide in direc­tia depasirii lor intr-un sens sau altul, in functie si de posibilitatile individuale ale sportivilor cu care se lucreaza. Exista in acelasi timp o suprapunere a doua stadii de instruire in cadrul aceleiasi etape, fapt care duce in final la o usurare a realizarii sarcinii respective si la o posibilitate mai mare de manevrare a mijloacelor de reali­zare a acesteia. Posibilitati mai largi de valorificare a experientei profesorilor prezinta factorul de pregatire fizica, in cadrul careia calitatile motrice au fost repartizate pe cele patru etape ale instruirii sportive.

Urmarirea realizarii continutului pregatirii, conform esalonarii prezentate, aduce cu sine posibilitatea unei munci sistematice, de­puse in vederea realizarii modelului final al portarului de handbal (conform graficului de mai jos).

Esalonarea continutului pregatirii

Nr.

Continutul pregatirii

Invatare

Consolidare

Perfectionare

Educare-dezvoltare

I

JIII

JII

JI

I

JIII

JII

JI

I

JIII

JII

JI

I

JIII

JII

JI

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

I. Pregatirea tehnico-tactica

1

Pozitia fundamentala

X

X

X

X

X

2

Deplasarea in poarta

X

X

X

X

X

3

Prinderea mingii

X

X

X

X

4

Respingerea mingii cu doua maini

X

X

X

X

5

Respingerea mingii cu o mana

X

X

X

X

6

Respingerea mingii cu piciorul

X

X

X

X

7

Respingerea mingii cu un picior prin sfoara

X

X

X

8

Respingerea mingii cu mana si piciorul sau prin fandare

X

X

X

X

9

Respingerea pasiva a mingilor aruncate de pe extreme

X

X

X

10

Respingerea activa a mingilor aruncate de pe extreme

X

X

X

11

Respingerea mingilor aruncate de la semicerc

X

X

X

X

12

Respingerea mingii prin plonjon

X

X

X

13

Oprirea contraatacului advers

X

X

X

14

Colaborarea cu aparatorii

X

X

X

X

15

Folosirea tactica a procedeelor tehnice

X

X

X

16

Apararea aruncarilor de la 7 m

X

X

X

17

Recuperarea mingilor

X

X

X

X

18

Degajarea mingii la intermediar

X

X

X

X

19

Degajarea mingii la varful de contraatac

X

X

X

20

Jocul portarului in camp

X

X

X

X

X

II. Pregatire fizica

1

Viteza de reactie

X

X

X

X

2

Viteza de executie

X

X

X

3

Viteza de deplasare

X

X

X

X

4

Indemanare generala

X

X

X

X

5

Indemanare specifica

X

X

X

6

Forta generala

X

X

X

X

7

Forta specifica

X

X

8

Rezistenta generala

X

X

9

Rezistenta specifica

X

X

X

10

Detenta in membrele inferioare si superioare

X

X

X

X

Esalonarea continutului pregatirii

III. Pregatirea teoretica

1

Notiuni de regulament

X

X

X

X

2

Notiuni privind antrenamentul individual

X

X

X

3

Cunostinte despre viata rationala

X

X

X

4

Notiuni generale despre antrenament

X

IV. Pregatirea psihologica

1

Motivatie

X

X

X

X

2

Capacitate senzomotrica

X

X

X

X

3

Calitati volitive

X

X

X

X

4

Stari afective

X

X

X

5

Particularitati ale personalitatii

X

X

X

X

6

Particularitati ale relatiilor de grup

X

X

7

Invatare

X

X

X

2.3       PREGATIREA FIZICA A PORTARULUI

Pregatirea fizica generala a portarului se realizeaza de-a lungul peri­oadelor de antrenament, odata cu a celorlalti jucatori de camp.

Pregatirea fizica specifica se deosebeste insa fundamental de cea a jucatorilor de camp, imbracand aspecte atat de diferite, incat tratarea se­parata se impune de la sine.

a.   Dezvoltarea vitezei

Succesiunea rapida a fazelor de joc pretinde portarului sa reactioneze prompt pentru deplasarea corpului, a bratelor sau a picioarelor in directia de zbor a mingii, in cel mai scurt timp. Avand in vedere ca portarul reac­tioneaza ca raspuns la excitanti optici, este obligatorie folosirea acestor excitanti si in cadrul antrenamentelor pentru dezvoltarea vitezei de reactie.

Prezentam cateva dintre cele mai cunoscute exercitii:

-        mai multi jucatori, asezati intr-un cerc cu raza de 4 m, cu portarul la mijloc, isi paseaza de voie mingea cu piciorul, razant cu solul, iar portarul se straduieste sa atinga mingea cu piciorul, intervenind cat mai rapid in drumul ei;

-        acelasi exercitiu, cu deosebirea ca pasele se executa cu mana;

-        „aparatorul cetatii';

-        portarul se gaseste in poarta cu fata spre antrenor, care ii arunca de la distanta mica, cu intensitate potrivita, minge dupa minge, fara sa indice coltul portii in care va arunca;

-        aruncari la poarta cu mingi de tenis;

-        portarul sta cu fata la un panou de reflexe sau la perete, la o dis­tanta de 3 m; antrenorul arunca mingea, portarul trebuind sa o prinda dupa ce ricoseaza;

-        aruncari repetate, fara pauze prea mari, in toate colturile portii;

-        starturi rapide la semnale optice si acustice din diferite pozitii: sezand, culcat, inainte, culcat pe spate etc.

Exemple de viteze:

-        viteza de reactie se refera la rapiditatea cu care organismul da un raspuns motor la aparitia unui stimul exterior;

-        viteza de executie – denumita si viteza miscarilor singulare, defineste rapiditatea cu care se executa o actiune motrica singulara, unitara ca structura;

-        viteza de repetitie reprezinta frecventa cu care se repeta miscarile singulare.

Viteza de reactie trebuie dezvoltata in sensul scurtarii timpului de reactie (elaborarea cat mai rapida a unui raspuns motor la stimulul aparut). Legata indisolubil de pregatirea tehnica a portarului si de experienta motrica a acestuia, viteza de reactie este componenta cea mai importanta a vitezei si dezvoltarea ei este absolut necesara in procesul de pregatire al unui portar.

Viteza de deplasare pe distante scurte, viteza de repetitie a miscarilor ciclice trebuie dezvoltate de asemenea, dependente de pregatirea tehnica, de procedeele tehnice specifice postului de portar: recuperarea mingii, elanul pentru degajarea mingii si mai ales pentru deplasarea in poarta.

Viteza de executie a procedeelor tehnice este o alta componenta a vitezei, particularizata in practica prin executia cat mai rapida a procedeelor tehnice de aparare a mingii (corelata cu viteza de reactie) si a procedeelor tehnice de pasare (respectiv degajare a mingii), corelata cu viteza de deplasare.

b.   Dezvoltarea detentei

Detenta musculara trebuie dezvoltata atat la nivelul musculaturii membrelor superioare, cat si la nivelul membrelor inferioare. Deosebit de importanta pentru portar, detenta, este particularizata practic prin miscari ale membrelor superioare spre minge sau prin deplasarea corpului realizata prin impulsia localizata la nivelul membrelor inferioare (in principal). Corelata cu nivelul vitezei de reactie si al fortei, detenta contribuie intr-o pondere mare la randamentul pe care il poate da un portar in cadrul jocurilor.

Dezvoltarea detentei se realizeaza prin:

-        sarituri variate cu coarda;