Componetele sistemului de management al deseurilor

COMPONETELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL DESEURILOR

Reciclarea e una dintre cele mai simple metode de protejare a mediului impotriva poluarii, dupa principiul nimic nu se pierde, totul se refoloseste.

Deseurile sunt acele substante sau obiecte de care detinatorul se debaraseaza, are intentia sau obligatia de a se debarasa. In general, deseurile reprezinta ultima etapa din ciclul de viata al unui produs (intervalul de timp intre data de fabricatie a produsului si data cand acesta devine deseu).

In prezent problema gestionarii deseurilor se manifesta tot mai acut din cauza cresterii cantitatii si diversitatii acestora, precum si a impactului lor negativ, tot mai pronuntat, asupra mediului inconjurator. Depozitarea deseurilor pe sol fara respectarea unor cerinte minime, evacuarea in cursurile de apa si arderea necontrolata a acestora reprezinta o serie de riscuri majore atat pentru mediul ambiant cat si pentru sanatatea populatiei.

De aceea, legislatia europeana transpusa prin actele normative nationale a impus o noua abordare a problematicii deseurilor, plecand de la necesitatea de a economisi resursele naturale, de a reduce costurile de gestionare si de a gasi solutii eficiente in procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs de deseuri .

Gestionarea deseurilor cuprinde toate activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare si eliminare a deseurilor, inclusiv monitorizarea acestor operatii si monitorizarea depozitelor de deseuri dupa inchiderea lor.

Obiectivele prioritare ale gestionarii deseurilor sunt prevenirea si reducerea producerii de deseuri si a gradului de periculozitate al acestora prin:

dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;

dezvoltarea tehnologiei si comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra cresterii volumului sau periculozitatii deseurilor, ori asupra riscului de poluare;

dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finala a substantelor periculoase din deseurile destinate valorificarii;

valorificarea materiala si energetica a deseurilor, cu transformarea acestora in materii prime secundare, ori utilizarea deseurilor ca sursa de energie.

La sfarsitul anului 2006 au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor (PRGD), de Agentiile Regionale pentru Protectia Mediului in colaborare cu reprezentantii autoritatilor de mediu de la nivel local si ai autoritatilor administratiei publice locale si judetene, utilizand date de la nivelul acestora. Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor au fost aprobate prin Ordinul Comun al M.M.G.A. nr. 1364/14.12.2006 si al M.I.E. nr. 1499/21.12.2006.

Elaborarea si aprobarea Planurilor Regionale de Gestionare a Deseurilor asigura beneficii majore in toate regiunile, astfel: asigura cadrul necesar pentru dezvoltarea proiectelor de gestionare a deseurilor municipale cu finantare din fonduri europene; optimizeaza investitiile si costurile operationale in domeniul gestionarii deseurilor municipale la nivel judetean si regional; asigura, pe termen mediu si lung, dezvoltarea unor sisteme integrate de gestionare a deseurilor municipale, cu efecte pozitive asupra mediului si sanatatii populatiei.

Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor se conformeaza cu legislatia europeana si romaneasca de mediu, iar obiectivele si tintele propuse sunt cele cuprinse in Strategia Nationala si Planul National de Gestionare a Deseurilor.

Cele mai importante obiective vizate de Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor sunt:

extinderea colectarii deseurilor in zonele rurale nearondate pana in prezent unor servicii de salubritate;

dezvoltarea sistemelor de colectare separata a deseurilor, in vederea atingerii tintelor de reciclare pentru deseurile de ambalaje, deseurile de echipamente electrice si electronice, vehicule scoase din uz;

construirea unor instalatii de tratare a deseurilor in scopul atingerii tintelor de reducere a cantitatii de deseuri biodegradabile ajunse la depozite;

inchiderea depozitelor de deseuri neconforme si reabilitarea ecologica a amplasamentelor;

construirea si operarea unor depozite noi conforme.

Detalierea la nivel de judet a masurilor si actiunilor cuprinse in Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor se face prin planurile judetene de gestionare a deseurilor, care sunt in curs de elaborare de catre consiliile judetene, impreuna cu toti factorii interesati din fiecare judet.

1.1. Cantitatile si compozitia deseurilor

Incepand cu anul 2007, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului in colaborare cu Institutul National de Statistica si Agentiile Judetene pentru Protectia Mediului realizeaza anual colectarea datelor privind generarea si gestionarea deseurilor in anul anterior, atat pentru necesitatile interne de raportare, cat si in vederea elaborarii raportarilor catre Comisia Europeana si EUROSTAT. Aceasta activitate are la baza atat prevederile legislative generale in domeniul protectiei mediului, cat si reglementarile specifice din domeniul deseurilor.

Alte tipuri de date si informatii specifice legate de generarea si gestionarea anumitor fluxuri de deseuri sunt colectate de Agentia Nationala pentru Protectia Mediului cu frecventa anuala sau mai mare, in functie de cerintele legislative si de raportare. De aceea, datele prezentate in raportul de fata se refera atat la anul 2007, cat si la anul 2008, acest lucru fiind specificat in fiecare caz.

Tabelul nr. 1.1. prezinta cantitatile de deseuri generate in anul 2008, iar figura nr. 1.1. prezinta ponderea deseurilor municipale in totalul deseurilor generate in Romania [1], in anul 2008.

Deseurile municipale reprezinta totalitatea deseurilor generate in mediul urban si rural din gospodarii, institutii, unitati comerciale, agenti economici (deseuri menajere si asimilabile), deseuri stradale colectate din spatii publice, strazi, parcuri, spatii verzi, deseuri din constructii-demolari generate in gospodarii si colectate de operatorii de salubritate si namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti.

Tabelul nr. 1.1. Deseuri generate pe principalele categorii, in anul 2008

Figura nr. 1.1. Deseuri generate in anul 2008

Gestionarea deseurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deseuri dupa inchidere.

Responsabilitatea pentru gestionarea deseurilor municipale apartine administratiilor publice locale, care, in mod direct sau prin concesionarea serviciului de salubrizare catre un operator economic autorizat, trebuie sa asigure colectarea, colectarea selectiva, transportul, tratarea, valorificarea si eliminarea finala a acestor deseuri.

Colectarea deseurilor menajere nu este generalizata la nivelul tarii. In anul 2007, primariile si operatorii de salubritate au colectat deseuri menajere de la 79,53% din populatia urbana si 11,44% din populatia rurala, ceea ce reprezinta, la nivel national, o medie de 48,84%.

In anul 2008, au fost colectate 6,8 milioane tone de deseuri municipale (tabelul nr. 1.2 si figura nr. 1.2), atat de la populatie si operatori economici, cat si din serviciile publice [2]. Fata de aceasta cantitate de deseuri generata si colectata, a fost estimata o cantitate de circa 2,06 milioane tone deseuri menajere generate de populatia care nu este deservita de servicii de salubritate. Cantitatile de deseuri generate si necolectate s-au calculat luandu-se in considerare valorile indicatorului de generare a deseurilor de 0,9 kg/loc.zi in mediu urban si 0,4 kg/loc.zi in mediu rural, valori stabilite prin Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor [1].

Dupa provenienta lor, deseurile municipale includ (tabelul nr. 1.3 si figura nr. 1.3): deseuri menajere de la populatie si deseuri menajere de la operatorii economici; deseuri din servicii municipale (deseuri stradale, din piete, spatii verzi); deseuri din constructii si demolari provenite din gospodarii

In comparatie cu statele UE, cantitatea de deseuri municipale generata in Romania in perioada 2000 - 2005, exprimata in kg/cap locuitor, s-a situat sub media UE-27. Tabelul nr. 1.5. prezinta generarea deseurilor municipale in Romania comparativ cu statele uniunii europene

Tabelul nr. 1.2. Deseuri municipale generate si colectate in perioada 2004 - 2006

Figura nr. 1.2. Cantitatea de deseuri municipale generate si colectate in perioada 2004 - 2006

Tabelul nr. 1.3. Deseuri totale colectate de municipalitati in anul 2006

Figura nr. 1.3 Deseuri municipale colectate in anul 2006

Tabelul nr. 1.4. Indicatori de generare a deseurilor municipale

Tabelul nr. 1.5. Generarea deseurilor municipale in Romania comparativ cu statele Uniunii Europene

Compozitia procentuala a deseurilor menajere in Romania, pentru anul 2006, este prezentata in tabelul nr. 1.6. In figura 1.4. este prezentata evolutia compozitiei deseurilor menajere in perioada 2004 - 2006.

Tabelul nr. 1.6. Compozitia procentuala medie a deseurilor menajere in anul 2006

Figura nr. 1.4. Evolutia compozitiei deseurilor menajere in perioada 2004 - 2006

In Romania, colectarea separata a deseurilor municipale in vederea valorificarii materialelor reciclabile provenite din deseurile menajere (hartie, carton, sticla, metale, materiale plastice) se practica intr-o mica masura, la nivel local, in cadrul unor proiecte pilot initiate de catre societatile de salubrizare si primarii, in colaborare cu operatorii economici care pun pe piata ambalaje si produse ambalate [6]. Aceste proiecte sunt in derulare in colaborare cu asociatiile de locatari (pentru populatie), scoli, institutii si agenti economici, fiind in continua extindere in functie de rezultatele obtinute si de fondurile disponibile.

Implementarea colectarii selective s-a preconizat sa fie abordata in trei etape, astfel:

2004 - 2006: experimentare (proiecte pilot), constientizare populatie;

2007 - 2017: extinderea colectarii selective la nivel national;

2017 - 2022: implementarea colectarii selective in zone mai dificile (locuinte colective, mediu rural dispersat, zone montane).

In perioada 2004-2006, o atentie deosebita s-a acordat activitatii de constientizare si informare a publicului, concomitent cu extinderea proiectelor pilot privind colectarea selectiva.

In ceea ce priveste extinderea colectarii selective la nivel national a deseurilor (etapa a II-a), pana la data de 31 decembrie 2007, acest sistem a fost implementat in 182 localitati si sectorul 2 din Bucuresti, acoperind un numar de 2412472 locuitori; au fost colectate selectiv urmatoarele cantitatile de deseuri prezentate in tabelul nr. 1.7

Tabelul nr. 1.7. Cantitati de deseuri colectate selectiv in anul 2007

Din cauza procentului scazut de colectare selectiva a deseurilor de la populatie, componentele reciclabile din deseurile menajere (hartie, carton, sticla, materiale plastice, metale) nu se recupereaza, ci se elimina prin depozitare finala impreuna cu celelalte deseuri municipale.

In tara noastra, aproape intreaga cantitate de deseuri municipale colectate este eliminata prin depozitare.

1.2. Deseuri biodegradabile

In Romania, materia biodegradabila din deseurile municipale reprezinta o componenta majora [6]. In aceasta categorie sunt cuprinse:

deseuri biodegradabile rezultate in gospodarii si unitati de alimentatie publica;

deseuri vegetale din parcuri, gradini;

deseuri biodegradabile din piete;

componenta biodegradabila din deseurile stradale;

namol de la epurarea apelor uzate orasenesti;

hartia: teoretic, hartia este biodegradabila, dar din punctul de vedere al Planului National de Gestionare a Deseurilor, hartia face parte din materialele reciclabile si nu va fi inclusa in categoria  biodegradabilelor, exceptie facand hartia de cea mai proasta calitate, ce nu poate fi reciclata.

In ultimii ani, procentul de biodegradabile din deseurile municipale a scazut de la 72% in 2000, la cca. 48% in 2007.

Directiva 1999/31 privind depozitarea include prevederi pentru reducerea deseurilor biodegradabile de la depozitare pentru a evita efectele adverse asupra mediului cauzate de comportamentul acestor deseuri in conditii de depozitare, producerea de levigat si a gazului de depozit. Articolul 5 al acestei directive cuprinde tinte pentru reducerea progresiva a depozitarii deseurilor biodegradabile la 25% la nivelul anului 2006, 50% la nivelul anului 2009 si 35% la nivelul anului 2016, din cantitatea totala la nivelul anului 2000 (an de referinta). Statele membre care in 2000 sau ultimul an dinainte de 2000 pentru care exista date standardizate EUROSTAT au depus in depozite mai mult de 80% din deseurile municipale colectate, pot amana atingerea obiectivelor pe o perioada nedepasind patru ani. Astfel Romania va aplica prevederile parag. 3 al art. 5(2) privind posibilitatea amanarii cu 4 ani a realizarii tintelor de reducere cu 25% si respectiv 50%, pana la 16 iulie 2010 si respectiv pana la 16 iulie 2013.

Solutiile de recuperare/reciclare si de reducere a materiilor biodegradabile trimise spre depozitare finala, disponibile la acest moment, sunt: compostarea (degradare aeroba) - cu producere de compost utilizabil; degradare anaeroba cu producere de gaz utilizabil; tratare termica; tratare mecano-biologica (degradare aeroba) - cu producere de deseuri stabilizate, depozitabile.

Pentru a atinge tintele pe termen scurt privind reducerea cantitatii de deseuri biodegrdabile (reducere cu 25% in 2010) cu implicarea unor investitii minime, este necesara concentrarea asupra cantitatilor de deseuri biodegradabile care pot fi colectate usor si tratate [10]. Acestea includ in general hartia, cartonul, lemnul si ambalajele pentru reciclare, deseurile din gradini si parcuri si deseurile alimentare pentru compostare. Cantitatile de deseuri biodegradabile care vor trebui colectate separat precum si capacitatile necesare pentru tratarea si prelucrarea acestora au fost estimate in Planurile Regionale pentru Gestionarea Deseurilor. Planurile Judetene pentru Gestionarea Deseurilor, care sunt in curs de elaborare de catre Consiliile Judetene in colaborare cu Agentiile Judetene pentru Protectia Mediului, vor stabili pentru fiecare judet in parte necesarul instalatiilor de compostare sau incinerare pentru reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile de la depozitare.

Pentru a se utiliza in mod eficient procesul de compostare, este necesara o colectare separata a deseurilor biodegradabile. Trebuie evitata compostarea deseurilor municipale colectate in amestec, deoarece acestea au un continut ridicat de metale grele, cum ar fi: Cd, Pb, Cu, Zn,si Hg.

Colectarea separata a materiei biodegradabile poate fi realizata in toate regiunile in care populatia locuieste in "zone verzi", gospodarii cu gradini. Cel mai mare volum de deseuri biodegradabile se genereaza in mediul rural si este recomandabil ca in aceste zone sa se realizeze compostarea individuala (reutilizarea materiilor biodegradabile in propriile gospodarii). In conditiile situatiei existente, in Romania este recomandata introducerea colectarii separate a materiei biodegradabile in mediul urban mai putin dens, in zonele verzi ale marilor orase si in unele zone rurale, acestea reprezentand un procent de 25 - 35% din populatie. In unele orase s-au infiintat statii pilot de compostare a deseurilor biodegradabile. In functie de rezultatele acestor proiecte, se vor stabili conditiile necesare pentru extinderea sistemelor de colectare separata si compostare a deseurilor biodegradabile.

In ceea ce priveste experienta precum si facilitatile existente, in Romana, privind prelucrarea deseurilor biodegradabile, acestea se rezuma la compostarea individuala in zona rurala si in construirea a doua platforme micropilot pentru compostarea deseurilor biodegradabile din zona urbana.

In judetul Valcea a functionat incepand cu anul 2003 o statie micropilot in depozitul de la Raureni. Aceasta statie micropilot a fost realizata in cadrul proiectului ISPA "Managementul integrat al deseurilor municipale in Ramnicu-Valcea" urmand ca ea sa fie cuprinsa in instalatia de compost ce va functiona in noul depozit conform. In 2006 a produs cca 100 tone compost.

In judetul Bihor incepand cu anul 2006, operatorul de salubritate S.C. RER Ecologic Service Oradea detine o miniplatforma de compostare care a produs, in 2006, cca. 120 tone compost.

1.3. Deseuri de ambalaje

Ponderea deseurilor de ambalaje din totalul deseurilor municipale generate a crescut semnificativ in ultimii ani, urmand tendinta crescatoare a cantitatilor de ambalaje introduse pe piata. Astfel, in anul 2006, cantitatea de ambalaje introdusa pe piata a fost cu circa 13% mai mare decat cea din anul 2005 (1,31 milioane tone in 2006 fata de 1,14 milioane tone in 2005).

Evolutia structurii ambalajelor introduse pe piata, pe tip de material, este prezentata in tabelul nr. 1.8.

Tabelul nr. 1.8. Structura deseurilor de ambalaje pe tip de material in perioada 2004 - 2006

Se considera ca intreaga cantitate de ambalaje introdusa pe piata devine deseu. Fata de intreaga cantitate de deseuri de ambalaje generata, au fost valorificate urmatoarele cantitati de deseuri:

in anul 2004 - 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare,

in anul 2005 - 26,6% valorificare din care 23% prin reciclare,

in anul 2006 - 35,7% valorificare din care 28,6% prin reciclare.

Figura nr. 1.5. reprezinta cantitatile de deseuri de ambalaje reciclate comparativ cu cantitatea de ambalaje introdusa pe piata.

Cantitatea de deseuri de ambalaje generata, precum si obiectivele de valorificare sau incinerare in instalatii de incinerare cu recuperare de energie si, respectiv, reciclare atinse la nivelul anului 2006 sunt redate in tabelul nr. 1.8.

1. 4. Tratarea si valorificarea deseurilor municipale

Activitatea firmelor de reciclare prezente pe piata interna a inregistrat cresteri semnificative in ultima perioada, datorita cererii mari venite din partea combinatelor siderurgice, pe segmentul deseurilor feroase. Pe de alta parte, cresterea preturilor la materii prime si a faptului ca legislatia Uniunii Europene impune norme de cantitati de materiale ce trebuie reciclate pe cap de locuitor este de asteptat ca reciclarea aparaturii electrocasnice sa devina o afacere buna.

Figura nr. 1.5. Cantitati de deseuri de ambalaje reciclate comparativ cu cantitatea de ambalaje introdusa pe piata

Tabelul nr. 1.8. Cantitati de deseuri de ambalaje generate si valorificate in 2006

Recuperarea si reciclarea deseurilor, oricare ar fi natura acestora, reprezinta una dintre activitatile importante pentru economia mondiala, tinand cont si de aspectul diminuarii tot mai accentuate a resurselor naturale de materii prime [5]. Piata romaneasca nu face exceptie, iar investitorii au descoperit ca deseurile nu numai ca nu sunt de aruncat, ci ca pot aduce bani buni.

Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de deseuri nu exista practic optiuni viabile de valorificare pe plan national (ex. sticla). In prezent sistemul este disponibil in primul rand pentru ambalajele PET si hartie. Cantitatile reciclate provin, in principal, de la agentii economici si intr-o mai mica masura de la populatie, care primeste bani in schimbul materialelor predate unitatilor specializate. Alte circuite paralele de reciclare au la baza colectarea pe strazi sau in zonele de depozitare. Ele reprezinta, de asemenea, o pondere relativ importanta, dar greu de cuantificat.

La sfarsitul anului 2007 isi desfasurau activitatea 639 operatori economici autorizati pentru colectarea deseurilor de ambalaje, 135 operatori economici autorizati pentru reciclarea deseurilor de ambalaje si 6 operatori economici autorizati pentru valorificarea energetica a deseurilor de ambalaje. Capacitatea totala de reciclare a deseurilor de ambalaje existenta in Romania la sfarsitul anului 2007 era de:

422.650 tone/an pentru hartie si carton,

1.036.774,3 tone/an pentru plastic,

41.467 tone/an pentru sticla,

527.110 tone/an pentru metal.

Valorificarea energetica a deseurilor de ambalaje cu putere calorica se realizeaza in primul rand in fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deseurilor. Pana la momentul actual, cantitatea de deseuri de ambalaje coincinerata nu a fost foarte mare, avand in vedere ca, pe de-o parte, se acorda atentie in primul rand reciclarii, iar, pe de alta parte, cantitatea de deseuri pretabila coincinerarii este relativ redusa.

In Europa, 20.000 de intreprinderi si 600.000 de muncitori produc ambalaje a caror valoare este estimata la 85 miliarde Euro. Pentru productia de ambalaje si a masinilor de ambalat se cheltuiesc in Germania 21,7 miliarde Euro, in Franta 17,9 miliarde Euro si in Italia 15 miliarde Euro. Ponderea valorica a materialelor utilizate pentru obtinerea de ambalaje, in Europa, se prezinta astfel:

hartie, carton - 38%

materiale plastice - 30%

metale - 19%

sticla - 10%

lemnul - 3%

Gospodarirea ambalajelor dupa utilizarea produselor reprezinta una dintre problemele de mediu majore cu care se confrunta tarile Uniunii Europene.

Incepand din anul 1975, Comunitatea Economica Europeana a lansat o politica comunitara de gospodarire a deseurilor, concretizata prin diferite reglementari si programe de cercetare-dezvoltare. Acestea urmaresc in principal:

a.      reducerea volumului deseurilor;

b.     valorificarea deseurilor;

c.      depozitarea deseurilor.

Reducerea volumului deseurilor poate fi realizata prin:

introducerea si promovarea acelor tehnologii de fabricatie care au un impact cat mai scazut asupra mediului;

marcarea produselor care au cel mai scazut aport privind volumul si nocivitatea deseurilor pe parcursul procesului de fabricatie, distributie si folosire. Aceasta masura vizeaza consumatorii care sunt principalii "generatori" de deseuri si implicit cantitatea si compozitia deseurilor menajere;

rationalizarea sistemelor de productie si consum existente, prin reducerea consumului de materii prime si prin intensificarea reciclarii.

Valorificarea deseurilor

Odata ce un deseu a fost produs, cea mai buna cale de a reduce sau elimina impactul sau negativ asupra mediului este valorificarea sa. Valorificarea permite fie recuperarea de materiale in vederea reciclarii, fie recuperarea de energie.

Reciclarea reprezinta posibilitatea reintroducerii unui material in procesul industrial, in vederea fabricarii unui nou produs cu calitati identice (de ex. sticla) sau inferioare (de ex. conducte fabricate din flacoane de material plastic).

Recuperarea de energie presupune producerea de energie (adesea sub forma de caldura) din deseuri menajere. Exista in acest sens trei procedee:

incinerarea directa a deseurilor;

arderea combustibilului obtinut din gunoaie;

recuperarea de biogaz din gropile de gunoi si utilizarea acestuia in sistemul de producere a caldurii sau a electricitatii.

Incinerarea deseurilor este metoda cea mai raspandita pentru ca este si metoda cea mai simpla. Deseurile sunt arse in cuptoare speciale ce functioneaza in conditii determinate de temperatura, de retinere a gazelor si de purificare a fumului.

Combustibilii obtinuti din gunoaie constituie o parte a deseurilor menajere tratate si conditionate astfel incat sa poata fi utilizate drept combustibil pentru cazane in locul unui combustibil fosil.

Recuperarea biogazului are la baza proprietatile termice ale metanului care permit obtinerea de energie [4]. In urma descompunerii materiilor organice in conditii anaerobe rezulta metan, dioxid de carbon si alte gaze in cantitati foarte mici (mercaptan, hidrogen sulfurat etc.); acesta este biogazul.

Depozitarea deseurilor

Deseurile care nu pot fi valorificate (cenusa, clincher- reziduu solid de combustie) sunt dirijate spre depozitele de deseuri dupa o prealabila prelucrare in vederea reducerii volumului si diminuarii toxicitatii.

Depozitele de deseuri trebuie sa indeplineasca conditii stricte in ceea ce priveste:

alegerea amplasamentului;

modul de pregatire a amplasamentului;

exploatarea, prelucrarea prealabila a deseurilor;

tipuri de deseuri care pot fi admise in depozit;

monitorizarea dupa inchiderea amplasamentului.

Aspectele care trebuie luate in consideratie in privinta impactului deseurilor din gropile de gunoi sunt rezumate in tabelul nr. 1.9.

Costul depozitarii deseurilor trebuie sa reflecte toate cheltuielile implicate, adica nu numai cheltuielile de exploatare, ci si cele pentru recuperarea ulterioara sau monitorizarea amplasamentului dupa incetarea exploatarii.

Tabelul nr.1.9.- Impactului deseurilor din gropile de gunoi

1.5 Recuperarea materialelor in vederea reciclarii

Recuperarea in vederea reciclarii se poate realiza prin:

colectarea separata in diferiti recipienti;

colectarea mixta (nesortata) si trierea ulterioara in centre de sortare a materialelor;

colectarea cu vehicule compartimentate care permit sortarea materialelor in momentul colectarii, procedeu intalnit in Canada si in Statele Unite.

Potrivit noilor reglementari ale Uniunii Europene privind problemele ambalarii se preconizeaza ca pana la 30 iunie 2010 sa se atinga cel putin ponderile in ce priveste reciclarea materialelor, prezentate in tabelul nr. 1.10:

Tabelul 1.10. Ponderile in ce priveste reciclarea materialelor

Datele oferite de Duales System Deutschland AG arata ca in Germania, in 1999, au fost colectate 5,554 milioane tone de ambalaje. In functie de materialul folosit pentru obtinerea ambalajului, cantitatile sunt prezentate in tabelul nr. 1.11.:

Tabelul 1.11- Materialele reciclate si cantitatile acestora

Colectarea sticlei se face separat, iar calitatea acestui material are o insemnatate deosebita in vederea reciclarii. Se doreste o limitare a impuritatilor (capace) si o triere dupa culoare, sticla incolora fiind mai valoroasa decat cea verde sau bruna (figura nr.1.5.)

 

Figura nr. 1.5. Colectare sticla

Colectarea hartiei si cartonului se face la fel ca si sticla, separat, dar intr-o proportie mai mica Hartia si cartonul recuperat ridica probleme sub aspectul calitatii, a componentelor straine (capse, agrafe) sau a particulelor fine de sticla in cazul colectarii mixte.

Statisticile europene arata ca pentru tiparirea ziarelor se foloseste in proportie de 12% hartie reciclata. Ziarele si revistele vechi reprezinta 95% din mixul de hartie recuperat si utilizat pentru fabricarea ziarelor.

In Suedia si Finlanda, hartia este foarte eficient colectata si reciclata, ratele fiind de 61%, respectiv 65%.

Materialele plastice continute in deseurile menajere nu sunt reciclate in proportie insemnata in tarile UE si aceasta datorita unor inconveniente legate de diversitatea sortimentului de materiale plastice si a modului de colectare. Colectarea se poate face impreuna cu sticla sau impreuna cu un alt material reciclabil, asa cum se procedeaza in Germania ("grüne Tonne") si in Franta ("Ecopubelles").

Pentru reciclarea materialelor plastice in diferite tari ale UE se au in vedere:

restrictii de folosire a anumitor materiale plastice (de ex. PVC);

recomandari pentru reducerea consumului de materiale plastice (Italia);

sisteme de restituire a ambalajelor (Danemarca, Germania).

Incepand cu 1989 au aparut pe piata asa numitele polietilene "biodegradabile" care pot suferi o descompunere biologica, dar nu si o rupere completa a catenelor de polimer [5].

Colectarea separata prin selectarea sticlei, a materialelor plastice, metalelor, hartiei si cartonului determina o reducere considerabila a volumului deseurilor (cu cel putin 50%), economii insemnate si un impact pozitiv asupra compozitiei gunoiului menajer prin cresterea semnificativa a ponderii componentelor organice, implicit a calitatii compostului. Reciclarea conduce deci, la economisirea de materii prime si energie cu efecte benefice asupra mediului.