Dreptul mediului inconjurator - notiuni generale

Notiunea de mediu

Notiunea de mediu, notiune cameleon, cum este caracterizata de Michel Prieur[1], cunoaste nenumarate valente si este folosita cu intelesuri mai mult sau mai putin diferite in numeroasele medii ale societatii umane.

Oamenii de stiinta, economistii, juristii, politicienii, slujitorii artelor, sensibilizati de importanta covarsitoare a imperativului de protectie a mediului si a resurselor naturale, reliefeaza anumite aspecte ale mediului, care, de fapt, este unic.

Termenul de mediu ramane, totusi, o notiune generala, dificil de sintetizat intr-o definitie care sa satisfaca pe toata lumea.

Exista, insa, in mod obisnuit, doua sensuri diferite pe care le imbraca expresia "mediul". O prima acceptiune, izvorata din stiintele naturii si aplicata societatii umane, deci o abordare ecologica (ansamblul de elemente si echilibre de facto care conditioneaza viata unui grup biologic); cealalta acceptiune, care este datorata limbajului arhitectilor si urbanistilor si care se refera la zona de contact intre spatiul construit si mediul natural (deci intre spatiul artificial si cel natural).

Aceste doua acceptiuni ale notiunii de mediu nu lasa, desigur, indiferenta calificarea sa din punct de vedere juridic. Asadar, pana in prezent nu putem afirma ca mediul se bucura de o calificare juridica sau de un statut juridic unanim acceptat.

Creatie a doctrinei, a jurisprudentei si a reglementarilor juridice conventionale sau legale, notiunea de mediu cunoaste o relativa varietate si inregistreaza, totodata, o evolutie.

Astfel, pentru Comunitatile europene mediul reprezinta ansamblul elementelor care, in complexitatea relatiilor lor, constituie cadrul, ambianta si conditiile vietii oamenilor, astfel cum exista sau cum sunt percepute .

Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez 'environement', care a fost preluat in limba franceza sub forma 'l'environnement' iar apoi in limba germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, ambianta naturala a tuturor vietuitoarelor.

In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la definitii mai globale.

Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de abordare juridico - legala a termenului de mediu.[3]

Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in principiu, aproape tot ce inconjoara omul.

Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca fiind 'studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si mediul lor organic si anorganic'.

Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi intre societatea umana si mediu.

Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata[4], in 2000, defineste mediul in anexa nr. I, ca fiind 'ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale'.

Asadar, prin mediu se inteleg ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici si sociali, care in stransa corelatie si interactiune influenteaza echilibrul ecologic. Echilibrul ecologic reprezinta acel raport existent intre elementele componente ale mediului (factorii de mediu), aflate in interactiune cu conditiile de mediu, raport care este relativ stabil.[5]