Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » familie » sport
Nivelele de introoucere in practicarea jocurile de miscare

Nivelele de introoucere in practicarea jocurile de miscare



NIVELELE DE INTROOUCERE IN PRACTICAREA JOCURILE DE MISCARE

Invatarea prin jocuri de miscare apeleaza la o succesiune ierarhica in care fiecare nivel este construit pe nivelul precedent. Astfel, pentru a invata la un nivel superior, trebuie stapanite comportamentele la nivelele inferioare.

NIVELUL 1

Participarea emotionala

- raspunsurile   emotional   pozitive   ajuta   invatarea;


- raspunsurile emotional negative diminueaza invatarea;

- participarea la jocurile de miscare este determinata de libera  optiune, de motivajie, interes, placere;

NIVELUL 2

Invatarea raspunsului simplu

- reprezinta o etapa incipienta, cu cerinta motrica simpla, prin care se poate respecta sensul corect al miscarilor;

- jocurile solicita raspunsuri motrice simple: alergare, sarituri pe ambele /un picior; aruncare de la umar etc

NIVELUL 3

Invatarea discriminativa

- un raspuns simplu este executat in relatie cu o stimulare
specifica;

- jocurile impun raspunsuri motrice diferentiate conform
unor situatii specifice: alergari cu ocoliri de jaloane, sarituri
peste obstacole joase, aruncari la tinta etc

NIVELUL 4

invatarea multi-discriminativa

- presupune furnizarea unor raspunsuri bune, la fiecare set de stimuli;

- in jocurile dinamice participantii detin mai multe
raspunsuri (deprinderi motrice acumulate), dintre care le
aleg pe cele mai potrivite: obstacolele inalte se escaladeaza, se trece pe sub ele sau se ocolesc; obstacolele joase se depasesc prin saritura sau se alearga peste ele.

NIVELUL 5

Formarea conceptului motor

- raspunsurile individuale din cadrul unei clase sunt generalizate; subiectii pot sa diferentieze propriile raspunsuri, in functie de conditiile externe;

- sarcina jocului de miscare impune trimiterea unei mingii
voluminoase si mai grea la distanta: participantii pot opta
pentru aruncare tip lansare, tip impingere sau rostogolirea
mingii.

NIVELUL 6

Lanturile motorii

- reprezinta o serie de raspunsuri motorii simple, executate rapid si usor in prezenta stimulului specific;

- jocul, parcursul, solicita deprinderi motrice accesibile, bine insusite, stabilizate si legate prin elemente simple

NIVELUL 7

Invatarea deprinderilor complexe

- se executa combinatii de lanturi motorii, fiecare initiat de un anumit indicator specific.

- jucatorul detine un nivel superior al deprinderilor, cu care
poate raspunde pentru o solutie strategica eficienta: ex: la
jocul 'cine tine mingea mai mult', jucatorii stapanesc
demarcajul, plasamentul, prinderea din diferite directii, pasele cu destinatie precisa; la acest nivel, jocul este o
analogie a rezolvarii de probleme.

Nivelele invatarii Sidentop, D. 1984 (Adaptare personala pentru Jocurile dinamice)

-68-

SPORTUL PENTRU TOTI

CONCEPT –SCURT ISTORIC

            Conceptele, metodele si mijloacele educatiei fizice si sportului cunosc numeroase variante in functie de epoca, nivel de civilizatie si treapta sociala.

                Termenul de sport tinde sa inglobeze toate activitatile de competitie, fie ca au dominanta educativa sau recreativa, fie ca au o orientare comerciala, profesionala.

                Prima dificultate consta in reprezentarea corecta a notiunii de sport pentru toti alaturi de sportul rezervat elitei.

                In general se scot in evidenta laturile pozitive ale sportului de performanta si se trec cu vederea cele negative: antrenamentul sever si nemilos, competitia rigida si de multe ori incorecta, imperativele politice si financiare ce orienteaza sportul spre senzational, vedetism, fals amatorism, in goana dupa performanta si reprezentare. Toate acestea elimina inca din plecare pe cei mai putin dotati sau dispusi la aceste conditii, deci pe majoritatea oamenilor.

                In acest context sportul este o activitate specifica de intrecere, in care se valorifica intensiv formele de practicare a exercitiului fizic, in vederea obtinerii de catre individ sau colectiv a perfectionarii posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate in depasirea adversarului –“victorie cu orice pret”.

                Astfel, sportul devenit “lupta pentru glorie si bani”, se indeparteaza de valorile fundamentale ale educatiei fizice si sportului –sanatate, educatie, recreere, socializare.

                Baronul Pierre de Coubertain, convins de profunda injustitie si raul pe care il reprezinta sportul practicat doar de elita, a creat sloganul “sportul pentru toti”, folosit de el inca din anii 1900. Pierre de Coubertain defineste diferentele fundamentale intre diferite forme de educatie fizica, spunand: “ Sportul nu este un mod de a petrece timpul de lux, o activitate pentru cei putin privilegiati si nici macar o forma de compensatie musculara pentru activitatea creierului”.

Pentru fiecare barbat, femeie, copil ofera posibilitatea de a se autoperfectiona, indiferent de profesie sau de pozitia ocupata in viata. Este acompaniamentul natural al tuturor, in mod egal, in acea masura incat nimic nu-l poate inlocui.

                Acest mare spirit al sportului si fondator al Jocurilor Olimpice moderne, a definit clar diferitele forme de activitate fizica:

-          sportul pentru toti;

-          sportul competitiv;

-          sportul de elita.

In vederea promovarii ideei ca “sportul este facut sa fie pentru toti”, a

fost nevoie de o complexitate de imprejurari:

-          dezvoltarea economica;

-          cresterea numarului imbolnavirilor din cauza lipsei de miscare;

-          cresterea timpului liber al oamenilor.

Aceste imprejurari au determinat noi obiective, cum ar fi: practicarea sportului ca o contra masura impotriva tarelor civilizatiei (sedentarism, supraalimentatie, stress, alcolism, tabagism s.a), petrecerea timpului liber intr-un anumit mod (distractie, aventura, relatii sociale, intrecere).

                -1-

Incepand cu perioada dintre sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial si anii ’70, guvernele si-au dat seama de importanta fenomenului sportiv si au inceput sa se ocupe de el.

                Prima aplicare a sportului pentru toti a fost Campania Americana pentru Mentinerea Conditiei Fizice, initiata in anul 1956 de Consiliul de Mentinere a Conditiei Fizice de pe langa Presedentia SUA. Aceasta a fost urmata de Campania TRIMM 1960 in Norvegia, Campania 4M declansata in 1962, Programul KUNTOUHEILU lansat in 1963 in Finlanda.

                Anii ’70 sunt considerati ca fiind perioada de studiu si aprofundare a ideii sportul pentru toti, aceasta devenind un termen sinonim cu sportul in general. Dupa aceasta perioada, asistam la o crestere spectaculoasa a numarului practicantilor, la o mare varietate de forme de practicare si o mare varietate de practicanti.

                Trebuie mentionat ca pana in anul 1990, “Miscarea Sportul pentru Toti” nu este caracterizate prin utilizarea unui termen comun. Se foloseste TRIMM in Norvegia, Danemarca, Suedia, Japonia, SPORTUL PENTRU TOTI in Anglia, Columbia, FITNESS si SPORT in SUA, COME ALIVE in Noua Zeelanda, DEPOTES PARA in Spania si Brazilia, ZWEITEN VEG in Germania, SPORT DE MASA in tarile Europei Centrale si de Est.

                In anul 1990, sloganul sportul pentru tori si-a castigat dreptul la viata pe plan mondial si trebuie sa i se recunoasca meritul de a constitui “cel putin un limbaj unificator pentru tarile”.

                Se poate afirma ca in prezent expresia “sportul pentru toti” constituie inca, un subiect de polemica, optandu-se pentru termenul “activitati fizice pentru fiecare”, deoarece inglobeaza concret un domeniu vast de practicare a “cat mai multa miscare, in cat mai multe locuri si cat mai multi particiapnti”.

In viziunea CONSILIULUI EUROPEI, prin SPORT intelegem TOATE FORMELE DE ACTIVITATE FIZICA care printr-o participare organizata sau nu au ca OBIECTIV:

Ø exprimarea sau imbunatatirea conditiei fizice si starii mentale de bine;

Ø dezvoltarea relatiilor sociale;

Ø obtinerea de rezultate in intreceri de orice nivel.

            Prin urmare, putem deduce ca in viziunea Consiliului Europei, sportul are in primul rand un rol de promovare a sanatatii si starii de bine, iar in al doilea rand un rol de integrare sociala (socializarea cetatenilor). In al treilea rand si pentru o parte restransa a populatiei, menirea sportului este aceea de a realiza cadrul in care indivizii concureaza intre ei pentru a-si masura fortele in ideea de a castiga celebritate si bani din aceasta activitate.

                 In ROMANIA, conceptul SPORTUL PENTRU TOTI defineste atat locul si rolul in cadrul activitatilor sociale, cat si aspectul democratic, dreptul de practicare al fiecarei persoane, precum si obiectivul acestui domeniu.

SPORTUL PENTRU TORI este o activitate sociala de interes national, bazata pe libera alegere de practicare a activitatilor fizice sportive, de catre orice persoana in functie de nevoile, capacitatile si preferintele specifice, intr-un cadru organizat sau in mod independent.

-2-

-          prin numire etectuata de catre profesor, prin care acesta nominalizeaza fiecare membru

al echipei. Avantajul consta in rapiditatea formarii echipelor, dar dezavantaj ar putea

fi prin preferinta participantilor in cazul in care acestia ar fi repartizati spre o alta

echipa, decat cea in care ei ar dori.

3. predarea continutului jocului, metodele utilizate fiind explicatia (metoda verbala) si

demonstratia (metoda intuitiva).

Jocul trebuie explicat intr-un limbaj accesibil nivelului de intelegere al copilului, dar si succint. Explicatiile se ofera in momentul in care copiii sunt organizati in formatiile deja obtinute si se refera, la:

-       rolul pe care fiecare jucator il detine in joc ('vanator sau vanat');

-       acliunile pe care trebuie sa le execute;

-       spatiul de joc: specific rolului;

-       directia si traseul de deplasare, capatul parcursului, respectiv locul unde se efectueaza

intoarcerea (prin ocolire, atingere, recuperare a unui fanion.jalon, obiect);

-       sensul intoarcerii (trebuie specificat pentru a nu se ciocni cu alti participanti),

revenirea in formatie (asezarea la loc prin dreapta sau stanga sirului, specificat exact

pentru a se respecta ordinea si refacerea formatiei dejoaca).

4. stabilirea castigatorilor si a recompenselor (sau a penalizarilor). Se recomanda atribuirea de puncte tuturor formatiilor de joaca, in ordine descrescatoare, in asa fel incat si ultimii sa primeasca puncte. In cazul nerespectari regulilor impuse se aplica penalizari.

Desfasurarea jocului este urmarita direct de cadrul didactic, care observa si dirijeaza participarea
jucatorilor si intervine cand este cazul, corectand sau indrumand executiile copiilor.
Pe parcursul desfasurarii jocului, amuzamentul, dinamismul si bucuria jucatorilor trebuie
agreate de cadrul didactic.

PlasamentuI cadrului didactic trebuie sa fie de asemenea maniera, incat toti copiii sa-1 vada,  iar el sa observe intregul colectiv: responsabilitatea sa in legatura cu executia jocului se refera, la:

-          urmarirea si observarea atenta si continua a executiilor copiilor;

-          incurajarea tuturor copiilor in mod egal;

-          aprecicrea corecta si constienta a executiilor;

-          impartialitatea si stabilitatea in acordarea penalizarilor si desemnarea castigatorilor;

-          utilizarea exprimarii corecte, cu o tonalitatc moderata si incurajatoare;

-          asigurarea ordinii si a disciplinei tuturor participantilor;

-          acceptarea manifestarilor civilizate de incurajare a executiilor, de catre coechiperi.

II.6.5 Evaluarea participarii

La incheierea jocului, conducatorul activitatii anunta punctajul dobandit si desemneaza castigatorii. Este necesar ca acestui moment sa-i urmeze un scurt comentariu asupa desfasurarii jocului, care cuprinde:

-       aprecierea generala a reusitei jocului, a comportarii colective a jucatorilor;

-       mentionarea greselilor (specificand, inca o data, executia corecta);

-       nominalizarea celor mai buni executanti in termeni moderati, si a celor a caror

participare trebuie imbunatatita.

-67-

* Cadrul didactic - manager cu competentele sale:

-       competenta manageriala a conducatorului activitatii se refera la capacitatea de a-si

gestiona resursele;

-          competenta comunicativa se refera la eficienta comunicarii cu subiectii, pe cale

verbala si nonverbala, conform particularitatilor proprii de expresie;

-       competenta psiho-socio-pedagogica presupune o buna cunoastere a stadiilor evolutive

ale copiilor;

-          competenta teleologica si pragmatica, ce vizeaza conceperea si ordonarea prioritara a
scopurilor actiunilor educative pe care si le asuma;

-          competenta instrumentala privind utilizarea unui ansamblu de metode si mijioace care sa fie adecvate scopurilor urmarite;

-          competenta decizionala in legatura cu ordonarea actiunilor de realizat si alegerea unor
variante de actiune;

-          competenta evaluativa, referitoare la masurarea si aprecierea corecta a rezultalelor
educative obtinute.

II.6.3. Resursa temporala

In practica jocurilor de miscare, cunoasterea timpului disponibil, impune organizarea, gestionarea eficienta a timpului, prin masuri ale cadrului didactic, precum:

-       alegerea jocurilor;

-       dozarea exacta a duratei jocurilor;

-       selectarea continutului jocurilor;

-       pregatirea spatiului si materialelor necesare;

-       utilizarea metodelor rapide de formare a echipelor;

-       transferul unor sarcini organizatorice in responsabilitatea elevilor;

-       respectarea structurii si timpului acordat verigilor (partilor) activitatii;

-       explicatii si demonstratii scurte si precise;

-       atractivitatea jocurilor.

II.6.4. Conducerea jocurilor

Capacitatea manageriala a cadrului didactic se refera la eficienta organizarii si conducerii jocurilor de miscare.

1.       deteterminarea spatiului dejoc;

2.       organizarea actionala prin urmatoarele masuri:

Ø     numirea jocului; (Exemplu: Joe ,,ratele si vanatorii'; Stafeta ,,Plantatul cartofilor''; Parcurs aplicativ: cu transport de materiale, rostogoliri, mers in echilibru si catarari);

Ø        formarea echipelor prin urmatoarele metode:

- prin numaratoare: copiii aflati in linie sau sir, la comanda, efectueaza numaratoarea

cate 2, 3, 4. in functie de numarul echipelor propuse pentru joc; cei cu acelasi numar

formeaza o echipa. Avantajul acestei metode consta in faptul ca echipele se formeaza

destul de rapid, dar dezavantajul poate fi dat printr-o lipsa a echilibrului valoric; ca

urmare, profesorul poate efectua unele schimbari, care sa aduca egalitatea de valoare;

- prin alegere efectuata de capitani: dupa ce profesorul numeste atatia capitani, cate

echipe are in vedere pentru joc, acestia, prin aceeasi ordine, selectioneaza coechipierii

din randul intregului colectiv. Avantajul metodei este dat de faptul ca in acest mod

echipele sunt relativ egale, deoarece copiii isi recunosc valoarea, dar un dezavantaj l-

ar prezenta faptul ca unii copii nu sunt agreati in echipa, din cauza valorii modeste pe

care o au pentru joc;

-66-

SPORTUL PENTRU TOTI  IN LUME

In Occident, cel putin de la inceput, sportul s-a dezvoltat pretutindeni fara vreo forma de interventie din partea statului.

                Societatea civila si-a creat, alaturi de stat, o zona de responsabilitate independenta: prin munca voluntara si libera asociere, ea a oferit sportul, tuturor cetatenilor, intelegandu-le nevoile si motivatiile.

                In statele cu o cultura liberala, activitatea sportiva este considerata ca fiind expresia initiativei libere si autonome a cetatenilor, recunoscandu-i-se in acelasi timp importanta sociala. Promovarea si dezvoltarea ei sunt incredintate miscarii sportive ca manifestare a societatii civile. Rolul recunoscut statului este acela de a crea conditiile necesare practicarii sportului si de a ajuta miscarea sportiva sa-si dezvolte propria capacitate autonoma de initiativa.

                In statele “interventioniste”, sportul este considerat un serviciu public. Statul isi asuma raspunderea promovarii si dezvoltarii sportului, iar in unele cazuri, in diverse moduri si proportii, chiar si administrarea si controlul lui –in cadrul obiectivelor propriei politici sportive, sociale si sanitare. In general, miscarii sportive i se atribuie ca functie autonoma doar organizarea competitiilor sportive.

                In tarile ce au adoptat acest model –Franta, Spania, Portugalia- legile privitoare la sport determina cadrul juridic in care poate fi practicat sportul la nivel national, prerogativele statului, rolul asociatiilor sportive si domeniile de colaborare dintre ele.

                In realitate aceste doua tipuri de organizare a sportului nu sunt chiar atat de divergente. Adesea, cele doua culturi –“liberalismul” si “interventionismul”- sunt moderate de consecintele pe care le au asupra lor diferitele curente politice ce se succed la conducerea statului. Ba mai mult, unele elemente si principii sunt comune ambelor sisteme:

a)       voluntariatul si asociatiile sportive sunt considerate fundamentale pentru promovarea si dezvoltarea sportului;

b)       este recunoscuta autonomia de organizare a activitatii sportive;

c)       este general recunoscuta necesitatea interventiei statului in sport, datorita valorii sociale a sportului, a resurselor financiare importante necesare pentru promovarea lui, precum si a importantei rolului pe care sportul trebuie sa-l joace in cadrul scolii.

Mentionarea sportului in Constitutie nu are numai o foarte mare valoare simbolica,

dar il si obliga pe legiuitor sa puna in practica aceasta atentie speciala pe care statul se angajeaza sa o acorde activitatii sportive. Totusi, omiterea sportului din textele constitutionale nu inseamna nicidecum o subestimare a lui si nu impiedica promulgarea de legi importante in favoarea acestuia.

                Diversele modele de legislatie sportiva au fost puternic influentate de procesul descentralizarii administrative din unele tari europene. Formele descentralizarii pot varia de la configuratia federala a statului german, la autonomia accentuata a regiunilor spaniole, de la autonomia comunitatilor lingvistice din Belgia, la autonomia regiunilor italiene.

                In general functiile legislative si administrative privind participarea sportiva cu larga difuzare sociala revin organismelor publice descentralizate, in timp ce statul central isi rezerva rolul de a decide si coordonapolitica sportului de performanta si a activitatilor sportive la nivel national si international.

                In Europa de Vest, relatia dintre stat si miscarea sportiva se manifesta in mod diferit pentru ca “liberalismul” si “interventionismul”, in functie de intensitatea cu care s-au manifestat au dat nastere la forme de colaborare variate, indiferent daca aceasta colaborare este institutionalizata sau nu.

-3-

               

Text Box: De retinut!
Ø Legislatiile sportive sunt consecinta factorilor culturali, conditiilor socio-economice si istorice. Prin urmare, nici un model de legislatie nu poate fi considerat mai bun decat altul sau exportabil in intregime.
Ø De necontestat este insa, o armonizare a diferitelor modele de legislatie sportiva, o armonizare a organizarii la varf si a reprezentativitatii miscarii sportive, deoarece, desi esista diferente de structura a organismelor guvernamentale si neguvernamentale, obiectivele sunt aceleasi, sportul s-a raspandit la toate paturile sociale ca o necesitate, practicarea lui dvenind un drept.
Ø Intrucat in aproape toate tarile lumii statul indeplineste un rol foarte important in activitatea sportiva, stiut fiind ca lumea sportului trebuie adesea sa se apere impotriva unor ingerinte politice periculoase,la nivel national, miscarea sportiva trebuie sa se raporteze la guvernul in exercitiu, care este nu numai principalul ei finantator, ci ii si conditioneaza activitatile in sectoarele de interventie comuna.
Ø Sportul nu mai este oferit doar de stat si/sau de organizatiile voluntare, ci si de o mare diversitate de alte categorii de furnizori si agentii, fiind practicat tot mai mult in moduri neformale; sportul nu mai este orientat in principal in directia performantei si competitiei, ci spre noi forme de motivatie cum sunt distractia, experienta corporala, riscul, valorile estetice, comunicarea si integrarea sociala.


                Pe plan mondial, dezvoltarea Sportului pentru Toti este sustinuta de:

CONSILIUL EUROPEI   – Comisia de Dezvoltare a Sportului

UNESCO                               - Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura

CIO                                        - Comisia Sportul pentru Toti

CIEPSS                                  - Consiliul International pentru Educatie Fizica si Stiinta Sportului

CSIT                                      - Comitetul Sportiv International al Muncii

FIEP                                       - Federatia Internationala de Educatie Fizica

IANOS                                   - Asociatia Internationala pentru Organizatii Nationale pentru Sport

FISPT                                     - Federatia Internationala Sportul pentru Toti

TAFISA                                 - Asociatia Internationala pentru Conditie Fizica si Sport

ICSSPE                                  - Comitetul International pentru Educatie Fizica, Recreere si Sport

BASA                                     - Asociatia Balcanica Sportul pentru Toti

ISCA                                      - Asociatia Internationala de Sport si Cultura

Text Box: De retinut!
Ø Comitetul pentru Dezvoltarea Sportului (CDDS) al Consiliului Europei monitorizeaza Deciziile Comitetului Ministrilor, conventiile si acordurile europene semnate si de Romania, promovand ideea sportului pentru toti si democratizarea structurilor sportive suple.


-4-

'invat cum corpul meu se misca' (constientizarea efortului); prin jocuri copiii pot opta pentru a-si dirija efortul in functie, de:

-          timp: viteza mica-moderata-mare/ accelerata-decelerata/ constanta- variata;

-          forta: puternica-medie-usoara;

-          control: miscari singulare, combinatii de miscari;

'invat unde corpul meu se misca' (constientizarca spatiului); copii remarca faptul ca isi
desfasoara
actiunile, in:

-          spatii: comun-propriu;

-          traiectorii: liniare/circulare/zig-zag;

-          directii: inainte-inapoi; sus-jos; dreapta-stanga;

-          niveluri: sus/mediu/jos;

  'invat ce relatii poate stabili corpul meu' (constientizarea corporala); copilul sesizeaza faptul ca poale intra in legatura, cu:

-          sine: capul, bratele, picioarele;

-          cu alte persoane: pereche-grup; alternativ-simultan;

-          cu obiecte: aproape-departe; inaintea-inapoia; pe-sub; prin-de jur imprejur.

II.6  Managementul jocurilor de miscare

Actiunea educationala, prin intermediul jocurilor de miscare, poate fi abordata printr-un management distinct, conform acestui tip de activitate.

Profesorul, antrenorul, instructorul are statutul si rolul de manager, prin faptul ca acesta este, deopotriva:

• conducatorul formarii si dezvoltarii elevilor;

• organizatorul, coordonatorul, evaluatorul resurselor necesare indeplinirii obiectivelor.

Pentru atingerea obiectivelor propuse prin practica jocurilor de miscare. profesorul-manager apeleaza la Resurse Pedagogice Specifice, respectiv fondul: material, didactic, informational, uman si temporal, care devine functional, in functie de scopurilor propuse.

II.6.1 Resursele materiale

*  In specificul jocurilor de miscare, este deosebit de important capitalul material disponibil,
deoarece, mai ales la varsta copilariei, locul, materialele, instalatiile, obiectele de joaca, prin
aspectul, plasamentul, coloristica, ineditul lor, atrag, asigura placerea, interesul, curiozitatea,
realizand deschiderea. comunicarea, activizarea si creativitatea practicanjilor.

* Un alt capitol al gestiunii resurselor materiale de care dispune cadrul didactic, echipamentul copiilor care poate fi o tinuta simpla, dar igienic corespunzatoare, pentru ca jocul sa se desfasoare optim.

II.6.2. Resursele umane

* Copiii cu particularitatile biologice, psiho-sociale ale capitalului pe care ei il reprezinta. De
retinut faptul ca:

-       varsta prescolara (3-6/7ani) este numita ,,varsta de aur a copilariei si a jocului';

-        varsta scolaritatii mici (6/7-10/1l ani) care se diversifica si se largeste este numita si

,,varsta sociala si a motricitatii'.

-65-

Funcfia de dezvoltare cognitiva

Jocurile de miscare sunt prilejuri favorabile de:

-          largire a comunicarii, prin dezvoltarea limbajului oral sau de actiune, miscarea fiind

un stimul pentru participarea activa la vorbire. Vocabularul copiilor se largeste prin

folosirea descrierii actiunilor proprii sau ale altor executanti, ceea ce va aduce casti-

guri atat in comunicarea verbala, cat si in acumularea de cunostinte noi.

-          organizarea si auto organizarea jocului, mai ales la scolarii mici, este un prilej de

reluare, repetare a unor notiuni simple de aritmetica, geometrie, multimi prin

masurarea distantelor, stabilirea formelor traiectoriilor de deplasare, stimularea

perceptiilor de timp, volume si greutati (manipulari de obiecte), jocurile consolideaza

cunostintele teoretice achizitionate in clasa la lectiile de specialitate.

Functia de dezvoltare a afectivitatii

Un efect principal, produs prin participarea la jocurile dinamice, este al:

-          cresterii spiritului de autoritate, de stapanire, asupra unui sistem de interrelatii si situatii;

-          succesul sau nesansa copiilor, in deznodamantul jocurilor de miscare, devine un motiv de acomodare afectiva. intarire si acceptare a situatiei respective, cu un corespondent in viata reala;

Functia de socializare

Jocurile de miscare satisfac nevoia de activitate comuna a copiilor si adesea, ei isi adapteaza jocurile, negociind reguli, pentru a crea un joc asa cum il doresc.

Functia de emulatie si placere

Buicuria, satisfactia, placerea pentru miscare, alaturi de parteneri de aceeasi varsta, succesul,
afirmarea eu-lui, motiveaza participarea copiilor, aproape in orice conditii, la jocurile varstei, jocurile de miscare.

II.5  Jocul –metoda de invatare

Jocul constituie o 'admirabila modalitate de a-i face pe copii sa participe activ la procesul de
invatare'.

Specialistii domeniului recomanda pentru acest nivel al instruirii, modalitatile active, stimulative, concretizate prin strategiile de invatare construite prin joc.

Invatarea in domeniul nostru este denumita, in general, invatare motrica si inseamna formarea unor comportamente si capacitatii conforme unor anume solicitari, cerinte.

Conceptul 'eu invat', lansat de specialistii americani Carson, L. si Griffin, L., formuleaza
principalele directii de actiune in procesul instructiv si reperele actionate ce pot jalona si activitatea de invatare dirijata, prin jocuri:

Conceptul 'Eu invat!'

• “invat ce poate face corpul meu' (constientizarea miscarilor); prin jocuri, copiii constata faptul ca pot executa:

-          actiuni de deplasare (deprinderi locomotorii): mers, alergari, sarituri;

-          actiuni din pozitii statice (deprinderi de stabilitate): intinderi, rasuciri, trageri, impingeri;

-          actiuni de manevrare (deprinderi de manipulare) a diferitelor obiecte;

-64-

SPORTUL PENTRU TOTI  -

DOCUMENTE POLITICE INTERNATIONALE

1966 – Intrunirea grupului de initiativa al Consiliului Europei se ocupa de doua directii:

- definirea a ceea ce trebuie sa fie sportul pentru toti;

- estimarea a ceea ce necesita aceste activitati.

Adopta concluzia de baza: “Sportul pentru Toti trebuie sa furnizeze conditii care sa permita unui numar cat mai mare de oameni sa faca diferite activitati fizice care necesita efort fizic adaptat la capacitatile individuale”.

1970 – a XX-a Conferinta UNESCO elaboreaza Charta Internationala a Educatiei Fizice si Sportului, care:

- proclama practicarea educatiei fizice si sportului ca drept fundamental pentru toti;

- recomanda o actiune conjugata a tuturor tarilor si factorilor interesati ca in fata pericolelor pe care le reprezinta o anumita evolutie a sportului, valorile fundamentale ale educatiei sa nu fie pierdute din vedere.

1975 – Prima Conferinta Europeana a Ministrilor Sportului ratifica Charta Europeana a Sportului pentru Toti, cel mai important document politic din istoria sportului adoptat de o comunitate multinationala care mentioneaza mijloacele de infaptuire a dreptului la sport:

- sprijin financiar public;

- necesitatea coordonarii cu alte domenii ale guvernului;

- necesitatea cooperarii cu organisme guvernamentale;

- necesitatea ocrotirii impotriva exploatarii;

- construirea de instalatii sportive;

- necesitatea recreeari in aer liber.

1978 – UNESCO ratifica Charta Internationala a Educatiei Fizice si Sportului subliniind faptul ca “orice fiinta umana are dreptul fundamental de a avea acces la educatie fizica si sport, care sunt indispensabile inloririi personalitatii sale. Dreptul la dezvoltarea aptitudinilor fizice, intelectuale, prin educatie fizica si sport trebuie garantat, atat in cadrul sistemului educativ, cat si in celelalte aspecte ale vietii sociale”.

1993 – Consiliul Europei elaboreaza Charta Europeana a Sportului si Codul Eticii Sportive, in care se fac precizari clare la sport in general si Sportul pentru Toti in special, articolele 1, 2, 6 si 9:

Art.1.  Guvernele, in scopul promovarii sportului ca factor important in dezvoltarea umana, vor lua masuri necesare pentru aplicarea principiilor expuse in Codul Eticii Sportive.

Art.2.  Sportul este definit astfel “Intelegem prin sport toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare organizata sau nu, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale sau sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice nivel”.

Art. 6.  Dezvoltarea participarii: practicarea sportului, fie ea in scopul destinderii si recreerii, promovarii sanatatii si imbunatatirii performantei intelectuale trebuie sa fie promovata pentru toate categoriile de populatie prin asigurarea facilitatilor corespunzatoare si a programelor de orice fel, precum si prin asigurarea instructorilor, organizatorilor, animatorilor calificati.

Art. 9. Resursele umane –dezvoltarea cursurilor de pregatire de catre forurile corespunzatoare, urmate de diplome de calificari, fiind destinate atat celor care lucreaza voluntar, cat si profesionistilor.

-5-

SPORTUL PENTRU TOTI  IN ROMANIA

I. SPORTUL PENTRU TOTI DE LA IZVOARE PANA IN PREZENT

                Izvoarele SPT sunt serbarile populare, activitatile traditionale, activitatile fizice nonsportive aplicate in viata de zi cu zi, operatiunile militare, exercitiile populare care, in timp, au dvenit sport.

                Sursele istorice si culturale mentioneaza evolutia independenta a culturii si sportului pe fondul traditiilor, la care se aduga influenta culturilor si modelelor sportive orientale si occidentale, care patrund pe diverse cai de-a lungul timpului.

                Intre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si 1990, contextul politic specific nu a favorizat formarea unor mentalitati si deprinderi de petrecere activa a timpului liber. Astfel, participarea la sport a ramas departe de a deveni o cultura, un mod de viata desi, anumite forme de activitati (spartachiadele, Daciada, alte festivaluri) au promovat nu numai competitia sportiva, ci si toate formele de exprimare artistica si totodata modalitatile de conservare a jocurilor nationale si traditiilor sportive.

                In anul 1990, Romania adera la Charta Internationala a Educatiei Fizice si Sportului si la cea Europeana, preia termenul SPORTUL PENTRU TOTI (SPT), coordonarea, organizarea si dezvoltarea acestui domeniu revenind Directiei Programe Sportive pentru Public din cadrul Ministerului Tineretului si Sportului.

                In ideea democratizarii sportului si apropierii, cat mai repede, de modul de organizare si abordare a SPT pe plan international, in 1992 se infiinteaza Federatia Romana Sportul pentru Toti. Aceasta a preluat partile bune ale trecutului, elaborand si lasand programe ale caror scop era crearea conditiilor care sa garanteze dreptul la miscare al fiecarui cetatean si asigurarea oricarei persoane practicarea activitatilor fizice sportive.

                Astazi in Romania, SPT fiind in esenta o problema de schimbare a mentalitatilor potentialilor practicanti, cat si aliderilor politici si sociali, se impune constientizarea si insusirea de catre fiecare persoana a conceptului SPT, definit ca domeniu social de interes national, bazat pe libera practicare a activitatilor fizice sportive in functie de nevoi, capacitati, preferinte.

II. ORGANIZARE, STRUCTURI, LEGISLATIE – NOTIUNI GENERALE

                In Romania, functioneaza in prezent Agentia Nationala pentru Sport, organism guvernamental, organul de specialitate al administratiei publice centrale care face politica Guvernului in domeniul sportului, elaboreaza si monitorizeaza aplicarea strategiei nationale de organizare si dezvoltare a sportului.

                Rolul de executie si organizare a activitatii in domeniul Sportul pentru Toti revine Federatiei Romane SPT direct, in colaborare cu federatiile pe ramura de sport si prin intermediul structurilor teritoriale de specialitate.

FEDERTIA ROMANA SPORTUL PENTRU TOTI  (FRSPT) este entitate neguvernamentala si nonprofit, de utilitate publica, organizatie sportiva nationala recunoscuta si abilitata de Ministerul Tineretului si Sportului (in prezent ANS) sa coordoneze activitatea in domeniul SPT in Romania.

                FRSPT a fost infiintata prin Ordinul MTS nr. 90/29.01.1992, ca urmare a demersurilor Directiei Programe Sportive pentru Public si transformarii acesteia, motivata de necesitatea de a se constitui structuri noi, corespunzatoare sistemului democratic, creat in Romanaia dupa

-6-

 Ø            obiective cognitive:

- largirea cunoasterii logice;

- dezvoltarea calitatilor atentiei, memoriei, imaginatiei.

Ø     obiective motivational-afective-sociale:

- echilibrare emotionala;

- educarea atitudinilor, sentimentelor morale;

- socializare si integrare;

- stapanirea si autoreglarea comportamentului;

- crearea emulatiei, a amuzamentului.

Continutul jocurilor este determinat de totalitatea actiunilor de miscare, prin care jucatorii realizeaza subiectul jocului: acestea sunt deprinderile motrice, de baza (mers, alergare, sarituri, aruncari-prinderi), utilitar-aplicative (catarari, tarare, impingere, tractiune, escaladare, manipulare de obiecte) si specifice (ramurilor sportive), prin care copiii se manifesta.

Formele sub care se desfasoara jocurile sunt: stafetele, parcursurile aplicative si jocurile propriu-zise (cu roluri).

Stafeta reprezinta cea mai eficienta forma de angrenare in efort: ea se poate organiza cu :

-       participare individuala, pe perechi, pe echipe;

-       cu rezolvarea unei anumite sarcini motrice, intr-un anumit interval spatial sau temporal.

Participantii sunt solictati sa efectueze diferite acte motrice, in conditii de rapiditate, dificultate si corectitudine tehnica, pe fondul participarii   moral-volitive, care sustine dinamismul jocului.
Executia corecta, integrala a sarcinii motrice, respectarea regulilor stabilite presupune competente motrice, cat si aspecte morale-responsabile ale participantilor la jocul de miscare.

Parcursurile aplicative sau traseelele cu obstacole, sub forma de joc, altemeaza elementele dinamice, cu cele de echilibru, orientare spatio-temporala, elemente acrobatice simple (rosogoliri), cu schimbari de directii, pe suprafete de sprijin cu inaltimi diferite: parcursurile aplicative au erad de dificultate marit si contin un numar sporit de sarcini, cerinte motrice.

Jocurile propriu-ZISe indica participantilor sarcini motrice specifice (roluri):

  -       identice: fluturasi, albinute, broscute, iepurasi etc;

  -       opuse: rate/vanatori, oi/lupi etc.

II.4  Functiile jocurilor de miscare

Functia de dezvoltare fizica

Jocurile dinamice consolideaza starea de sanatate a copilului, asociata cu fitness-ului fizic,
beneficiile fiind in:

-       cresterea rezistentei cardio-respiratorii;

-       imbunatatirea mobilitatii;

-       dezvoltarea fortei si rezistentei musculare;

-       obtinerea unei greutati corporale optime (raport masa musculara/tesut adipos).

Functia de dezvoltare motrica

La varsta copilariei, jocurile de miscare constituie prilejul eel mai potrivit pentru :

-          dezvoltarea, educarea, ameliorarea calitatilor motrice (viteza, forta, rezistenta, coordonare);

insusirea, consolidarea si perfectionarea deprinderilor motrice de baza, aplicativ-utilitare si speciale. Jocurile de miscare utilizeaza deprinderile naturale, primare, de mers, alergare, saritura, aruncare; in jocuri, copiii alearga, sar, escaladeaza; imping-trag, prind-arunca, manipuleaza obiecte de diferite marimi (accesibile varstei), cu ajutorul bratelor, al picioarelor, pe diferite traiectorii de deplasare, in competitie cu sine sau alti copii.

-63-

II. JOCURILE DE MISCARE

II.1  Conceptul

Ca forma a activitatii ludice, jocul de miscare reprezinta un concept complex, multidimensional, care se constituie in preocuparea fundamentala a copiilor.

Conform Terminologiei educatiei fizice si sportului, jocul este o ,,activitate complexa,
predominant motrica si emotionala, desfasurata spontan, dupa regulile prestabilite, in scop
recreativ, formativ, sportiv si totodata de adaptare la realitatea sociala'.

II.2  Taxonomia (clasificarea) jocurilor de miscare

Jocurile de miscare ofera o larga posibilitate de ordonare, de sistematizare.

Utilizand, din multitudinea posibilitatilor de clasificare, ca reper criteriul sarcinilor de rezolvat,
jocurile se ordoneaza, astfel:

Ø     Jocuri pentru formarea si perfectionarea deprinderilor motrice de baza si aplicative:

- jocuri pentru alergare;

- jocuri pentru saritura;

- jocuri pentru aruncare-prindere;

- ]ocuri pentru catarare;

- jocuri pentru tarare;

- jocuri pentru escaladare;

- joccuri pentru transport de greutati;

Ø     Jocuri pentru invatarea si consolidarea deprinderilor motrice specifice (particulare   

       ramurilor sau probelor sportive):

- jocuri pregatitoare pentru jocurile sportive: fotbal, handbal, baschet, volei etc;

- jocuri pregatitoare pentru sporturi individuale: gimnastica, atletism, schi, inot etc;

Ø     Jocuri pentru dezvoltarea calitatilor motrice si psihomotrice:

        - jocuri pentru dezvoltarea vitezei, fortei, rezistentei;

- jocuri pentru dezvoltarea indemanarii;

- jocuri pentru educarea atentiei;

- jocuri pentru dezvoltarea simtului de orientare in spatiu;

- jocuri pentru dezvoltarea simtului ritmului si tempo-ului;

II.3  Unitatea jocului de miscare

Desi practicate in forme complexe jocurile de miscare au un mare grad de unitate, oferit prin obiective, continut si forma.

Obiectivele  jocurilor de miscare, ca forma de activitate ludica (de joaca, distractie), le urmaresc pe cele ale educatiei fizice si se refera, la:

Ø     obiective  de dezvoltare biologica:

- sanatate si armonie anatomo-functionala;

- tonus muscular optim;

- aspect fizic placut, armonios.

Ø     obiective dc motricitate:

-  formarea unui sistem de deprinderi si priceperi motrice;

-  ameliorarea fitness-ului fizic (forta si rezistenta musculara, rezistenta aeroba, inohilitate-

   suplete, compozitie corporala) si a fitness-ului motor (coordonare, echilibru, agilitate,   

   putere, viteza);

- dezvoltarea schemei corporale.

-62-

1989, de dorinta de ane apropia cat mai repede de modul de abordare si organizare a SPT pe plan international. Din august 2000, dupa aparitia Legii nr. 69 –Legea Educatiei Fizice si Sportului, au fost lansate demersurile pentru definirea noii structuri “persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica si fara scop lucrativ”, constituita ca atare in anul 2002, fiind continuatoarea federatiei cu acelasi nume infiintata in 1992.

                FRSPT promoveaza SPT ca activitate sociala de interes national si sustine practicarea activitatilor fizice de catre toate categoriile de populatie, ca factor de imbunatatire a sanatatii, ca mijloc de integrare sociala, ca factor de dezvoltare a personalitatii umane, de integrare a valorilor

morale, de promovare a autodisciplinei si respectului fata de sine si fata de celalalt.

                Situatia economica si psiho-sociala, specifica perioadei de tranzitie in care se afla Romania, limiteaza aplicarea practica a Programului National SPT ROMANIA 2000, fapt care determina diminuarea practicarii activitatilor fizice sportive in paralel cu deteriorarea conditiilor necesare (resurse umane, resurse financiare, baza materiala).

                FRSPT a elaborat noua strategie “PROGRAMUL NATIONAL SPT ROMANIA MILENIULUI III –UN ALT MOD DE VIATA” in scopul promovarii si cultivarii sportului pentru sanatate, educatie si recreere ca parte integranta a modului de viata.

                Programul national SPT se realizeaza prin subprograme:

  1. elaborate pentru structuri populationale (categorii de varsta, tipuri profesionale, etnii, grupe defavorizate, diaspora), precum si pentru diferite directii de actiune (promovare-informare, documentare-constientizare, resurse umane, baza materiala, descentralizare).
  2. Aplicate pe criteriul prioritatilor, conditiilor, traditiilor, nevoilor si preferintelor populatiei.
  3. Evaluate si corectate periodic, evaluate si reactualizate periodic in functie de cerintele sociale si rezultatele implementarii.

SUBPROGRAME SPT:

1. DESCENTRALIZARE-DEZVOLTARE –trecerea de la o planificare si oferta centralizata la realizarea de programe locale si zonale bazate pe traditii, nevoile, preferintele si cerintele populatiei;

- constituirea de structuri asociative (FUN SPORT CLUBURI) pentru activitati sportiv-culturale-recreative;

- valorificarea si activarea noilor Sali de sport.

2. MULTIPLICAREA SI DIVERSIFICAREA RESURSELOR DE FINANTARE – atragerea de sponsori, donatori, lansarea de programe pentru accesarea fondurilor internationale, obtinerea de patrimoniu propriu.

3. PROMO-INFO-SPOTI –campanie de promovare a Programului National si a subprogramelor;

- schimbarea atitudinii si cresterea interesului fata de SPT;

- stabilirea sistemului de colectare si transmitere a datelor si informatiilor.

4. RESURSE UMANE-SPECIALISTI SPT – asigurarea personalului voluntar si salariat, corespunzator calitativ si cantitativ.

5. PAS –sanatate prin miscare – strategia de promovare a sanatatii prin activitati fizice sportiv-recreative.

-7-

6. SPORTUL PENTRU RECREERE SI SANATATE UN DREPT AL FIECARUI CETATEAN proiect  privind implicarea administratiei publice locale in organizarea si dezvoltarea SPT in conformitate cu competentele si scopurile institutionale proprii (Legea 69/1991).

7. INFRASTRUCTURA –SPORT SI AGREMENT – asigurarea bazei materiale necesare practicarii activitatilor fizice de catre orice persoana, in functie de motivatie, preferinta si posibilitati, intr-un mediu sanatos si sigur.

8. SPORTUL PRIVAT – incurajarea sectorului privat, a intreprinzatorilor particulari si organizatiilor neguvernamentale prin sprijin adecvat (masuri corespunzatoare de natura legislativa si finantarea cu ajutorul creditelor publice).

9. PRONATURA –TURISMUL PENTRU TOTI – program pentru dezvoltarea turismului, a drumetiilor, a mersului pe munte, precum si pentru educarea in spiritul cunoasterii si protejarii mediului.

10. RURAL-SPORT – strategie de mentinere si valorificare a traditiilor si datinilor romanesti si atragerea copiilor si tinerilor alaturi de batranii satelor la sport, joc si cunoastere.

11. JOCURILE ROMANILOR DE PRETUTINDENI – realizarea de legaturi pe multiple planuri cu diaspora romana pentru cultivarea si valorificarea oriunde in lume a traditiilor romanesti, dar si pentru obtinerea de sprijin documentar si informational.

12. ETNI SPORT – cultivarea relatiilor armonioase, in spiritul tolerantei si fair-play-ului, intre comunitatile etnice prin intermediul sportului pentru toti.

13. BEBI-SPORT – copilul mic si nevoia de miscare (0-6 ani)- strategie privind practicarea exercitiului fizic, miscarea si jocul incepand de la cea mai frageda varsta.

14. FUN-SPORT – dezvoltarea unei strategii de crestere a participarii libere, cu continuitate si regularitate a copiilor si tinerilor (7-25 ani), la sport cu accent pe activitati fizice recreativ-distractive.

15. FEMI-SPORT –program pentru antrenarea femeilor in practicarea si organizarea activitatilor fizice sportiv-recreative.

16. OLD-SPORT - program pentru promovarea activa a sanatatii adultilor si varstnicilor prin activitati fizice si recreative.

                Structura Federatiei include in prezent: Adunarea Generala, Biroul Federal, Biroul Executiv, 7 comisii de specialitate, 38 Asociatii Judetene si a Municipiului Bucuresti, 600 membri individuali voluntari, 1200 instructori si 170 antrenori sporturi recreative.

                FRSPT este afiliata la Federatia Internationala Sportul pentru Toti, Asociatia Internationala de Conditie Fizica si Sport pentru Toti si Asociatia Balcanica Sportul pentru Toti, dezvoltand programe cum ar fi: schimburi de experienta, documentatie, informatie, schimburi de specialisti, cursuri de perfectionare s.a.

-8-          

Jocul imitativ activeaza pe diferite cai comportamentul copiilor si se transforma destul de repede intr-un joc evoluat, respectiv in jocul de creatie; acesta este cel mai interesant joc al copilariei, prin fantezie si simbolistica: copilul se afla in dialog cu un partener sau personaj iniaginar, in care Freud il explica prin dorinta copilului de a gasi solutii pentru probleme, preocupari care il domina.

JOCUL CU REGULI

Principalul element organizatoric in acest tip de joc il constituie 'regula-explicita', care ghideaza comportamentul grupului de copii.

Natura regulii ludice are mai multe aspecte:

-          la inceput este nevoia de ordine, care pune jucatorul intr-un anumit loc, dupa o

anumita randuiala, ceea ce nu ii este obisnuit copilului; pentru copil actul facut dupa o

regula devine 'munca'.

-      ulterior activitatea copilului este dirijata spre ordinea superioara; este cunoscuta
simpatia copiilor pentru jocurile cu numere;

Desi practicate din placere, amuzament, jocurile cu reguli starnesc intrecerea, provocarea la intaietate.

Practicate de prescolari sau scolari mici, aceste jocuri aduc ordinea in activitatea copiilor, stimuleaza spiritui de competitie si produc satisfactie deosebita.

JOCUL ASCETIC

Printre jocurile copiilor exista un sector deosebit, special in care forta, rezistenta. autonomia, dominanta, dorinta de a se remarca, reprezinta un 'motor' esential al activitatii ludice: copii se 'intrec' in a se musca, a se intepa, a-si smulge o crusta de pe o plaga, a-si tine respiratia.

Chateau Jean explica acest comportament de joc, prin 'sentimentul demnitatii, mandriei umane de a indura, mai ales in prezenta unui public'.

JOCUL SOCIAL

Acesta este jocul care presupune interactiuni cu parteneri de acelasi nivel; el se dezvolta inca din anii prescolaritatii; o varianta a jocului de acest tip este si cel desfasurat la 'portic' sau in “parcul dc joaca' special amcnajat in gradinite, scoli, gradini publice, locuri speciale din cartiere. Aici sunt urmate unele ,,modele de miscare', determinate de instalatiile de joaca: copii urca impreuna scarile, se atarna, balanseaza, se rastoarna la bare joase, escaladeaza, se catara, sar, alearga, aluneca acompaniati de veselie si de ras. Acest tip de joc contribuie in mod deosebit la socializarea copiilor.

JOCUL DE CONSTRUCTIE

Jocul creaza un produs sau elaboreaza o solutie pentru o problema; copiii isi insusesc

deprinderi de gandire, de invatare, afla solutionarea unor situatii-problema, este stimulata creativitatea, socializarea si moralizarea personalitatii copiilor: castele, casute etc.

JOCUL DE MISCARE pare a insuma toate celelalte tipuri de jocuri, fiind joc cu roluri, de creatie, cu reguli, de constructie, social.

Se estimeaza ca o treime din activitatile acestor copii prescolari si scolari se desfasoara la
nivelul acestui tip de joc, interesul urmand sa scada spre sfarsitul perioadei de scolaritate mare, locul fiind cedat jocurilor sportive, sporturilor.

-61-

Din cele anterior prezentate, se poate afirma faptul ca, in esenta, jocul este o activitate specific umana, de reflectare si transformare a realitatii in plan imaginar, care introduce placut si activ, copilului in lumea complexa din jurul sau in scopul afirmarii si formarii personalitatii sale.

Printre primele clasificari ale jocului copiilor s-a aflat cea elaborata de Parten Mildred inca din anul 1932, realizata pe baza observarii copiilor acasa, la gradinita, in diferite imprejurari, cu accent pe rolul jocului in plan social. Astfel, s-au remarcat urmatoarele forme:

Ø        joaca fara preocupare', cand copilul nu este angajat intr-o activitate el sta intr-un

loc, de unde priveste incaperea sau face miscari intamplatoare care nu par a avea

vreun scop;

Ø        care o desfasoara singur, fara sa fie interesat de ceea ce se intampla in jurul sau;

Ø        “|jocul asistat survine la copilul care priveste alti copii la joaca; acesta poate avea
conversatie cu cel sau cu cei care se joaca, dar fara sa se alature activitatii;

Ø        jocul paralel se observa la copiii care se joaca separat, dar unii langa altii, cu aceleasi jucarii; acest gen de joc este observat mai ales la copiii mai mari, dar si cei mai inici reusesc sa faca acest lucru, chiar destul de des;

Ø        Jocul asociativ apare la copiii care interactioneaza, se joaca in grup, mai mult sau mai pulin organizat, isi imprumuta unii altora jucariile, parand interesati unii de ceilalti;

Ø        Jocul cooperativ”, implicand interactiuni sociale intr-un grup organizat; copiii practica jocuri de competitie; grupul este format de un conducator de activitate; la prescolari si scolari mici, cooperarea este redusa, dar la scolarii de varsta mijlocie, relatia de cooperare functioneza foarte bine.

Psihologul elvetian Piaget, J. sugereaza trei tipuri de jocuri, activate de evolutia copilului:

Ø        jocul senzorio-motor sau jocul-exercitiu, constand in repetarea unor actiuni insusite;

Ø        jocul simbol care consta in constructia unui simbol, care exprima o experienta traita;

Ø        jocul cu reguli se practica atunci cand copiii inteleg conceptele sociale de cooperare si competitie.

I.5 Tipuri de jocuri

JOCUL SENZORI-MOTRIC

                Jocul senzori-motric este legat de senzatiile si actiunile motrice proprii, in legatura cu
obiectele si persoanele din jur. Sunetul unei jucarii lovite, leganarea unui obiect suspendat, produce
placere si afirma o cunostinta nou dobandita.

                Asociind miscarile cu obiectcle din jur, copilul afla ca mingea se rostogoleste, jucaria face zgomot si astfel, la varsta de 1 an, el va face diferentierea actiunilor sale, conform specificului jucariei: va scutura jucaria pentru a face zgomot; va impinge mingea pentru a se rostogoli.

JOCUL SIMBOLIC

                Prin acest tip de joc, copiii asimileaza realitatea la propria activitate. Pentru repetarea
experientelor traite, copilul nu recurge la o evocare mintala, ci la un simbol direct (obiectiv).

Astfel, apare jocul simbolic de imaginatie: joaca cu papusa, cu masina reprezinta, in forma
simbolica, realitatea traita de copil.

JOCUL IMITATIV- JOCUL DE CREATIE

Elementui distinctiv al jocului imitativ este rolul: actiunile specifice care 1-au impresionat
eel mai mult pe copil devin roluri
. Copiii joaca roluri, se desprind de realitatea adevarata, urmand in plan ludic, un model al adultilor.

-60-

SCOPUL si OBIECTIVELE FRSPT

Scopul FRSPT il reprezinta organizarea si dezvoltarea SPT la nivel national, precum si coordonarea si controlul oricarui mod de practicare a activitatilor fizice sportive pentru sanatate, educatie si recreere pe teritoriul Romaniei, la toate nivelurile si prin toate mijlocele pe care le apreciaza ca fiind necesare in concordanta cu Programul de guvernare, Strategia MTS, documentele si orientarile internationale.

In atingerea scopului FRSPT isi propune urmatoarele obiective:

1) Dezvoltarea de strategii pentru crearea si asigurarea conditiilor care sa permita oricarei persoane, fara discriminare, practicarea libera a activitatilor fizice sportive pentru sanatate, educatie si recreere, in cadru organizat sau in mod independent, in functie de preferintele, nevoile si posibilitatile fiecaruia;

2) Promovarea conceptului SPT prin toate mijloacele posibile, in vederea cresterii gradului de constinetizare a populatiei asupra importantei practicarii activitatilor fizice sportive;

3) Sensibilizarea si convingerea unui numar cat mai mare de personae si in special a factorilor decizionali de la nivel de ministere, comunitati, unitati productive sau comerciale, a mijloacelor media, fata de problema nivelului foarte scazut de miscare a populatiei, si in fata urmarilor nefaste pe termen mediu si lung;

4) Implementarea conceptului de educatie pentru sanatate prin miscare;

5) Oferirea de programe de timp liber prin activitati fizice sportive si recreative, organizate sau independente, care sa devina accesibile fiecarei persoane;

6) Desfasurarea de campanii de informare prin mijloacele mass-media;

7) Elaborarea, producerea si difuzarea de materiale documentare, pliante, brosuri;

8) Stabilirea de legaturi intre organizatiile si indivizii interesati de SPT;

9) Organizarea de evenimente, festivaluri sportive, jocuri, si alte manifestari interne si internationale specifice domeniului;

10) Elaborarea si aplicarea de programe urmarind mentinerea si valorificarea traditiilor si datinilor romanesti si ale etniilor conlocuitoare, tinand cont de conditiile climato-geografice, de nevoile si preferintle populatiei;

11) Sustinrea cercetarii stiintifice si realizarea de studii in domeniul SPT sau domenii cu sfera de intrferenta in vederea fundamentarii, evaluarii si corectarii programelor elaborate si aplicate;

12) Realizarea sistemului de informare si documentare in domeniul SPT;

13) Promovarea spiritului de fair-play in activitatile SPT, combaterea violentei si interzicerea folosirii substantelor dopante in practicarea activitatilor fizice sportive;

14)Contracararea introducerii unor metode si practici neregulamentare in practicarea activitatilor fizice sportive si protejarea practicantilor de evetuale abuzuri;

15) Asigurarea conditiilor de practicare a activitatilor fizice sportive prin atagerea de resurse fianaciare si materiale, prin stimularea constuctiei ai amenajarii de spatii destinate SPT;

16) Imbunatatirea sub toate formele a bazei materiale necesare desfasurarii activitatilor fizice sportive la nivel optim si in conditii de maxima securitate;

17) Asigurarea necesarului de resurse umane, formarea initiala si continua a specialistilor SPT, valorificarea potentialului uman existent;

18) Organizarea de simpozioane, consfatuiri, cursuri si tabere sportiv-cultural-turistice pentru promovarea fenomenului SPT, precum si calificarea si perfectionarea specialistilor SPT;

-9-

19) Sustinerea membrilor FRSPT, acordarea de consultanta juridica, de sprijin tehnic si material, premii si recompense, acordarea de burse, sustine participarea la cursuri in tara si strainatate;

20) Stabilirea si dezvoltarea de relatii cu federatiile similare din alte tari, asigurarea reprezentarii SPT in forurile internationale de specialitate;

21) Atragerea de sponsori si orientarea fenomenului sponsorizarii spre domeniul SPT;

22) Organizarea de activitati specifice SPT si sprijinirea oricarei initiative in acest sens;

23) Sustinerea si desfasurarea de cursuri si alte activitati practice in vederea dezvoltarii turismului sportiv-recreativ, a drumetiilor, a mersului pe munte pentru descoperirea si protejarea mediului;

24) Organizarea oricarei alte activitati compatibile cu scopul federatiei.

III. LEGISLATIE CU PRIVIRE LA SPORT extrase

                In vederea stabilirii unei relatii mai punctuale, persoanele implicate in sport trebuie sa cunoasca atat institutia cat si cadrul legal care defineste responsabilizarea acestora in sport.

A. CONSTITUTIA ROMANIEI

Art. 49, aln (5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.

B. LEGEA EDUCATIEI FIZICE SI A SPORTULUI –nr. 69/2000

TITLUL I

Dispozitii generale

Art.1. –(1) Prezenta lege reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport in Romania.

(2) In sensul prezentei legi, prin educatie fizica si sport se intelege toate formele de educatie fizica menite, printr-o participare organizata sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice nivel.

Art.2. –(1) Educatia fizica si sportul sunt activitati de interes national sprijinite de stat,.

(2) Statul recunoaste si stimuleaza actiunile organizatorice si de promovare a educatiei fizice si sportului, desfasurate de autoritatile administratiei publice si, dupa caz, de organismele neguvernamentale de profil in invatamant, in structuri ale apararii nationale, ordinii publice, sigurantei nationale, in sanatate, in societati comerciale, precum si in alte sectoare ale vietii sociale, potrivit reglementarilor legale.

(3) Educatia fizica si sportul cuprind urmatoarele activitati: educatia fizica, sportul pentru toti, sportul de performanta, exercitiile fizice practicate cu scop de intretinere, profilactic sau terapeutic.

(4) Statul garanteaza exercitarea functiilor sectorului public si ale sectorului particular in domeniile educatiei fizice si sportului, in conformitate cu principiile colaborarii responsabile dintre toti factorii interesati.

(5) Practicarea educatiei fizice si sportului este un drept al persoanei, fara nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este libera si voluntara si se realizeaza independent sau in cadrul structurilor sportive asociative.

-10-

TEORIA JOCURILOR DE MISCARE

I. TEORIA GENERALA A JOCULUI

I.1 Conceptul de joc

Majoritatea umanistilor recunosc faptul ca activitatile ludice, recreative, distractive acompaniaza evolutia personalitatii umane.

Dintre acestea, jocurile reprezinta forme agreabile si utile, care au multiple functii:



-       formative la copii;

-       distractive - compensatoare la tineri si adulti.

Ideea de joc se asociaza cu termenul de copil, ceea ce determina o definire generala a jocului, ca “activitate specifica copilariei', dar agreata de oameni pana la batranete.

Dictionarul enciclopedic defineste jocul ,,activitatea distractiva practicata din placere, mai ales de catre copii'.

Piaget, J. apreciaza faptul ca ,,prin eu-l sau copilul transforma jocul in real, conform trebuintelor sale afective fi inlelectuale '.

Chateau, Jean apreciaza jocul ca pe o 'activitate fizica sau mintala deliberata, ce se realizeaza doar pentru a produce bucurie '.

Makarenko, citat de Epuran. V. apreciaza faptul ca 'jocul are o mare importanta in viata
copilului si este tot atat de important ca si activitatea, munca sau serviciul pentru adulti
'.

I.2 Caracteristicile jocului

Elemente definitorii jocului:

Ø    activitate naturala si spontana -determinata din trebuintele de manifestare a calitatilor

       fiintei umane;

Ø        activitate libera si benevola - motivata de nevoia de a se juca;

Ø        activitate atractiva -care produce stari afective pozitive;

Ø        activitate dezinteresata -in vederea trairii bucuriei activitatii autonome si gratuite;

Ø        activitate recreativa compensatoare;

Ø        activitate totala -care activeaza functiile cognitive, psihice, afective, volitive, motrice.
(Epuran, M., Horghidan, V. 1994)

I.3 Teoriile jocului

Incercarile de a explica jocul au fost jalonate pe criterii biologice, psihologice sau filosofice, rezultatele studiilor concretizandu-se in teorii:

-      forma de activitate rezultata in urma unui exces de energie acumulat, ca efect al unui

       sistem nervos sanatos (Teoria lui Spencer Herbert - psiholog);

-          teoria unor potentialitati pe care le activeaza un stimul cotidian (Claparede Edouarde

–psiholog);

-          starea de hiperexcitabilitate a unor traiecte nervoase, fapt care provoaca intrarea

instanta in actiune, la cea mai mica ocazie (Teoria lui Carr, H. –fiziolog);

-          teoria preparatiei, in care jocul este un “preexercitiu” al vietii (Teoria Gross Karl).

-59-

SCOALA SARITURII

Definitie: sariturile sunt componente motrice specializate ce au ca scop acumularea unei inertii care asigura CGG o traiectorie de zbor, cat mai lunga sau cat mai inalta, prin
interactiunea fortelor interna si externa.

Actiuni motrice aciclice (singulare) avand un inceput si un sfarsit; sunt alcatuite din patru faze:

1. Elanul: acumularea de viteza orizontala care in final prin pregatirea bataii si executarea

    ei, este transformata in viteza ascensionala.

2. Bataia: - faza fundamentala a sariturilor deoarece valorifica viteza orizontala in viteza
           ascensionala.

* In timpul bataii intervin urmatoarele unghiuri:          - unghiul de contact;

- unghiul de bataie;

- unghiul de desprindere.

3. Zborul: incepe in momentul in care piciorul de bataie paraseste locul de bataie.

4. Aterizarea: cand se reia contactul cu solul.

Mijioace:

-          pas saltat doar pe un picior;

-          pas saltat alternative;

-          pas sarit doar pe un picior;

-          pas sarit alternativ;

-          pas saltat si pas sarit;

-          desprindere de pe doua picioare.

SCOALA ARUNCARII

Definitie: prin aruncare se urmareste proiectarea, cat mai departe posibil, unui obiect specific,

cu forma si dimensiuni precis determinate.

Aruncare de tip impingere

-          forta este aplicata sub forma unei presiuni ce se exercita asupra obiectului dinapoi
spre inainte si de jos in sus;

-          mana aruncatorului se va situa permanent inapoia si dedesubtul obiectului.

Aruncarea de tip azvarlire

-          o tractiune rectiliniara dinapoi spre inainte, aplicata obiectului pe deasupra umarului;

-          bratul care efectueaza tractiunea se va afla inaintea obiectului de aruncat, pana in momentul eliberarii.

Aruncarea de tip lansare: o tractiune dinapoi spre inainte dar pe o traiectorie curbilinie.

Viteza initiala: cel mai important factor care determina lungimea aruncarii si depinde de:

-          numarul fortelor (trebuie angrenata toata masa musculara a picioarelor, trunchiului si bratului);

-          compunerea fortelor (trebuie sa se efectueze intr-o anumita ordine);

-          lungimea drumului pe care fortele actioneaza asupra obiectului trebuie sa fie cat mai mare;

-          intensitatea fortelor: viteza obiectului creste proportional cu intensitatea fortelor.

Unghiul de lansare cel mai favorabil pentru obtinerea unei distante cat mai lungi este cel de 450, iar inaltimea de eliberare a obiectului trebuie sa fie cat mai mare fata de sol.

-58-

(6) Statul recunoaste si garanteaza persoanei fizice si juridice dreptul la libera asociere in scopul constituirii structurilor sportive.

Art.3. (1) Autoritatile administratiei publice, unitatile si institutiile de invatamant, institutiile sportive, precum si organismele neguvernamentale de profil au obligatia sa sprijine sportul pentru toti si sportul de performanta si sa asigure conditiile organizatorice si materiale de practicare a educatiei fizice si sportului in comunitatile locale.

(2) Autoritatile administratiei publice si institutiile prevazute la alin. (1) au obligatia sa asigure, cu prioritate, copiilor de varsta prescolara, tinerilor si persoanelor in varsta conditii pentru practicarea exercitiului fizic, in vederea integrarii sociale.

(3) Autoritatile administratiei publice au obligatia sa asigure conditii pentru practicarea educatiei fizice si sportului de catre persoane cu handicap fizic, senzorial, psihic si mixt, in scopul dezvoltarii personalitatii lor si integrarii in societate, precum si mijloacele care sa permita sportivilor cu handicap participarea la competitii nationale si internationale destinate lor.

CAPITOLUL III

Sportul pentru toti

Art. 10 –(1) Sportul pentru toti reprezinta un complex de activitati bazate pe practicarea libera a exercitiului fizic intr-un mediu curat si sigur, individual sau in grup, organizat ori independent.

(2) Sportul pentru toti este sprijinit de stat, de organizatii neguvernamentale si de structuri ale administratiei locale, in vederea mentinerii sanatatii, a recrearii si socializarii cetatenilor.

(3) Pentru coordonarea aplicarii Programului national “Sportul pentru toti” se constituie Comitetul Activitatilor Fizice Sportive pentru Sanatate, Educatie si Recreare, organism consultativ pe langa Secretariatul General al Guvernului, a carui organizare, functionare si componenta se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Art.11. –(1) Mijloacele financiare necesare pentru sustinerea subprogramelor derulate de Federatia Sportiva Nationala “Sportul pentru toti” se asigura de la bugetul de stat, sub forma de subventie acordata suplimentar Ministerului Tineretului si Sportului.

(2) Subprogramele propuse de celelalte institutii, care sunt aprobate anual de Comitetul Activitatilor Fizice Sportive pentru Sanatate, Educatie si Recreare, sunt finantate de la bugetele locale, din fonduri primite de la organismele internationale, din sponsorizari, donatii si legate, precum si din fonduri ale bugetului de stat, care vor fi prevazute cu destinatia pentru activitatea sportiva si de tineret.

TITLUL IV

Structurile sportive

Capitolul I

Dispozitii generale

Art. 21. –(1) In sensul prezentei legi, sunt considerate structuri sportive:

a) asociatiile sportive;

b) cluburile sportive, inclusiv cele organizate ca societati comerciale;

c) asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport;

d) ligile profesioniste;

e) federatiile sportive nationale;

f) Comitetul Olimpic Roman.

-11-

(2) Dreptul la libera asociere, in scopul constituirii unei structuri sportive, este un drept al persoanei fizice sau juridice.

(3) Ministerul Tineretului si Sportului organizeaza, in conditiile stabilite prin prezenta lege, evidenta structurilor sportive prin Registrul Sportiv, atribuind fiecarei structuri inscrise un numar de identificare si Certificatul de Identitate Sportiva.

Art. 22. -(1) In sensul prezentei legi, structurile sportive sunt asociatii de drept privat, formate din persoane fizice sau juridice, constituite in scopul organizarii si administrarii unei activitati sportive si care au drept obiectiv promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea acestora de catre membrii lor si participarea la activitatile si competitiile sportive.

 (2) Pentru scopurile si in conditiile stabilite prin lege pot functiona cluburi sportive, persoane juridice de drept public organizate in subordinea organelor administratiei publice centrale sau locale.

Art. 23. Toate structurile sportive, indiferent de scopul lor specific si de forma juridica, se inscriu in Registrul Sportiv. Procedurile de inregistrare si atribuire a Certificatului de Identitate Sportiva si a numarului de identificare se stabilesc prin regulamentul de aaplicare a prezentei legi.

Art. 24. -(1) Recunoasterea unei structuri sportive, in sensul prezentei legi, se dovedeste prin Certificatul de Identitate Sportiva, eliberat in conditiile prezentei legi.

(2) Structurile sportive oficial recunoscute se pot afilia dupa cum urmeaza:

a)  la asociatiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport, constituie potrivit art. 34, pentru participarea la competitiile oficiale locale;

b) la federatia sportiva nationala corespunzatoare, constituita potrivit prevederilor art. 35–41, pentru participarea la competitiile oficiale nationale sau internationale.

Capitolul II

Asociatiile sportive

Art. 25. -(1) Asociatiile sportive sunt structuri sportive fara personalitate juridica. Asociatiile sportive fara personalitate juridica se pot constitui ca societati civile particulare, potrivit legislatiei in vigoare. Constituirea unei asociatii sportive fara personalitate juridica da dreptul acesteia la obtinerea unui certficat de identitate sportiva, precum si la afilierea la asociatia judeteana, pe ramura de sport corespunzatoare, in vederea partciparii la competitiile sportive oficiale locale.

(2) Asociatii sportive se pot constitui si in cadrul institutiilor publice sau private, ca unitati fara personalitate juridica.

(3) In cadrul institutiilor publice sau private se poate constitui o singura  asociatie sportiva ca unitate fara personalitate juridica.

Capitolul IV

Asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de sport

Art. 34. -(1) Asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti sunt persoane juridice de drept privat, avand drept scop organizarea activitatii in ramura de sport respectiva.

(2) Asociatiile judetene “Sportul pentru toti” si “Sportul pentru persoanele cu handicap” se constituie prin asocierea persoanelor fizice si juridice cu activitate in aceste domenii din fiecare judet.

-12-

SCOALA ALERGARII

Definitie: alergarea este mijlocul de locomotie ce se realizeaza prin miscari ciclice, de treceri
succesive de pe un picior pe celalalt, in asa fel incat sa se realizeze o faza de
zbor intre fiecare
contact cu solul.

Tehnica alergarii: - tehnica pasului

• Trebuie sa tinem seama de:

-          deplasarea masei corpului in intregime sau numai a segmentelor acesteia in spatiu si tp.;

-          relatia dintre viteza si timp;

-          relatia dintre acceleratie si timp;

-          relatia dintre forta si timp.

• Miscarile corpului sau ale segmentelor sunt caracterizate de:

-          traiectoria miscarii (cu directie, lungime si forma);

-          viteza miscarii (viteza de deplasare si viteza de repetitie);

-          ritmul miscarilor, ca o caracteristica temporala nu se gaseste in toate miscarile.

  Unitatea ciclica a alergarii = pasul alergator

a. pas alergator simplu = succesiunea tuturor fazelor realizate de picioare intre doua contacte
succesive, de pe un picior pe celalalt, intercalate de o faza de zbor;

b. pas alergator dublu = succesiunea tuturor fazelor realizate de picioare intre doua momente
identice, ale aceluiasi picior considerat ciclu complet:

b.1. perioada de sprijin (cand piciorul atinge solul);

b.2. faza de amortizare (aterizarea) = nu exista rulare de pe varf spre calcai;

b.3. momentul verticalei (corespunde trecerii CGG prin verticala ridicata de punctul de
sprijin);

b.4. faza de impulsie -momentul in care piciorul se pregateste sa parasesaca solul la
finalizarea impulsiei;

b.5. perioada de pendulare - dupa ce piciorul a parasit solul in urma finalizarii impulsiei:

- pendulare posterioara;

- momentul verticalei;

- pendulul anterior.

 Dinamica piciorului de contact la nivelul solului;

  Actiunile membrelor superioare;

   Oscilatiile corpului.

Mijioace:

   Alergare cu joc de glezne;

   Alergare cu ridicarca alternativa a coapsei;

   Alergare cu pendularea gambelor inapoi;

   Alergare cu pendularea gambelor inainte;

   Pas lansat de alergare;

   Alergare accelerata;

   Alergare in tempo variat.

-57-

II. ACTIUNI DIN DEPLASARE

1. Pas obisnuit - pas liber, natural, propriu fiecarui executant;

2.  Pas pe varfuri - picioarele intinse;

3.  Pas pe calcaie - picioarele intinse;

4.  Cu genunchii ridicati - inainte de asezarea piciorului pe sol, se ridica genunchii sus la

     90°, cu varful labei piciorului in jos;

5.  Pas fandat - pas lung, cu greutatea corpului pe piciorul din fata;

6.  Pas aluturut mainte - piciorul din urma se alatura celui dinainte, continuand cu acelasi picior pasul inainte ;

7.  Pas alaturat lateral;

8. Pas incrucisat inainte (inapoi} - piciorul dinapoi, trece la fiecare pas peste eel dinainte;

9.  Pas incrucisat lateral - piciorul opus directiei deplasarii trece peste piciorul aflat inainte;
10.
Pas schiopatat - se executa cu acelasi picior in fata, asezat pe toata talpa, cu genunchiul indoit si se ridica apoi pe varf, odata cu apropierea celuilalt picior, care se deplaseaza numai pe varf ;

11. Pas schimbat - este o alternare de pasi alaturati inainte, in succesiunea: pas cu stangul,  se alatura dreptul si se execula din nou pas cu stangul; pas cu dreptul, se alatura dreptul si se face pas inainte cu dreplul;

12.  Pas saltat (pasul strengarului) - pas cu desprindere usoara pe un picior si aterizare pe acelasi picior, piciorul liber balanseaza inainte cu genunchiul indoit. Desprinderea este ajutata de balansul altenativ al bratelor;

13.  Mers pe patru labe - cu sprijinul mainilor pe sol, bratele intinse, genunchii intinsi sau indoiti;

14.  Mers pe genunchi - deplasare pe genunchi si gambe, sau numai pe genunchi, gleznele apucate cu mainile;

15.  Mersul ursului - deplasare cu sprijin pe talpi si palme, deplasand simultan mana si piciorul de acceasi parte;

16.  Mersul elefantului - deplasare pe toata talpa, gleznele apucate cu mainile;

17.  Mersul piticului - deplasare in ghemuit, trunchiul la verticala, mainile sprijinite pe genunchi, pe solduri, pe umieri etc;

18.  Mersul uriasului - deplasare pe varfuri, picioarele intinse, bratele sus.

III. DEPLASARI IN FIGURI

1. Deplasare de pe o latura a terenului pe cealalta prin ocolire dreapta sau stanga;

2.  Deplasari pe diagonalele terenului;

3  Deplasare in bucla prin ocolire la dreapta sau stanga imprejur;

4. Deplasare in bucla deschisa;

5. Deplasare in bucia inchisa;

6. Deplasare in serpuit;

7. Deplasarea in forma de opt;

8. Deplasare in cerc.

-56-

(3) Dobandirea personalitatii juridice se face in conditiile legii, ca organizatie-asociatie fara scop lucrativ.

(4) Asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de sport sunt constituite din sectiile asociatiilor si cluburilor sportive cuprinse in sistemulcompetitional judetean, afiliate si recunoscute de acestea.

(5) Obiectivele, drepturile si indatoririle asociatiilor judetene si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de sport decurg din statutele si regulamentele federatiilor sportive nationale corespunzatoare, precum si din puterea delegata de catre acestea.

(6) La nivelul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, se poate constitui, pentru o ramura de sport, o singura asociatie judeteana.

(7) Directiile pentru Tineret si Sport si a municipiului Bucuresti recunosc si sprijina asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de sport, care functioneaza in raza lor teritoriala.

Capitolul IV

Federatiile sportive nationale

Art. 35. –(1) Federatiile sportive nationale sunt structuri sportive de interes national, constituite prin asocierea cluburilor sportive si asociatiilor judetene si ale municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport.

(2) Potrivit prezentei legi federatiile sportive nationale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publica, autonome, neguvernamentale, apolitice si fara scop lucrativ.

Art. 41. –Federatia sportiva nationala “Sportul pentru toti” si Federatia sportiva nationala “Sportul pentru persoanele cu handicap” beneficiaza de drepturile si de obligatiile federatiilor sportive nationale si isi desfasoara activitatea pe baza de programe nationale, finantate prioritar de Guvern.

C. LEGEA SINDICATELOR –nr. 54/2003

Art. 1. (1) Sindicatele, denumite in continuare organizatii sindicale, sunt constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala, in pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, precum si in contractele colective de munca si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

Art. 25. (1) (f) sa organizeze si sa sprijine material si financiar activitatea sportiva in asociatii si in cluburi sportive, precum si activitati cultural-artistice.

Art. 30 –(1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative sa participe in consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.

(2) In scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor, organizatiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizatiile acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de munca sau, dupa caz, pentru incheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, in conditiile legii, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca.

(3) Hotararile consiliului de administratie sau ale altor organe similare acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate in scris organizatiilor sindicale, in termen de 48 de ore de la data desfasurarii sedintei.

-13-

D. LEGEA ADMINISTRATIEI PUBLICE –nr. 215/1991

Capitolul V /Art. 104 –(n) Asigura conditii pentru organizarea si desfasurarea activitatilor stiintifice, cultural-artistice, sportive si de tineret.

E. LEGEA ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE –nr. 215/2001

Art. 38. (n) Asigura potrivit competentelor sale, conditiile materiale si financiare necesare pentru buna functionare a institutiilor si serviciilor publice de educatie, sanatate, cultura, tineret si sport, apararea ordinii publice, apararea impotriva incendiilor si protectia civila,de sub autoritatea sa; urmareste si controleaza activitatea acestora.

(p) Contribuie la organizarea de activitati stiintifice, culturale, artistice, sportive si de agrement.

(t) Infiinteaza si organizeaza targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractii, baze sportive si asigura buna functionare a acestora.

IV. INSTITUTIILE STATULUI CU ATRIBUTII IN ORGANIZAREA SI DESFASURAREA ACTIVITATII SPORTIVE

Agentia Nationala pentru Sport –institutie de specialitate ce este reprezentata in teritoriu prin Directiile Judetene pentru Sport.

Directiile Judetene pentru Sport sunt servicii publice descentralizate, cu personalitate juridica, realizand politica sportiva a Guvernului in teritoriu, colaborand si cu alte servicii publice descentralizate locale.

Ministere cu atributii inactivitatea sportiva:

Ø Ministerul Educatiei si Cercetarii –reprezentat in teritoriu de Inspectoratele Scolare Judetene, care coordoneaza activitatile de sport scolar si prescolar;

Ø Ministerul Apararii Nationale –reprezentat in teritoriu de Centrele Militare Judetene, cu activitate sportiva specifica;

Ø Ministerul Sanatatii si Familiei –reprezentat in teritoriu prin Directiile de Sanatate Publica, desfasoara activitati de sport pentru sanatate;

Ø Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei;

Ø Ministerul Administratiei si Internelor;

Ø Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor;

Ø Ministerul IMM-urilor si Turismului;

Ø Ministerul Culturii si Cultelor.

                Procesul de administrare al comunitatii locale este direct legat de capacitatea si experienta persoanelor politice implicate in administratia locala.

                Structurile comunitatii locale:

Ø Consiliul Judetean;

Ø Consiliile Municipale;

Ø Consiliile Orasenesti;

Ø Consiliile Comunale;

Ø Primariile;

Ø Biserica.

-14-

FORMAREA CAPACITATII DE ORGANIZARE

NOTIUNI SI TERMENI

Formatia - modul de organizare si grupare a elevilor intr-o ordine stabilita;

a. de adunare - in linie pe 1,2 sau mai multe randuri, careu, semicerc;

m  m  m  m  m  m  m                      m  m  m  m  m  m  m

    n                               m  m  m  m  m  m  m

                                                                 n

m  m  m  m   m                                         m   m   m  m

m                    m                                   m                          m

m                    m                                m                                m

m                    m                                m                                m

m                    m                                m                                m

            n                                                  n

 

b. de mars - in coloana pe unul sau mai multe randuri;

c. de lucru - semicerc, cerc, 2,3,4 sau mai multe siruri sau randuri, cercuri mici. cercuri

concentrice, in sah, trepte etc.

FrontuI - acea parte a formatiei care indica directia in care elevii sunt orientati cu fata;

Flancul - extremitatea dreapta sau stanga a formatiei;

Randul-linia = formatia in care elevii sunt dispusi unul langa altul, cu umerii pe aceeasi linie;

Sirul-coloana = formatia in care elevii sunt dispusi unul inapoia celuilalt;

Intervalul = spatiul dintre elevii asezati in linie;

Distanta = spatiul dintre elevii asezati in sir.

I. ACTIUNI PE LOC SI DE PE LOC

1. Pozitia de 'drepti'- fara incordare, calcaiele fiind lipite, iar varfurile picioarelor desfacute pe linia frontului la o latime de talpa, genunchii intinsi fara sa fie incordati, abdomenul tras. pieptul putin ridicat. umerii trasi inapoi pe aceeasi linie si la aceeasi inaltime cu corpul aplecat din glezne usor inainte. Bratele lasate in jos de-a lungul corpului, cu palmele intinse, dar neincordate,  atingand cu degetul mijlociu mijlocul coapselor, iar coatele pe lima corpului Capul se va tine drept, cu barbia usor trasa in jos, cu privirea indreptata inainte.

2. Pozitia de repaus -cand se executa individual sau in formatia de adunare -ducerea piciorului stang oblic inainte;

- cand se executa in coloana de gimnnastica- ducerea piciorului stang lateral;

3. Adunarea - in linie pe 1.2 sau mai multe randuri, careu, seimicerc;

4. Intoarcerea prin saritura

5. Intoarcerile in doi timpi -sprijin pe calcaiul piciorului corespunzator directiei de intoarcere

si varful piciorului opus- impingere in varf si rasucire pe calcai.

-55-

Partile corpului:                                                

- Abdomen            = Abd.

- Antebrat              = Ab.
- Brat                      = B.
- Cap                      = C.
- Calcai                  = Cc
- Ceafa                  = Cf.

- Coapsa                                = Cps.
- Corp                     = Cp.
- Cot                       = Ct.
- Crestet                 = Crt.
- Deget                   = Dg.
- Fata                     = F

- Frunte                  = Fr.

- Gamba                                = Gb

- Genunchi            = G.
- Gat                       = Gt.

- Glezna                 = Gl.

- Mana                   = M.

- Palma                  = PI.

- Picior                    = P.

- Pumn                   = Pm.

- Spate                   = Sp

- Sezuta                 = Sz

- Sold                      = S.

- Talpa                   = Tp.
- Trunchi                = T.

- Umar                   = U.

 

• Alti termeni:

- Alternativ            = alt.
- Aplecat                = apl.
- Apropiat              = apr.
- Apucat                                = ap.
- Calcare                = cal.

- Incrucisat            = incr.
- Indoit                  
= ind.

- Intins                   = int.

- Rasturnat            = rast.






 


-54-

PRINCIPII DE BAZA IN ELABORAREA STRATEGIILOR SPORTUL PENTRU TOTI

Adaptabilitatea

                SPT trebuie adoptat si incadrat in conditiile economice, sociale, climaterice, geografice, precum si legat de traditiile culturale ale tarii. Programele SPT reprezinta o cale excelenta pentru valorificarea in epoca moderna a formelor de sport considerate depasite istoric. Aceasta nu inseamna ca SPT poate fi constituit numai pe baza unei culturi nationale traditionale, multe dintre sporturile existente astazi pe intreaga planeta sau cele care apar, putand fi adaptate pentru programele SPT nationale:

                Selectionarea programelor SPT trebuie sa se faca prin:

Ø identificarea socio-culturala si inglobarea, in programul national, a propriei mosteniri cultural-sportive exprimata in miscare, joc, sport;

Ø preluarea unor sporturi din alte tari ale lumii, adaptarea si incadrarea oportuna si rationala la conditiile fiecarei tari.

Economicitatea

                Principiu impus de conditiile anumitor tari. In multe tari, majoritatea populatiei nu-si permite echipamente sportive (amenajari, aparatura, imbracaminte, etc) scumpe. Prin urmare, cu tot ce facem, trebuie sa cuprindem pe cat posibil mai multi oameni, folosind mijloacele modeste de care dispunem. Mersul, alergarea, fotbalul, dansul se incadreaza in aceasta categorie pentru care, chiar si cadrul natural asigura conditii de realizare.

Simplitatea

                Acest principiu este inclus, pe de-o parte de economicitate, pe de alta parte de adaptabilitate.

                Nu exista destui specialisti (profesori, antrenori, instructori, animatori) si conditii materiale

pentru a introduce pe fiecare persoana interesata in programe complicate si costisitoare.

                In SPT, jocul de orice fel nu are nevoie de conditii si instalatii sofisticate, putandu-se desfasura in conditii si cu reguli adaptate, simplificate.

                Participantii trebuie sa priceapa repede ce se petrece intr-un anumit sport, intr-o competitie, regulile si conditiile sa permit intelegerea si integrarea imediata la un asemenea program.

VALORILE FUNDAMENTALE ALE SPORTULUI PENTRU TOTI

-SANATATE,  EDUCATIE, SOCIALIZARE, RECREERE

                SPT constituie la inceputul sec XXI unul dintre fenomenele marcante ale societatii.

                Conditiile vietii actuale pun in pericol atat sanatatea mentala, cat si cea fizica. Corpul omenesc este construit in vederea activitatilor fizice (musculare). Pentru a-si mentine sanatatea si conditia fizica individul este obligat sa-si cheltuiasca energia. Omul simte neincetat nevoia de  a fi activ, de a actiona asupra lumii, de a fi in contact cu ceilalti, de a-si exprima originalitatea.

                Progresele inregistrate in prezent in domeniul tehnicii, noua organizare a muncii si a societatii, toate acestea, se pare, au menirea de a face ca viata omului sa fie mai usoara, “dezumanizandu-i” insa, in acelasi timp ambianta.

                -15-

Perioada de timp liber de care dispune omul creste pe zice trece si este deci necesar ca el sa invete cum sa si-o organizeze cat mai bine, astfel incat acest timp liber sa devina spatiul privilegiat al dezvoltarii personale si al libertatii.

                Privit din aceste unghiuri Sportul pentru Toti apare ca cel mai important fenomen social, fiind evident ca acesta poate fi apreciat ca o expresie multifunctionala a vietii individului si a societatii, fiind factor sanogenetic, educativ si de relatii sociale.

  1. factor sanogenetic: preventiv, fortifiant, terapeutic, regenerator, de crestere a mediei de viata, imbunatatire a starii fizice a familiei etc.
  2. factor educativ: comportament, consecventa, solidaritate, creativitate, disciplina, realizarea prin sine, cultura corpului, acceptarea oboselii si a efortului, autodepasirea, respectarea regulilor, descoperirea mediului s.a.
  3. factor de relatii sociale: ocuparea agreabila a timpului liber, mijloc de importante contacte sociale-cunoastere, apropiere, asociere, mijloc de intarire a vietii de familie si a societatii etc.

Diverse cercetari si anchete sociale au facut un fel de clasificare a valentelor Sportului

pentru Toti, astfel:

-          sanatatea este principala valenta;

-          amuzamentul si recreerea se afla pe locul al doilea;

-          starea de bine este pe locul trei;

-          urmeaza contributia la dezvoltarea personala;

-          dezvoltarea culturii fizice;

-          ameliorarea elitei sportive;

-          starea fizica a familiei;

-          folosirea timpului liber;

-          integrarea sociala.

Text Box: De retinut!
Ø Cele mai importante valente sau functii ale Sportului pentru Toti sunt considerate promovarea sanatatii, ameliorarea starii fizice si crearea starii de bine (confort fizic si psihic) individuale si sociale.


-16-

Reguli privind descrierea terminologica a exercitiilor

Pentru descrierea exercitiilor de GIMNASTICA, trebuie respectate urmatoarele ordine:

1. POZITIA INITIALA

2. DENUMIREA MISCARII

3. SEGMENTUL CARE EXECUTA MISCAREA

4. DIRECTIA IN CARE SE DEPLASEAZA SEGMENTUL

5. POZITIA FINALA.

- Cifrele care reprezinta succesiunea cronologica a actiunilor componente ale exercitiului se scriu inaintea descrierii fazei.

- In cazul cand actiunile componente dureaza mai multi timpi, se scriu cifrele care
marcheaza inceperea si sfarsitui actiunii, depasite cu o liniuta. (Exemplul 1-2; 1-4; 5-6 etc)

- Dupa pozitia initiala se pun doua puncte (:) urmand cifra care indica 'timpul' primei
miscari.

- In cazul miscarilor COMPUSE {avand mai multe actiuni partiale) intre elementele
componente se folosesc cuvinlele 'cu', 'si' sau virgula (,).

- Toate exercitiile sunt structurate pe timpi pari: 2, 4, 8, 16 timpi, cand se lucreaza cu
acompaniament muzical, numaratoarea trebuie sa corespunda FRAZEI MUZICALE.

Exercitiul 1

Stand departat, un brat intins sus, un brat intins jos pe langa corp:

- t1-2 - extensii cu arcuire in pozitia initiala;

- t 3-4 - schimbarea pozitiilor bratelor, extensii cu arcuire.

Exercitiul 2

Stand departat, brafele mtinse inainte:

- t1: ridicarea piciorului drept pana la atingerea varfului acestuia cu degetele mainii stangi;

- t2: revenire;

- t3: idem cu piciorul stang pana la atingerea varfului acestuia cu degetele mainii drepte;
- t4: revenire.

Prescurtari terininologice

In vederea descrierii rapide a exercitiilor se utilizeaza prescurtarile de termeni dupa urmatoarele reguli: pozitiile fundamentale, partile corpului si denumirea miscarii, se scriu cu litere mari; directia miscarii si alti termeni se scriu prescurtat cu litere mici. Dupa fiecare prescurtare se pune punct.

Pozitiilc fundamentale:

- Stand           =St.
- pe genunchi = PeG.
-
Asezat         = Asez.
- Culcat         = Cul.
-
Atarnat         = At.

- Sprijin          = Spr.               

-53-

Miscari ale picioarelor

Indoire: flexie din genunchi executata din pozitiile fundamentale;

Intindere: extensie a articulatiei genunchiului si a gleznei din pozitiile fundamentale;

Ridicare pe varfuri: desprinderea calcaielor de pe sol;

Balansare: pendulare in forma de arc de cerc executata din articulatia coxo-femurala sau a
genunchiului;

Rotare: miscare circulara completa, executata cu unul sau ambele picioare.

Miscari ale trunchiului
Indoire: se executa din articulatiile coloanei vertebrale, lateral stanga sau dreapta, inainte;

Aplecare: miscare de flexie executata din articulatiile coxo-femurale cu spatele drept, pana la900;

Intindere: extensie a trunchiului;

Rasucire: in jurul axei longitudinale a corpului;

Indoire rasucita: miscare simultana de indoire cu rasucirea trunchiului;

Rortare: miscare circulara a trunchiului alcatuita din indoiri si rasuciri ale acestuia.

Miscari ale capului

Aplecare: inainte, inapoi, lateral;

Rasucire;

Rotare.

-52-

SPORTULUI PENTRU TOTI

- FACTORI, CARACTERISTICI, CONTINUT, FORME, MIJLOACE

                Spre deosebire de sportul de performanta al carui continut –ramuri de sport, pregatire, calendar- este clar definit, cu reguli exacte si obligatorii, cu obiective riguros stabilite si motivatii bine determinate, continutul programelor SPT prezinta o serie de caracteristici specifice, determinate de o multime de factori externi si interni.

Factorii externi de care depinde practicarea activitatilor fizice sportive si care trebuie luati in calcul la stabilirea programelor SPT sunt: traditiile, educatia, mediul familial, scolar, social, facilitatile, cadrul natural, distante etc.

Factorii interni la care trebuie sa raspunda imensa varietate de activitati sunt: motivatiile, nevoile, capacitatile fizice, preferintele etc.

Principalele caracteristici ale continutului programelor de activitati SPT sunt: diversitatea, adaptabilitatea, polivalenta, varietatea, deschiderea, universalitatea, vastitatea etc.

  1. diversitatea activitatilor SPT este determinata in primul rand de cererea pe care trebuie sa o acopere.
  2. Polivalenta continutului activitatilor SPT este evidenta, atat in privinta formelor cat si a stilului de organizare, acestea fiind impuse de:

-          motivatiile, obiectivele, preferintele practicantului (sportului);

-          conditiile de lucru;

-          locul de desfasurare;

-          materiale utilizate.

Clasificarea activitatilor fizice sportive se poate face dupa criterii diferite:

-          mod de organizare –activitati organizate sau independente;

-          participare –individual sau de grup;

-          loc –in interior, aer liber, apa;

-          varsta –copii, adolescenti, tineri, adulti, varstnici, toate categoriile;

-          dotare –la aparate sau liber, cu materiale sau fara;

-          profesie –sedentari, munci fizice grele, agricultori;

-          tipul de activitati:  – activitati fizice de expresie si intretinere (gimnastica, dans, culturism);

- ludice cu caracter sportiv (jocuri sportive, distractive, colective);

- activitati de exterior si de mediu natural (mers, alergare, ciclism,

   vaslit, trasee amenajate).

Text Box: De retinut!
Ø Esential in alcatuirea programelor, indiferent de tipul de activitate, este obtiunea pracicantului


Formele de activitate in SPT difera in functie de cereri, obiective, mod de desfasurare, anvergura, putand fi:

-    lectia, sedinta, antrenamentul;

-    intrecerea, competitia, trofeul, campionatul;

-    festivaluri, serbari, mitinguri, spectacole.

        Cele mai accesibile si agreate activitati fizice, specifice SPT sunt: mersul, alergarea, gimnastica aerobica de intretinere, culturismul, dansul, inotul, badmintonul, tenisul de masa, artele martiale, baschetul, fotbalul, voleiul de plaja, turismul montan si schiul.

-17-

CRITERII DE EFICIENTA ALE PROGRAMELOR DE ACTIVITATI

SPORTUL PENTRU TOTI

                Programele de activitati fizice sportive nu se pot administra oricum si de catre oricine. Obiectivul final al acestor programe fiind sanatatea, confortul fizic si psihic, ofertantul de programe, specialistul SPT trebuie sa respecte regula fundamentala “PRIMUM NON NOCERE –IN PRIMUL RAND SA NU FACI RAU”.

                Principalul criteriu de eficienta al programelor de activitati SPT este profesionalismul specialistului (instructorul sau antrenorul) care, trebuie sa dispuna de un adevarat patrimoniu de cunostinte, comportamente si tehnici, dobandite ca urmare a unei pregatiri complexe si temeinice, atat teoretica cat si practica.

                Baza de abordare o constituie cunostintele de anatomie, fiziologie, biomecanica, prim ajutor, psihologie, pedagogie, sociologie, management, marketing, si totodata un important bagaj motric, tehnici sportive si abilitati psiho-pedagogice.

                Administrarea programelor nu este posibila fara stabilirea in prealabil a unui diagnostic, identificarea starii momentane a subiectului, din punct de vedere al sanatatii si pregatirii fizice. Astfel, specialistul SPT va evalua si corela programele de activitati fizice, respectiv adapta intensitatea efortului, a volumului, a mijloacelor si formelor de activitati la capacitatile fizice, nevoile si preferintele subiectului.

                In vederea raspunderii la exigentele acestui criteriu de eficienta, se impune necesitatea dezvoltarii unui sistem de formare, calificare, perfectionare a specialistilor, precum si instituirea unui cod deontologic pentru toti ofertantii de programe de activitati fizice sportive.

                Celelalte criterii de eficienta tin de activitatea in sine, respectiv de frecventa, intensitatea si durata efortului.

Frecventa aplicarii stimulilor efortului consta in respectarea principiului supracompensarii, respectiv sa asigure pastrarea urmelor lasate de efortul anterior asupra organismului.

                O frecventa mai mica de 3 antrenamente/saptamana, chiar si in conditiile unor consumuri energetice mai mari pe sedinta (cca. 1000 calorii) reduce eficienta programului datorita neimplinirii criteriului de frecventa a efortului.

INTENSITATEA este un parametru cantitativ, dificil de apreciat dar extrem de important. Ea se poate defini prin cantitatea de lucru mecanic efectuat in unitatea de timp (A. Dragnea, 1996).

                Criteriul de intensitate stipuleaza ca numai eforturile care produc un consum de 7,5 cal/min au efectele scontate in privinta aparatului cardio-vascular. Pentru fiecare tip de activitate fizica exista un consum de calorii ce revine fiecarui kilogram din corp pe timp de un minut. Spre exemplificare, vom prezenta in continuare consumul energetic ce corespunde diferitelor tipuri de activitate fizica, adaptat dupa Franks si Howley (1989).

SPORTUL

cal./kg/min

SPORTUL

cal./kg/min

SPORTUL

cal./kg/min



Tir cu arcul

0,050-0,066

Turism montan

0,083-0,167

Badminton

0,066-0,150

Baschet

0,050-0,200

Schi alpin

0,083-0,133

Tenis masa

0,050-0,083

Canotaj, caiac

0,050-0,133

Schi fond

0,100-0,200

Tenis camp

0,066-0,150

Ciclism

0,050-0,133

Schi nautic

0,083-0,117

Saritul corzii

0,150-0,200

Dansuri

0,050-0,177

Pescuit

0,033-0,100

Fotbal

0,083-0,200

Dans aerobic

0,066-0,167

Vanatoare

0,050-0,117

Patinaj

0,083-0,133

                Aceasta deoarece numai asemenea intensitati de efort maresc nivelul colesterolului cu densitate crescuta, care confera o protectie fata de suferintele inimii.

-18-

Miscarile membrelor si ale segmentelor lor:

Flexia - miscarca prin care doua segmente ale unui membru se apropie intre ele (apropierea
antebratului de brat, strangerea pumnului, apropierea gambei de coapsa);

Extensia - miscarea prin care doua segmente ale membrului se indeparteaza unul de altul
(indepartarea antebrratului de brat, a gambei de coapsa, deschiderea pumnului);

Adductia - miscarea prin care un membru sau un segment al membrului se apropie de planul sagital median (aducerea bratului langa corp, apropierea membrelor inferioare - se foloseste si 'apropierea picioarelor');

Abducitia - miscarea prin care un membru sau un segment al acestuia se indeparteaza de planul
casual median (indepartarea bratului de corp, departarea membrelor inferioare- se foloseste si
'ducerea piciorului|bratului lateral');

Pronatia - miscarea de rotatie prin care mana si antebratul se rotesc, apropiind degetul mare de planul sagital median (degetul mare vine spre interior);

Supinatia - miscare inversa pronatiei;

Circumductia - miscarea de rotatie completa a unui membru (3600) ori segment sau a corpului in intregime, in jurul unei axe;

Anteductia - ducerea membrului inferior sau superior in plan frontal anterior (ducerea bratului
/piciorului inainte);

Retroductia - ducerea membrului inferior sau superior in plan frontal posterior (se foloseste si
'ducerea bratului/ piciorului inapoi');

Balansari - miscari care combina intr-o miscare unica, desfasurata continuu, doua miscari opuse simetric (anteductie-retroductie, flexie-extensie).

Miscari ale bratelor

Flexarea bratelor, cu mainile pe umeri, la ceafa, pe solduri etc;

Intindere: lateral, in sus, in jos etc;

Ducere: deplasare fara elan a bratelor pe diferite directii si planuri –prin lateral sus, prin inainte jos, din inainte lateral etc;

Balans: pendularea bratelor in arc de cerc executata inainte, inapoi sau lateral;

Rotare: miscare circulara, executata cu bratele din articulatia scapulo-humerala inainte, inapoi sau prin fata incrucisat etc.;

Rasucire: rotatie executata in jurul axei longitudinale a bratului, inauntru si in afara.

-51-

Indoite la 450

  1. bratele indoite cu antebratele su;
  2. bratele indoite cu antebratele inainte;
  3. bratele indoite cu antebratele jos.

Pozitii ale trunchiului

Dupa directiile in care se realizeaza miscarile trunchiului, pozitiile sunt:

  1. indoire inainte;
  2. lateral spre dreapta sau spre stanga;
  3. extensie;
  4. aplecare;
  5. rasucire spre dreapta sau spre stanga.

Pozitii ale capului (miscari ale gatului)

  1. cap aplecat - inainte (flexie);
  2. lateral (indoire) dreapta sau stanga;
  3. inapoi (extensie);
  4. cap rasucit-dreapta sau stanga.

-50-

Text Box: De retinut!
Ø Intensitatea efortului se poate aprecia prin investigarea unor valori functionale din cadrul carora cea mai frecventa este frecventa cardiaca (FC).
Pentru fiecare practicant se stabileste nivelul individual al FC maxime. Pentru a induce efectul de adaptare a organismului la efortul prestat FC trebuie sa se situeze intre 65 si 85% din maxim. Se considera ca nivelul de 65% ar fi suficient pentru fitness (conditie fizica), iar cel de 80-85% urmareste un antrenament intens.
Pentru persoanele care prezinta diferite probleme –in functionalitatea sistemului cardio-vascular, persoanele supraponderale si/sau incepatorii in domeniul efortului fizic- zona de intensitate este bine sa fie mai coborata, osciland intre 60-70%.


               

DURATA efortului trebuie sa conduca la un consum energetic de minimum 2000 calorii/saptamana in 7, 5, 4 sau 3 sedinte, minimum 20-30 minute/sedinta.

                In functie de activitatea fizica practicata, de obiectivele propuse se stabileste durata totala a efortului, durata fiecarei lectii, timpul afectat fiecarei grupe de exercitii, numarul de exercitii prevazute in program.

 

CONDITII CARE DETERMINA ORGANIZAREA, DEZVOLTAREA SI ASIGURA PARCTICIPAREA LA ACTIVITATILE SPT

                In orice tara sportul, in special Sportul pentru Toti, este legat de situatia economica, culturala si sociala de care depind conditiile principale care determina organizarea, dezvoltarea si nivelul participarii la activitati, respectiv:

Ø resurse financiare;

Ø resurse materiale;

Ø resurse umane;

Ø mentalitati si atitudini.

1. Resurse financiare –sume substantiale sunt necesare pentru satisfacerea cerintelor de practicare a activitatilor fizice de catre cat mai multe persoane, de orice nivel social, orice profesie, sex, varsta, cu o diversitate de nevoi si preferinte.

                Obtinerea de fonduri este hotaratoare, existand diverse surse, cum ar fi:

-          bugete puse la dispozitie de catre guvern;

-          sponsorizari;

-          donatii;

-          sprijin financiar din partea agentilor economici;

-          sprijin financiar din partea organizatiilor internationale;

-          contributiile beneficiarilor.

2. Resursele materiale indispensabile activitatilor SPT :

-       spatiu;

-      amenajari;

-      instalatii;

-      materiale si echipament sportiv.

-19-

        In general, este suficienta o infrastructura simpla, dar nu primitiva: conditiile de spatiu existente in cadrul natural; amenajarile polivalente (multifunctionale) atractive si accesibile care ofera un minim tehnic, organizatoric, igienic si confort care sa asigure securitatea maxima, bucuria, starea de bine, dorinta de a reveni.

3. Resursele umane –specialistii, cu talentul de a elabora programe la care pot participa multi oameni, care fac ca invitatia la practicare sa fie eficienta si atractiva si care reprezinta principala conditie in organizarea si dezvoltarea SPT.

                In vederea dezvoltarii SPT trebuie, in primul rand, sa se asigure formarea, calificarea, perfectionarea si incadrarea specialistilor. Astfel, pentru o activitate de durata, sistematica si eficienta trebuie sa se constituie colective de colaboratori si voluntari, persoane de diverse profesii, dar pregatite si atestate in domeniul activitatilor fizice sportive.

                SPT traieste in primul rand prin entuziasmul si arta oamenilor implicati in realizarea programelor, care atrag alti oameni si se ingrijesc de ei –specialistii SPT-, care pot fi:

I. SPECIALISTI LA NIVEL NATIONAL –cei care dezvolta conceptia si lucreaza la centru si care trebuie sa:

  1. sa stie ce conditii exista in tara lor:

-          sa analizeze cum stau lucrurile privind raspandirea sportului in etapa respectiva;

-          sa identifice necesitatile si interesele existente;

-          sa se documenteze despre cultura si traditiile sportive, conditiile socio-demografice, premisele financiare etc.

  1. sa convinga conducerea politica a tarii despre conceptul si importanta domeniului:

-          sa fie destul de insistenti pentru ca la conducerea politica a tarii, sa se transmita impulsuri favorabile si argumente penetrante;

-          sa obtina hotarari care privesc SPT;

-          sa intocmeasca si sa actioneze pentru aplicarea unor programe nationale pe termen lung, mediu si scurt.

  1. sa insiste pentru ca mesajul SPT sa fie difuzat prin cat mai multe mijloace de informare:

-          sa sensibilizeze si sa atraga media in sustinerea si dezvoltarea programului, in special pentru formarea mentalitatii favorabile, atitudini pozitive si active;

-          sa planifice si sa desfasoare activitati cu impact national;

-          sa comunice permanent si sa se intalneasca cel putin o data pe an cu specialistii din judete pentru imbunatatirea colaborarii, perfectionarea pregatirii, evaluarea, adaptarea si imbunatatirea programelor.

II. SPECIALISTI LA NIVEL JUDETEAN –cei care transmit conceptia si lucreaza la nivel judetean.

                Eficienta existentei la nivel central a cel putin un specialist, se bazeaza pe existenta unor puncte de sprijin in judete.

                In fiecare judet trebuie sa existe un loc de munca si un anumit numar de specialisti si ore saptamanale care sa fie acordate organizarii si dezvoltarii SPT.

                La nivel judetean centrul de greutate al activitatii se afla mai putin in domeniul conceptului si mai mult in cel organizatoric.

                Pe langa promovarea domeniului prin organizarea unor actiuni, cea mai importanta parte a activitatii specialistilor va consta in elaborarea si desfasurarea de programe cu privire la asigurarea conditiilor materiale si organizatorice necesare desfasurarii activitatilor fizice sportive pentru sanatate, educatie si recreere pentru toate categoriile de populatie. De asemenea, o prioritate a activitatii acestora este atragerea si formarea de specialisti si colaboratori locali.

-20-

Pozitii ale bratelor :

Pozitiile bratelor pot H intinse sau indoite, pe directii princi-pale, intennediare sau oblice.
Pozitii cu bratele intinse

-directii principale:

  1. bratele inainte;
  2. bratele sus;
  3. bratele lateral;
  4. bratele jos.

Directii intermediare:

  1. bratele lateral-jos;
  2. bratele lateral-sus;
  3. bratele inainte-sus;
  4. bratele inainte-jos;
  5. bratele jos-inapoi.

Directii oblice:

  1. bratele oblic-inainte-sus;
  2. bratele oblic-inainte-jos;
  3. bratele oblic-inapoi;
  4. bratele diagonal.

Pozitii cu bratele indoite

Complet indoite

  1. maini pe crestet;
  2. maini la ceafa;
  3. maini pe umeri;
  4. maini pe solduri;
  5. maini la piept.

-49-

Pozitii derivate din pe genunchi:

  1. pe un genunchi, cu celalalt picior lateral;
  2. celalalt sprijinit inainte;
  3. celalalt sprijinit inapoi;
  4. pe un genunchi, celalalt indoit lateral;
  5. indoit inainte;
  6. indoit inapoi.

Pozitii derivate din asezat:

  1. asezat departat, picioarele intinse pe sol;
  2. indoite;
  3. asezat echer;
  4. echer inchis;
  5. asezat ghemuit;
  6. asezat incrucisat.

Pozitii derivate din culcat:

  1. culcat dorsal, cu picioarele apropiate sau departat;
  2. intinse sau indoite;
  3. sprijinite pe sol sau ridicate ;
  4. culcat facial ;
  5. culcat costal.

Pozitii derivate din atarnat:

  1. atarnat cu bratele indoite ;
  2. atarnat echer ;
  3. atarnat cu genunchii indoiti.

Pozitii derivate din sprijin (axa umerilor se afla deasupra punctului de sprijin):

  1. sprijin stand ;
  2. sprijin pe genunchi ;
  3. sprijin culcat facial ;
  4. sprijin culcat costal.

-48-

III. SPECIALISTII LA NIVEL LOCAL –conditioneaza activitatea specialistilor la nivel judetean.

Acestia pot fi persoane cu pregatire corespunzatoare (profesori de educatie fizica, antrenori, instructori, animatori, invatatori, medici etc), care activeaza in orase, comune, sate, organizatii de sport si agrement.

                La nivel local este nevoie de un cerc cat mai larg de persoane, foarte diferite, care intr-o anumita forma (retribuit, voluntar, permanent, periodic, ocazional) sunt angrenate in reteaua SPT, respectiv:

-          persoana care raspunde de SPT si care trebuie sa se ocupe de aceasta problema in administratia locala;

-          profesorii de educatie fizica din scoli, care trebuie atrasi si stimulati pentru activitatea suplimentara;

-          diferiti oameni care manifesta interes si care, desi au calificari diferite (medici, psihologi, economisti etc), pot fi convinsi sa se implice in derularea unor activitati SPT adresate copiilor, tinerilor, varstnicilor sau familiilor;

-          persoane calificate si atestate (animatori, instructori, antrenori) care conduc, suprave-gheaza, controleaza activitatile si se adreseaza direct subiectului (individ sau colectivitate).

-21-

COMUNICAREA

- Notiuni generale -

I.1  DEFINITII:

Ø Transmiterea de informatii cu scopul de a produce anumite efecte.

Ø Discutie orientata catre un anumit scop.

Ø Schimb de informatii.

Ø Expresie a relatiilor interumane in care individul isi releva propriul comportament.

I.2 SCHEMA COMUNICARII propusa de catre Karl Bühler, in anul 1934.


I.3 ETAPELE PROCESULUI DE COMUNICARE:

a.   Codificarea intelesului –consta in selectarea anumitor simboluri, capabile sa exprime

semnificatia unui mesaj.

  1. Transmiterea mesajului –consta in deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor, prin intermediul unui canal (vizual, auditiv, tactil sau electronic).
  1. Decodificarea si interpretarea –se refera la descifrarea simbolurilor transmise si respectiv, explicarea sensului lor. Prin intermediul acestora se constata daca mesajul a fost perceput corect.
  2. Filtrarea –consta in deformarea sensului unui mesaj, datorita unor limite fiziologice sau psihologice.

* Barierele de comunicare se refera la totalitatea elementelor ce pot stingheri transferul

 de informatii.

  1. Feed-back-ul –raspunsul pe care emitentul il primeste din partea receptorului si prin intermediul caruia acesta verifica in ce masura mesajul a fost inteles ori a suferit filtrari. Oamenii percep mesaje dintr-un anumit punct de vedere. Exista mai multe bariere de comunicare.
  2. Canalele de comunicare –reprezinta “drumurile”, “caile” urmate de mesaje. Exista doua tipuri de canale de comunicare:

- canale formale, prestabilite cum ar fi sistemul canalelor ierarhice intr-o organizatie.

- canalele neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal.

* Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni in sprijinul procesului de comunicare: telefon, fax, PC, audio-video.

-22-

Fandat inainte, lateral, inapoi, oblic:

Stand pe varfuri:

Stand pe un picior. celalalt intins lateral, inainte, inapoi, stand pe un picior, celalalt ridicat indoit lateral, inainte, cu gamba inapoi.

Stand pe un picior, celalalt sprijinit lateral, inainte, inapoi. Stand in cumpana (gimnaslica)

Pozitii derivate din pe genunchi:

  1. genunchii apropiati;
  2. genunchii apropiati si calcaiele departate;
  3. genunchii departati si calcaiele apropiate;
  4. genunchii si calcaiele departate

-47-

AXELE CORPULUI in jurul carora se efectueaza miscarile de rotatie sunt:

• AXA LONGITUDINALA: fonnata din linia imaginara care uneste punctele de la
crestet la calcaie.

• AXA TRANSVERSALA: reprezinta cea care tranverseaza corpul frontal in dreptul
soldurilor;

• AXA SAGITALA traverseaza corpul la nivelul ombilicului.

VII. POZITIILE FUNDAMENTALE SI DERIVATE ALE CORPULUI IN EFECTUAREA EXERCITIILOR DE GIMNASTICA

Cunoasterea accstor POZITII permite o buna sistematizare a exercitiilor in functie de amplasarea CORPULUI si a segmentelor in spatiu, in vederea localizarii optime a efectului exercitiilor, a ingreuierii sau a usurarii efortului in timpul efectuarii lor.

Termenul de POZITIE reprezinta situatia STATICA a corpului sau a segmentelor acestuia in desfasurarea miscarii si este o stare de moment. Pozitia corpului fata de SOL poate fi: verticala, orizontala, inclinata.

Pozitia = situatia statica a corpului sau a segmentelor acestuia in

desfasurarea miscarii.

Pozitia corpului fata de sol - verticala, orizontala, inclinata.

Pozitie initiala = dm care incepe miscarea.

Pozitie finala = pozitia corpului la teminarea miscarii.

Pozitia fundamentala -este o pozitie a corpului stabilita in mod conventional, dupa natura reazemului fata de sol sau aparate.

Sunt urmatoarele = stand, pe genunchi, afezat, culcal, sprijin, atarnat.

Pozitii derivate din stand:

Stand departat lateral (fig.4a), inainte (fig.4b);

Stand incrucisat (fig.4c);

Stand cu genunchii usor indoiti-450 (fig.4d.);

Stand cu geminchii indoiti-900 (fig.4e);

Stand cu genunchii mult indoiti (fig.4f);

Ghemuit (fig.4 g);

Ghemuit sprijinit (fig.4h);

-46-

II. SCOPURILE SI ROLURILE COMUNICARII

                Comunicarea regleaza procesul devenirii personale a individului, este factorul exogen care intervinein evolutia personalitatii si produce modificari durabile in conduita persoanelor.

Ø Regleaza procesul devenirii personale a individului;

Ø Contribuie la dezvoltarea personalitatii individului;

Ø Produce modificari durabile in conduita persoanelor.

III. LIMBAJUL este sistemul de semnale prin care se realizeaza comunicarea.

Poate fi:  - verbal (cuvinte)

* pondere in comunicare: 7%

- nonverbal (gesturi, mimici, posturi, vestimentatie etc.)

* pondere in comunicare: 55%

- paraverbal (tonalitatea vocii, inflexiunile vocii etc.)

               * pondere in comunicare: 38%

                Comunicarea nonverbala insoteste toate modurile de comunicare, indiferent de ceea ce spunem, nu putem separa cele spuse de felul in care o spunem.

IV. FORMELE DE COMUNICARE

IV. 1 COMUNICAREA NONVERBALA se poate realiza prin:

a. Limbajul corpului este mai evident in programele de activitati fizice.

Ø aspectul general: igiena, vestimentatie, atitudine;

Ø forma si postura corpului pot sa denote dominare, apropiere, deschidere etc.;

Ø miscarea corpului: gesturi -autice (nu au legatura cu comunicarea), obisnuite, simbolice

Ø expresia fetei – mimica: zambet, incruntare, ridicarea sprancenelor, miscarea ochilor,

    privirea cu ajutorul careia se poate stimula, orienta, decodifica, intelege si sustine partenerul.

Ø comunicarea tactila -atingerea (cu diverse conotati): un semnal foarte puternic care produce

    reactii emotionale incostiente, poate arata caldura, prietenie si intimitate, semnalizeaza

    apropiere.

    * Se recomanda evitarea atingerii persoanelor necunoscute, deoarece este un semnal     

foarte intim.

b. Limbajul spatiului si teritoriului este o forma a comunicarii nonverbale.

Modul de determinare si amenajare a spatiului comunica multe informatii despre individ. Stiinta care se ocupa cu studiul relatiilor spatiale ca mod de comunicare este PROXEMICA.

In SPT distanta si spatiul reprezinta elemente nu numai ale mediului de comunicare si ele insele sunt purtatoare de mesaje, fiind necesar sa li se acorde o importanta sporita.

Se disting patru tipuri de distante conventionale:

-      distanta publica (4,5-7,5 m);

-      distanta oficiala (4 -6,3 m);

-      distanta personala sau neoficiala (0,25-1 m);

-      distanta intima (70-85 cm).

-23-

                Modul de delimitare si amenajare a spatiului 'comunica' multe informatii despre individ. Dintr-o perspectiva sociologica si antropologica, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale, personale (Desmond Morris, 1977).

IV.2 Un rol important in obtinerea efectelor asteptate il are limbajul paraverbal:

-          timbrul vocii;

-          intensitatea vocii (indica energia sau oboseala);

-          dictia, accentul, intonatia (claritatea mesajului);

-          volumul vocii (difera in functie de spatiu, pozitionare, zgomot de fond, nr. de participanti);

-          ritmul vorbirii (alert pentru cei extrovertiti si lent pentru cei introvertiti);

-          folosirea pauzelor (pentru a sublinia anumite informatii sau pentru a atrage atentia).

In functie de formele comunicarii, comportamentele comunicative reale pot fi cu

dominanta verbala, nonverbala sau mixte.

                Comunicarea nonverbala si paraverbala sunt de patru ori si jumatate mai rapid decodificate decat comunicarea verbala.

                Continuturile explicite se transmit in cea mai mare masura prin comunicare verbala, iar intre cele trei forme de comunicare se stabilesc relatii temporare si de sens.

                Intr-o comunicare ca cea din cadrul activitatilor SPT, comunicarea nonverbala si paraverbala trebuie sa formeze un intreg complex si convergent, bine structurat impreuna cu comunicarea verbala.

IV.3 Desi procentul de 7% pare neglijabil, este foarte important limbajul verbal:

-          informatiile transmise;

-          terminologia corecta si adecvata scopului, iterlocutorului, momentului.

Caracteristici ale limbajului verbal:

  1. expresivitatea -data de variatia intensitatii si inaltimii sunetelor, care are o mare insemnatate in definirea corecta a sensurilor si semnificatiilor celor comunicate;
  2. accentul -varful de tarie al sunetelor in propozitie;
  3. intonatia –variatia in registrul de inaltimi al frazelor pronuntate este generatoare si comunicativa, adaptata situatiei ea sporeste reduce sau deviaza sensul comunicarii;
  4. alegerea cuvintelor (vocabularul) si modul de frazare (respectand regulile gramaticale) –cuvintele trebuie sa fie cele adecvate relatiilor, situatiilor si intentiilor, iar ansamblarea lor trebuie sa fie conform regulilor gramaticale;
  5. expresivitatea extralingvistica –data de gesturi, mimica, postura etc., care insotesc si sustin mesajul.

V. SITUATIA DE COMUNICARE:

V.1 Tipuri de situatii:

Ø     un subiect emitator – unul sau mai multi receptori;

Ø        conversatie pe o anumita tema;

Ø        activitate cu unul sau mai multe obiective.

V.2 Denumiri -sedinta, intrunire, dezbatere, discutie, reuniune, consultatie, adunare, lectie, interviu etc.

                In cazul activitatilor SPT, al ofertantului de programe sportive avem:

Ø     emitator = monitor, animator, instructor, antrenor, profesor etc

Ø        receptor = participant, practicant, client, cursant, student etc

Ø        intrunire = lectie, sedinta, antrenament, competitie, program de activitati fizice sportive

-24-

6.   EXERCITI1 CU OBIECTE PORTATIVE: mingi medicinale si de cauciuc, bastoane,
       greutati metalice, saculete cu nisip, cercuri, corzi de sarit, benzi elastice, sandouri
       (cabluri) elastice, extensoare, prosoape.

7.   EXERCITII CU SI LA APARATE SPECIALE: banca de gimnastica, scara fixa,  franghie

      de catarat, helcometru, scripeti, banca cu carucior ruland, haltere, cadru pentru tractiuni,

      aparate moderne pentru fitness.

8.   EXERCITII AEROBICE: miscari dinamice cu ritm specific, realizate cu acompaniament

      muzical, executate in regim de efort aerobic, cu localizari segmentare si combinate,

      asigurand o succesiune dinamica a miscarilor fara pauze statice. Asigurarea aportului

      de oxigen necesar, sustinerii efortului se realizeaza prin respiratie coordonata cu

      structura miscarilor.

V. BAZELE GENERALE ALE MISCARIl

Pentru a putea intelege sensul acestui termen, trebuie precizata notiunea 'MISCARE', care constituie actiunea de deplasare a corpului sau segmentelor sale in spatiu. fata de un punct de referinta. realizata prin urmatoarele repere structurale:

a.    DIRECTIA: reprezentand sensul de miscare al corpului sau al segmentelor pe parcursul

    realizarii actiunii motrice ca: inainte, sus, lateral, jos, oblic, circular, la stanga-la dreapta,

    diagonal.

b.    AMPLITUDINEA: exprima marimea deplasarii corpului sau segmentelor sale intre

       doua repere, exprimata in grade si unitati de masura liniare.

  1. VITEZA. RITM. TEMPOU, 3 componente TEMPORALE determinand desfasurarea in timp a unei miscari.

VITEZA: reprezinta durata de realizare a miscarii;

RITMUL: precizeaza succesiunea CRONOLOGICA a actiunilor componente ale miscarii.

TEMPOUL: defineste viteza de repetare a unor miscari: mers, alergare, sarituri, pasi

de dans, pedalare, balansari, notari, forfecari de brate etc (miscari CICLICE).

Tempoul poate fi: lent, moderat, alert, rapid.

d.    GRAD DE INCORDARE: reprezinta intensitatea contractiei sau RELAXARII

necesare realizarii CORECTE a miscarii.

e.     STRUCTURA COORDONATIVA: exprima interactiunea diferitelor segmente care

actioneaza simultan, succesiv sau alternativ, simetric sau asimetric, in directii diferite

cu amplitudini sau tempou variat.

  1. TINUTA SPECIFICA: asigura forma estetica, expresivitatea si corectitudinea

TEHNICA a miscarilor incluzand toate celelalte componente mentionate mai sus.

VI. PLANURILE in care se executa miscarile segmentelor sunt

1.    FRONTAL: dispus vertical, paralel cu fruntea, impartind corpul intr-o parte

       ANTERIOARA si una POSTERIOARA (F.F.F.F.).

2.    SAGITAL: dispus vertical, perpendicular cu planul frontal, impartind corpul intr-o parte

       STANGA si una DREAPTA (S.S.S.S.)

3.    TRANSVERSAL: (orizontal) perpendicular pe cele 2 planuri (frontal si sagital) si imparte

       corpul intr-o parte superioara si alta INFERIOARA si alta INFERIOARA.

-45-

SCOALA MISCARII

- Terminologie -

I. NECES1TATE

In orice ramura de activitate UMANA se folosesc un numar mare de TERMENI SPECIFICI,
in vederea denumirii actiunilor, fenomenelor si materialelor caracteristici, asigurand intelegerea UNITARA a continutului domeniului si realizarea COMUNICARII.

Disciplinele sportive, si-au format o terminologie proprie care a evoluat de-a lungul timpului, odata cu dezvoltarea istorica a fiecareia si a dinamicii lingvistice.

II. DEFIN1TIA TERMINOLOGIEI

Aceasta notiune reprezinta tolalitatea termenilor specifici pentru denumirea poztiilor,
miscarilor, exercitiilor, aparatelor, obiectelor si materialelor ajutatoare utilizate
pentru practicarea diferitelor activitati sportive. Tinand cont de numarul mereu crescand al disciplinelor sportive si a vastitatii continutului, terminologia necesita un studiu aprofundat si continuu, ea jucand un rol important in procesul de invatare.

III. CERINTELE TERMINOLOGIEI

Pentru a-si indeplini functia de comunicare, terminologia trebuie sa respecte anumite cerinte de baza:

  1. sa respecte particularitatile de LIMBA privind termenii utilizati si regulile
    GRAMATICALE;
  2. sa fie STIINTIFICA dar ACCESIBILA, respectand clasificarea exercitiilor pe baze
    anatomo-functionale, biomecanice si morfologice dar sa nu constituie o greutate in
    intelegerea corecta a EFECTULUI produs de un exercitiu;
  3. sa lie UNITARA, realizand interpretarea uniforma a continutului termenului pe tot
    teritoriul tarii;
  4. sa fie PRECISA pentru a elimina interpretarile diferite;
  5. e. sa fie CLARA, creand imaginea reala a elementului respectiv;
  6. sa fie CONCISA, sa fie scurta, evitand elemente suplimentare;
  7. sa serveasca drept MIJLOC DE COMUNICARE INTERNATIONALA, fiind
    traductibila din si in limbi straine.

IV. NOTIUNI DE BAZA IN GIMNAST1CA: (pentru INSTRUCTORI de GIMNASTICA de INTRETINERE)

1.   EXERCITIU FIZIC: reprezinta o actiune motrica ca mijioc conceput si programat

       pentru realizarea diferitelor actiuni MOTRICE;

2.   ACT MOTRIC: element de baza al oricarei MISCARI (mers, alergare, etc);

3.  INLANTUIREA: executarea succesiva a mai multor elemente structurate intr-un tot
      unitar, liber, la aparate sau cu obiecte portative;

4. EXERCITIU LIBER: miscari analitice si globale executate numai cu segmentele
      corpului, fara aparate sau obiecte.

5.   EXERCITI1 CU PARTENER: rcalizate in colaborare cu un partener care poate contribui

      la realizarea localizarii efectului exercitiului, a ingreuierii acestuia prin greutate proprie

      sau a rezistentci opuse, putand servi ca punct de sprijin sau ca partener de INTRECERE.

-44-

V. 3 Clasificari :

a. In functie de scop:

Ø de diagnosticare – stabilirea nivelului starii de  sanatate si experientei in domeniu;

Ø de control, de verificare – testarea initiala si periodica a starii de sanatate, conditia

    fizica, evaluarea rezultatelor;

Ø de invatare – prezentarea si insusirea de noi elemente, introducerea in noi activitati;

Ø de aprofundare – reluarea structurilor sau informatiilor deja cunoscute;

Ø de explorare – abordarea unor activitati necunoscute.

b. In functie de intervantia emitatorului (instructorului) si de gradul de libertate intentionat:

Ø nondirective – cu grad mare de libertate pentru realizarea sarcinilor, dupa introducerea

    temei generale de catre emitator;

Ø semidirective - se comunica obiectivele intermediare si planul de realizare, fara a oferi

    prea multe indicii;

Ø directive sau standardizate - conduse din toate punctele de vedere de catre instructor.

VI. ELEMENTE ESENTIALE IN DESFASURAREA UNEI COMUNICARI:

n       CINE? (EMITATOR)monitor, instructor, animator, etc.

n       CE TRANSMITE? (MESAJ) – informatii, cunostinte teoretice, tehnici sportive etc.

n       CUI? (RECEPTOR) – participanti, practicanti etc.

n       DE CE? – scopul si obiectivele activitatii

n       UNDE? – locul cel mai adecvat tipului de activitate desfasurata.

n       CAND? – durata, momentul, planificarea

n       CUM? – mihloace materiale, tehnici sportive si de animare, postura corpului, mimica, voce.

n       CU CE REZULTAT? – efecte asteptate.

VII. FACTORI DETERMINANTI IN COMUNICARE

1. Factori legati de situatie:

- locul – sa fie in acord cu scopul si obiectivele;

- timpul – sa fie bine planificat si gestionat;

- numarul de receptori sau participanti – sa fie controlate permanent atat mesajele cat si interactiunea din cadrul grupului.

 2. Factori legati de receptori (participanti):

- factori motivationali: interesul;

- factori cognitivi: cunoasterea temei, cunostinte anterioare, bagajul motric;

- factori culturali: limbajul verbal, capacitati de intelegere;

- factori conjuncturali: importanta, necesitatea momentului respectiv.

3. Factori legati de emitatori (instructori):

- caracteristici fizice: postura, varsta, sex;

- cadrul de referinta: opinii, convingeri, atitudine, experienta;

- competenta profesionala.

-25-

VIII. CARACTERISTICILE NECESARE EMITATORULUI

Claritatea

Ø    pronuntie corecta, exprimare clara si corecta;

Ø    volum al vocii potrivit situatiei;

Ø        ritm si viteza de vorbire adecvate interlocutorilor si situatiei;

Ø        concizie (propozitii scurte, concise, fara formulari repetitoare, care pot fi jignitoare).

Empatia

Ø     intelegerea interlocutorului (disponibilitate in dialog, amabilitate, prietenie);

Ø         tact in comunicare (exprimarea preocuparii si intelegerii motivatiei si problemelor

  practicantului).

Sinceritatea, credibilitatea

Ø      mentinerea unei situatii naturale (evitand rigiditatea sau stangacia);

Ø         mentinerea unui contact vizual direct (cu toti participantii);

Ø         transmiterea de mesaje personalizate (folosirea numelui si prenumelui)

Atitudinea

Ø      infatisarea: igiena, mirosul, vestimentatia;

Ø      controlarea permanenta a posturii;

Ø      evitarea pozitiilor prea incordate sau prea relaxante, a miscarilor bruste sau a

         scaparilor vocii;

Ø      politetea.

IX. CARACTERISTICI NECESARE RECEPTORULUI

                Actiunea de a asculta este importanta in comunicare, elocventa in acest sens fiind trecerea 

in revista a fazelor ascultarii:

Ø        auzirea –actul automat de receptionare si transmitere la creier a undelor sonore generate de vorbirea e,itentului; exprima impactul fiziologic pe care-l produc undele sonore;



Ø        intelegerea –actul de identificare a continutului informativ comunicat, recompunerea sunetelor auzite in cuvinte, a cuvintelor in propozitii si fraze;

Ø        traducerea in sensuri –este implicata memoria si experienta lingvistica, culturala, de vorbire a ascultatorului;

Ø        atribuirea de semnificatii informatiei receptate –in functie de nivelul de operationalizare a limbii, a vocabularului, a performantelor lingvistice;

Ø        evaluarea –efectuarea de judecati de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din partea ascultatorului.

Acum, dupa ce am detaliat fazele ascultarii, intelegem ca o comunicare verbala nu este

deplina daca in relatie nu se afla si un receptor; o buna comunicare, o reusita a acesteia, depinde si de atitudinea ascultatorului. Iata care sunt calitatile unui bun ascultator:

  1. Disponibilitatea pentru ascultare: incercarea de a patrunde ceea ce se comunica, de a urmari ceea ce se transmite;
  2. Manifestarea interesului: a aasculta astfel incat sa fie evident ca cel care vorbeste este urmarit; celui care vorbeste trebuie sa i se dea semnale in acest sens;
  3. Ascultarea in totalitate: nu va grabiti sa interveniti intr-o comunicare; lasati interlocutorul sa-si expuna toate ideile, sa epuizeze ceea ce vrea sa spuna;

-26-


-43-

Pentru a putea sa edificati tabelul luam un exemplu:

Daca aveti 30 de ani, cautati aceasta cifra pe axa varstelor si mergeti in sus vertical, pana la limita inferioara a zonei cardiace si veti gasi cifra 161. Aceasta inseamna ca in cazul nostru zona frecventelor cardiace este cuprinsa intre FC de 133 si FC de 161 batai/minut. In concluzie, orice efort care face ca inima sa lucreze la o FC cuprinsa intre 133 batai/minut si 161 batai/minut reprezinta o solicitare recomandata, fiind eficienta atat pentru protectia inimii cat si pentru imbunatatirea capacitatii aerobe la efort. Daca continuam sa mergem mai sus, pe verticala, gasim numarul 190. Acesta reprezinta FC max. A unui subiect de 30 de ani, cu alte cuvinte cel mai rapid ritm la care poate bate inima subiectului nostru. Acest ritm nu este bine sa-l atingeti niciodata.

  1. TENSIUNEA ARTERIALA (TA) – reprezinta presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali, concretizandu-se in doua cifre: presiunea (tensiunea) sistolica si presiunea (tensiunea) diastolica.

In timpul sistolei ventricului stang presiunea in aorta si in ramificatiile ei mai mari

Creste brusc pana la 120-140 mmHg, valoare care reprezinta presiunea (tensiunea) arteriala maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc scaderea presiunii arteriale pana la 70-80 mmHg, valoare ce reprezinta presiunea (tensiunea) arteriala minima (diastolica).

                TA se masoara in repaus, dar si in efort, ea aratandu-ne daca organismul raspunde adecvat sau nu la solicitarea fizica. La omul normal nu trebuie sa depaseasca 145/85 mmHg. Cand maxima sau minima depasesc aceste valori, spunem ca avem de-a face cu o hipertensiune; cand TA max. este mai mica de de 100-105 mmHg, in repaus, spunem ca avem de-a face cu o hipertensiune.

                In timpul efortului TA max. creste, iar minima scade.

                Ca si in cazul FC o mare importanta o are felul cum TA revine dupa efort, catre valorile normale in repaus.

                Acesti parametri nu trebuie neglijati in timpul efectuarii unui efort, indiferent de natura acestuia, deoarece daca subiectul nu este testat medical, efortul poate produce diverse neplaceri pentru organismul nostru.

                Un exemplu ar fi o persoana hiperponderala la care, datorita stratului adipos din jurul organelor, TA este mai mare, DC este mai mare, amplitudinea miscarilor respiratorii este mai mica iar in urma efortului necontrolat o astfel de peroana este expusa unui infarct miocardic, unei insuficiente respiratorii grave.

-42-

  1. Urmarirea ideilor principale: nu va pierdeti in amanunte; daca cereti reveniri asupra unui subiect, incercati sa va referiti la ideile principale din ceea ce a fost spus si nu insistati pe lucruri fara importanta;
  2. Ascultarea critica: ascultati cu atentie si identificati cu exactitate cui ii apartin ideile care se comunica: interlocutorului sau altcuiva;
  3. Concentrarea atentiei: concentrati-va pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce nu se spune, pe efectele secundare ale comunicarii sau pe cele colaterale, accidentale care pot sa apara in timpul comunicarii;
  4. Luarea de notite: ajuta la urmarirea mai exacta a ideilor expuse; permite elaborarea unei schite proprii a ceea ce a fost expus;
  5. Sustinerea vorbitorului: o atitudine pozitiva si incurajatoare din partea auditorului pentru a permite emitentului sa izbuteasca in intreprinderea sa.

X. RESPONSABILITATILE EMITATORULUI /INSTRUCTORULUI

                Emitatorul/animatorul/instructorul este responsabil de desfasurarea totala a comunicarii/ intrunirii.

Ø        planificarea si conducerea intrunirii;

Ø        stabilirea si respectarea sau adaptarea dupa caz, a temei, scopurilor, locului, duratei;

Ø        gestionarea timpului, a resurselor materiale si umane implicate;

Ø        crearea ambiantei –animarea participarii, dezamorsarea posibilelor conflicte, interactiunea;

Ø        evaluarea intrunirii.

                Deasemenea, trebuie sa fie un bun vorbitor:

Ø        sa formuleze un mesaj clar, accesibil interlocutorului. Sa aleaga cuvinte simple si sa

explice termenii neuzuali, in caz contrar existand riscul ca intelesul perceput de interlocutor sa nu fie cel dorit de emitator, ducand la esecul comunicarii ;

Ø        sa se exprime direct, evitand mesajul dublu sau neexprimat; intentiile neexprimate

        nu sunt traduse la fel de toti oamenii;

Ø        sa pronunte cuvintele clar, fara “prune in gura”. Sa nu vorbeasca prea repede sau

        prea rar. Sa modifice tonalitatea vocii, evitand monotonia;

Ø        Sa manifeste disponibilitatea in a primi raspuns (feedback). Sa verifice daca a fost

        inteles, sa puna intrebari de clarificare. Sa asigure feedback-ul catre interlocutor.

Ø    Sa evite mesajele agresive; cand nu este de acord, trebuie sa foloseasca o explicatie in

                locul unor raspunsuri categorig negative;

Ø    Sa-si stapaneasca emotiile, ramanand calm, prietenos si amabil.

XI. REUSITA COMUNICARII /INTRUNIRII este asigurata de:

Ø    stabilirea clara a scopului, obiectivelor, duratei;

Ø    amenajarea spatiului;

Ø    gestionarea timpului;

Ø    clarificarea tipului de comunicare (directiva, nondirectiva, semidirectiva);

Ø        crearea unui climat favorabil;

Ø        autocontrolul: informarea prealabila, ascultare activa, observare atenta, sinteza informatiilor obtinute, reglarea nivelului verbal si nonverbal, evaluarea atingerii scopului fixat.

-27-

ECHIPA si MUNCA in ECHIPA

                Complexitatea problemelor nu ne permite sa le rezolvam singuri, fiind nevoie de inchegarea unei echipe care sa reuseasca acest lucru. Succesul echipei depinde hotarator de tipul de relatii existente intre membrii acesteia.

1. Elemente necesare pentru buna functionare a echipei:

            Stabilirea structurii organizatorice a echipei;

            Stabilirea relatiilor de autoritate si a limitelor de autoritate in luarea deciziilor;

            Identificarea si repartizarea rolurilor membrilor, fixarea responsabilitatilor, compatibilitatea intre preferinte, abilitati si sarcini alocate;

            Definirea clara si cunoasterea scopurilor/obiectivelor, precum si intelegerea sarcinilor;

            Dezvoltarea abilitatilor si deprinderilor fiecarui membru al echipei, ca si stimularea creativitatii si initiativei personale;

            Motivarea membrilor;

            Stimularea relatiilor interpersonale intre membrii; promovarea increderii reciproce si cooperarea.

                Aplicand toate aceste elemente necesare unei bune functionari a echipei, vom reusi sa asiguram urmatoarele:

            O atmosfera de lucru confortabila, colegial, relaxanta;

            Un cadru propice pentru schimbul de idei, pentru creativitate;

            Exprimarea de opinii intre si de catre toti membrii;

            Un comportament competitiv si critic, dar deschis, fara atacuri la persoana;

            Rezolvarea conflictelor prin strategii care sa tina cont de nevoile fiecarei parti.

2. Luarea deciziilor in cadrul echipei

                Pentru a raspunde la intrebarea “ Cine decide? ” trebuie lamurite urmatoarele aspecte:

Ø     Cine raspunde pentru decizia luata;

Ø     Cine are autoritatea de a lua decizia;

Ø      Cine are competenta de a decide ;

                Cel/cei care vor decide trebuie sa aiba responsabilitatea, autoritatea si competenta pentru luarea deciziei, fiind utila si consultarea celor care trebuie sa implementeze decizia, precum si cei afectati de implementarea deciziei.

3. ModalitATi de luare a deciziilor in activitatea echipei:

Ø    De catre cel care are autoritatea de a lua decizii in cadrul echipei;

Ø        De catre un expert/specialist, care a primit autoritatea de a lua decizii;

Ø        De catre cel caruia i s-a delegat autoritatea pentru luarea deciziei;

Ø        Prin vot, ce va consta in exprimarea opiniei fiecarui membru si alegerea opiniei majoritare;

Ø        Prin consens, sub forma unei decizii sprijinite de catre toti membrii echipei (nu neaparat sunt si de accord, dar cel putin nu se opun), necesitand dezvoltarea tehnicilor de luare a deciziilor prin consens.

-28-

  1. FRECVENTA CARDIACA –reprezinta numarul de contractii cardiace pe minut.

Capacitatea aeroba la efort depinde in ultima instanta de cantitatea de oxigen oferita

muschiului si de aceea este important sa cunoastem performantele inimii care, la randul sau, este diferita de asa numitul „debit cardiac”. Prin debit cardiac (DC) intelegem cantitatea de sange ce poate fi pompata de inima in timp de un minut. DC de repaus este in medie de 4-6 l/min., iar in efort el poate ajunge si la 40 l/min.

                Dar DC reprezinta rezultatul insumarii cantitatilor de sange pe care inima le pompeaza la fiecare contractie. Deci DC = FC X VB, unde VB este cantitatea de sange pompata la o contractie (volum bataie), iar FC numarul de contractii cardiace pe minut. Deoarece VB se poate afla numai cu aparate sofisticate, FC devine instrumentul cel mai util pentru instructorul si animatorul „sportul pentru toti”. In vederea aflarii FC (in repaus sau in efort) luam de obicei pulsul.

FC de repaus ne poate oferi date despre starea de sanatate a subiectului, despre capacitatea aeroba de efort (antrenatii au FC de repaus mai mica) sau despre refacerea dupa efort (o FC de repaus redusa, a doua zi dupa efort arata o refacere buna). FC de repaus se masoara dimineata inainte de ridicarea din pat (la modul ideal) sau dupa 3-5 minute de repaus in culcat sau in sezut. La adulti FC este cuprinsa intre 60-80 batai/minut.

FC de efort se masoara imediat dupa incetarea efortului sau mai bine in timpul desfasurarii lui. Cu cat subiectul este mai neantrenat si cu cat intensitatea efortului este mai ridicata, cu atat FC de efort este mai mare.

FC maximala reprezinta cea mai mare valoare pe care acest parametru poate sa o aiba in cazul unui subiect dat. In mod teoretic ea se poate masura prin formula FC max = 220 – varsta (in ani). Dar aceasta FC max. Poate sa nu fie exacta, mai cu seama la antrenati si la neantrenati.

 

-41-


-40-

                In calitatea de mebru al unei echipe, nu uita urmatoarele:

        Ø   fiecare membru al echipei este o

              entitate unica;

        Ø   rolul asumat de fiecare este un

              raspuns la o parte din nevoile sale;

        Ø   desi nevoile sunt individuale, scopul

               echipei este comun;

        Ø   fiecare membru isi doreste sa participe si la luarea proceselor decizionale;

        Ø    fiecare membru are propria sa imagine de sine si nu accepta distrugerea acesteia.

4. Drepturile pe care le are membru unei echipe:

        Ø    am dreptul sa fiu tratat cu respect, ca o persoana capabila si inteligenta;

Ø        am dreptul sa-mi stabilesc propriile nevoi si prioritati;

Ø        am dreptul sa-mi exprim sentimentele;

Ø        am dreptul ss spun “Da” sau “Nu”;

Ø        am dreptul sa gresesc;

Ø        am dreptul sa ma razgandesc;

Ø        am dreptul sa spun ca nu inteleg;

Ø        am dreptul sa cer ceea ce doresc;

Ø        am dreptul sa-mi exprim opiniile si valorile;

Ø        am dreptul sa nu-mi asum responsabilitatea pentru problemele altora.

5. Obligatii pentru a fi un bun membru al echipei:

Ø    sa nu faci ceea ce nu stii sa faci;

Ø        ceea ce faci sa fie exemplar;

Ø        din ceea ce ai facut bine, sa stii ca numai o parte este meritul tau;

Ø        sa nu pastrezi pentru tine nimic din ceea ce stii;

Ø        poarta-te cu ceilalti membri ai echipei ca si cum ar fi prietenii tai;

Ø        sa nu gresesti, iar daca faci asta sa-ti recunosti greseala si sa o indrepti;

Ø        asculta si parerea altora;

Ø        sa-ti respecti colegii pentru a fi respectat la randul tau;

Ø        sa nu te ridici pe ruinele (profiti de greselile) colegilor tai;

Ø        daruieste totul fara a pretinde nimic si vei avea totul.

-29-

ANATOMIE

- Notiuni generale -

                Anatomia omului este stiinta care studiaza structura si morfologia omului.

                Corpul uman este alcatuit din totalitatea organelor, aparatelor si sistemelor.

Ø        Organele - gruparile de celule si tesuturi care s-au diferentiat in vederea indeplinirii anumitor functii.

 Ex.: inima, plamanii, pancreasul, ficatul etc

Ø        Aparatele – grupari de organe interne a caror functie principala este comuna desi au structura diferita.

Ex.: aparatul locomotor alcatuit din oase, muschi si articulatii care are ca functie

principala locomotia, sustinerea organismului.

Ø        Sistemele – unitati morfologice si functionale alcatuite din organe care au aceeasi structura si alcatuite predominant din acelasi tip de tesuturi.

 Ex.: sistemul osos, sistemul muscular, sistemul nervos etc

APARATUL LOCOMOTOR este alcatuit din sistemul osos si cel muscular.

  1. SISTEMUL OSOS reprezinta totalitatea oaselor din corp (cca. 200), legate intre ele prin articulatii, formand scheletul corpului:

-          scheletul capului;

-          scheletul trunchiului;

-          scheletul membrelor;

-          coloana vertebrala.

Oasele pot fi lungi, scurte, late, fiind alcatuite din trei parti:

-          epifize (2) –situate la nivelul extremitatilor oaselor lungi;

-          diafiza (1) –zona mijlocie a oaselor lungi;

-          metafizele (2) –situate intre epifize si diafize.

Pana la varsta de 21-23 de ani metafizele sunt structuri cartilaginoase, zone prin care

oasele cresc in lungime. Dupa incheierea perioadei de crestere, aceste zone se osifica.

                Diafiza este acoperita la exterior de periost, structura anatomica prin care oasele cresc in grosime.

                Instructorii sportul pentru toti trebuie sa stie ca miscarea de orice fel este un factor important in stimularea cresterii si dezvoltarii sistemului osos.

                In interiorul epifizelor se gaseste tesut osos spongios delimitat de numeroase cavitati umplute cu sange (maduva osoasa).

                In interiorul diafizei se gaseste canalul medular care, de asemenea, contine maduva oasoasa.

                Maduva osoasa (la copii si tineri are culoarea rosu intens) are rolul de a crea tesut osos tanar si de a forma noi hematii (celule rosii). La adult, dupa o perioada de timp ea se transforma in maduva galbena (adipoasa), iar la batrani maduva osoasa rosie hematogena (creatoare de hematii) se transforma in maduva cenusie datorita invaziei de fibre de colagen si de substanta fundamentala.

                Structural, tesutul osos este reprezentat de: apa (10-50%), substante organice 40% (substanta fundamentala, fibre elastice, colagen, celule) si substante anorganice 60%.

-30-

FIZIOLOGIE

- Notiuni generale -

Definitie: Fiziologia este stiinta care se ocupa cu studierea factorilor si proceselor ce au loc la nivelul organismului, incercand sa explice evolutia propietatilor si manifestarilor functionale vitale.

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

                Respiratia este functia prin care se asigura aportul de O2 din aerul atmosferic pana la nivelul celulelor care il utilizeaza si circulatia in sens invers a CO2, produs al metabolismului celular.

                Schimburile gazoase pulmonare se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua procese:

inspiratia si expiratia. In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare, iar in expiratie, o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior.

                Procesul prin care se face circulatia alternativa a aerului intre mediul extern si alveolele pulmonare, constituie ventilatia pulmonara.

                Frecventa miscarilor respiratorii (frecventa respiratorie = FR) reprezinta numarul „fazelor inspir-expir = respiratie” inregistrate intr-un minut. In stare de repaus FR este de 16 respiratii/minut la barbat si 18 respiratii/minut la femeie. Aceasta poate sa varieze in functie de necesitatile organismului in O2 si mai ales de cantitatea de CO2 produsa.

  • Cantitatea de aer in timpul unui inspir este de 500 ml si este denumit volum curent.

La persoanele gravide, la fumatori, la cei care depun efort intelectual, la copii si la

batrani FR este mai mare. In schimb, la persoanele care practica in mod regulat efort fizic, la sportivi FR este mai mica deoarece prin efort se imbunatateste calitatea muschilor respiratori si a articulatiilor cutiei toracice, ceea ce are ca rezultat cresterea amplitudinilor respiratorii. Prin urmare, cantitatea de aer introdusa in plamani in timpul unui inspir este mai mare (800-900 ml) decat la o persoana neantrenata (500 ml), deci FR /minut va fi mai mica.

FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

                Sistemul circulator este format din inima, vase sangvine si limfatice care alcatuiesc o unitate functionala coordonata si permanent adaptata nevoilor organismului.

                Circulatia sistemica asigura transportul sangelui de la inima spre organe si tesuturi prin sistemul arterial si capilar, iar reintoarcerea la inima, prin sistemul venos.

                Circulatia limfatica este o cale derivata a marii circulatii, prin care reintra in vene o parte din lichidele interstitiale (acest lichid se gaseste intre organe). Vasele limfatice insotesc venele si au structura asemenatoare cu acestea. In traiectul lor spre inima, vasele limfatice strabat unul sau mai multi ganglioni limfatici de unde primesc limfocite si imunoglobuline (celule specializate in apararea organismului de microbi, infectii, virusi si in mentinerea imunitatii organismului).

                Efortul fizic practicat in mod sistematic duce la o serie de modificari la nivelul aparatului cardiovascular.

                Testarea si urmarirea raspunsului organismului la efort, presupun urmarirea unor para- metrii, dintre care cei mai importanti sunt frecventa cardiaca (FC) si tensiunea arteriala (TA).

-39-


-38-


-31-

  1. ARTICULATIILE reprezinta totalitatea elementelor anatomice prin care se unesc doua sau mai multe oase.

Elementele caracteristice unei articulatii sunt:

-          extremitatile osoase;

-          cartilajul articular;

-          capsula articulara si ligamentele;

-          sinoviala sau membrana sinoviala si lichidul sinovial;

-          muschii periarticulari (din jurul articulatiei);

-          discurile articulare (la coloana vertebrala) si meniscurile (la anumite articulatii).

O articulatie trebuie sa fie alcatuita din cel putin doua extremitati osoase reprezentate

de capetele distale ale oaselor –epifize. Extremitatile osoase sunt acoperite de cartilaj articular, o structura hialina, albicioasa si lucioasa. In conditii fiziologice cartilajul articular dureaza toata viata. El nu are vase de sange, prin urmare nu are posibilitatea de a se regenera. Acesta este unul dintre motivele de aparitie a artrozei articulare la batrani; artroza poate aparea si la varste mai fragede la sportivii de performanta, la persoanele obeze sau la cele care solicita intens anumite articulatii prin munca lor etc.

N.B. Sanatatea cartilajului articular este mentinuta prin miscare bine gradata, dozata si continua.

Capsula articulara este structura anatomica ce continua periostul celor doua extremitati osoase. Ea poate prezenta in unele zone ingrosari sub forma de benzi de tesut fibros ce devin ligamente.

Ligamentele au rolul de a uni doua sau mai multe extremitati osoase (alaturi de capsula) dar are si rolul de a se opune unor miscari ce depasesc limita maxima admisa intr-o articulatie.

Sinoviala este stratul intern al capsulei articulare. Ea secreta lichidul sinovial, lichid ce scalda toate lementele articulare din interiorul articulatiei. Rolul lui este de lubrifiere („unge” cartilajul articular ca acopera suprafetele articulare) si de nutritie.

                Cresterea de volum a acestui lichid in urma unor traumatisme sau infectii se numeste hidartroza (cazul cel mai cunoscut de hidartroza este „apa la genunchi”).

N.B. Principalul stimul in producerea lui este miscarea.

                In cazul in care articulatia nu se misca (aparat gipsat) acest lichid incepe sa se fibrozeze producand anchiloza articulara.

Muschii periarticulari (din jurul articualtiei) impreuna cu capsula articulara si cu ligamentele mentin in contact extremitatile osoase, altfel spus stabilitatea articulatiei. Acest rol se manifesta atat in repaus, datorita tonusului muscular, cat si in contractie datorita contractiei musculare propriu-zise.

Discurile si meniscurile sunt structuri fibrocartilaginoase care apar in articulatiile in care suprafetele articulare nu se potrivesc ca forma. Acestea, pe langa rolul de a stabili congruenta articulara au si rolul de a prelua o parte din socurile ce se transmit de la o articulatie la alta.

  1. SISTEMUL MUSCULAR –muschii sunt structuri anatomice care au propietatea de a

se contracta producand lucru mecanic si implicit de a produce miscarea.

                Structural se impart in:

-          muschi striati -totalitatea lor formeaza musculatura scheletica sau somatica si contribuie la realizarea formei generale a corpului si la mentinerea pozitiei ortostatice;

-          muschi netezi –contractia acestora este involuntara si ei formeaza musculatura organelor interne;

-          miocardul –muschi striat de tip miocardic, dupa forma putand fi lungi, lati, scurti, inelari sau circulari; este alcatuit din doua componente –corpul muscular si tendonul.

-32-

  1. MUSCHII GAMBEI

h.1   anterior: tibial anterior –flexia piciorului; rol in mentinerea boltei plantare, adductia

si rotatia interna a piciorului;

        extensorii degetelor –extensia degetelor;

        peronierul anterior –flexia piciorului, abductia si rotatia externa a pisiorului.

h.2   laterali: pronierii laterali –extensia piciorului; abductia si rotatia externa a piciorului;

mentine bolta plantara.

h.3   posterior: tricepsul sural este format din gemeni si solear –extensor al piciorului,

stabilizator al articulatiei gleznei, adductor si rotator intern al piciorului

SISTEMUL NERVOS

                Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate motorii si secretorii. Acesta este impartit in SN somatic si SN negativ.

                Organele sistemului nervos central sunt:

-          Maduva spinarii are doua functii: reflexa (realizeaza legatura dintre diferitele parti ale organismului si mediului inconjurator) si de conducere a impilsurilor nervoase.

-          Trunchiul cerebral: contine cele 12 perechi de nervi cranieini (olfactivi, optici, oculomotori, trohleari, trigemeni, abducens, faciali, vestibulo-cohleari, glosofaringieni, vagi, hipoglosi).

-          Cerebelul: intervine in reglarea echilibrului, regleaza tonusul muscular (o afectiune la acest nivel determina tulburari de mers), regleaza miscarile fine, de precizie ale organismului.

-          Diencefalul: are functii extrem de complexe, fiind centrul unor reflexe comportamentale si emotionale, intervenind in reglarea functiilor vegetative ale organelor (aportul de alimente si lichide, in diureza, functii sexuale, somn, frica, furie).

De asemenea, regleaza activitatea unor glande endocrine, circulatia, respiratia, metabolismul energetic protidic, lipidic si glucidic, echilibrul hidro-electrolitic

-          Emisferele cerebrale: segmentul cel mai dezvoltat al SN, aici ajungand toate informatiile si pornind toate comenzile pentru activitatea motorie.

Sistemul nervos vegetativ este acea parte SN care coordoneaza activitatea organelor

interne, activitatea inconstienta, fiind format din doua parti:

-          SNV simpatic: intervine in situatii neobisnuite, periculoase, cand pune organismul in conditii optime pentru a se apara sau a se lupta;

-          SNV parasimpatic: intervine in reglarea activitatii vegetative in conditii obisnuite de viata.

-37-


-36-

Corpul muscular este partea mai voluminoasa a muschiului, situata central, fiind zona contractila, activa a acestuia.

Tendonul este formatiunea anatomica situata la extremitatile corpului muscular, legand muschiul de os. Acesta este rezistent, inextensibil, format din fibre conjunctive, dispuse longitudinal.

                Corpul muschiului si tendonul sunt unite numai functional, fibrele musculare din care esteformat corpul muschiului necontinuandu-se cu fibrele tendinoase. Elementele care fac legatura intre corp si tendon sunt fibrele conjunctive de la nivelul foitei ce inveleste corpul muscular (endomisium).

               

               

Din acest motiv aceasta zona, denumita jonctiunea tendino-musculara, este foarte slaba si la nivelul ei se produc mai frecvent intinderile si rupturile musculare.

Un muschi striat se poate prinde prin capetele sale (tendoane) fie pe oase, fie pe un os si un alt organ. In functie de numarul de tendoane pe care le prezinta un muschi, ei pot fi:

-          cu tendon: muschii mimicii (se prind cu o parte de oasele fetei si cu alta de pielea fetei);

-          cu doua tendoane: biceps brahial, biceps femural;

-          cu trei tendoane: triceps brahial, triceps sural;

-          cu patru tendoane: cvadricepsul femural.

PRINCIPALII MUSCHI STRIATI SI ROLURILE LOR

  1. MUSCHII GATULUI

-          sternocleidomastodian (SCM): flexia capului, inclinare de aceeasi parte si rotare de partea opusa;

-          hioidienii: deglutitie (inghitit), fonatie, respiratie, masticatie;

-          paravertebralii cervicali: extensia coloanei cervicale.

  1. MUSCHII TRUNCHIULUI

b.1  Muschii spatelui:

-       trapez: mentine pozitia verticala a capului, ridica umarul, trage umarul in jos si

inapoi, roteaza capul de partea opusa, intervine in miscarea de catarare;

-          marele dorsal: extensia, aductia, rotatia interna a bratului, intevine in miscarea de catarare, muschi respirator;

-          romboizii (mare si mic): apropie umarul de coloana;

-          dintatii: muschi respiratori (ridica si coboara coastele);

-          paravertebralii: extensia coloanei;

-          intercostalii: muschi respiratori.

-35-


-34-

b.2   Muschii toracelui: pectoralul mare - coboara si proiecteaza anterior umarul, flexie,

adductie, rotatie interna a bratului, intervine in catarare;

pectoralul mic: proiecteaza anterior umarul, ridica coastele (muschi inspirator).

b.3 Muschii abdomenului mentin prin tonusul lor organele abdominale in pozitie normala. Prin presa abdominala ajuta la mictiune, defecatie, voma, nastere, expir fortat, tuse. De asemenea, ei ajuta la mentinerea corpului in pozitie verticala.

-       dreptii abdominali: flexia trunchiului pe bazin, flexia bazinului pe trunchi;

-       oblicii externi: inclina trunchiul de aceeasi parte cu rotare de partea opusa, apleaca

trunchiul inainte, basculeaza anterior bazinul, coboara coastele;

-          oblicii interni: inclina si roteaza trunchiul de aceeasi parte, coboara coastele, flexia trunchiului pe bazin, impinge bazinul si il flecteaza pe abdomen;

-          transvers al abdomenului: este principalul muschi care realizeaza presa abdominala, deci intervine in procesele de mictiune („pisu), defecatie („caca”), nastere, intervine in expiratul fortat;

-          patratul lombar: inclina lateral trunchiul.

  1. MUSCHII UMARULUI

-          deltoidul: flexia si rotatia interna a bratului (prin fibrele anterioare si mijlocii), extensia bratului (prin fibrele posterioare), abductia bratului (tot muschiul).

  1. MUSCHII BRATULUI

d.1   anterior: biceps brahial - flexia antebratului pe brat;

coracobrahial: flexia si adductia bratului.

d.2   posterior:

-       triceps brahial: extensor al bratului, extensor al antebratului pe brat.

e.     MUSCHII ANTEBRATULUI

-       pronatorii: pronatia antebratului;

-       supinatori: supinatia antebratului;

-       anterior: flexia degetelor si a mainii;

-       posterior: extensia degetelor si a mainii.

f.     MUSCHII BAZINULUI

f.1   anterior: iliopsoas - puternica flexie a coapsei pe bazin;

f.2.  posterior: fesierul mare - puternic extensor al coapsei pe bazin, avand un rol

       important in mentinerea verticala a corpului; in ortostatism sau in mersul obisnuit este

       inactiv.

fesierul mijlociu si mic: abductia coapsei, secundar face extensia coapsei si rotatia externa.

  1. MUSCHII COAPSEI

g.1   anterior: tensor al fasciei lata -fixeaza articulatia genunchiului in extensie, abductia si

flexia coapsei;

croitor: flexia coapsei pe bazin;

cvadripcesul: extensia gambei pe coapsa, stabilizeaza genunchiul in extensie.

g.2.  posterior: ischiogambierii –flexia gambei pe coapsa.

g.3   medial: adductorul lung –adductia si flexia coapsei, rotatia externa a coapsei;

        adductorul scurt –adductia, flexia si rotatia externa a coapsei;

        adductorul mare –adductia si extensia coapsei, rotatia interna a coapsei.

-33-









Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




CERCETAREA STIINTIFICA DIN DOMENIUL ACTIVITATII FIZICE
REFERAT METODICA DISCIPLINELOR MONTANE DEZVOLTAREA SCHIATULUI MODERN
Structurile clubului in domeniul amatorilor si profesionistilor - fotbal
Comportament in situatii de criza - fotbal
Relatiile sociale in echipa
Exercitiile fizice pentru graviditate, travaliu si nastere
'psihologia pentru fotbal' strategia asociatiei de fotbal (f.a.)
CONCEPȚIA DE PREGATIRE - VOLEI


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu